Acasă › Legislație › Altele
ANEXA 01/09/2003
ANEXE din 1 septembrie 2003
privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*)
EMITENT
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 269 bis din 26 martie 2004
__________
Notă
...
*) Aprobat prin Ordinul nr. 4786 din 1 septembrie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 26 martie 2004
ANEXANR.1
LISTA DISCIPLINELOR
la care se susţine examenul de bacalaureat 2004 pentru probele d), e) şif)
A.
FILIERA TEORETICĂ
1a României -
O
limbă
modernă studiată în liceu
(alta
Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane
decât
cea
susţinută la proba b)
, Limba latină robă
scrisă), Educatie fizică (probă
practică
Ştiinţe sociale
Istoria românilor sau Geografia României
Istorie
,
Geografie
,
Ştiinţe socio-umane
O limbă modernă (alta decât
cea
susţinută la proba b), Matematică, Fizică,
Chimie,_!3iolog(probă scrisă), Educaţie fizică
(probă
practică)
Matematică informatică
Matematică
Fizică, Chimie, Biologie, Informatică
O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane
(probă
scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
Ştiinţe ale naturii
Matematică
Fizică, Chimie, Biologie
O limbă modernă (alta decât cea susţinută Ia proba b), Istorie, Geografie, Ştiinţe
socio-umane
(probă scrisă), Educaţie fizică
(probă
practică)
NOTĂ: 1- Lista disciplinelor socio-umane conţine: Logică şi argumentare, Psihologie, Economie, Filosofie, la care se adaugă, pentru specializarea Ştiinţe sociale, disciplina Sociologie.
2
-
Nu se pot Înscrie pentru susţinerea probei
t)
la disciplina Educaţie fizică si sport candidaţii, care, în ultimul an de liceu, au fost scutiţi medical cel puţin un semestru la această disciplină.
3
-
In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) disciplina Istorie.
B.
FILIERA TEHNOLOGICĂ
,_ ,_,
_
Marketing, Economia întreprinderii
Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,
Matematică
Contabilitate, Economia întreprinderii Geografie
,
Ştiinţe socio-umane, Educaţie
Resurse naturale şi
I
protecţia mediului
Economic
I
Matematică
antreprenorială (probă scrisă), Educaţie Poştă
I
Matematică Exploatare poştală, Economia întreprinderii fizică (probă practică)
Industrie alimentară Matematică Operaţii unitare şi utilaje în industria Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,
alimentară, Ecologie şi protectia mediului
Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie Protecţia mediului Matematică Analiza factorilor de mediu, Ecologie şi antreprenorială (probă scrisă), Educaţie
protecţia mediului
fizică (probă practică)
Chimie industrială Matematică Procese şi utilaje, Ecologie şi protecţia
mediului
Agricol _ş_i agromontan Matematică Agropedologie, Ecologie _ş_i protecţia mediului Veterinar Matematică Anatomia şi fiziologia animalelor domestice,
Ecologie şi protecţia mediului
Silvic Matematică Silvicultură,_Ecol
ogie _ş_i protecţia mediului Prelucrarea lemnului Matematică Tehnologia mobilei, Ecologie şi protecţia
mediului
Tehnic
Telecomunicaţii Matematică
Măsurări speciale în telecomunicaţii , Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,
Solicitări i măsurări tehnice
Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie
Electronică şi automatizări Electrotehnică
Matematică Matematică
Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi antreprenorială (probă scrisă), Educaţie
măsurări tehnice
fizică (probă practică)
Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi măsurări tehnice
Mecanică Matematică Organe de maşini şi mecanisme, Solicitări şi măsurări tehnice
Lucrări publice - construcţii Matematică Desen de construcţii şi instalaţii, Solicitări şi
măsurări tehnice
Textile Matematică Materii prime textile, Solicitări şi măsurări tehnice
3
Pielărie Matematică Materii prime pentru industria de pielărie, Solicitări _ş_i măsurări tehnice
4
NOTĂ: 1
-
Lista disciplinelor socio-umane conţine: Logică şi argumentare, Psihologie, Economie, Filosofie
2
-
Nu se pot înscrie pentru susţinerea probei f) la disciplina Educaţie fizică, candidaţii care, în ultimul an de liceu, au fost scutiţi medical cel puţin un semestru la această disciplină.
3
-
In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) disciplina Istorie.
C.
FILIERA VOCAŢIONALĂ
Artistic
Arhitectură, arte Istoria românilor, Geografia Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă),
ambientale şi design
României
Studiul formelor si desen (probă practică)
Arte plastice şi decorative Istoria românilor, Geografia Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă),
O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba
b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,
Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă),
României
Studiu formelor si desen
(probă practică)
Educaţie fizică (probă practică)
Coregrafie
Muzică
Istoria românilor, Geografia României
Istoria românilor, Geografia României
Istoria baletului (probă scrisă), Dans clasic sau Dans modern (probă practică, în funcţie de
s ecialitate)
Istoria muzicii (probă scrisă), Instrument sau Canto sau Teorie-solfegiu-dictat (probă
ractică, în funcţie de specialitate)
O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
Teatru
Istoria românilor, Geografia României
Istoria teatrului (probă scrisă), Arta actorului
(probă practică)
Pedagogic
Bibliotecar-documentarist
Istoria românilor, Geografia
României
Biblioteconomie, Pedagogie (probă scrisă)
O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
Instructor-animator
Istoria românilor, Geografia României
Pedagogie (probă scrisă)
Instructor pentru activităţi
extraşcolare
Istoria românilor, Geografia României
Pedagogie (probă scrisă)
Pedagog şcolar
Istoria românilor, Geografia României
Pedagogie (probă scrisă)
Educaţie
fizică şi sport
Liceu cu program sportiv
Istoria românilor, Geografia României
Pregătire teoretică sportivă (probă scrisă), Măiestrie sportivă (probă practică)
O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,
Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă)
ANEXA NR. 2
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
I.
STATOTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
Prin ponderea
sa
reflectată
în
prezenţa celor două probe obligatorii, scrisă
şi orală,
limba
şi
literatura română ocupă un
loc
important
în
structura
examenului
de bacalaureat.
Noul
Curriculum
liceal
pune
accent
pe
latura formativă a învăţării,
fiind centrat
pe
achiziţionarea
de
competenţe,
fapt
care
a determinat precizarea
,
în
programa de bacalaureat,
a competenţelor
de evaluat
şi a
conţinuturilor din domeniile:
A.
literatura română, B. limbă
şi
comunicare
.
Proba
scrisă vizează
competenţele de comunicare
în
scris,
aplicate în
receptarea/ producerea mesajelor
şi în
redactarea diferitelor tipuri de texte
(compunerii
eseuri
şi
texte funcţionale).
Proba
orală
vizează
competenţele de comunicare orală, fiind
centrată
pe producerea unor
tipuri
de discurs
(expozitiv,
narativ,
argumentativ)
exersate
în cadrul învăţământului
liceal.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Prin
susţinerţa examenului
de Bacalaureat la
această
disciplină
,
elevul
va trebui să facă dovada următoarelor abilităţi
şi
elemente de
competenţă,
dobândite la nivel liceal (clasele
a
IX-a - a XII-a):
1.
Utilizarea
corectă
şi
adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare
a.
Competenţe privind producerea mesajelor
•
Utilizarea
corectă
şi adecvată
a
formelor
exprimării
orale
în diverse
situaţii
de
comunicare
(respectarea normelor limbii literare
;
pronunţarea corectă;
tehnici de
comunicare specifice
în
conversaţie;
tehnici de
construire a
monologului
oral; adecvarea
mijloacelor
verbale,
paraverbale
şi
nonverbale la
situaţia
dată) - pentru
proba orală.
•
Construirea
diverselor
tipuri
de discurs:
descriere orală,
povestire
orală,
rezumare, expunere, exprimarea unei
opinii pe teme
diverse,
comentarii
pe marginea unor texte literare şi nonliterare - pentru proba orală.
•
Utilizarea
corectă
şi adecvată
a
formelor
exprimării
scrise
în redactarea unor texte diverse (registre
stilistice
diferite
în funcţie
de situaţia de comunicare;
stilurile funcţionale;
calităţile
generale
şi particulare ale
stilului;
respectarea normelor
ortografice,
de punctuaţie
,
morfosintactice
şi folosirea adecvată a
unităţilor lexico-semantice).
•
Redactarea diferitelor tipuri de
compuneri,
pornind de la texte
literare (rezumat, analiză, sinteză,
paralelă,
eseu structurat
şi nestructurat) şi a textelor
funcţionale (curriculum vitae,
proces-verbal,
cerere,
scrisoare - tipuri diverse de scrisori).
b.
Competenţe privind receptarea mesajelor
•
Receptarea adecvată
a sensului
unui mesaj transmis prin texte
orale sau scrise (sens
denotativ,
sensuri conotative; sesizarea valenţelor stilistice ale
unor
categorii
morfosintactice; influenţa
elementelor
paraverbale asupra
înţelegerii mesajului
oral).
•
Identificarea
valorilor
stilistice
generate
de folosirea
registrelor
limbii
în
texte
studiate
sau în texte la prima vedere
(elemente
de limbaj
arhaic,
popular,
regional,
colocvial; argou, jargon).
•
Aplicarea
cunoştinţelor de limbă
în
interpretarea textelor literare
(studiate
sau la prima
vedere).
•
Identificarea expresivităţii
şi
a
subiectivităţii
în limbajul
comun şi
în limbajul poetic
,
în
texte
studiate sau
la
prima vedere.
2.
Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare
•
Recunoaşterea
trăsăturilor
definitorii
ale
comunicării ficţionale
şi
nonficţionale
(referent,
limbaj, scopul
comunicării,
modalităţi de receptare)
.
•
Recunoaşterea
şi analiza principalelor componente
de
ordin structural specifice
textului narativ
,
pornind
de
la
texte studiate
sau la
prima vedere (construcţia subiectului,
compoziţia, personajele, modalităţi
de caracterizare a
personajului, tipuri de personaje,
instanţele
comunicării, perspectiva narativă).
•
Identificarea particularităţilor de limbaj în textele narative studiate
sau
la prima vedere (registre
stilistice,
limbajul
personajelor,
mărci lingvistice
ale
prezenţei naratorului,
stilul
direct,
stilul
indirect
şi stilul indirect liber).
•
Recunoaşterea
şi
realizarea de
conexiuni
/
compararea
diferitelor tipuri de proză
şi
a
particularităţilor
acestora.
•
Recunoaşterea şi analiza
principalelor
componente de ordin structural
şi de limbaj
,
specifice
textulu. i dramatic (construcţia
subiectului, compoziţia, modalităţi
de
caracterizare
a
personajelor, registre
stilistice,
limbajul
personajelor,
notaţiile
autorului/ indicaţiile
scenice)
.
•
Identificarea
şi analiza
elementelor de
compoziţie şi
de ordin
structural
în textul poetic, pe texte
studiate sau la
prima
vedere (titlu,
incipit
,
relaţii de
opoziţie şi
de
simetrie, elemente
de recurenţă - motiv
poetic,
laitmotiv;
instanţele
comunicării
în textul poetic).
•
Identificarea instanţelor comunicării în textul poetic.
•
Analiza şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de lirism, pe baza unor texte
studiate
sau la prima vedere.
•
Analiza limbajului poetic sub
aspectul
particularităţilor stilistice, pe texte studiate sau la prima
vedere (figuri sintactice,
figuri
semantice,
figuri de sunet şi
elemente
de
versificaţie)
.
•
Aplicarea conceptelor operaţionale
în analiza şi în
discutarea textelor narative, dramatice, poetice şi de doctrină literară.
•
Realizarea de conexiuni diverse
între
două sau mai multe texte literare (înrudite tematic, structural
sau
stilistic).
3.
Argumentarea în scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau nonliterar
a.
Receptare
•
Identificarea
structurilor
lingvistice în diverse
situaţii
de comunicare, în
vederea
sesizării logicii şi coerenţei mesajului.
b.
Producere
•
Susţinerea
argumentată
a unui punct de
vedere
într-un monolog
oral
(tehnica argumentării,
adecvarea elementelor
verbale,
nonverbale
şi
paraverbale) - pentru proba
orală.
•
Elaborarea unei
argumentări
scrise/
orale
pe
o temă
dată (construcţia discursului
argumentativ: structuri,
conectori şi tehnici argumentative).
•
Încadrarea
unui text dramatic,
a
unui text narativ
sau
a unei poezii
într-o
anumită categorie (de exemplu: comedie, dramă; basm
cult, roman
modern; poezie romantică,
simbolistă),
pe baza identificării caracteristicilor acestora
.
•
Integrarea unui text literar
într-un
anumit
context (opera
autorului, curent literar
,
epocă).
•
Identificarea unor particularităţi şi realizarea de conexiuni
între epoci
culturale
şi
ideologii literare,
în vederea caracterizării acestora
(Dacia literară, Junimea, tradiţionalism, modernism).
•
Compararea şi evaluarea unor puncte de vedere diferite, exprimate în legătură
cu
un anumit text literar sau cu un fenomen literar/
cultural.
•
Compararea unor idei şi atitudini diferite
,
în
dezvoltarea aceleiaşi teme literare
.
•
Relevarea
specificităţii
limbajului literar în
raport cu
limbajul
altor
arte.
III.
CONŢINUTURI
A.
LITERATURA ROMÂNĂ
1.
Textul. Aspecte generale
elemente
ale situaţiei de comunicare (emiţător,
receptor,
mesaj, cod, canal, context); funcţiile comunicării; textul literar/ nonliterar;
text
şi context;
teme şi motive literare; literatura şi
alte arte.
2.
Proza
a.
Proza narativă
-
accepţii
ale termenului; evoluţie
şi
tipologie
(proză
romantică, proză realistă;
proză fantastică).
b.
Specii narative
(basmul
cult
;
povestirea; nuvela
istorică,
fantastică, psihologică; romanul
-
tradiţional, modern
,
obiectiv,
subiectiv;
romanul de până la al doilea război mondial, romanul de după
al
doilea război mondial).
c.
Structura textului narativ
instanţele comunicării narative
(autor,
narator, personaje, cititor);
perspectiva narativă/
viziunea (narator
omniscient
,
personaj-narator, narator „martor"); naraţiunea la persoana I şi
a
III-a;
construcţia
subiectului
şi
a
discursului narativ:
acţiune, secvenţa narativă,
episod, conflict
,
relaţii
temporale
şi
spaţiale, momentele
subiectului;
povestire
în ramă,
alternanţă,
înlănţuire,
incipit, final
,
elipsă, pauză descriptivă; personajele - tipuri de personaje (principal,
secundar,
episodic;
,,caractere",
personaje „tipice"); modalităţi de
caracterizare
a personajului.
d.
Limbajul prozei narative
modalităţi ale narării: povestire
;
rezumat, scenă;
mărci ale prezenţei
naratorului;
limbajul personajelor;
vorbire
directă
şi
indirectă
,
stilul indirect liber;
registre
stilistice
(popular
şi cult
,
scris
şi oral
etc.).
Nivelul lexico-semantic
variante lexicale câmpuri semantice
derivate şi compuse, schimbarea categoriei gramaticale
relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonomie, paronimie, omonimie), sensul corect al cuvintelor (neologismelor)
elemente verbale ale comunicării (cuvinte, propoziţii, frază); unităţi frazeologice sensul cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ
pleonasmul, tautologia, atracţia paronimică
Nivelul morfosintactic
forme flexionare ale părţilor de vorbire; valori expresive ale părţilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului
elemente de acord gramatical; acordul prin atracţie, acordul logic
elemente de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/ adjective pronominale relative, adverbe relative) anacolutul; hipercorectitudinea
Nivelul ortografic şi de punctuaţie
norme ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris
rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise
Nivelul stilistic
calităţile generale şi particulare ale stilului (claritate, proprietate, precizie, concizie, corectitudine; variaţie stilistică, cursivitate, eufonie, oralitate etc.)
stiluri funcţionale (definire, caracteristici, exerciţii aplicative/ redactarea unor texte) stil direct, stil indirect, stil indirect liber
registre stilistice ale limbii (popular şi cult, scris şi oral;
arhaic,
regional, colocvial, argou, jargon)
CONCEPTE OPERAŢIONALE
-
act, acţiune, aliteraţie, antiteză, artă poetică, autor, basm cult, câmp semantic, cititor, comedie, comic, comparaţie, compoziţie, conflict, construcţia subiectului (expoziţiune, conflict, intrigă, punct culminant, deznodământ), curent literar, dramaturgie, dramă, elemente ale situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context)/ funcţiile comunicării, enumeraţie, episod, epitet, eul liric, exclamaţie retorică, fantastic, ficţiune, figură de stil, final, imagine artistică, incipit, indicaţii scenice, interogaţie retorică, laitmotiv, lirism obiectiv/ subiectiv, metaforă, modalităţi de caracterizare a personajului literar, modernism, moduri de expunere (naraţiune, descriere, dialog, monolog), motiv literar, narator (tipuri), neomodernism, nuvelă (tipuri), oximoron, paralelism sintactic, personaj literar (tipuri), perspectivă narativă, poezie (tipuri), povestire, proză, realism, repetiţie, refren, relaţii temporale şi spaţiale, romantism, roman (tipuri), secvenţă narativă, secvenţă poetică, scenă, sens denotativ/ sensuri conotative, simetrie, simbol,
simbolism,
sincronism, sinestezie, stil direct/ indirect/ indirect liber, stil funcţional, tablou, temă, text literar/ nonliterar, titlu, tradiţionalism, tragic, prozodie (strofă, vers, măsură metrică, rimă, ritm), vorbire directă, vorbire indirectă.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA BULGARĂ
I
LITERATURA
1. CTPaHHUH oT
cbBpeMeHHaTa 61,nrapcKa JIHTepaTypa (Pagini
din literatura bulgară contemporană);
• CBeTOCJiaB MttHKOB
(Svetoslav
Minkov):
viaţa şi
opera;
• Banep11 ITeTpOB
(Valeri
Petrov):
viaţa şi opera;
• Hop.[(aH Pa.[(ttqKoB
(Iordan
Radicikov):
viaţa
şi opera;
2. E'hJirapCKH
rroern
OT
6JIH3KOTO
MHHaJIO (Poeţi bulgari din trecutul apropiat);
• ITeiîo 51Bopoe
(Peio
Iavorov): viaţa şi opera;
• HttKona BarruapoB (Nicola Vapţarov): viaţa
şi
opera;
• ArnHac .r:(a.rrqee (Atanas Dalcev): viaţa
şi opera;
• Em1ca0ern EarpRHa (Elisaveta Bagriana):
viaţa şi opera;
3.
Emrn ITemrn
(Elin
Pelin):
viaţa
şi opera;
"I-heophT";
4. Hop.[(aH HoBKOB
(Iordan
Iovkov):
viaţa şi opera;
"l1Hm1<e";
5. AneKo KoHcTaHTHHOB (Aleko Konstantinov
): viaţa şi
opera;
"Eaiî
raHhO
y
I1peqeK";
6. I1eaH BaJoB
(Ivan
Vazov): viaţa şi opera;
"A3
C'bM 61,mapqe" ".r:(e e E1,nrapttR?";
"qttCTHRT
IT'bT";
7. Xp11cTo EOTeB
(Hristo
Botev): viaţa şi opera;
"Xa.[()KH
.r:(11M11np", "MoRTa MOJIHTBa";
8. E1,nrapcK11
01,3pm1<.[(eHu11
( Scriitori Renascentişti bulgari);
• ITeTKO CnaeeiîKOB (Petko Slaveikov): viaţa
şi opera;
• J1I06eH Kapaeenoe (Liuben Karavelov):
viaţa
şi opera;
• .r:(06p11 qHHTYJIOB
(Dobri
Cintulov):
viaţa şi
opera;
9. E1,nrapcK11 Hapo.[(HH necH11
(Cântece
populare bulgăreşti);
10. El,nrapcKH Hapo.[(HH
ofo1<Ja11 (Obiceiuri
populare bulgăreşti).
