Acasă › Legislație › Decizie

DecizieÎn vigoare

DECIZIE 919 18/10/2007

Emitent: CURTEA CONSTITUŢIONALĂPublicat: M.Of. nr. 804 din 26 noiembrie 2007Dată: 2007-10-18ID legislatie.just.ro: 87303
DECIZIE 919 18/10/2007 DECIZIE nr. 919 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă EMITENT CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 804 din 26 noiembrie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Manole în Dosarul nr. 606/256/2007 al Judecătoriei Medgidia. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 21 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 606/256/2007, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Manole. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin faptul că prevăd în sarcina părţilor obligaţia acestora de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-şi exercită drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi de a-şi proba pretenţiile şi apărările, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Impunerea anumitor termene în care partea să-şi prezinte probele, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai administra acele probe, conduce la un formalism excesiv al procesului civil, anulându-se posibilitatea aflării adevărului. Judecătoria Medgidia arată că instituirea unor condiţii, a unor termene legale sau judecătoreşti, precum şi a sancţiunilor corespunzătoare nerespectării acestora nu constituie o atingere a dreptului constituţional al accesului liber la justiţie şi nici al dreptului la apărare. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul arată că textul de lege criticat trasează principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor şi ale instanţei judecătoreşti în desfăşurarea unui proces civil, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Departe de a îngrădi drepturile consacrate constituţional, stabilirea unor condiţii, termene legale sau judecătoreşti ori instituirea unor sancţiuni pentru nerespectarea acestora constituie tocmai o garanţie privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Avocatul Poporului arată că instituirea unor condiţii, a unor termene legale sau judecătoreşti, precum şi a sancţiunilor corespunzătoare nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza regulile speciale de procedură, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datorită lipsei de diligenţă sau relei-credinţe a titularului acestuia, nu poate fi considerată consecinţa îngrădirii liberului acces la justiţie al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificării dreptului. Stabilirea unor condiţii sau a unor termene în raport de care părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură nu poate fi considerată de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea fiind, dimpotrivă, de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. De asemenea, instanţa de contencios constituţional reţine că, în Cauza "Union Alimentaria Sanders SA contra Spaniei", 1989, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "partea interesată este, la rândul ei, ţinută să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele procesuale care-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să folosească posibilităţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop." Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Manole în Dosarul nr. 606/256/2007 al Judecătoriei Medgidia. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ____________

Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.