ARII TEMATICE
•
Adolescentul despre sine:
portret fizic, trăsături de
caracter;
aspiraţii, aptitudini, interese, pasiuni; timp liber.
•
Adolescentul şi mediul social:
îndatoriri, drepturi, conduită; în familie (relaţii şi evenimente), în grupul de prieteni
(activităţi);
în şcoală
(spaţii
şi activităţi); în oraş (obiective turistice
şi
culturale,
edificii,
transport, servicii (la gară/ aeroport, la
spectacol).
•
Adolescentul şi natura:
în lumea
vie (floră,
faună),
fenomene
meteorologice (naturale),
spaţiul geografic
şi cosmic.
•
Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie bulgară:
Bulgaria (repere
istorico-geografice
şi cultural ştiinţifice); personalităţi
din
domeniul literaturii,
artei; specific
naţional (religie/ obiceiuri
şi
tradiţii,sărbători).
II
GRAMATICA
1
FONETICA:
•
Alfabetul
chirilic, apariţia şi dezvoltarea limbii bulgare. Limbile
slave.
Limba bulgară, limbă slavă.
•
Sunet, literă, silabă,
cuvânt. Clasificarea
sunetelor.
Accent.
Pronunţie
.
Ortografie.
2
LEXICOLOGIA:
•
Cuvânt, sufixe, prefixe. Sensul cuvintelor: sinonime, antonime, omonime. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului
-
mijloace de
îmbogăţire
a vocabularului. Derivarea,
compunerea,
schimbarea valorii
gramaticale.
3
MORFOLOGIA:
•
Substantivul:
fel,
gen,
număr, articol, caz, funcţia sintactică.
•
Adjectivul: fel, gen, număr, aiiicol, caz, funcţia sintactică, grade de
comparaţii.
•
Numeralul: cardinal, ordinal, ortografie, funcţiile
sintactice.
exprimarea datei.
•
Pronumele: personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ
. Nehotărât,
negativ, reflexiv.
•
Verbul: aspect: perfectiv şi imperfectiv, persoană, număr timp, conjugare. Verbe tranzitive, intranzitive, personale, impersonale. Modurile. Diatezele. Conjugarea verbelor la toate modurile şi timpurile.
Funcţia
sintactică.
•
Adverbul:
clasificare
,
gradele
de comparaţie.
•
Prepoziţia
•
Conjuncţia
•
Interjecţia
•
Particula
4
SINTAXA
•
Propoziţia. Feluri.
•
Subiectul
şi predicatul.
•
Atributul.
Apoziţia.
•
Complementul. Complementul circumstanţial.
•
Fraza. Coordonare şi
subordonare.
•
Punctuaţia
Bibliografie:
1.
,,EbJir
APCKl1 E3I1K" 1999 - Pocm-1a IleHKOBa
- EJim1pa Karyw
2. " fOBOPl1TE
JIM
EbJif APCKl1?" 1989
-
IOmrn: AHTOHOBa
- Ema KnpJIKOBa
3. "EbJifAPCKI1 E3I1K- EbJifAPIDI 11 EbJifAPl1TE" - 1984
IO. AHTOHOBa
E. KnpJIKOBa
T. HaKoBa
4. "fP AMATl1KA 3A BCJ1qKJ1" 1994 - EopHMHp Kp'hCTeB
5. ,,GRAMATICA LIMBII BULGARE" 2000 - Neda Mutafcieva
- Cătălina Puiu
6. ANTOLOGII LITERARE - PROZĂ ŞI POEZIE
7.
DICŢIONARE
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA CROATĂ
1.
O usmenoj
i
pisanoj
knjizevnosti
(
uopce).
Knjizevni rodovi
;
Lirika (
pojam
opcenito). Petar Preradovic - Rodu o
jeziku
( oda - opci prikaz); S.S.Kranjcevic - Iseljenik ( elegija
-
opci prikaz);
Hasanaginica
(
narodna
balada
-
knjizevni komentar). Epika ( pojam opcenito). Smrt Senjanina
Ive
( epska pjesma- knjizevni komentar);
lvana Brlic
Mazuranic
-
Regoc ( bajka
-
opci
prikaz);
Slavko Kolar -
Breza
(
pripovijest
- opci prikaz).
Drama
( pojam opcenito). Marin Drzic
-
Novela od Stanca ( komedija
-
opci prikaz).
2.
Diskurzivni knjizevni oblici
( pojam
opcenito).
Antun Gustav Matos (
zivot i
knjizevni rad). Oko
lobora
( putopis
- opci prikaz).
3.
Srednjovekovna knjizevnost
(
najstariji hrvatski pisani
spomenici). Bascanska
ploca
( opci prikaz).
4.
Renesansa
( Hrvatska
renesansa
i njezina sredista: Dubrovnik,
Split,
Hvar, Zadar -
glavni pisci
i djela). Marko
Marulic
( zivot i rad).
Judita ( knjizevni
komentar).
Hanibal
Lucie, Robinja (opci prikaz).Marin Drzic ( zivot i
knjizevni
rad). Dundo Maroje
( opci prikaz).
5.
Barok
(
Hrvatski barok
- katolicka obnova,
knjizevni
oblici i znacajke).
Ivan
Gundulic (
zivot
i
knjizevni
rad).
Osman ( opci prikaz).
6.
Klasicizam
i
prosvetiteljstvo
( Pojam,
trajanje
i znacenje)
.
Matija Antun
Reljkovic,Satir
(opci
prikaz).Andrija
Kacic
Miocic,
Razgovor ugodni
( opci
prikaz).
7.
Romantizam
i
ilirizam
( Hrvatski romantizam,
hrvatski narodni
preporod,
ilirski pokret,
ilirizam, glavni osnivaci ilirskog
pokreta).
Stanko Vraz,
Otkud modre
oei ( opci prikaz).
Petar Preradovic
( zivot i knjizevni
rad).
Smrt
smail
-
age Cengica
( knjizevni
komentar).
8.
Protorealizam
( Senoino doba).
August
Senoa (
zivot i knjizevni rad).
Zlatarovo
zlato( opci prikaz).
9.
Realizam
( pojam
opcenito). Ante
Kovacic ( zivot i
knjizevni rad),
U registraturi (
knjizevni komentar).
Josip
Kozarac
( zivot i knjizevni
rad), Mrtvi
kapitali ( knjizevni
komentar).
10.
Moderna
( opcenito).
A.G.Matos, 1909,
Utjeha kose
( opci prikaz).
Vladimir Nazor
( zivot
i
knjizevni
rad),
Suma spava (
opci prikaz).
11.
Ekspresionizam
( opcenito). Miroslav
Krleza
( zivot i knjizevni rad),
Bitka
kod Bistrice Lesne ( knjizevni komentar)
,
Cefoja ( opci
prikaz
)
,
Ivo Andric,
Ex
ponto ( opci prikaz).
Tin Ujevic
( zivot i knjizevni
rad),
Svakidasnja jadikovka ( opci prikaz).
Ivan
Goran Kovacic ( zivot i knjizevni rad.) Jama ( knjizevni komentar).
Dobrisa
Cesaric (
zivot
i
knjizevni rad). Oblak; Vocka poslije kise ( opci
prikaz).
Ranko Marinkovic ( zivot i knjizevni rad).
Ruke; U
znaku
vage
( pripovijetka
-
opci prikaz).
Literatura: udzbenici koji se koriste u skolama
s
nastavnim hrvatskimjezikom.
Opaske:
nastavni programje namjenjen
apsolventima gimnazije s nastavnim
hrvatskim.
jezikom Ispit je
pismeni i usmeni, u
skladu s
programom
.
Pismeni
radovi se ocenjuju
od
10 do 100 bodova a ispit
traje 3 sata.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ
Richtlinien fiir die Abitorpriifung 2004 Deotsche Sprache ond Literator
Die Absolventen der Lyzeen mit deutscher Unterrichtssprache haben im Fach Deutsch eine schriftliche und eine miindliche Prilfung abzulegen.
1.
Anforderungen
Die Prilflinge sollen Făhigkeiten und Kenntnisse in den folgenden Anforderungsbereichen nachweisen konnen:
•
Wissen, selbstăndiges Denken, Urteilsfahigkeit und Darstellungsvermogen ;
•
Wiedergabe von Wissen und Sachverhalten aus einem abgegrenzten Gebiet im gelernten Zusammenhang, Beschreibung und Verwendung gelernter und geilbter Arbeitstechniken und Verfahrensweisen in einem wiederholenden Zusammenhang.
•
Selbstăndiges Erklăren, Bearbeiten und Darstellen bekannter Sachverhalte, selbstăndiges Anwenden und Ubertragen des Gelernten
auf
vergleichbare neue Situationen und Sachverhalte.
•
Verarbeiten komplexer Gegebenheiten mit dem Ziel, zu selbstăndigen Losungen, Begriindungen, Folgerungen, Deutungen und Wertungen zu gelangen.
•
Lebensgefilhl der literarischen Epochen und Verstăndnis filr die Kunstauffassung der jeweiligen Epochen in literarischen oder freien Erorterungen miteinzubeziehen
.
•
Făhigkeit poetische und nicht poetische Texte zu analysieren sowie Sachverhalte und Probleme zu erortern.
•
Făhigkeit zu aktuellen Themen der Gesellschaft sowie zum kulturellen Leben Stellung zu beziehen.
•
Făhigkeit in literarischen Texten und Sachtexten Vergleiche zum Lebensgefilhl der Moderne anzustellen.
•
Făhigkeit einige schriftliche Umgangs- und Kommunikationsformen (z.B.Gesuch, Anzeige, Lebenslauf) zu verfassen
•
Făhigkeit gattungsspezifische Merkmalen zu identifizieren und dariiber hinaus Einblick in die Theorie der Gattungen (Novelle, Roman, Drama usw.) zu beweisen.
2.
Inhalte:
a.
Literator:
•
Aofklărung:
Wesenszilge und Menschenbild.
G.E.Lessing
als
Vertreter der Aufklărung. Nathan der Weise.
•
Storm ond Drang:
Lebensgefilhl und Kunstauffassung anhand eines Werkes.
•
Klassik:
Lebensgefilhl, Kunstauffassung, Menschenbild.
J.W. Goethe: Faust I, II (Auszilge).
•
Romantik:
Lebensgefilhl, Kunstauffassung und Menschenbild anhand eines Werkes.
•
Realismos:
Wesenszilge und Problematik anhand eines Werkes.
•
Modernes Drama:
Problematik und Gestaltungselemente. G. Bilchner, B.Brecht, Fr. Dilrrenmatt
•
Roman, Novelle ond Korzprosa
des 20. Jahrhunderts: Problematik und Gestaltungselemente anhand eines Werkes.
•
Lyrik:
Strukturen und Themen von der Aufklărung bis zur Gegenwart.
b.
Grammatik/Sprachbetrachtong:
Phonetik, Morphologie, Syntax, Wortschatz, Rechtschreibung, Zeichensetzung, Stilkunde. (verschiedene Ubungstypen, ggf. grammatikalische Analyse).
3.
Die schriftliche Priifung
Die schriftliche Pri.ifung dauert drei Stunden, nachdem die Themen angeschrieben oder verteilt worden sind. Es werden mehrere Themen gestellt. Alle sind verbindlich. Die Bewertungskriterien werden nach abgelaufener Pri.ifung bekannt gegeben.
In der schriftlichen Prilfung ist die Aufgabenstellung fi.ir die jeweiligen Profile unterschiedlich gestaltet. Absolventen des pădagogischen und philologischen Profils haben im zweiten Teii der schriftlichen Pri.ifung ein gesondertes Sprach- bzw. Grammatikthema zu bewăltigen. Absolventen des realen Profils haben im zweiten Teii der schriftlichen Pri.ifung ein Gesuch, eine Anzeige, einen Lebenslauf o
.
ă zu verfassen.
Die Aufgabenarten in Literatur werden gemăB dem Lehrplan gestellt, d.h. dass den Pri.iflingen unbekannte Texte vorgelegt werden anhand derer sie die oben genannten Făhigkeiten beweisen sollen.
Bewertet wird:
•
angemessene Behandlung des Themas
•
strukturierte und differenzierte Argumentation
•
Transfervermogen
•
zweckmăBige Gliederung der Arbeit
•
Beachtung der sprachlichen Normen
•
ggf. Einteilen eines Satzgefilges, Bestimmen der Nebensătze, morpho - syntaktische Analyse ( nur fiir pădagogisches und philologisches Profil)
Die Bewertung erfolgt in der Punkteskala von 10 bis 100, die der Notenskala von 1 bis 10 entspricht. Die Ausgangsbenotung betrăgt 10 Punkte. Die Punkteanzahl pro Thema wird angegeben.
4.
Die miindliche Priifung
Die mtindliche Prilfung im Fach Deutsch unterzieht sich vom organisatorischen Standpunkt aus den Bestimmungen der Prilfungsordnung.
Anforderungen:
•
zusarnrnenhăngende Ăul3erung zu einern gegebenen Thema;
•
Prilfungsgesprăch liber groBere fachliche Zusamrnenhănge;
•
Textinterpretation;
Bewertet wird
:
•
inhaltliche Qualităt des Prtifungsgesprăches;
•
Transferverrnogen;
•
sprachliche Bewăltigung der gestellten Aufgaben;
Die Abiturpriifung in der Spezialabteilung des „Colegiul German Goethe" in Bukarest verlăuft gemăfi der genehmigten Priifungsordnung.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ
MAGYAR NYELV ES IRODALOM ERETTSEGI KOVETELMENYRENDSZER
-
2004
1.
A kovetelmenyek a kepessegekre, a kompetenciakra, az alkalmazott ismeretekre iranyulnak az ervenyes tantervben megjelălt kepessegterilleteken.
I.
Kommunikaci6s kepessegek
A tudatos nyelvi viselkedes kepessege
Az anyanyelv valtozatainak szukebb es tagabb kommunikaci6s korben val6 sikeres hasznalata Konfliktuskezeles, velemenynyilvanftas, parbeszedre val6 kepesseg
11-111. A szovegolvasas es a torteneti latas kepessegei
Az irodalmi szovegnek mint nyelvi alkotasnak a megragadasa
A beszedm6dok, a szovegszervez6des, a nez6pontok, az ertekszerkezet felismerese es ertelmezese
A szoveggel val6 viszony megteremtese, ertelmezesi szempontok megfogalmazasa, hatterismeretek mozg6sftasa, sajat olvasat letrehozasa. Az erteklatas kepessege
A nyelvi, kulturalis hagyomanyok felismerese az frasban es az olvasasban A hatastorteneti tudat ervenyesftese az ertelmezesben
Kulturalis tajekozottsag: kapcsolatteremtes az olvasott muvek kozott az eletmu, korszak, stilusiranyzat alapjan
2.
Reszletezett kimeneti kovetelmenyek
I.
Kompetenciak, kepessegek
Kommunikaci6s kepessegek
Tartalmak
1. A kulonboz6 nyelvvaltozatok felismerese es hasznalata a kommunikaci6s helyzetnek megfelel6en; az alapva!tozat, a koz- es irodalmi nyelv haszmilata sz6ban es frasban
Alapismeretek a magyar nyelv eredeter61, a magyar nyelv valtozasar61, a nyelvujftasr61. Retegzettseg es norma a nyelvhasznalatban
.
A magyar nyelv fontosabb bels6 văltozatai. A nyelvvaltozatok elter6 kifejezesi formai, tartalmi es magatartăsbeli kovetelmenyei. Nyelvi regiszterek
.
Stflusretegek.
Stflusarnyalatok.
2. A szoveg, a szovegszeriiseg felismerese es
A szoveg fogalma
alkalmazasa a szovegalkotasban
A szoveg szerkezete, felepftese, a szovegegysegek,
a
szovegosszefilgges
A szoveg jelentese: temahal6zat, tetelmondat,
kulcsszavak
A szoveg es a kommunikaci6s folyamat
osszefilggese
Szovegtipusok: elbeszel6
,
leir6, ervel6
,
ertekez6
szovegek;
hivatalos irasmuvek (pi. palyazat,
elismerveny, jegyz6konyv, hivatalos levei);
publicisztikai szovegek (pi. hfr, tud6sftas)
3. Erveles sz6ban
es frăsban
egy bizonyos ăllăspont mellett megadott ternara; ervel6-meggy6z6 es
ertekez6
szovegtipusok
felismerese
Retorikai alapismeretek:
az erveles
technikăja
(deduktfv
es induktîv erveles,
a căfolat
m6dszerei),
a
beszed szerkezete,
a
beszed
kidolgozăsa,
a
meggyozes
eljărăsai,
ervel6-meggy6z6
szovegtîpusok (intelem, predikăci6, ropirat,
sz6noklat)
Ertekez6
szovegek:
a tărgyhoz
val6 viszony,
sz6kincs
/
terminol6gia, szovegszervez6
eljărăsok, idezes,
hivatkozăs,
ertekezo
szovegtipusok:
ertekezes,
tanulmăny,
essze
4. A jelentes es stîlus
kapcsolatănak
felismerese
es alkalmazăsa
a mindennapi nyelvhasznălatban; a
stîlustalansăgok/stîlustoresek felismerese
a
mindennapi
nyelvhasznălatban
Jelentestani ismeretek: hangalak es jelentes
viszonya,
jelhasznălati
szabăly,
motivălt es
m
oti
vălatlan
sz6alak, jelentesmez6, denotativ es
konnotatîv
jelentes
Stîluselem,
stîlushatăs,
ălland6 es alkalmi stîlusertek
5.
Helyesfrăsi keszseg
Helyesfrăsi alapelvek
Egybefrăs
es kiilonfrăs szabălyai
A tulajdonnevek
frăsănak a
szabâlyai A
kozpontozâs
szabălyai
II.
, III.
A szovegolvasâs
es
a torteneti lâtâs kepessegei
1. A
szoveggel
va16 viszony
megteremtese, ertelmezesi
szempontok
megfogalmazăsa, hătterismeretek
mozg6sîtăsa,
sajăt olvasat
Ietrehozâsa.
Az erteklătâs kepessege
Befogad6i nezopont, esztetikai tapasztalat, esztetikai
ertek
2. A
nyelvi/kulturâlis hagyomănyok
felismerese
az
frâsban
es
az olvasâsban.
Tâjekoz6dâs az
irodalmi
korszakokban
es stîlusokban
Kulturâlis
emlekezet,
kănon, kanonizâci6 lrodalmi
korszakok
es
stîlusok
3.
Tăjekoz6das nehăny
ir6i eletmuben
Pl. Csokonai, Vorosmarty, Petofi
,
Arany, Ady,
J6zsef
Attila, Mikszâth, Kosztolănyi
4. A narrâci6s eljârâsok megragadâsa a peldâzatos,
a
torteneti tărgyu es az
en-elbeszelesekben;
a peldâzatos, a torteneti târgyu es
az en-elbeszelesek torteneti vâltozatainak es kulturălis
hâtteriiknek
az osszekapcsolâsa
Elbeszeles, tanîtâs. Peldâzat,
legenda, tezisregeny.
Az
elbeszeles ideje, az elbeszelt
ido,
tortenelmi
hătter es eloter.
Eposz, torteneti
tărgyu
miiballada,
tortenelmi
regeny.
En-elbeszeles
.
Levei, napl6, levelregeny
Peldâzatos
elbeszeles a
kozepkori irodalomban
(pl.
Margit-Iegenda)
A
barokk eposz
(pl.
Zrînyi: Szigeti
veszedelem)
19.
szăzadi
miiballada
(pl.
Arany: Szondi ket
apr6dja)
19
.
szâzadi tortenelmi regeny
(pl.
Kemeny: Zord ido)
Szentimentalista en-regeny
(pl.
Kărmăn: Fanni hagyomănyai)
20.
szăzadi
en-elbeszeles
5.
Narrâci6s
eljârâsok a
regenyben
es az
elbeszelesben/novellâban
:
elbeszeles
es tortenet,
elbeszeloi es
szereploi sz6lamok, az
elbeszeles
idejenek es az
elbeszelt idonek
a
megragadăsa
es ertelmezese
Elbeszeles
es tortenet.
Metonimikus
es
metaforikus
tortenetalakîtăs.
A
folytonossâg
alakzatai:
ok-
okozatisăg, idobeli folytonossăg.
A megszakîtottsăg alakzatai:
elhallgatăs, kihagyăs
,
nezopontvăltăs.
Elbeszeloi
es
szereploi sz6lamok:
mindentud6, korlătozott
tudăsu, szereploi elbeszel6. Fiigg6
beszed,
szabad fiigg6 beszed, monolog.
Az elbeszeles ideje, az elbeszelt ido: linearis kronologikus ido, mitikus ido, el6reutalas visszautalas, ktilso ido, belso ido, emlekezes
A regeny, az elbeszeles/novella ttirteneti valtozatai. Romantikus regeny es elbeszeles/novella (pl. J6kai, Mikszath). Realista regeny es elbeszeles/novella (pl. M6ricz, Kosztolânyi). Klasszikus modern regeny es elbeszeles/novella (pl. Kosztolânyi, Knidy, Tamasi)
6. Az elbeszelo formakjatekanak a felismerese es
ertelmezese 20. szazadi miivekben
Elbeszeloi modalitas, nyelvjatek, intertextualitas (pi.
Krudy, Kosztolanyi, Ottlik, Esterhazy miivei)
7. A kozossegi en beszedhelyzeteinek, a kozossegi Hr es a vilagkep osszefiiggeseinek a megragadâsa
A kozossegi en. A kozossegi lira beszedhelyzetei. Nepdal, romantikus nepies dal (pi. Petofi Sandor) Zsoltâr es zsoltârfordftasok (pi. Balassi Balint)
A himnusz valtozatai (pi. 6magyar Mâria-siralom, Kălcsey)
A kăzăssegi 6da valtozatai (pi. Berzsenyi, Vărosmarty, Pet6fi, J6zsef Attila)
A politikai kolteszet vâltozatai (pi. Kolcsey, Pet6fi, Ady)
8. Az imitaci6elv miikodesenek a felismerese. Koltoszerep es imitaci6 osszefiiggeseinek a felismerese
Imitaci6. Imitâci6elv
Imitaci6 humanista, barokk, rokok6, klasszicista miivekben (pi. Janus Pannonius, Balassi Balint, Csokonai, Berzsenyi miivei)
9. Ura es eredetiseg viszonyanak, a lirai en vâltozatainak a megragadâsa
Lirai
en,
vershelyzet, beszedhelyzet. Szemelyesseg,
szemelytelenseg, kozvetlenseg, kozvetettseg. Allegorikussag, szimbolikussag, targyiassag.
Romantikus lirai en: teremto zseni, latnok, hasonmâs.
Urai en a klasszikus modernsegben: egyenisegkultusz, az en felnovesztese, az en hatterbe huz6dâsa.
Lirai
en
a kes6 modemsegben: az en
megsokszoroz6dasa, onertelmezes
(pi. Vorosmarty, Petofi, Arany, Vajda, Ady, Babits, Kosztolânyi, T6th Ârpad, Ăprily, J6zsef Attila,
Szabo Lorinc, Pilinszky, Kanyadi, Szilagyi Domokos kăltemenyei)
10. Intertextualis viszonyok felismerese es ertelmezese lirai szovegekben
Urai formak/szovegek emlekezete. Idezes, rajatszas,
utalas (pi. Weores Sândor, Szilagyi Domokos koltemenyei)
11. A dramai mii elemeinek a felismerese, a dramavaltozatok kulturalis osszefiiggesekbe helyezese
Drâmai cselekmeny, konfliktus, dramai bos, beszedfajtak. Konfliktusos, kozeppontos, ketszintes drama. Klasszicista, romantikus drama. (PI. Katona
J6zsef: Bank ban, Vorosmarty: Csongor es Tunde)
12. A dramai koltemeny miifaji sajatossagainak es eszmetorteneti osszefiiggeseinek a megragadasa. A dramai funkci6k atminosiilesenek nyomon kovetese egy 20. szazadi dramaban
Cselekmeny, konfliktus, szereplo/hos, beszed a dramai koltemenyben. Az eszmek szerepe a dramai koltemenyben (pl. Madach: Az ember tragedi ja)
A cselekmeny, a konfliktus, a szerepl6/h6s atertelmezodese a 20. szazadi dramaban (pl. Orkeny, Suto A., Szekely Janos dramai)
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SÂRBĂ
I.
Sadrzaj programa srpskog jezika
i
knjizevnosti
1.
Narodna knjizevnost
( Narodne pesme, pripovetke, krace narodne umotvorine).
Lirske pesme.
Podela ( poslenicke, mitoloske, obredne, prigodne, ljubavne, saljive).
Lirsko
-
epske pesme.
( Hasanaginica).
Epske pesme.
( Zidanje Skadra, Car Lazar i carica Milica, Marko pije uz ramazan vino, Starina Novak i knez Bogosav; Pocetak bune protiv dahija).
Pripovetke.
( U cara Trojana kozje usi, Ero i Turcin).
2.
Strednjovekovna knjizevnost
: Sveti Sava; Zivot i prosvetiteljsko delo; Dositej Obradovic; Zivot i prosvetiteljsko delo.
3.
Knjizevnost doba romantizma:
Vuk Stefanovic Karadzic
.
Rad na refonni knjizevnog jezika i pravopisa. Rad na sakupljanju narodnih umotvorina; Petar Petrovic Njegos. Zivot i pesnicko delo ( Gorski vijenac - opsti prikaz); Branko Radicevic ( Dacki rastanak, Kad mlidijah urnreti - knjizevni komentar); Dura Jaksic ( Na Liparu - knjizevni komentar); Jovan Jovanovic Zmaj ( Duliei, Duliei uveoci - opsti prikaz); Laza Kostic ( Santa Maria della Salute - knjizevni komentar);
4.
Realizam
: Laza Lazarevic ( Sve ce narod pozlatiti - knjizevni komentar); Vojislav Ilic ( U poznu jesen Grm - knjizevni komentar); Radoe Domanovic ( Danga - knjizevni komentar): Aleksa Santic ( Mi znamo sudbu - knjizevni komentar);
5.
Novi realizam
: Borislav Stankovic ( Necista krv - opsti prikaz); Petar Kocic ( Jazavac pred sudom - opsti prikaz ); Branislav Nusic ( Gospoda ministarka - knjizevni komentar).
6.
Moderna poezija
: Jovan Ducic ( Morska vrba - knjizevni komentar); Milan Rakic ( Dolap, Na Gazi Mestanu - knjizevni komentar).
7.
Knjizevnost XX. - og veka:
Ivo Andric ( Most na .Zepi - knjizevni komentar, Na Drini cuprija - opsti prikaz ); Milos Crnjanski ( Seobe - opsti prikaz); Desanka Maksimovic ( Strepnja, Krvava bajka - knjizevni komentar); Veljko Petrovic ( Ratar - knjizevni komentar); Branko Copie - ( Basta sljezove boje - knjizevni komentar); Dobrica Copie ( Koreni - opsti prikaz); Stevan Raickovic ( Kamena uspavanka - knjizevni komentar); Vasko Popa ( Patka - knjizevni komentar).
Napomene
:
Kandidati Filolockog smera ce naknadno spremiti sledeca poglavlja iz udzbenika za VIII. razred :
Recnik.Sintaksa.Morfoloska analiza.
Glavni ciljevi
i
zadaci nastave srpskog jezika
i
knjizevnosti:
•
raspoznavanje etapa u izradi pismenih sastava;
•
primenjivanje teorijskih stecenih znanja na casovima teorije knjizevnosti;
•
raspoznavanje osobenosti knjizevnih pravaca;
•
raspoznavanje i obrazlozenje stilskih razlika u pismenom izrazavanju;
•
poznavanje imena knjizevnih likova, njihovog mesta i uloge u knjizevnim delima;
•
postovanje normi knjizevnog jezika prilikom pismenog izrazavanja;
•
elaboracija knjizevnog komentara, karakterizacije knjizevnih likova, komparativno prikazivanje dva knjizevna dela
,
dva pisca iii dva knjizevna perioda
,
sintezu knjizevne delatnosti pojedinih pisaca;
•
argumentovanje poznavanja osnovnih knjizevnoteorijskih pojmova.
Literatura:
Srpska
i
hrvatska knjizevnost, IX. razred
-
1990 Srpska
i
hrvatska knjizevnost, X. razred
-
1990 Srpska knjizevnost
-
XI. razred
-
1996
Srpska knjizevnost
-
XII. razred -1995
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SLOVACĂ
SLOVENSKA. LITERATURA
Pre realny a humanitny smer lycei s vyucovacim jazykom slovenskym.
1.
Budova slovesna tvorba.
Vznik, rozsirovanie a charakteristiky. udovă epika a lyrika. udovă pieseii, balada, rozprăvka
,
povest'.
2.
Stredoveka staroslovienska a latinska literatura.
Moravsko-pan6nske legendy o Cyrilovi a Metodovi
(vseobecny prehl'ad).Legenda o Svoradovi a Benediktovi (vseobecny prehl'ad).
3.
Hugolin Gavlovic:
Valaska skola, rnravov stodola (vseobecny prehl'ad).
4.
Juraj Fandly
:
Duvemă zmluva medzi mnichom a diablom (vseobecny prehl'ad)
.
5.
Jozef lgnac Bajza:
Rene mlădenca prihody a skusenosti. Prvy slovensky roman (vseobecny prehl'ad).
6.
Jan Kollar:
Slavy dcera (literarny rozbor).
7.
Jan Holly:
Svătopluk
(
literamy rozbor), Selanky (literamy rozbor).
8.
Vyznam osobnosti a diela Budovita Stura.
9.
Samo Chalupka:
Mor ho!
(
literarny rozbor)
.
10.
Janko Kral':
Zakliata panna vo Vahu a divny Janko
(
literarny rozbor).
11.
Andrej Sladkovic
- tvorca literarnych skvostov v spisovnej slovencine
:
Marina a Detvan (literămy rozbor).
12.
Jan Botto
: Srnrt'
Jănosikova
( literarny rozbor).
13.
Jozef Miloslav Hurban:
Od Silvestra do Troch krăl'ov (literămy rozbor).
14.
Jan Kalinciak:
Restavracia ( literarny rozbor)
.
15.
Gustav Kazimir Zechenter Laskomersky:
Lipovianska masa (literarny rozbor).
16.
Jan Chalupka
: Kocurkovo (literamy rozbor).
17.
Jan Palarik:
Inkognito a Zmierenie alebo Dobrodruzstvo pri obzinkoch (literamy rozbor).
18.
Pavol Orszagh Hviezdoslav
:
Prehl'ad diela
.
19.
Pavol Orszagh Hviezdoslav:
Hăjnikova
zena
(literămy rozbor).
20.
Pavol Orszagh Hviezdoslav:
Ezo Vlkolinsky (literarny rozbor).
21.
Svetozar Hurban Vajansky:
Tatry a more ( vseobecny prehl'ad).
22.
Martin Kukucin
:
Dom v strani.(literarny
rozbor).
23.
Martin Kukucin
:
Neprebudeny ( literamy rozbor).
24.
Bozena Slancikova Timrava:
Tapăkovci (literămy rozbor).
25.
Bozena Slancikova Timrava:
Skusenost' ( literămy rozbor).
26.
Jozef Gregor Tajovsky.
Statky- zmătky
(
literarny rozbor).
27.
Jozef Gregor Tajovsky:
Maco Mliec (literămy rozbor).
28.
lvan Krasko:
Otcova rol'a (literamy rozbor)
.
29.
Janko Jesensky:
Vyhnali ma (literamy rozbor).
30.
Ladislav Nadasi Jege:
Adam Sangala
(
literarny
rozbor).
31.
Jozef Ciger Hronsky:
JozefMak ( literamy rozbor).
32.
Milo Urban
:
Zivy bic ( literămy rozbor).
33.
Frantisek Svantner
:
Dama (literarny rozbor).
34.
Margita Figuli:
Tri
gastanove
kone ( literarny rozbor).
35.
Jan Kostra:
Peniaztek ( literămy rozbor).
36.
Milan Rufus:
Vyjdi z lesa a klcuj les.(literămy rozbor).
37.
Frantisek Hecko:
Cervene vino (literămy rozbor).
38.
Alfonz Bednar:
Cudzf
(literarny
rozbor).
39.
Vincent Sikula
: prehl'ad diela.
40.
Slovenska literatura v Rumunsku: vseobecny prehl'ad.
Poziadavky:
pochopit' literarne dielo ako realizaciu autorovho na.zoru na svet a jeho filozofiu zivota, vystihnut' esteticku stranku diela,
rozoberat' a interpretovat' literame dielo, vymenovat' a interpretovat' vlastnosti postav, urcit' typ sujetu a rozpravaca,
zostavit' rozpravanie, zostavit' vyt'ah, prihovor, vyklad, zivotopis, list, zaradit' dielo druhovo
,
zanrovo,
urcit' prostriedky, suvislosti temy a vyrazu.
Studijna literatura
:
Platne ucebnice, podl'a ktorych sa vyucovalo v IX. - XII. rocniku.
SLOVENSKY JAZYK
-
pre reâlny smer
Nauka o slove: Tvorenie slav. Diferenciacia slovnej zasoby. Vyznam slova. Stylistika : Styly. Charakteristiky stylov.
Poziadavky
:
aplikovat' vedomosti z lexikol6gie, spoznat' styly,
urcit' stylisticke crty textu,
zostavit' text patriaci do urciteho stylu, zaradit' texty do funkcnych stylov
uviest' priklady v slovach, vetach a textoch na râzne kateg6rie slov: slova
,
vety, kratke texty, tvorit' vety a texty s danymi kateg6riami slov.
SLOVENSKY JAZYK
-
pre humanitny smer
1.
Fonetika a fonologia.
System samohlasok a spoluhlasok v slovencine.Slabika
.
Rozdel'ovanie slav na slabiky. Ryt- micky zakon. Suvislosti s ortoepiou a ortografiau.
2.
Nauka o slove.
Tvorenie slov. Vyznam slova ( vecny a gramaticky, priamy a preneseny).Diferenciacia slovnej zasoby podl'a r6znych kriterif ( zakladny slovny fond, masa slovnej zasoby, synonymâ, homonymâ, antonymâ, neologizmy, archaizmy a pod.).
3.
Morfol6gia.
Ohybne slovne druhy (podstatne mena, pridavne mena, zamena, cislovky, slovesâ). Kateg6rie ohybnych slovnych druhov: rod,cfslo, pad, vzor, zhoda, stupiiovanie, osoba, cislo, cas, sp6sob, slovesny vid.
Neohybne slovne druhy (prfslovky, predlozky, spojky, castice, citoslovcia.
4.
Syntax.
Jednoducha veta. Klasifikaciajednoduchych viet. Vetne cleny: hlavne (podmet, prisudok), vedl'ajsie (prfvlastok, prislovkove urcenie, predmet, doplnok). Suvetie. Suvetie prirad'ovacie (druhy viet a vzt'ahy medzi nimi). Suvetie podrad'ovacie (druhy viet)
.
Slovosled, vetosled. Interpunkcia.
5.
Vseobecne poznatky o slovenskomjazyku.Vznik.
Vyvin.Spisovny jazyk.Styly.
Poziadavky:
spoznat' jednotlive uvedene kateg6rie javov, aplikovat' vedomosti v slova.eh, v kratkych vetach,
uviest' priklady: slova, kratke vety, zostavit' kratke texty, v ktorych sa vyskytne pozadovany jav,
morfologicky rozbor slovnych druhov a prfslusnych kateg6rif na zaklade vychodiskoveho textu,
tvorenie viet s danymi slovarni
,
urcit' prisudky, spojovacie vyrazy
,
segmentăcia suvetia na vety, urcit' druhy viet
,
graficky znazomit' a oznacit' vzt'ahy medzi vetami,
urcit' syntakticku funkciu oznacenych slov,
aplikovat' vedomosti zo syntaxe vo vetăch: tvorit' jednoduche vety a suvetia.
Studijmi literatura:
Platne ucebnice, podl'a ktorych sa vyucovalo v 5. - 8. rocniku.
Maturitna skuska zo slovenskeho jazyka a literatury je povinna pre absolventov lycef s vyucovacim jazykom slovenskym. Tematika skusky je rozdelena na reălny smer a humanitny smer.Spolocna cast' z tematiky pre maturitnu skusku pre tieto smery je slovenska literatura. Pre realny smer je povinna lexikol6gia a stylistika a pre humanitny smer slovensky jazyk (gramatika).
Skuska je ustna a pisomna
.
Listky pre ustnu skusku obsahuju otăzky z literatury a su spoiocne pre obidva smery. Pisomnă prăca je rozdelena na styri casti a obsahuje: otazky z literatury, z jazyka ( pre humanitny smer), zo stylistiky a z lexikol6gie (pre realny smer), zostavenie listu, zivotopisu, ziadosti atd'.,esej na <lanu temu.
Prace sa hodnotia bodmi od desat' do sto a cas na vypracovanie je tri hodiny.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA TURCĂ (PROFIL TEOLOGIC ŞI PEDAGOGIC)
I - OKUMA - ANLAMA
-Bir olay yaz1s1m
anlamh
bir
şekilde
okuyabilme,
-Hikâye tiiriiniin
ozeliklerini
kavrayabilme,
-Metin iyinde ciimleyi tamyabilme,
-Bir manzumeyi
ozeliklerine
gore okuyabilme,
-Manzume
ile diizyaz1
arasmdaki
farla. kavrayabilme,
-Paragraf
ve paragraftaki diişiinceyi kavrayabilme,
-Bir şiiri vurgu
ve
tonlamaya dikkat ederek okuyabilmek,
-Bir şiirin şekil ve anlam ozelliklerini kavrayabilme,
-Olay yaz1lannda sebep-sonuy ilişkisini kavrayabilmek,
-Olay
yaz1lanrn
meydana getiren unsurlar1 kavrayabilme(yer,zaman,olay ve kişiler)
-Sevilen bir şiiri ezberlemeyebilme,
-Olay yaz1lan ile fikir yaz1lan arasmdaki fark1 kavrayabilme,
-Bir
metnin
yardlillCI fikirlerini ve
ana
fikrini bulabilme,
-Plân ve plânm yararlarm1 kavrayabilmek,
-Bir metindeki olaylar1 karş1laştirarak benzer ve farkh
yanlar1
kavrayabilme,
-Anlama etkinliklerini kavrayabilme
(dinleme,okuma,găzlem
...
)
-Okunan
bir yaz1daki sebep-sonuy ilişkilerini kavrayabilme,
-Bir metnin dii ve anlat1m(iisliip) ozelliklerini kavrayabilme,
-Bir manzumenin ana temasm1 kavrayabilme,
-Sozlii
ve yaz1h
ifade arasmdaki benzer ve farkhhklan kavrayabilme.
11-ANLATIM
A)
SOZL-0 ANLATIM B) YAZILI ANLATIM
-Dogru ve diizgiln konuşabilmek,
-Tilrkye derslerindeki her tiirlil faaliyetlere katilabilmek ve vanlan sonuylar1 anlatabilmek ve ay1klayabilmek, yazabilmek, yazabilmek,
-Bir tart1şmaya kat1labilmek,
-Gorillen veya yaşanan olaylarla ilgili duygu ve dilşilncelerini anlat1p,yazabilmek
,
-Atasozlerini,ozdeyişleri
ve deyimleri ay1klayabilmek,
-<;evrenin dogal, toplumsal ve ekonomik olaylanm anlatJp yazabilmek,
-Ozel mektup,iş mektubu,dilekye ve telegraf yazabilmek,
-Paragraflardaki dtişilnceleri ay1klayabilmek,
-Olay veya kişi tasvirleri
yapabilmek (sozlil
ve yaz1h),
-Topluluk karş1smda
ayIŞ
konuşmas1, kapamş
konuşmas1 yapabilmek,
-Yaz1lanm uygun bir plâna gore
geliştirebilmek,
-Okuduklanndan notlar alabilmek,
-Konuşmalanm uygun bir plâna gore geliştirebilmek,
-Kompozisyon yeşitlerini (yaz1h ve sozlil kompozisyon) kavrayabilmek
,
-Bir fikir
yazISI yazabilmek.
III - DiL BiLGiSi(GRAMER) KONULARI
A)
SES BiLGiSi
-Tiirk e'deki sesii ve sessiz harfleri tamyabilmek
,
-Biiyiik i.inlii uyumu kurahru kavrayabilmek,
-Kiir;:iik iinli.i uyumu kuraluu kavrayabilmek,
-Dnsi.izlerin benzeşmesi kurahm kavrayabilmek,
-Dulii di.işmesi kurahm kavrayabilmek,
-Si.ireksiz sert i.insi.izlerin yumuşamas1 kuraluu kavrayabilmek,
-Ti.irkr;:e'de başta ve sonda bulunmayan i.insi.izleri tamyabilmek,
-Seslerin birleşmesini,hece ve hece r;:eşitlerini kavrayabilrnek.
B)
KELIME BiLGiSi
-Ti.irkr;:e 'deki kelime ti.irlerini kavrayabilmek isimler ve isimlerin
yapilan,
isim tamlamalan, isimlerin r;:eşitleri
s1fatlar ve s1fatlarm yap1lan, s1fatlarm r;:eşitleri
s1fat tamlamalan,
zamirler ve zamirlerin yaplian, zamirlerin r;:eşitleri,
zarflar ve zarflarm yap1lan, zarflann r;:eşitleri,
fiiller ve fiillerin yapllan, fiillerde kip,zaman ve kişi, yapllanna gore fiiler, edatlar
baglar;:Iar, iinlemler.
C)
CUMLE BiLGiSi
-Anlamlarma gore ciimle r;:eşitlerini kavrayabilmek olumlu ciimleler,
olumsuz ciimleler, soru ciimleleri, i.inlem ciimleleri, şart ci.imleleri.
-Yap1!anna gore ciimle ti.irlerini kavrayabilmek basit ctimle,
bileşik ciimle, srrah ciimle, bagh ciimle,
s1rah-bagh ciimle.
Ctimlenin ogelerini kavrayabilmek. ozne
ytiklem
zarf ti.imleci dolayh tiimler;:
belirtili nesne belirtisiz nesne
D)
ANLAM BiLGiSi
-Ti.irkr;:e kelimelerin anlam ozelliklerini kavrayabilmek Kelimelerin gerr;:ek anlam1,
Kelimelerin mecaz anlam1, Kelimelerin terim anlam1,
Kelimelerin deyim anlam1
,
Z1t anlamh kelimeler,
Eş anlamh kelimeler.
E)
YAPI BiLGiSi EKLER
Yap1m ekleri
<;;ekirn ekleri(isim ve fiii r;:ekim ekleri) Basit kelime
Turemiş kelime Bileşik kelime
F)
EDEBÎ BiLGiLER
-Yaz1 tiirlerini kavrayabilmek. Roman ve roman r;:eşitleri Hikâye
Masai
Tiyatro ve r;:eşitleri, Destan,
Şiir ve
şiir
r;:eşitleri
,
Gezi yaz1lan
,
Nutuk
Makale F1kra, Sohbet
-Edebiyatmm tamm1 ve konusu
-Tiirk edebiyatI'mn devirleri
-Edebiyatta ifade tarzlan(Sozli.i ifade-Yaz1h ifade)
-Şiirle ilgili bilgiler,
Soz sanatlan(Benzetme
,
mi.ibalaga
,
Tenâsi.ib
...
)
-Halk edebiyat1 ve ozellikleri,
-Halk edebiyatI nazllll şekilleri
-Klâsik Tiirk edebiyat1 ve ozellikleri
G)
iMLA VE NOKTALAMA
-Biiyiik harflerin imlas1
-bzel isimlerin imlas1,
-Eklerin imlas1,
-Yabanc1 kelimelerin imlâs1, Nokta
Virgill Noktah virgi.il T1mak işareti iki nokta Soru işareti
-Onlem
işareti
NOT 1 Mecidiye Kemal Ataturk ilahiyat ve Pedagoji Lisesi'nde Turkiye Cumhuriyeti Millî Egitim Bakanhg1 tarafmdan oluşturulan komisyon tarafmdan yaz1lan ders kitaplan okutuhnaktadrr
.
2 Okulumuzda teoloji ve pedagoji boli.imlerde aym miifredat program1 uygulanmaktadrr.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul
examenului
naţional de bacalaureat, absolvenţii de liceu
,
învăţământ de zi
,
seral şi fără frecvenţă, au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba engleză într-una din situaţiile următoare:
•
Limba engleză - probă orală obligatorie comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările (proba b);
Limba engleză
-
probă scrisă la alegere din aria
curriculară
corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică - specializarea filologie
(proba
e);
Limba engleză - probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior - pentru toate filierele, profilurile şi specializările
ne-filologice (proba
f).
II.
PRECIZĂRI METODOLOGICE
Respectând tipologia
generală
a structurii planului de învăţământ privind studiul limbilor modeme în liceu, examenul de bacalaureat la limba engleză este construit pe programele şcolare în vigoare, publicate
în
colecţia "Curriculum Naţional - Seria liceu
-
Programe şcolare".
•
Programa
IA
,
Limba engleză - prima limbă modernă: licee teoretice (filologie, intensiv
şi
bilingv) şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică)
.
Programa
IA,
Limba engleză - prima limbă modernă
:
licee teoretice, celelalte specializări.
•
Programa
IB,
Limba engleză
-
prima limbă modernă: licee tehnologice şi vocaţionale
(
cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică- informatică).
•
Programa
2,
Limba engleză - a doua limbă modernă: toate filierele şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun.
•
Programa 3, Limba engleză - a treia limbă modernă: pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu
care
au început studiul limbii engleze în clasa
a
IX-a.
Programele şcolare în vigoare sunt centrate pe competenţe. Structura programelor şcolare este următoarea:
l.
Competenţele
generale:
•
Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
•
Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate
anumitor
contexte
•
Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
•
Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare (nu se cere în cazul Programei 3)
2.
Competenţele specifice, corelate cu unităţi de conţinut.
3.
Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
•
Conştientizarea contribuţiei limbii engleze la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale şi la vehicularea culturii contemporane
•
Raportarea critică la civilizaţiile britanică şi americană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei
•
Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora
•
Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză
Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare
4.
Sugestii metodologice : recomandări privind ariile tematice, elementele de construcţie a comunicării şi funcţiile comunicative ale
limbii.
În anul 2004, examenul de bacalaureat la limba engleză va fi organizat în conformitate cu Curriculum ul naţional, pe baza celor patru programe menţionate anterior. Indiferent de programă, examenul va păstra aceeaşi structură generală în ceea ce priveşte probele (
oral,
ca probă obligatorie, sau
scris,
ca probă la alegere), precum şi tipurile de subiecte.
Pe parcursul probei orale se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a comunica eficient prin utilizarea în mod adecvat (stilistic şi funcţional) a elementelor de construcţie a comunicării şi a funcţiilor specifice limbii engleze, achiziţionate pe parcursul studiilor liceale. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune şi tranfer, precum şi capacitatea candidaţilor de a construi un discurs convingător, logic şi coerent, susţinut de opinii proprii, exemple, argumente şi asociaţii cu texte cunoscute, cu realitatea înconjurătoare sau cu propria experienţă de viaţă.
În cadrul probei scrise, se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a opera cu codul scris al limbii engleze în situaţii de comunicare variate, demonstrată prin competenţe de receptare a textului scris la diferite niveluri de profunzime şi prin competenţele de producere a diverselor tipuri de texte, adecvate funţional şi stilistic contextului. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune la nivelul textului scris produs, precum şi cele de mediere şi transfer
.
În ambele probe vor fi evaluate - pe bază de indicatori specifici, precizaţi în baremul de corectare - valorile şi atitudinile pe care programele şcolare de limba engleză le prevăd a fi formate pe parcursul studiilor liceale.
Urmărind structura programelor şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat 2004 îşi propune să evalueze:
nivelul competenţelor generale ale candidatului; însuşirea conţinuturilor;
- valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii engleze;
competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de informaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifice.
Totodată, programa de bacalaureat pentru limba engleză doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadrele didactice cât şi pentru candidaţi.
III.
COMPETENŢE CARE VOR FI EVALUATE
III.
1. Competenţe de comunicare orală
Pentru a evalua competenţele de comunicare orală, candidaţii
vor
fi solicitaţi:
•
să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/nestudiat la clasă, să răspundă la întrebări şi să rezolve sarcinile de lucru primite;
•
să recunoască elementele de vocabular şi structurile gramaticale dintr-un text dat;
•
să identifice ideile principale din textul dat;
•
să sesizeze ordinea evenimentelor dintr-un text;
•
să recunoască argumentele şi să identifice concluziile dintr-un text;
•
să selecteze informaţiile relevante dintr-un text în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru;
•
să comenteze o informaţie/ o părere
/un
citat/ un proverb;
•
să realizeze un discurs oral pe o temă dată;
•
să relateze un eveniment/ un fapt divers/ o
întâmplare/
o experienţă personală;
•
să prezinte un film/o carte;
•
să descrie un obiect, o persoană/ un personaj, o activitate, locuri cunoscute/ imaginare;
•
să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură
cu
textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri la alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă şi să redea conţinutul textului;
•
să identifice sensul
cuvintelor
şi al relaţiilor
semantice
dintre ele;
•
să schimbe punctul de vedere într-un text;
•
să parafrazeze un citat folosind exemple personale / prin raportare la experienţa personală;
•
să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte;
•
să exprime şi/ sau să argumenteze o părere personală /un punct de
vedere,
pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
•
să folosească corect şi adecvat structurile gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale.
III.
2. Competenţe de comunicare scrisă
Pentru a evalua competenţele de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii trebuie:
•
să înţelegă
sensul
global al unui text necunoscut/nestudiat la clasă;
•
să identifice
informaţiile
semnificative din text;
•
să schimbe punctul de vedere într-o povestire /într-un text;
•
să comenteze unele aspecte din text;
•
să exprime propriile păreri în legătură cu
ideile/conţinutul
textului respectiv;
•
să analizeze
şi
să interpreteze un aspect
/
o idee din textul dat;
•
să descrie locuri cunoscute/imaginare, activităţi;
•
să descrie/caracterizeze o persoană;
•
să relateze un eveniment/un fapt divers/o întâmplare/o experienţă personală.
•
să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;
•
să construiască un text pe baza unei teme date;
•
să redacteze
un
eseu;
•
să comenteze un subiect;
•
să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de Ia un text/ o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
•
să traducă un text de dificultate medie;
•
să schimbe punctul de vedere într-un text;
•
să parafrazeze un citat folosind exemple personale
/
prin raportare la experienţa personală;
•
să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte;
•
să folosească corect structurile lexicale şi gramaticale studiate.
IV.
CONŢINUTURI CARE VOR FI EVALUA TE
Conţinuturile evaluate corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.
În consecinţă, diferenţierile (pe probe, tipuri de subiecte) se vor face din punct de vedere
calitativ
(micşorând/mărind gradul de dificultate al unui item sau sarcini de lucru) şi nu
cantitativ,
(micşorând/mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru)
.
IV.I. Conţinuturi lexicale şi tematice
Se vor evalua cunoştinţele de
vocabular
specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba engleză,
teme
inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general.
Textele necunoscute
şi
temele
de examen se vor regăsi în texte de diverse tipuri:
a)
Tip de text:
literar, non-literar;
Textele necunoscute/nestudiate la clasă folosite pentru cele două probe de examen
nu exclud
studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:
să înveţe a aborda un text necunoscut;
să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre ale limbii;
să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte; să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;
să înveţe să analizeze şi să comenteze un text
,
exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiinilor personale;
să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.
b)
Sursa:
articole din ziare şi reviste, cărţi din spaţiul britanic şi american, literatură cultă şi populară
,
broşuri, internet.
c)
Lungimea:
în funcţie de tipul de subiect: 125 - 350 cuvinte
d)
Dificultate:
în funcţie de programă
/
tip de subiect, dar fără să depăşească gradul de dificultate a textelor din manuale;
e)
Universul tematic:
domeniile tematice cuprinse în programa şcolară:
1.
Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber;
2.
Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii/conflicte între tineri/generaţii, toleranţa, sănătate, comunicare pe diverse canale, în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;
3.
Domeniul educaţie şi profesie: şcoală
,
ocupaţii, profesii, piaţa muncii;
4.
Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional, britanic şi american - personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente
.
IV.2. Elemente de gramatică
- cele cuprinse în Programa de limba engleză: SUBSTANTIV - pluralul substantivelor
- substantive defective de număr
ADJECTIV VERB
ADVERB CUVINTE DE LEGATURA
-
comparaţia intensivă
-
timpurile verbale
-
subjonctivul
-
verbe modale / modalitate
-
infinitivul/ participiul/ gerunziul
-
construcţii cu infinitivul şi cu participiul
-
grade de comparaţie
-
prepoziţii, conjuncţii, locuţiuni
ARTICOLUL - hotărât, nehotărât, zero, omisiunea articolului
-
cazuri speciale de utilizare a articolului SINTAXA
-
ordinea cuvintelor în propoziţie
-
tipuri de propoziţii (enunţiative, interogative, etc.)
-
propoziţii condiţionale
- condiţionale I,II
,
III, mixte
-
corespondenţa timpurilor
-
vorbirea directă
/
indirectă
IV.3. Funcţii comunicative ale limbii:
1.
iniţierea, întreţinerea şi încheierea unui dialog/ conversaţii
2.
exprimarea opiniei
3.
exprimarea acordului/ dezacordului faţă de opiniile
altora
4.
exprimarea satisfacţiei/ insatisfacţieie faţă de un punct de vedere
5.
exprimarea refuzului/
argumentarea
refuzului
6.
contrazicerea părerilor altora
7.
comentarea părerilor
8.
solicitarea repetării şi reformulării
9.
exprimarea presupunerilor
10.
solicitarea de informaţii şi de sugestii
11.
oferirea şi confirmarea
/
infirmarea de informaţii
12.
solicitarea confinnării
/
infirmării unor informaţii
13.
formularea de propuneri şi sugestii
14.
exprimarea de condiţii
15.
formularea de sfaturi
16.
exprimarea preferinţelor, intenţiilor
17.
solicitarea şi acordarea
/
refuzul permisiunii
18.
formularea de invitaţii
19.
exprimarea de mulţumiri
20.
acceptarea
/
refuzul unei invitaţii
21.
exprimarea surprizei, curiozităţii, temerilor
,
îndoielilor
22.
exprimarea simpatiei
23.
formularea de comparaţii
24.
formularea de persuasiuni
25.
exprimarea diverselor grade de certitudine
V.
PRECIZĂRI
V.1.
Timpul de lucru:
a)
Proba orală : timp de prezentare: 15 minute
b)
Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore
V.2.
Structura şi dificultatea subiectelor
vor fi în raport cu numărul de ore studiate pe săptămână.
La alcătuirea itemilor
/
sarcinilor de lucru se va ţine cont de trunchiul comun tuturor profilurilor
I
filierelor, iar diferenţierea se va face din punct de vedere
calitativ.
TOATE SUBIECTELE SUNT ELABORATE ÎN CONCORDANŢĂ CU PROGRAMA ŞCOLARĂ, FĂRĂ A REFLECTA ÎN MOD SPECIAL VIZIUNEA UNUI MANUAL ANUME!
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În conformitate
cu
prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor
susţine
un examen oral la una din limbile modeme studiate, ca
probă
obligatorie (proba b). De
asemenea,
pot
alege
o limbă modernă pentru examenul scris, ca probă opţională (proba
e sau
f
).
Luând în considerare noul Plan-cadru pentru învăţământul liceal şi Programele şcolare
1
,
examenul
de bacalaureat 2003 menţine aceeaşi structură
în
ceea ce priveşte:
-
probele (orală,
ca
probă obligatorie, sau scrisă,
ca
probă la alegere);
-
competenţele de evaluat, şi, în
general,
conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte);
-
repartizarea pe categorii de teste, pentru ambele probe (oral şi scris), în funcţie de numărul de ore de
studiu săptămânal
:
•
1-2 ore
2
•
3-4 ore
3
•
bilingv
4
•
Minorităţi
/
L3
5
Atât pentru proba orală, cât
şi
pentru proba
scrisă,
candidaţii tuturor profilurilor, inclusiv
Minorităţi
/L3 , vor fi evaluaţi pe baza unor texte nescunoscute
/nestudiate
la clasă.
Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe
abilităţi
de comunicare orală sau
în
scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale, subiectele fiind elaborate în
concordanţă
cu programa
şcolară,
fără a
reflecta
în mod
special viziunea
unui manual
anume.
1
Prezenta Programă de bacalaureat
a fost
elaborată pe baza Programei
şcolare
de Limba franceză pentru clasa a IX-a,
aprobată
prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale nr. 3371/02.03.1999, Ed. Cicero, CNC-MEN 1999
şi
a Programei
şcolare
de Limba franceză,
seria
liceu
,
voi.
2, Aria curriculară Limbă
şi
Comunicare,
Tipogrup press, Buc. 2001: Programa şcolară de Limba franceză pentru clasa a
X-a, aprobată
prin Q.M.E.N nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin O.M.E.C. nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba franceză pentru clasele a XI-a- a XII-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 4805/05.10.2000 şi modificată prin O.M.E.C. nr.
3915/31.05.2001
2
Pentru
absolvenţii care
au studiat lb
.
franceză 1-2
ore
pe
săptămână (indiferent
de nivel, L1 sau L2), inclusiv
absolvenţii
învăţământului
în
limbile minorităţilor naţionale
care au început
studiul limbii franceze în
gimnaziu.
3
Pentru absolvenţii care au studiat lb.franceză 3-4
ore
pe săptămână (inclusiv profilul intensiv).
4
Numai pentru
absolvenţii
claselor bilingve.
5
Din
această
categorie
fac
parte absolvenţii
învăţământului
în limbile minorităţilor naţionale
care au
început studiul limbii franceze în clasa a IX-a/ L3 (anul IV de
studiu).
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Competenţele
generale
sunt aceleaşi pentru toate
filierele, în
funcţie de probă (oral/scris). Competenţele specifice
( şi
conţinuturile) se diferenţiază pe două nivele :
1.
1-2 ore, 3-4 ore
şi
clase bilingve;
2.
Minorităţi
I
L3.
1.
LIMBA FRANCEZĂ: 1-2 ore, 3-4 ore şi clase bilingve
1.1.
PROBA ORALĂ
Pentru
a
evalua
competenţa de comunicare orală
,
candidaţii vor
fi solicitaţi :
♦
să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă.
♦
să demonstreze capacitatea de a înţelege sensul
global
al unui text necunoscut - extrăgând
şi /sau
prelucrând informaţii din text - prin :
•
identificarea sensului cuvintelor şi a
relaţiilor semantice
;
•
recunoaşterea
şi
utilizarea elementelor
şi structurilor
gramaticale studiate;
•
traducere
;
•
identificarea informaţiilor semnificative din
text (răspuns
la întrebări
/
text lacunar etc
.)/
rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea
şi
selectarea ideilor şi a elementelor relevante) / reformularea textului prin contragere/ reducere
6
;
Candidaţii pot
face
trimiteri la
/
asocieri
cu alte
texte
cunoscute
sau cu propria experienţă de
viaţă.
♦
să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
•
folosirea corectă şi adecvată a structurilor
gramaticale
şi lexicale studiate
,
pe tot parcursul comunicării orale ;
•
rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
•
realizarea unui discurs oral convingător, logic
şi coerent,
pe o temă dată:
-
relatarea unui
eveniment
/
unui fapt divers
/
unei
întâmplări
/
unei experienţe personale;
-
prezentarea unui film
/
unei cărţi
7
;
-
descrierea unui obiect
,
unei persoane
/
unui personaj
,
unei activităţi, unor locuri cunoscute / imaginare;
-
prezentarea/ comentarea unui
subiect
,
unui paragraf, unei afirmaţii
,
unei idei, ideilor textului
7
,
integrând exemple relevante şi
/
sau un punct de vedere personal.
Candidaţii pot
face
referiri la texte cunoscute, la
realitatea
înconjurătoare sau la propria experienţă.
♦
să demonstreze
capacitatea
de a participa
activ
la
o conversaţie
(interacţiune orală) în situaţie de
examen,
utilizând limba franceză potrivit
contextului
comunicaţional.
1.2.
PROBA SCRISĂ
Pentru evaluarea
competenţei de comunicare în scris,
candidaţii
vor
fi solicitaţi :
♦
să dovedească
capacitatea
de a înţelege
sensul global al
unui text necunoscut
/
nestudiat la clasă prin:
•
identificarea
sensului
unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
•
recunoaşterea
şi
utilizarea unor elemente şi ştructuri gramaticale studiate;
•
identificarea informaţiilor semnificative din text (exerciţii cu alegere duală/ multiplă
I
răspuns
la întrebări/ text lacunar
etc.)
/
rezumarea textului
(desprinderea şi
selectarea
ideilor
şi
a elementelor relevante)/ reformularea textului prin contragere/ reducere
6
;
6
eventual,
întru-un
număr dat de
cuvinte
(3-4 ore
şi
bilingv),
cf.
Programei pentru clasa a XII-a
;
7
3-4 ore şi bilingv.
♦
să dovedească capacitatea de exprimare în scris, valorificând în mod adecvat competenţele lingvistice dobândite (lexicale, semantice, gramaticale, de ortografiere corectă), prin :
•
rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
•
construirea unui discurs logic şi coerent
,
pe o temă de interes, având sau nu ca suport o afirmaţie/ un text dat :
-
relatarea unui eveniment/ unui fapt divers
/
unor întâmplări
/unei
experienţe personale ;
-
descrierea unor obiecte/ locuri (cunoscute
I
imaginare) / activităţi
;
descrierea / caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi marcante;
-
construirea unui interviu
/
unui dialog situaţional (pornind sau nu de la reperele oferite de text) ;
-
redactarea unui C.V.
I
unei cărţi poştale/ felicitări/ scrisori (personale/ administrative) integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;
-
dezvoltarea unei idei / continuarea unui text ;
-
exprimarea/ argumentarea unei opinii personale în legătură cu un subiect/ o situaţie/ ideile/ conţinutul textului;
-
comentarea unui subiect
/
unei afirmaţii
/
unei idei/ ideilor textului
8
,
integrând un punct de vedere personal
,
argumente şi exemple relevante;
-
redactarea unui eseu structurat/ liber
8
.
Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
♦
să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat : prin traducerea în/ din limba franceză a unui text literar (clase bilingve)/ neliterar (1-2, 3-4 ore şi Minorităţi) ;
2.
LTh'.IBA FRANCEZĂ: Minorităţi/ L3
2.1.
PROBA ORALĂ
Pentru a evalua
competenţa de comunicare orală,
candidaţii vor fi solicitaţi:
♦
să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă
.
♦
să demonstreze capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut prin:
•
recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
•
răspuns la întrebări (chestionar);
•
traducere ;
•
selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale) dintr-un text dat
/
a informaţiei specifice din documente curente simple (v. 2.4., Texte. Tipuri de texte, pag.8)
Candidaţii pot face trimiteri la/ asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.
♦
să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
•
folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
•
rezolvarea unor itemi (exerciţii), care
au
drept ţintă acest lucru;
•
prezentarea unor detalii personale;
•
relatarea unui eveniment
/
unui fapt divers
/
unei în
t
âmplări
/
unei experienţe personale; povestirea unui film;
•
descrierea/ prezentarea unor persoane
/
locuri
/
obiecte
/
activităţi;
Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
♦
să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
8
3-4 ore şi bilingv .
2.2.
PROBA SCRISĂ
Pentru evaluarea
competenţei de comunicare în scris,
candidaţii vor fi solicitaţi :
♦
să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut/ nestudiat la clasă prin:
•
recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate;
•
identificarea informaţiilor semnificative din text, prin exerciţii diverse (exerciţii cu alegere duală
/
multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar etc.);
•
selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale)/ a informaţiei specifice din documente curente simple, dintr-un text dat .
♦
să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin
:
•
folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
•
rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
•solicitarea/prezentarea unor detalii personale; completarea de formulare (CV, vize);
•
redactarea unui C.V. / unei că11i poştale/ felicitări/ scrisori (personale/ oficiale);
•
redactarea unui text scurt despre un eveniment, după un plan dat sau cu ajutorul unor elemente ( întrebări, text) de sprijin;
•
relatarea unui fapt divers
/
unor întâmplări
/
unei experienţe personale ; povestirea unui film;
•
descrierea unei persoane/ unui personaj / unor locuri/ obiecte
I
activităţi;
Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
♦
să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat
:
prin traducerea în/ din limba franceză a unui text simplu.
III.
CONŢINUTURI
1.
LIMBA FRANCEZĂ: 1-2 ore
9
,
3-4 ore şi bilingv
1.1.
ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ
Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat
,
evaluarea acestor elemente
vizează
varietatea
,
adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).
1.2.
ACTE DE VORBIRE.
Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba franceză pentru ciclul liceal :
-
a se prezenta , a prezenta pe cineva
-
a se prezenta într-un interviu de angajare/ C.V.
-
a vorbi despre sine
-
a vorbi despre starea fizică
-
a face o expunere pe o temă dată
-
a exprima un raţionament/ o judecată
10
-
a exprima o opinie personală / stări
/
sentimente
-
a argumenta o opinie personală
-
a relata evenimente
-
a descrie locuri, persoane, obiecte
-
a da, a cere informaţii practice cuiva
-
a exprima gusturi şi preferinţe
-
a sfătui pe cineva
10
/
a cere cuiva sa facă ceva / a interzice
9
conţinuturi comune, LI şi L2, conform Programei şcolare de Limba franceză citată la pag.I;
10
3-4 ore şi bilingv.
-
a situa în spaţiu şi timp
-
a exprima cantitatea/ calitatea; a compara
-
a propune /a invita , a accepta/ a refuza
-
a-şi exprima acordul
/dezacordul
-
a face o urare, a felicita
-
a rezuma un text (idei esenţiale)
-
a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)
1.3.
CONTINUTURI LINGVISTICE.
Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform programei de limba franceză pentru ciclul liceal.
Lexic:
relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime* , familii de cuvinte), câmp lexical/ semantic*, conotaţie/ denotaţie*
Articolul
: hotărât, nehotărât, partitiv ;
Substantivul:
gen, număr; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).
Adjectivul:
acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie; adjective pronominale (posesi
v
e
,
demonstrative şi nehotărâte)
Numeralul:
cardinal şi ordinal;
Pronumele:
personal , reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât; locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.O.I.) în propoziţii asertive şi imperative; pronumele en şi y ;
Verbul:
modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut, imperfect* , mai mult ca perfect
*),
imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu , participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă
,
reflexivă şi pasivă ;
folosirea formelor perifrastice ( aller,
venir
de,...); stil direct/ indirect, construcţii impersonale (verbe personale folosite impersonal)*
Adverbul
: tipuri, grade de comparaţie ;
Prepoziţia:
folosirea prepoziţiilor.
Sintaxa propoziţiei:
subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale;
Sintaxa frazei
: concordanţa la indicativ; concordanţa la conjunctiv (limba vorbită); folosirea conjunctivului: în propoziţii relative*, după verbe de voinţă, îndoială, sentimente ,
verbe
de opinie* la forma interogativă
/
negativă, după conjuncţii
,
locuţiuni conjuncţionale , expresii impersonale;
exprimarea: cauzei
,
scopului, ipotezei (si condiţional), consecinţei
,
concesiei*
,
condiţiei*, comparaţiei*; propoziţia participială*.
Tipuri şi forme de fraze:
activă, pasivă, negativă, impersonală;
imperativă, exclamativă, interogativă, emfaza*.
•
elementele gramaticale notate cu asterisc sunt obligatorii pentru 3-4 ore şi bilingv.
1.4.
TEXTE şi TEME
pentru comunicarea orală şi scrisă.
Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:
a)
Sursa: pasaje din cărţi, articole de presă (din ziare, reviste) în limba franceză;
b)
Tipul de text : text autentic literar/ neliterar;
c)
Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150 - 350 de cuvinte)
d)
Dificultate : în funcţie de profil.
Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba franceză, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi /L3.
♦
TEXTE
Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere*, eseu*).
♦
TEME
Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:
•
Viaţa personală şi socială: identitate /CV; tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor,
relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, sentimente; familia: membri, ocupaţii; sănătate (droguri
I
SIDA
/tabagismul/ alcoolul ...) etc.;
•
Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping; aeroport, gară , poştă, bancă; meteo etc.
•
Timp liber: week-end/ vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.
•
Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri...); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă/ şomaj ; violenţă/ non-violenţă etc.
•
Mediul înconjurător: oraş/ sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.
•
Spaţiul francofon: Franţa contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii ; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; francofonia şi ţările francofone;
•
Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuţii şi personalităţi româneşţi); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.
* elementele notate cu asterisc sunt obligatorii pentru 3-4 ore şi bilingv.
2.
LIMBA FRANCEZA: Minorităţi/ L3
11
2.1.
ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ
(v.1.1., pag. 4)
2.2.
ACTE DE VORBIRE
a se prezenta
a angaja, a continua, a termina o conversaţie
a cere/ a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru,... ) a exprima o opinie personală
a exprima o judecată
a relata activităţi la prezent, trecut, viitor a situa un eveniment în timp
a descrie locuri
a exprima o stare fizică
a exprima gusturi şi preferinţe
a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă... ) a exprima calităţi şi cantităţi; a compara calităţi
a propune / a invita, a accepta / a refuza a cere cuiva ceva / să facă ceva
a exprima acordul / dezacordul a se scuza , a răspunde la scuze a face o urare, a felicita
a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)
2.3.
CONŢINUTURI LINGVISTICE
Articolul:
hotărât, nehotărât, paiiitiv (forme, înlocuirea articolului partitiv cu prepoziţia de).
Substantivul:
gen, număr ; exprimarea cazurilor; nume de ţări (masculin, feminin).
Adjectivul:
adjective calificative uzuale şi de culoare; acordul în gen şi număr;
gradele de comparaţie; adjectivul posesiv, demonstrativ, nehotărât (forme frecvente); adjectivul numeral.
Pronumele: Verbul:
Forme de fraze: Adverbul:
personale (subiect, C.O.D. şi C.0.1.), interogative ( qui, que, ou), relative simple (qui, que, quoi, dont, ou), demonstrative neutre (ceci, cela, c;a), nehotărâte (forme frecvente); pronumele on; pronumele en şi y;
modul indicativ: prezent (verbe neregulate: lire, ecrire, devoir, connaître, croire, voir,... ; verbe pronominale); perfect compus cu avoir şi etre : verbe de grupa I , a II-a, verbe neregulate (aller, venir, pouvoir, savoir, vouloir, partir, sortir, prendre, mettre, faire, <lire... ); imperfect; viitor simplu; viitor apropiat; imperativ; condiţionalul prezent, si condiţional (I şi II); conjunctivul prezent, folosirea conjunctivului după verbe de voinţă, sentiment, expresii impersonale; expresii impersonale( il fait beau/mauvais, chaud/froid, il pleut, îl neige);
afirmativă, negativă, interogativă (cu est-ce que şi prin inversiune);
adverbe interogative (Comment. ..
?
Pourquoi...
?
Combien...
?);
adverbe de timp (aujourd'hui, maintenant, hier, demain);
Conjuncţii:
et, mais, parce que, donc
11
conform Programei de lb. franceză pentru anul IV (L3), citată la pagina 1.
2.4.
TEXTE şi TEME
pentru comunicarea orală şi scrisă
(v. 1.4., pag. 6, caracteristici comune)
♦
TEXTE
Tipuri de texte: dialog, descriere, texte simple pe subiecte familiare din viaţa cotidiană, documente curente ( carte poştală, scrisoare, broşuri, prospecte, instrucţiuni, formulare,
...
); texte informative şi articole de presă.
♦
TEME
•
Viaţa personală şi socială: identitate; tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, sentimente; sănătate; modă şi vestimentaţie;
•
Viaţa cotidiană: pe stradă, magazine, poştă, bancă, mijloace de transport; timp liber (sport, jocuri,
muzică, dans, cinema,... ), activităţi, călătorii (aeroport, gară, vamă); profesii, meserii; vremea etc....
•
Spaţiul francofon: oraşe şi provincii; tradiţii şi sărbători; francofonia.
•
Spaţiul cultural românesc: monumente, locuri, personalităţi marcante.
IV.
PRECIZĂRI
1.
Proba orală
:
-
timpul de lucru: 15 minute
-
prezentarea : l O minute.
Proba scrisă :
-
timpul de lucru: 3 ore.
2.
Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal . Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ ( micşorând / mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru)
şi nu cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
3.
Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie
să neglijeze
,
sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:
să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;
să-şi însuşească structuri gramaticale noi , să şi le consolideze pe cele vechi;
să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;
să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut;
să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum
să
găsească anumite detalii
/
exemple pentru susţinerea opiniilor personale;
să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia franceză
.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MODERNĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI ÎN CADRUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT
În cadrul examenului de bacalaureat absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă
,
au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba germană ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:
•
Limba germană ca limbă modernă - probă orală obligatorie comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările (proba b);
•
Limba germană ca limbă modernă - probă scrisă la alegere din aria curri-culară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică - specializarea filologie (proba e);
Limba germană ca limbă modernă - probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior - pentru toate fi-lierele, profilurile şi specializările nefilologice ( proba
f).
II.
OBIECTIVELE EXAMENULUI DE BACALAUREAT LA LIMBA GERMANĂ
Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind stu-diul limbilor moderne în liceu, examenul de bacalaureat la limba germană ca lim-bă modernă este construit pe programele şcolare în vigoare, publicate în colecţia
"Curriculum
Naţional. Seria liceu. Programe şcolare".
•
Programa lA, Limba germană - prima limbă modernă: licee teoretice (specializarea Filologie, inclusiv programele intensiv şi bilingv de studiere a limbilor de circulaţie internaţională) şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică).
•
Programa lA, Limba germană - prima limbă modernă: licee teoretice, celelalte specializări.
•
Programa 1B, Limba germană - prima limbă modernă: licee tehnologice şi vocaţionale (cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică-informatică).
•
Programa 2, Limba germană - a doua limbă modernă: toate filierele şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun.
Programa 3, Limba germană - a treia limbă modernă: pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii germane în clasa a IX-a.
1.
Competenţele generale:
•
Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare
•
Producerea de mesaje scrise, adecvate unor anumite contexte
•
Realizarea de interacţiuni în comunicarea scrisă
•
Transferul şi medierea mesajelor scrise în situaţii variate de comunicare
2.
Competenţele specifice, corelate cu tipuri de conţinuturi.
3.
Ariile tematice, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării.
4.
Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
•
Conştientizarea contribuţiei limbii germane la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale;
•
Raportarea critică la civilizaţia germană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei;
•
Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora;
•
Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba germană;
•
Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare;
Candidaţii la examenul de bacalaureat pentru limba germană ca limbă moder-nă vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic ale limbii germane, precum şi elemente de cultură şi civilizaţie germană, pentru a fi capabili să recepteze, să producă mesaje scrise şi să interacţioneze în limba germană, în situaţii date de comunicare.
Examenul de Bacalaureat la limba germană modernă 2004 îşi propune să evalueze, după modelul Cadrului comun european de referinţă în învăţarea, predarea şi evaluarea cunoştinţelor lingvistice, document al Consiliului Europei :
nivelul competenţelor generale ale candidatului; însuşirea conţinuturilor ;
- valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii gennane;
competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de infonnaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifivce;
Totodată, programa de bacalaureat pentru limba germană modernă doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadrele didactice cât şi pentru candidaţi.
III.
EVALUAREA NIVELULUI DE CUNOAŞTERE A LIMBII
În cadrul probelor orale şi scrise, se evaluează nivelul de cunoaştere a limbii germane ca limbă modernă, modul în care candidatul foloseşte limba în comunicare. Acest lucru presupune evaluarea competenţelor lingvistice şi a conţinuturilor pe care candidatul şi le-a însuşit pe parcursul anilor de studiu, în conformitate cu programa şcolară.
111.1. COMPETENŢE EVALUATE
III.
1.1.Competenţa de comunicare orală
Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:
•
să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/nestudiat la clasă.
•
să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri Ia alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă pentru
bilingv
şi
3
-
4 ore săptămânal
şi să redea conţinutul textului, să răspundă la întrebări pentru
1
-
2 ore săptămânal
şi
minorităţi /L3
.
•
identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice;
•
recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
•
traducere;
•
să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin:
•
folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale;
•
rezolvarea unor itemi care au drept ţintă acest lucru;
•
realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent pe o temă dată: relatarea unui eveniment/unui fapt divers/unei întîmplări/unei experienţe personale; prezentarea unui film/unei cărţi;
descrierea unui obiect
,
unei persoane/unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute/imaginare;
să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text
/
o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane.
să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen, utilizînd limba germană potrivit contextului comunicaţional.
111.1.2. Competenţa de comunicare scrisă
Pentru a evalua competenţa de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii vor fi capabili:
•
să înţelegă sensul global al unui text necunoscut/nestudiat la clasă;
•
să identifice informaţiile semnificative din text;
•
să rezume textul;
•
să comenteze un aspect din text;
•
să exprime propriile păreri în legătură cu ideile/conţinutul textului respectiv;
•
să recunoască şi să utilizeze elemente şi structuri gramaticale studiate;
•
să analizeze şi să interpreteze un aspect/idee din textul dat;
•
să folosească corect structurile lexicale studiate;
•
să descrie locuri cunoscute/imaginare, activităţi;
•
să descrie/caracterizeze o persoană;
•
să relateze un eveniment/un fapt divers/o întâmplare/o experienţă personală
.
•
să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;
•
să construiască un text pe baza unei teme date;
•
să redacteze un eseu;
•
să comenteze un subiect;
•
să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut
/
ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
III.
2. CONŢINUTURI EVALUATE
Conţinuturile evaluate pentru toate profilurile, corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.
În consecinţă, diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere
calitativ
(micşorând/mărind gradul de dificultate al unui item sau sarcini de lucru) şi nu
cantitativ,
(micşorând/mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
111.2.1.
Conţinuturi lexicale şi tematice
Se vor evalua cunoştinţele de
vocabular
specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba germană modernă,
teme
inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general. (vezi
Nota nr. 2)
Temele de examen se vor regăsi în texte autentice de diverse tipuri.
a)
Tip de text:
autentic: literar, non-literar (vezi
Nota nr. l);
b)
Sursa:
articole din ziare şi reviste, cărţi din spaţiul germanofon, literatură cultă şi populară, broşuri, internet.
c)
Lungimea:
în funcţie de profil: 125 - 350 cuvinte
d)
Dificultate:
în funcţie de profil, dar fără să depăşească gradul de dificultate al textelor din manuale;
e)
Domenii:
domenii tematice cuprinse în programa şcolară (
Nota nr. 2)
:
1.
Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber;
2.
Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii/conflicte între tineri/generaţii, toleranţa, sănătate, comunicare pe diverse canale, în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;
3.
Domeniul educaţie şi profesie: şcoală, ocupaţii, profesii, piaţa muncii;
4.
Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional şi germanofon în cadrul european - personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente;
111.2.2.
Elemente structurale funcţionale
111.2.2.1.
Acte de vorbire
Candidaţii vor fi capabili să folosească actele de vorbire în diverse situaţii de comunicare prevăzute de Programa de limba germană pentru ciclul liceal.
111.2.2.2.
Forme de comunicare în scris
Candidaţii vor fi capabili de:
a completa un formular, tabel, schemă cu ajutorul unor indicaţii orale/scrise ;
a redacta un text funcţional: bilet, telegramă, felicitare, CV, scrisoare personală sau oficială, anunţ, text publicitar, reclamaţie;
a redacta o povestire, descriere, caracterizare;
a redacta un eseu structurat/nestructurat, aducând argumente în sprijinul opiniei formulate.
111.3.
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII
111.3.1.
Vocabular
- Lexicul specific temelor propuse
(Nota nr. 2);
ill.3.2. Elemente de gramatică
cuprinse în Programa de limba germană modernă pentru ciclul liceal. clase: articol, substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziţii, conjuncţii
categorii: număr, caz, timp, aspect, diateză structuri: propoziţii, fraze
procese şi relaţii: acord, topică, transformare, etc. noua ortografie a limbii germane,
formarea cuvintelor ( substantive, adjective, verbe)
IV. PRECIZĂRI
IV.I. Timpul de lucru:
a)
Proba orală: timp de lucru: 15 minute
:
timp de prezentare: 1
O
minute
b)
Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore
IV.2. Structura şi dificultatea subiectelor
(itemilor) vor fi în raport cu numărul de ore studiate pe săptămână.
La alcătuirea itemilor se va ţine cont de trunchiul comun tuturor profilurilor, iar diferenţierea se va face din punct de vedere
calitativ.
T<_?A!E SUBIECTEL? SUNT ELABORATE ÎN CONCORDANŢĂ CU PROGRAMA ŞCOLARĂ, FARA A REFLECTA IN MOD SPECIAL VIZIUNEA UNUI MANUAL ANUME!
Textele
necunoscute/nestudiate la clasă folosite pentru cele două probe de examen
nu exclud
studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:
să înveţe a aborda un text necunoscut;
să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre ale limbii;
să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte; să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;
să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiinilor personale;
să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.
Bacalaureat 2004
Programa pentru limba germană modernă Nota nr. 1
Textsorten
Rezepte
Teletext
Briefe
Anleitungen
Durchsagen
Literarische Texte (Auszilge)
Graffiti
Handzettel
Fuhrungen
Fahrscheine
Videotext
Computerbildschirmtext
Plakate
Zeitungsartikel
Vorschriften
Anschlage
Lieder
Speisekarten
Bericht
Geschăftsbrief
Bedienungsanleitungen
Mitteilung
Etiketten und Aufschriften
Werbeschriften
Visitenkarten
Schilder
Artikel
Prăsentation
Zusammenfassungen
Resourcen:
Lehrbilcher
Reader
Literaturbilcher
Prospekte
Worterbilcher
Zeitungen
Zeitschriften
Plakate
Alben
Fahrplăne
Landkarten
Stadtplăne
Nota nr. 2
Beschreibun2skatei:wrien zum Wortschatz
Bereich
Orte
Instituti- tutionen
Personen
Objekte
Ereignisse
Handlun- gen
Privat
Haus, Zimmer Garten
(eigenes/r,
der
Familie, von
Freunden, von Bekannten)
-eigener
Platz
imHeim, Hotel usw
.
-auf dem Land
am
See, Meer
-im Gebirge
-Familie Freundes-
und Bekannten- netzwerke
-Verwandte
-Freunde
-Bekannte
-
Einrich- tungen und Mobel;
-Kleidung
-Hausgerăte
-Spiel
-und Werkzeug
-Korper pflege
-Freizeit-, Reise- und Sportaus- ri.istung
-Familien-
feiern
-Krankheit
-Zwischen- falle
-Unfalle
-natiirliche Phănomene
-Feste
-Besuche
Lebensrouti
-
nen z.B.: anziehen, ausziehen,
essen, waschen, basteln, u.s.w.
Gartenarbeit
-Hobbys
Unterhal- tung
Sozial
-offentliche
Răume:
StraBe,
Platz, Park usw
.
offentliche Verkehrs- mittel
-Geschăfte
-Mărkte
-Kranken- hăuser
-Arztpraxen
-Stadien
-Sportplătze
-Sporthallen
-Restaurant,
Kneipe, Hotel
-Behorden
-Vereine
-
Gesellschaf- ten
-politische
Parteien
-Kirchen
-Mitglieder der
Offent-
lichkeit
-Beamte
-Verkăufer
-Lehrer
-Arzt
-Polizisten
-Sicher- heitskrăfte
-Fahrer
-Schaffner
-Passagiere
-Kellner
-Kunden
-Empfangs-
personal
-Priester, Pfarrer
- Geld, Formulare
-Programme
-Mahlzeiten
-Getrănke
-Snacks
-Personal- ausweis, Păsse, Ftihrer- scheine
-Zwischen-
falle
-Unfalle
-Versamm-
lungen
-Geldstrafen
-Spiele,
Wett-
bewerbe
-Einkaufen und offentliche
Dienste
(in Anspruch
nehmen)
-medizi-
nische Dienste (in Anspruch nehmen)
- fahren,
wandern, reisen
-offentliche Unterhaltun
g
und Freizeit-
aktivităten
-Sport,
Spiele
Schule Und Beruf
-Schulen, Aula, Klassen- raum, Schul- hof, Hoch- schule,
Universităt, Seminar- răume, Schul- vertretung
-
Wohnheime Laboratorie n
-Mensa
-Bilios Werkstătten
-Bauernhofe
-Lăden,
-Geschăfte
-Hotels usw.
-Schule, Berufsschul e, Universităt
-Wissen- schafts- und Forschungs- Institute
-Firmen
-Staats- und multination ale Unternehme n
-Gewerk- schaften
-Lehrende, Lehrkorper
-Eltern
-Klassen- kameraden, Sudierende
-
Arbeitgeber
,
Arbeit- nehmer Kollegen
-verschiede- ne Berufsbene- Nungen
-
Schulunifor m
-Schreib-, Mal- und Bastelmate- rial Schulaus- rtistung und
-kleidung
-audio- visuelle Gerăte
-Tafel und Kreide
-Computer
-Btiroaus- stattungen
-Tiere, Pflanzen
-erster und letzter Schultag, Schtiler- austausch
-Spiele, Pause
-Seminare und Ubungen
-Disku- ssionen
-Beratungs- gesprăche Ausverkăuf e
-Messen
Routinen in:
-Schulver- samm- lungen, Lehrerkon- ferenzen, Unterricht, Spielen, Pausen, Laborarbeit, Hausaufga- ben, Team- arbeit Verwaltung, Manage- ment, Produktion- vorgăngen, Btirovorgăn
-
gen, Transport, Verkaufen
-Computer- arbeit
-Reinigung
Bildung
-Museen Theatersăle
-Kinosăle Konzertsăle Bibliotheke n
-Ausstel- lungs- răume
-Veranstal- tungsrăume
Wissen- schafts- und Kulturinstit u-
tionen
Beamten, Schauspiele r,
Ktinstler, Publikum, Kritiker
Kunstge- genstănde
-Alben Musikinstru
-
mente Eintrittskart e Prospekte, Plăne, Pro- gramme, Mal-, Spiel- und
Bastel-
material
-Veranstal- tungen
-Auf- und Vorfilhrun- gen
-Festivale
-Bespre- chungen
-Empfănge
-Konferen zen
Routinen in
-Veranstal- tungen
-Auf- und Vorfi.ih- rungen
-Festivale Bespre- chungen
-Empfăngen
-Konferen- zen usw.
PROGRAMA: LIMBA
ŞI
LITERATURA ITALIANĂ
I.
STATUTUL
DISCIPLINEI
În conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii tuturor claselor
de liceu
vor susţine, ca
probă
obligatorie,
un
examen oral
la una din
limbile
moderne
studiate.
De
asemenea, pot alege o
limbă străină
la
probele opţionale.
Examenul de limba
italiană va
păstra aceeaşi
structură
în ceea
ce
priveşte:
•
probele (orală,
ca probă
obligatorie
,
sau
scrisă,
ca probă
la
alegere);
•
repaitizarea în funcţie
de numărul de
ore
de
studiu săptămânal :1-2 ore,
3-4
ore (indiferent de
ni
v
el
,
Ll sau
L2),
bilingv
şi Minorităţi/L3, pentru ambele
probe
(oral şi scris);
•
competenţele de evaluat,
şi,
în general,
conţinuturile
şi
tipurile
de itemi
(subiecte).
Atât
pentru proba
orală,
ca probă
obligatorie, cât şi
pentru
proba scrisă,
candidaţii tuturor
profilurilor,
inclusiv Minorităţi
,
vor
fi
evaluaţi pe
baza
unor texte
nescunoscute
/
nestudiate la
clasă. Pentru toate profilurile, accentul se va
pune pe
abilităţi
de
comunicare orală sau în scris.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
PROBA ORALĂ
Pentru
a
evalua
competenţa de comunicare
orală
,
candidaţii vor fi solicitaţi,
indiferent
de numărul
de ore
săptămânal
de studiu:
•
să citească corect, fluent şi
expresiv
un text necunoscut/ nestudiat la clasă .
•
să demonstreze capacitatea de a înţelege
un
text prin :
-
identificarea sensului cuvintelor şi a
relaţiilor
semantice ;
-
recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
-
traducere ;
-
rezumarea
informaţiei
pertinente (desprinderea ideilor principale)
/
reformularea textului prin
contragere/ reducere.
Candidaţii
pot
face
trimiteri la
/
asociaţii cu alte texte cunoscute sau cu
propria
experienţă
de
viată.
•
să
demonstreze
capacitatea
de
exprimare
orală
prin :
-
folosirea
corect
ă
şi adecvată a structurilor gramaticale
şi lexicale
studiate,
pe
tot parcursul
comunicării
orale ;
-
răspuns Ia
întrebări;
-
rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest
lucru;
-
relatarea unui
eveniment/
unui
fapt
divers
/
unei
întâmplări
/
unei
experienţe personale,
descriere,
prezentarea/ comentarea
unui
subiect, dovedind capacitatea de a construi un discurs
(monolog)
convingător, logic şi
coerent, integrând exemple sau argumente
interesante,
relevante şi
un punct
de vedere
personal.
-
emiterea
unor judecăţi de
valoare, comentarea
unui paragraf
/
unei
idei
/
ideilor textului
, exprimarea
propriilor
păreri în
legătură cu
ideile/ conţinutul
textului
respectiv.
-
transformarea
vorbirii
directe în
vorbire
indirectă
şi
invers, pornind de la un text.
Candidaţii
pot
face referiri
la
texte cunoscute,
la
realitatea
înconjurătoare sau la propria
experienţă.
•
să
demonstreze
capacitatea
de
a
participa
activ
la
conversaţie (interacţiune orală) în situaţie
de examen.
2.
PROBA SCRISĂ
Pentru
evaluarea
competenţei de comunicare
în scris,
candidaţii
vor
fi
solicitaţi
:
•
să dovedească capacitatea
de
a înţelege
sensul
global al unui text necunoscut/ nestudiat la
clasă
prin:
-
identificarea
informaţiilor
semnificative
din
text prin
: exerciţii (cu alegere
duală
/
multiplă
/
răspuns
la
întrebări/
text
lacunar
,etc.)/
rezumarea textului
(desprinderea
şi
selectarea
ideilor
şi a
elementelor
relevante);
-
comentarea unui paragraf/ a unei idei /
a ideilor
textului
;
exprimarea propriilor
păreri
în legătură cu ideile/
conţinutul
textului
respectiv ;
-
identificarea
sensului
unor
cuvinte şi a relaţiilor semantice
;
-
recunoaşterea şi utilizarea unor elemente
şi structuri gramaticale
studiate
.
•
să dovedească capacitatea de a analiza şi
interpreta
textul dat prin construirea unui discurs
scris
logic, coerent
şi
convingător.
•
să
dovedească
capacitatea de exprimare în
scris
prin
:
-
folosirea corectă şi adecvată a
structurilor
gramaticale şi
lexicale
studiate;
-
rezolvarea unor itemi
(exerciţii),
care
au drept
ţintă
acest
lucru;
-
desprinderea ideilor
semnificative
dintr-un text/articol de
ziar;
-
redactarea unui C.V.
I
unei
scrisori
personale/ unui articol de presă, integrând argumente,
comentarii,
un punct de vedere personal
;
-
descrierea unor locuri
(cunoscute
/
imaginare)
/
activităţi
;
descrierea/ caracterizarea unui personaj
/
unei persoane/ unei personalităţi marcante;
-
relatarea unui eveniment
şi
a unei experienţe personale
-
continuarea unui text, unei idei/ construirea unui text
pe
un subiect /o temă dată;
-
redactarea unui eseu
structurat/
comentarea unui subiect/
exprimarea şi/ sau
argumentarea unei
opinii personale/
unui
punct
de
vedere ,
pe baza unui text / unei teme date,
susţinută
de
exemple
sau
argumente
interesante
şi relevante .
-
rezumarea unui text
-
transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
•
să dovedească capacitatea
de
a realiza un transfer
lingvistic
adecvat prin traducerea
în/din
limba
italiană a
unui text literar
(bilingv)/
neliterar
(1-2 ore,
3-4
ore şi
minorităţi).
III.
CONŢINUTURI
1.
LIMBA ITALIANĂ: 1-2 ore, 3-4 ore şi bilingv
1.1.
TEMATICA
Temele pentru monologuri sau redactări
sunt
inspirate din tot
ceea
ce reprezintă realitatea
înconjurătoare, viaţa
de
fiecare zi,
experienţa personală
şi experienţa
umană în
general:
•
Viaţa personală şi socială:
problemele
adolescenţei (alegerea
unei
meserii,
somajul,
droguri,
tutun, alcool, SIDA; conflict între
generaţii,
... );
valori
şi non-valori umane, drepturile omului;
angajarea
socială; tinerii şi
idolii
lor, pasiuni
şi
sentimente
(prietenia,
solidaritatea,... ), petrecerea timpului liber (lectura, muzică,
sport,... )
•
Viaţa cotidiană::
relaţii
şi convenienţe sociale (în
familie,
în
magazin, pe
stradă,
corespondenţă,... ); viaţa cultural-artistică (spectacole,
muzică...
),mass-media,
publicitate
;
turism, mediul înconjurător
(flora,
fauna,
protecţia
mediului); marile probleme şi conflicte ale epocii
contemporane
la început de mileniu III.
•
Spaţiul
cultural
italian: patrimoniul turistic, artistic şi
cultural
italian şi
european;
evenimente marcante
istorico-culturale
italiene, personalităţi; artă, cultură
şi civilizaţie (mituri
ale
culturii italiene, cinematografia
italiană reprezentativă);
•
Comunitatea
europeană: spirit
comunitar,
interculturalitate.
1.2.
ACTE DE VORBIRE.
Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba italiană pentru ciclul liceal *:
-
a angaja, a continua, a încheia o conversaţie
-
a prezenta
I
a face o expunere pe o temă dată
-
a realiza descrieri
/
prezentări de locuri
,
obiecte, persoane, oraşe
-
a exprima o opinie, o judecată/ a argumenta
-
a exprima gusturi şi preferinţe
-
a relata (o discuţie
,
un eveniment, o suită de evenimente)
-
a rezuma o discuţie
-
a şi exprima acordul
/dezacordul
-
a exprima îndoiala, satisfacţia, regretul
-
a exprima posibilitatea/ imposibilitatea
-
a exprima intenţia de a face
I
a nu face ceva
-
a exprima necesitatea
/
obligaţia
-
a exprima admiraţia
/
dezaprobarea
-
a exprima stări emoţionale
1.3.
COMUNICARE 1N SCRIS
- a rezuma un text
a caracteriza o persoană, personaj a redacta o scrisoare, un CV
a redacta o povestire, o descriere (obiecte, persoane, personaje) a redacta un eseu
1.4.
CONTINUTURI LINGVISTICE.
Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studia
t
e
,
conform programei de limba italiană pentru ciclul liceal*.
Lexic:
relaţii semantice (sinonime
,
antonime
,
omonime, familii de cuvinte)
Articolul
:
hot
ă
rât
,
nehotărât, partitiv ;
Substantivul:
gen, număr ; exprimarea cazurilor; nominalizarea.
Adjectivul:
acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie (forme sintetice); sensul şi comportamentul unor adjective în funcţie de poziţia faţă de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative şi nehotărâte).
Numeralul
:
cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operaţiilor aritmetice.
Pronumele:
personal (de politeţe, N., D., Ac., forme combinate), poziţia proclitică
şi
enclitică a pronumelui personal faţă de
verb,
pronumele posesiv„ demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O
.
D
.
şi C.O.1) în propoziţii afirmative
,
negative şi imperative; pronumele ne
şi
ci (vi).
Verbul:
modul indicativ (timpuri
simple
şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu (prezent, trecut) , participiu (prezent
,
trecut), acordul participiului trecut; diateză activă , reflexivă şi pasivă.
Adverbul
:
tipuri, gradele de comparaţie ;
Prepoziţia:
prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, prepoziţiile articulate şi folosirea prepoziţiilor.
Conjuncţia:
conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, coordonatoare, subordonatoare.
Sintaxa
:
concordanţa la indicativ; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente , după conjuncţii
,
locuţiuni conjuncţionale
,
expresii imp
e
rsonale
;
concordanţa la conjunctiv; exprimarea: cauzei
,
consecinţei
,
scopului, ipotezei (se ipotetico);
* conţinuturi comune, LI şi L2, conform Programei şcolare de Limba italiană,
seria
liceu
,
voi. 3, Aria curriculară Limbă
şi
Comunicare, Tipogrup press, Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată
prin Ordinul
ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 / 21.12.1999
şi
modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şi
cercetării
nr. 3915/
31.05.2001;
Programa
şcolară
de Limba italiană pentru clasele a
XI-a
- a XII-a au fost
aprobate
prin Ordinul
ministrului
educaţiei naţionale nr. 4805
/
05.10.2000
şi
modificate prin Ordinul ministrului educaţiei
şi
cercetării nr. 3915/31.05.2001.
2.
LIMBA ITALIANĂ: MINORITĂŢI
2.1.
TEMATICĂ
•
Universul personal: identitate; adolescenţa,
vârsta aspiraţiilor;
relaţiile cu
familia,
relaţiile dintre tineri, preocupări
specifice
tinerilor
(vestimentaţie, spectacol,
sport, muzică,
excursii,
formarea culturală, Internet...), C.V.;
gustul
aventurii
cunoaşterii.
•
Viaţa cotidiană:
poştă
;
mijloace de transport
;
strada: automobilul şi semnele
de circulaţie
;
călătoria,
mijloc de
cunoaştere,
(la mare, la munte
,
la ţară); corespondenţa personală;
fenomene sociale
negative
(violenţă,
rasism, droguri, alcool, tutun); mediul înconjurător
(flora,
fauna, protecţia mediului).
•
Spaţiul
cultural
italian: obiective turistice
şi
culturale
(monumente,
oraşe);
sărbători
tradiţionale; bucătăria italiană; muzica şi cinematografia
italiană,
personalităţi ale spaţiului
cultural
italian.
2.2.
ACTE DE VORBIRE
a se prezenta
a angaja,
a
continua,
a
termina o conversaţie
a cere
/
a da informaţii
(de
orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru,
... )
a exprima
o
opinie personală
stări sufleteşti,
evenimente a exprima o stare fizică
a exprima
gusturi
şi preferinţe
a exprima
o
dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă... ) a propune/
a
invita, a accepta/ a refuza
a cere cuiva ceva/ a comanda a exprima
acordul
/ dezacordul a se scuza
, a
răspunde la scuze a face o urare,
a felicita
a sfătui,
a
recomanda
a exprima posibilitate, imposibilitatea
2.3.
COMUNICARE ÎN SCRIS
a redacta un dialog
scurt,
un comentariu
a redacta
o
descriere
(peisaje,
obiecte, persoane) a redacta un text pe
o
temă familiară
a redacta scrisori personale a rezuma un text
2.4.
CONŢINUTURI LINGVISTICE
Articolul: Substantivul: Adjectivul:
Pronumele:
Numeralul: Verbul:
hotărât, nehotărât, paiiitiv,
folosirea articolului gen,
număr, substantive cu plural neregulat
adjective
calificative, grade de comparaţie şi comportamentul
adjectivelor
"bello" şi
"quello".
personal (subiect, C.O.D.
şi
C.O.I.), interogativ, relativ, demonstrativ, nehotărât;
forme
combinate de pronume.
cardinal, ordinal, exprimarea procentelor şi
a
secolelor.
modul indicativ, modul
conjunctiv (prezent,
trecut, imperfect, mai mult ca perfect), modul condiţional
(prezent şi
trecut), modurile nepersonale
; folosirea
modului
conjunctiv;
concordanţa timpurilor la modul indicativ
şi conjunctiv;
periodo ipotetico ; diateza pasivă.
Adverbul:
de mod, de timp şi de loc ; adverbele
relative;
particulele ne
şi ci (vi)
Prepoziţia:
prepoziţii simple şi articulate.
Conjuncţia
: conjuncţii coordonatoare şi subordonatoare
** conţinuturi
Minorităţi,
conform
programei şcolare de Limba italiană,
seria
liceu,
voi.
3
,
Aria
curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press, Buc.
2001:
Programa şcolară de Limba italiană pentru
clasa a
X-a,
aprobată
prin Ordinull ministrului educaţiei naţionale nr. 5128
/
21.12.1999 şi modificată
prin
Ordinul ministrului educaţiei
şi cercetării
nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a - a XII-a au fost
aprobate
prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului
educaţiei
şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001.
1.4.
I
2.4. TEXTE.
Textele de examen
vor
diferi
ca grad
de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi. Aceste texte
vor
fi selectate din cărţi
,
ziare, reviste în limba italiană.
IV.
PRECIZĂRI
1.
Timpul de lucru este
:
a)
proba orală : 15 minute ;
b)
proba scrisă: 3 ore.
2.
Structura
şi
dificultatea
subiectelor (itemilor) vor
fi in raport cu numărul de ore de
studiu săptămânal.
Pentru informaţii teoretice suplimentare, se poate consulta capitolul Consideraţii
generale
din
Programa
de Limba Engleză pentru bacalaureatul 2003
1.3
CONŢINUTURI LINGVISTICE
Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform Programei de limba portugheză pentru ciclul liceal.
Lexic:
relaţii semantice (sinonime,
antonime,
omonime, paronime,
familii
de cuvinte), câmp lexical
/
semantic, conotaţie
I
denotaţie.
Articolul:
hotărât, nehotărât; contragerea.
Substantivul:
gen, număr; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).
Adjectivul: Numeralul: Pronumele:
Verbul:
Adverbul: Prepoziţia:
adjectivul calificativ, acord; gradele de comparaţie; adjectivul posesiv; demonstrativ. cardinal şi ordinal.
personal, forme, pronumele personal cu funcţie de subiect, complement direct, complement indirect; Formas de tratamento; pronumele posesiv, demonstrativ, relativ şi nehotărât.
modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, perfect), conjunctiv (prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfect, viitor), imperativ (afirmativ şi negativ); forme nominale (infinitivul impersonal şi personal, gerunziu simplu şi compus, participiu);
perifraze verbale uzuale: estar a, ter de, ter que, haver de + inf., ir+ inf., ir a+ inf., vir a+ inf., acabar de, precisar de.
verbe
auxiliare: ter, haver, ser, estar. folosirea verbelor ser şi estar.
diateza pasivă; conjugarea pronominală, cu pronume personale (o, a, os, as), conjugarea pronominală reflexivă.
de afirmaţie, negaţie; adverbe de timp, de loc, de mod; locuţiuni adverbiale; gradele de comparaţie; adverbele ca şi la - utilizare emfatică.
folosirea prepoziţiilor: a, de, em, corn, por, para, ate, desde; contragerea cu articol sau pronume; locuţiuni prepoziţionale.
Sintaxa propoziţiei:
subiectul,
predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale.
Sintaxa frazei:
concordanţa la indicativ; concordanţa la conjunctiv; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente, verbe de opinie, după conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, expresii impersonale, în propoziţii relative; exprimarea cauzei, scopului, ipotezei, consecinţei, concesiei, condiţiei, comparaţiei.
Tipuri
şi
forme de fraze:
activă, pasivă, negativă, impersonală;
imperativă, exclamativă, interogativă, emfaza
1.4
TEXTE ŞI TEME
pentru comunicarea orală şi scrisă
Textele şi temele vor fi
alese
luând în considerare caracteristici comune precum:
a)
Sursa: pasaje din cărţi
,
articole de presă (din ziare, reviste) în limba portugheză;
b)
Tipul de test: test autentic literar/ neliterar;
c)
Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150-350 de cuvinte);
d)
Dificultate: în funcţie de profil.
Textele de
examen
nu
vor
depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba portugheză
,
dar
vor
diferi ca grad de dificultate
,
în funcţie de profil.
♦
TEXTE
Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere, eseu).
♦
TEME
Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea
înconjurătoare,
viaţa de fiecare zi
,
experienţa personală şi experienţa umană în general
:
•
Viaţa personală şi socială: identitate (C
.
V.)
;
relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, tinerii
şi
comunitatea, tinerii şi idolii lor; familia: membrii, ocupaţii; sănătate (droguri
I
SIDA
/
tabagismul/ alcoolul ..
.
) etc.;
•
Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping, aeroport, gară, poştă, bancă, meteo etc.;
•
Timp liber: fim-de-semana / vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.;
•
Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru
,
muzee, festivaluri ... ); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă/ şomaj; violenţă/ non-violenţă etc.;
•
Mediul înconjurător: oraş
I
sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc
.
;
•
Spaţiul lusofon
:
Portugalia contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii; obiceiuri, tradiţii,
sărbători;
personalităţi culturale şi ştiinţifice
;
lusofonia şi ţările lusofone
;
•
Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural
,
ştiinţific şi tehnic european
(inclusiv
contribuiţii şi personalităţi româneşti); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.
IV.
PRECIZĂRI
1.
Proba orală:
timpul de lucru: 15 minute prezentarea: 10 minute
Proba
scrisă:
timp de lucru
:
3 ore.
2.
Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor)
vor
fi în raport cu numărul de ore de studiu săptămânal. Diferenţierile (de probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând
/
mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru) şi nu cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
3.
Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie să neglijeze, sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:
să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;
să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să şi le consolideze pe cele vechi; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;
să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut;
să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite; să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii
/
exemple pentru susţinerea opiniilor personale;
să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia portugheză.
PROGRAMA: LIMBA RUSĂ
STATUTUL DISCIPLINEI
În temeiul Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată
cu
modificările şi completările ulterioare,
şi al
Legii nr. 268/
2003
pentru modificarea Legii
Învăţământului
nr. 84/ 1995, precum
şi
în conformitate cu Metodologia de organizare şi desf'aşurare
a
examenului de bacalaureat -
2004,
absolvenţii de liceu,
învăţământ
de zi, seral
şi
tără
frecvenţă, au
dreptul de
a susţine examenul
de bacalaureat la Limba rusă ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:
Limba rusă
ca
limbă modernă
-
probă
orală
comună pentru toate filierele
şi specializările;
Limba rusă ca limbă modernă - probă scrisă la
alegere
din aria curriculară corespunzătoare
specializării,
pentru filiera teoretică -
specializarea
filologie;
•
Limba rusă ca limbă modernă - probă scrisă la
alegere
dintre disciplinele din celelalte
arii curriculare,
alta decât cele susţinute anterior
-
pentru
toate
filierele, profilurile
şi specializările,
cu excepţia specializării filologie din cadrul filierei teoretice.
Programa pentru examenul de bacalaureat 2004 la disciplina
Limba rusă
(
ca limbă modernă)
este întocmită
pe baza
noului
Curriculum National, aplicat
în
sistemul de învăţământ începând cu anul şcolar 1999-2000
1
,
şi avizată
de Comisia Naţională de Limba rusă-
în
data de 30.06.2003.
Parte a Curriculum-ului naţional, Programele
şcolare
de
Limba
rusă pentru clasele a IX-a
-
a Xll-a,
aprobate
prin Ordin al
Ministrului
nr.3371/02.03.1999, 5128
/
21.12.1999 şi
5364/15.12.2000
şi
modificate prin Ordin al Ministrului nr.
3915/31.05.2001, stabilesc:
1.
Competenţe generale:
Receptarea mesajelor transmise oral
sau în scris
în diferite situaţii de comunicare Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte Realizarea de
interacţiuni în
comunicarea orală
sau
scrisă
•
Transferul
şi
medierea mesajelor orale sau scrise
în
situaţii variate de comunicare
2.
Competenţe specifice - corelate cu tipuri de conţinuturi - pentru fiecare an de studiu
3.
Arii tematice, acte de vorbire şi elemente de construcţie
a comunicării.
4.
Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
•
Conştientizarea
contribuţiei
limbii ruse la
îmbogăţirea
patrimoniului culturii universale Raportarea critică la
civilizaţia
rusă, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei Conştientizarea
stereotipurilor
culturale
şi
combaterea acestora
Dezvoltarea
gândirii autonome, critice şi
reflexive prin receptarea unei
varietăţi
de texte
în
limba rusă Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare
TIPOLOGIA PROGRAMELOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT
Respectând tipologia generală a
structurii
planului de învăţământ privind studiul limbilor modeme
în
liceu, examenul de bacalaureat 2004 la disciplina
Limba rusă
(
ca limbă modernă) se va desfăşura după următoarele tipuri de programe:
Programa lA,
Limba rusă - prima limbă modernă (3 ore săptămânal): licee teoretice, specializarea filologie şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică);
Programa lA,
Limba rusă- prima limbă modernă
(2
ore
săptămânal):
licee teoretice, celelalte
specializări;
Programa lB,
Limba rusă- prima limbă modernă (2-3 ore
săptămânal):
licee tehnologice
şi vocaţionale (cu
excepţia liceelor militare MApN, specializarea matematică-informatică);
Programa 2
,
Limba rusă- a doua limbă modernă
(1-2 ore săptămânal):
toate filierele, profilurile
şi
specializările care au prevăzute două limbi modeme în trunchiul comun;
•
Programa 3,
Limba rusă- a treia limbă modernă
(1-2 ore
săptămânal): pentru minorităţi
şi
pentru
absolvenţii
de liceu care au început studiul limbii ruse în clasa a IX-a
Prezenta programă de bacalaureat selectează acele competenţe specifice care vor fi evaluate prin probele de examen şi
care
vor arăta în ce măsură
cunoştinţele
achiziţionate de absolvenţii de liceu sunt valorificate sau
aplicate
practic în
comunicare.
Atât la proba orală,
cât şi
la proba
scrisă,
candidaţii care
au studiat
limba rusă ca limbă modernă
3 ore
săptămânal
vor fi
solicitaţi să
demonstreze capacitatea de
înţelegere
a unui
text necunoscut,
să
formuleze aprecieri unanim acceptate
sau personale,
să facă referiri la elemente de
cultură şi civilizaţie
rusă
sau
universală.
1
Absolvenţii claselor a XIII-a, promoţia 2004, precum şi absolvenţii de liceu din promoţiile anterioare (curs de zi, seral şi fără frecvenţă) vor susţine examenul de bacalaureat la Limba rusă ca limbă modernă după prezenta programă.
Pentru elevii care
au
studiat limba
rusă
în
regim
de
1
-
2 ore
săptămânal
şi
pentru
minorităţi,
la baza probelor de
examinare şi
evaluare
vor
sta
texte din manualele şcolare în
vigoare.
COMPETENŢE EVALUATE
PROGRAMAlA
1.
Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.
•
Identificarea
ideilor
principale dintr-un
text
de informare
generală/
de
specialitate/
narativ/ descriptiv
•
Selectarea
unor informaţii din
texte
diferite, pentru
a îndeplini o sarcină
de lucru
•
Desprinderea
esenţialului
din texte literare/ narative/ descriptive/ discursuri/ interviuri/
articole
şi identificarea atitudinii
vorbitorului
2.
Producerea de mesaje orale
sau
scrise, adecvate unor anumite contexte
•
Relatarea
coerentă a
unui eveniment
real sau
imaginar,
sub forma
unor descrieri/
povestiri orale sau scrise
•
Redactarea unor texte funcţionale
(scrisori, chestionare,
CV, interviu)
•
Redactarea unui
eseu
structurat/ nestructurat pe
o
ternă de interes, cu prezentarea argumentată a propriei
opinii
•
Completarea unor texte lacunare legate, valorificând informaţii
achiziţionate
pe o
temă dată
3.
Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
•
Comentarea succintă
a
unor
opinii sau afumaţii exprimate în formă orală sau scrisă şi formularea
de
argumente
pro
sau contra
•
Formularea de răspunsuri la un
chestionar/
interviu,
cu
motivarea
opţiunii
•
Exprimarea
de
sentimente/atitudini faţă
de fapte,
evenimente,
idei vehiculate într-un
text
dat
Redactarea
unor scrisori
de răspuns, pe
o
temă
dată,
adresate diverşilor destinatari,
vizând
diferite
scopuri
de
comunicare (pentru a obţine, a
info1ma,
a convinge, a
invita)
4.
Transferul
şi
medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
•
Reformularea
unor
replici (într-un dialog) sau
a
unor
scurte
texte
•
Rezumarea,
într-un
număr determinat de cuvinte
sau
rânduri, a unui
text autentic
(publicistic, literar, de
specialitate)
•
Transformarea
vorbirii
directe
în vorbire
indirectă
•
Traducerea
în/
din limba rusă,
cu
ajutorul
dictionarului,
a
unui text
autentic
de dimensiune
şi
dificultate
medie
•
Parafrazarea unui
citat
prin raportare la propria
experienţă
PROGRAMA 1B
COMPETENŢE EVALUATE
1.
Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
•
Selectarea
informaţiilor
esenţiale
dintr-un mesaj formulat în limba
standard,
pe un subiect
cunoscut/
din domeniul
vocaţional
•
Desprinderea
ideilor
principale dintr-un text de
informare
generală/
publicistic/
literar
2.
Producerea de mesaje orale
sau scrise,
adecvate unor anumite contexte
•
Rezumarea
conţinutului
unui
text, într-un
număr
dat
de
cuvinte
sau
rânduri
•
Motivarea
atitudinii adoptate faţă
de diferite
aspecte
prezentate într-un
mesaj
•
Redactarea unor povestiri/ descrieri/ rezumate/
compuneri/
eseuri/
caracterizări
pe
subiecte de
interes
general
3.
Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
•
Completarea unui chestionar
în care
se solicită
şi
exprimarea unui punct de
vedere
personal
faţă
de o anumită problemă
•
Formularea
de răspunsuri la
întrebări pornind
de la un
text
de informare
generală sau din
domeniul
specialităţii
•
Redactarea unor
texte
funcţionale,
ca răspuns
la
o ofertă/
la
o scrisoare personală
4.
Transferul şi medierea mesajelor orale sau
scrise
în situaţii
variate
de comunicare
•
Transformarea
vorbirii
directe
în vorbire
indirectă
•
Traducerea din limba rusă,
cu
ajutorul
dictionarului
,
a
unor texte de lungime şi dificultate medie
•
Transpunerea unor
informaţii din limbajul de
specialitate
în limbaj comun
PROGRAMA2
COMPETENŢE EVALUATE
1.
Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
•
Selectarea detaliilor dintr-un mesaj
exprimat
în limba
standard
•
Desprinderea ideilor principale dintr-un text de informare
generală/
publicistic/ literar pe
o
temă
cunoscută
•
Selectarea informaţiilor
relevante din mai multe texte, pentru
a realiza o sarcină
de lucru
2.
Producerea de mesaje orale
sau scrise,
adecvate unor anumite contexte
•
Relatarea
coerentă a unui eveniment real sau imaginar, utilizând descrieri, comparaţii
•
Prezentarea
de fapte,
argumente
şi
informaţii pentru
a susţine
o
idee
sau
o apreciere
•
Redactarea
unor
scrisori
în care
se prezintă fapte, întâmplări, evenimente,
experienţe
personale
3.
Realizarea de interacţiuni în comunicarea
orală sau scrisă
•
Formularea
de răspunsuri
la un chestionar
simplu, cu întrebări
deschise sau
închise
•
Redactarea
unei
scrisori de răspuns, cu exprimarea unor
gânduri
şi sentimente
•
Comentarea
succintă a
unui punct de vedere
exprimat într-un
citat, proverb, aforism
4.
Transferul
şi
medierea mesajelor orale sau
scrise
în
situaţii
variate de comunicare
•
Reformularea unui
paragraf
prin reducerea la una-două
idei
•
Traducerea
din limba
rusă,
cu ajutorul
dictionarului,
a
unor
texte
de informare
generală, de
lungime
şi dificultate medie
PROGRAMA3
COMPETENŢE
EVALUATE
1.
Receptarea mesajelor transmise oral sau în
scris
în diferite situaţii de comunicare
•
Extragerea
informaţiei esenţiale
dintr-un
mesaj exprimat în limba standard
•
Sesizarea
ordinii
logice/
cronologice
a unor
fapte sau
evenimente prezentate într-un
text pe o
temă
de
interes general
2.
Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
•
Susţinerea unui
dialog situaţional
prin oferirea
şi solicitarea
de informaţii pe teme
familiare
•
Formularea
de întrebări şi răspunsuri
pe o
temă dată
•
Descrierea unor
persoane/
locuri; relatarea
succintă a
unor
evenimente
din universul
familiar
•
Redactarea unui
text scurt
pe
teme generale, într-un număr
limitat de cuvinte/
rânduri/ enunţuri
3.
Realizarea de interacţiuni
în
comunicarea orală
sau
scrisă
•
Formularea
de
răspunsuri
la un
chestionar
simplu
pe teme de interes
•
Comentarea
pe scurt a unei
informaţii,
opinii pe o temă familiară
•
Redactarea unei
scurte scrisori personale
de
răspuns, în care se oferă/ se solicită
informaţii
din
domenii cunoscute
CONŢINUTURI
Candidaţii la
examenul
de bacalaureat vor trebui
să stăpânească
sistemele fonologic,
lexical, gramatical
şi stilistic
a
l
··
limbii ruse specificate
în programele
şcolare în vigoare,
pentru a
demonstra capacitatea de
a recepta şi produce
mesaje
orale/ scrise,
precum
şi
de
a interacţiona în situaţii
de comunicare
enunţate, corespunzător
următoarelor
arii tematice:
ARII
TEMATICE
Programa lA
(2-3 ore),
Programa lB, Programa 2
Adolescentul
despre
sine:
portret fizic
şi
moral,
aptitudini,
interese, pasiuni,
aspiraţii, planuri de viitor (locuri de muncă
şi profesii),
CV, studiu şi
timp liber.
Adolescentul în interacţiune socială:
relaţii interumane
(în familie,
în
şcoală, în cercul
de prieteni,
dialogul
generaţiilor*),
oraşul/
satul
natal, universul citadin
(transport, servicii,
instituţii socio-culturale
şi
de loisir,
tradiţie
şi
modernitate*, mass-media*).
Adolescentul şi natura:
spaţiul geografic,
timp-natură-anotimpuri, protecţia mediului
înconjurător,
rezervaţii
naturale*.
Adolescentul şi spaţiul
de cultură şi civilizaţie rusă:
-
Istorie-geografie: locuri
istorice,
evenimente şi personalităţi istorice (Petru I)*,
zone geografice (Baikal,
Siberia,
Volga*).
-
Mari oraşe (Moscova, Sankt-Petersburg): obiective
turistice, muzee,
itinerare turistice
şi
spirituale*.
-
Literatura:
scriitori (A.S.Puşkin,
M.l.Lermontov*,
l.S.Turgheniev*,
F.M.Dostoievski,
A.P.Cehov*,
LN.Tolstoi, S.A.Esenin,
B.LPasternak*),
curente
literare
(romantismul şi realismul rus în
context
european, curente
moderniste)*.
-
Arta: muzica
(P.I.
Ceaikovski), pictura
(LE.
Repin, I.I. Levitan).
-
Specific naţional:
obiceiuri
şi tradiţii, artizanat*
Programa3
Adolescentul
despre
sine:
naţionalitate, domiciliu,
starea sănătăţii, însuşiri
fizice
şi
morale,
activităţi curente, timp ocupat şi
timp liber
(excursii, vizite
la muzee,
practicarea sportului),
pasiuni, opţiuni
profesionale.
Adolescentul şi
mediul social:
familia, cercul
de prieteni,
şcoala, oraşul/
satul natal,
instituţii
şi servicii
(la
magazin, la
gară,
la
aeroport).
Adolescentul
şi
natura:
lumea
vie,
protecţia mediului
înconjurător,
timp-natură-anotimpuri,
rezervaţii
naturale
(Delta
Dunării).
Adolescentul
şi spaţiul
de
cultură
şi civilizaţie rusă:
Rusia (prezentare
generală),
mari oraşe (Moscova,
Sankt Petersburg), personalităţi
şi
domeniile lor de activitate
(A.S.Puşkin,
L.N.Tolstoi, S.A.Esenin,
V.M.Şukşin).
•
Temele marcate cu asterisc şi scrise cu italice
sunt obligatorii numai pentru specializările cu 3 ore săptămânal.
ACTELE DE VORBIRE
şi
STRUCTURILE LEXICO-GRAMA TICALE
necesare
construirii comumcam
m
cadrul
ariilor tematice
menţionate
mai sus sunt cele prevăzute de programele şcolare în
vigoare, aprobate
prin Ordin
al
Ministrului nr.3371/02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin
Ordin al
Ministrului nr.
3915/31.05.2001,
care au
fost publicate
în seria "Curriculum Naţional".
STRUCTURA PROBELOR DE EXAMEN
A.
PROBA ORALĂ
(PROBĂ
OBLIGATORIE)
Examinarea candidaţilor la proba orală se va face
pe baza unui bilet de
examen care va conţine - pentru
toate
tipurile
de
programă (IA,
IB,
2, 3)- trei subiecte, fiecare dintre acestea evaluând competenţe
diferite.
Subiectul 1:
va consta
dintr-o
autoprezentare şi din susţinerea
unui scurt dialog
situaţional (cu profesorul examinator)
pornind
.
de
la
o
temă indicată pe
bilet.
Subiectul 2:
va consta
din
lectura expresivă a unui text
şi
din
rezolvarea unor
exerciţii pe baza
acestuia.
Pentru absolvenţii
care vor susţine
examenul de bacalaureat
după programa
IA (3 ore săptămânal),
se va propune
lectura unui
text
necunoscut.
Pentru absolvenţii
care vor susţine examenul
de bacalaureat după
programele
IA (2 ore
săptămânal), IB, 2 şi 3 se va
propune lectura unui text
cunoscut.
Subiectul 3:
va consta din prezentarea
monologată a unei teme date
,
referitor
la
textul citit.
B.
PROBA SCRISĂ
Verificarea candidaţilor
la
proba scrisă va
consta
din
rezolvarea
a
patru
subiecte.
Pentru absolvenţii
care vor susţine examenul
de bacalaureat după
programele
IA, 1B
şi 2, subiectele vor fi structurate corespunzător
celor patru
tipuri
de
competenţe
generale (de
receptare, de
producere, de interacţiune,
de
transfer
şi
mediere).
Subiectul 1.
Rezolvarea unor sarcini de lucru pornind de la un
text
dat
(răspunsuri
la întrebări, completarea
unui
text lacunar,
ordonarea
logică/ cronologică
a
unor
enunţuri,
desprinderea ideilor principale, extragerea unor
detalii dintr-un
text etc.)
urmăreşte
evaluarea
competentelor de
receptare
a mesajului
scris.
Subiectul 2
va
consta din
redactarea
unui
eseu
structurat/ nestructurat,
a
unei compuneri,
relatarea
unei
întâmplări sau a
unui
eveniment etc., susţinerea şi argumentarea opiniei personale
referitoare la
o temă dată, pornind
de Ia un
stimul (citat,
proverb,
aforism,
imagini
etc.). Aceste sarcini
de lucru
vor evalua
competentele de producere
a mesajului scris.
Subiectul 3
va consta
din
redactarea
unor texte funcţionale
(scrisoare
de
intenţie, scrisoare
personală de răspuns
,
formularea
de răspunsuri la un
chestionar,
CV etc.).
Aceste sarcini de
lucru
vor
evalua
competentele
de
interactiune
în comunicarea
scrisă.
Subiectul 4
va solicita
candidaţilor să
rezume un text,
să parafrazeze
un citat, să reformuleze
idei
incluzând un punct de
vedere
propriu, să
traducă
un
text
etc. Aceste sarcini de lucru
urmăresc
evaluarea
competentelor de transfer si
mediere
a mesajului scris.
Pentru absolvenţii care
vor susţine
examenul de
bacalaureat
după
Programa 3,
cele patru subiecte
vor fi
structurate corespunzător competenţelor generale
de
receptare, de producere şi
de interacţiune.
Cerinţele
exerciţiilor
privind
sarcinile de
lucru
vor fi formulate în
limba rusă, clar
,
concis
şi
la
obiect, fără a
se da
modele
de
rewlvare.
Enunţurile
exerciţiilor
vor fi însoţite
şi de
stimuli (texte, citate, aforisme, elemente grafice etc.) pe
baza
cărora
urmează
să fie redactată
lucrarea, indicându-se
,
după
caz,
numărul de
cuvinte sau
de rânduri.
C.
MODUL DE NOTARE
Punctajul maxim pentru
rezolvarea
corectă a tuturor
subiectelor înscrise
în proba de
examen
este de 100 puncte,
distribuite
după cum urmează:
PROBA ORALĂ PROBA SCRISĂ
Subiectul 1
Subiectul
2
Subiectul
3
=
=
=
25
puncte
(25%)
35
puncte
(35%)
30
puncte
(30%)
Subiectul 1
Subiectul 2
Subiectul
3
=
=
=
20 puncte
(20%)
•
30
puncte
(30%)
20
puncte
(20%)
Din oficiu
=
10
puncte (10%)
Subiectul
4
Din
oficiu
=
20 puncte (20%)
10
puncte (10%)
TOTAL
=
100 puncte
TOTAL
=
100 puncte
Nota finală se va calcula prin
împărţirea
la 10 a punctajului
obţinut
de candidat în urma
rezolvării subiectelor.
Criteriile care se iau în calcul la stabilirea punctajului pentru fiecare subiect vor fi indicate în bareme şi se vor transmite comisiilor împreună cu subiectele.
D.
TIMP DE LUCRU
Pentru proba orală se rezervă 15 minute.
Proba scrisă se elaborează pe durata a 3 (trei) ore.
Pentru a asigura reuşita candidaţilor la examenul de bacalaureat, subiectele vor fi echilibrate, cu grad mediu de dificultate, care să permită rezolvarea lor în limita timpului afectat.
PRECIZĂRI
Pentru a cunoaşte în detaliu cerinţele noului
Curriculum Naţional
se vor consulta următoarele titluri:
Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasa a IX-a Aria curriculară
Limbă şi comunicare,
volumul 1, Ministerul Educaţiei Naţionale
.
Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, Editura Cicero, 1999, pp. 113-136
Curriculum
Naţional.
Seria liceu. Programe şcolare pentru clasele X-XII. Aria curriculară
Limbă
şi
comunicare,
voi 3, Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, Tipogrup press, 2001, pp.81-108.
MANUALE RECOMANDATE PENTRU Ll, L2 şi L3 (minorităţi)
Clasa a IX-a: autori Lelia Muşat şi Dana Cojocaru, ediţia 1995
şi
următoarele
.
Clasa a X-a: autor Diana Tetean, ediţia 1997 şi următoarele.
Clasa a XI-a: autori Onufrie Vinţeler şi Odarca Ardelean, ediţia 1997 şi următoarele. Clasa a XII-a: autori Lelia Muşat şi Antoaneta Olteanu, ediţia 1998 şi următoarele.
Menţiune:
Pentru liceele în care nu s-au folosit în cei patru ani de studiu manualele indicate mai sus la nivelul L1 - avansaţi - se recomandă ca elevii să se pregătească după următoarele manuale:
Clasa a IX-a: autori Aneta Safta, Ecaterina Fodor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a X-a: autori Liubov Dudnicov
,
Ortansa Tudor
,
ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a XI-a: autori Ludmila Farcaş, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a XII-a: autori Ludmila Farcaş, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele.
Pentru minorităţi, L3 (anii III - IV de studiu)
Limba rusă. Manual pentru clasa a VII-a, autori: Cornelia Dumitriu, Carmen Nicolau, Elena Proca, 1997 şi următoarele.
Limba rusă. Manual pentru clasa a VII-a. L-2, anul 4 de studiu, autori: Eugen Noveanu, Maria Dumitrescu, EDP, 2001.
Russkaia reci. Manual de limba rusă. Clasa a VII-a, L2, autori: Viktor Kosteţki, Ana Popovici, Editura Sigma, 2001.
Limba rusă. Manual pentru clasa a VIII-a
,
autori: Cornelia Dumitriu, Carmen Nicolau, Elena Proca
,
1997
şi
următoarele.
Limba rusă. Manual pentru clasa a VIII-a. L-2, anul 4 de studiu, autori: Eugen Noveanu, Maria Dumitrescu, EDP, 2001.
Russkaia reci. Manual de limba rusă. Clasa a VIII-a, L2, autori: Viktor Kosteţki, Ana Popovici, Editura Sigma, 2001.
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În conformitate cu
prevederile
actualei Legi
a învăţământului,
absolvenţii tuturor claselor de liceu vor susţine
ca probă
obligatorie un
examen oral
la una din limbile moderne
studiate.
De asemenea, pot
alege o
limbă
străină
şi la una din probele opţionale.
II.
COMPETENŢE DE EVALUARE
1.
PROBA ORALĂ
Pentru a evalua competenţa de
comunicare
orală, candidaţii
vor fi
solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de
studiu:
•
să citească
corect,
fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă .
•
să demonstreze
capacitatea
de a înţelege un
text
prin
:
-
identificarea
sensului cuvintelor
şi a relaţiilor
semantice
;
-
recunoaşterea
şi
utilizarea elementelor
şi structurilor gramaticale
studiate;
-
traducere
;
-
rezumarea
informaţiei pertinente
(desprinderea
ideilor principale)
/
reformularea textului prin
contragere
/ reducere.
Candidaţii pot
face
trimiteri la
/
asocieri cu
alte
texte
cunoscute
sau cu propria experienţă de viată.
•
să demonstreze
capacitatea
de exprimare orală prin
:
-
folosirea corectă
şi
adecvată a structurilor
gramaticale
şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării
orale
;
-
răspuns la întrebări;
-
rezolvarea unor itemi
(exerciţii),
care
au
drept
ţintă acest
lucru;
-
relatarea unui
eveniment/
unui fapt divers
/
unei
întâmplări/
unei experienţe personale, descriere, prezentarea/
comentarea
unui
subiect,
dovedind
capacitatea
de
a construi
un discurs
(monolog) convingător,
logic şi
coerent,
integrând
exemple sau argumente
interesante, relevante
şi
un punct de
vedere
personal.
-
emiterea unor judecăţi de
valoare,
comentarea unui paragraf/ unei idei/
ideilor
textului
,
exprimarea propriilor păreri
în
legătură cu
ideile/
conţinutul textului respectiv.
-
transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
şi
invers, pornind de la un text.
Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute,
la realitatea
înconjurătoare sau la propria
experienţă.
•
să demonstreze
capacitatea
de a participa
activ
la conversaţie
(interacţiune orală)
în situaţie de examen.
2.
PROBA SCRISĂ
Pentru evaluarea
competenţei
de comunicare în
scris, candidaţii vor
fi
solicitaţi :
•
să dovedească
capacitatea
de a înţelege
sensul global al
unui text necunoscut
/
nestudiat la clasă prin:
-
identificarea
informaţiilor
semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/ multiplă/
răspuns
la întrebări/ text lacunar
,etc.)/
rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);
-
comentarea unui paragraf/ a unei idei/ a ideilor textului ; exprimarea propriilor păreri
în
legătură cu ideile/ conţinutul textului respectiv ;
-
identificarea
sensului
unor cuvinte şi a relaţiilor
semantice
;
-
recunoaşterea şi utilizarea unor elemente
şi structuri gramaticale
studiate.
•
să
dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs
scris
logic,
coerent
şi convingător.
•
să
dovedească
capacitatea
de
exprimare în scris prin
:
-
folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi
lexicale
studiate;
-
rezolvarea
unor itemi
(exerciţii), care au drept ţintă acest
lucru;
-
desprinderea
ideilor
semnificative
dintr-un text/articol de ziar;
-
redactarea unui
C.V.
I
unei scrisori
personale/
unui
articol
de presă, integrând
argumente,
comentarii, un punct de
vedere
personal
;
-
descrierea
unor locuri
(cunoscute
/
imaginare)
/
activităţi;
descrierea/
caracterizarea
unui personaj
/
unei
persoane
/
unei personalităţi marcante;
-
relatarea
unui
eveniment
şi a unei
experienţe
personale
-
continuarea
unui text, unei idei/
construirea
unui
text
pe un subiect
/o
temă dată;
-
redactarea
unui
eseu structurat/
comentarea unui
subiect /
exprimarea
şi /
sau
argumentarea
unei
opinii
personale
/
unui punct de
vedere
, pe baza unui text
I
unei teme date,
susţinută
de
exemple sau argumente
interesante
şi relevante .
-
rezumarea unui text
-
transformarea vorbirii
directe în
vorbire
indirectă
şi
invers.
•
să
dovedească capacitatea de
a
realiza un transfer lingvistic adecvat prin
traducerea
în/din limba
spaniolă a
unui text literar
(bilingv)/
neliterar
(1-2 ore, 3-4 ore şi
minorităţi).
NOTĂ:
Atât
la
oral, cât şi
la
scris, se vor
elabora următoarele tipuri de bilete:
•
1-2 ore
•
3-4 ore
•
bilingv
•
Minorităţi/ L3
Biletele vor conţine
texte necunoscute.
Selecţia acestora,
în
ce
priveşte
gradul
de dificultate,
se va face
în funcţie de numărul de
ore alocate
pe
săptămână.
Din punctul de
vedere al tematicii, conţinutul
textelor se
va axa
pe:
1.
Universul
personal
şi social/profesional
2.
Universul
cotidian
3.
Oameni şi locuri
4.
Timpul
liber
5.
Pasiuni
6.
Societatea şi civilizaţia
contemporană
7.
Mij
toace de
comunicare
în societatea modernă
8.
Mediul
înconjurător
9.
Obiceiuri şi
tradiţii
(hispanice
şi
româneşti)
10.
Elemente de
cultură şi civilizaţie
hispanică
11.
Comunitatea
europeană
III.
CONTINUTURI ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ
Elementele de lexic
şi
de semantică
se
învaţă, se dezvoltă şi se
folosesc
pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat
,
evaluarea
acestor elemente
vizează
varietatea
, adecvarea şi gradul
de
stăpânire al vocabularului
(inclusiv pronunţia
şi ortografierea corectă).
TEXTE
şi
TEME
pentru comunicarea orală şi scrisă.
Textele şi
temele
vor
fi
alese
luând
în considerare
caracteristici
comune
precum:
a)
Sursa: pasaje din
cărţi, articole
de
presă (din ziare,
reviste)
în limba spaniolă;
b)
Tipul de text : text
autentic
literar/ neliterar;
c)
Dimensiune (număr de cuvinte): în
funcţie
de profil
(150
- 350 de cuvinte)
d)
Dificultate : în funcţie de profil.
Textele de
examen
nu
vor
depăşi gradul
de dificultate
al textelor
din manualele de limba
spaniolă,
dar
vor
diferi
ca grad de
dificultate, descrescând de Ia bilingv la
Minorităţi
I
L3.
BILINGV
GRAMATICA
1.
Articolul
hotărât şi nehotărât modificări eufonice omiterea articolului valorile neutrului
lQ
2.
Substantivul
genul şi numărul substantivelor substantive defective de număr
cazuri speciale de schimbare a sensului în funcţie de gen funcţiile dativului
3.
Adjectivul
grade de comparaţie (inclusiv forme neregulate)
apocopare şi modificări de sens în funcţie de situarea faţă de substantiv adjectivul posesiv
adjectivul demonstrativ adjective nehotărâte
4.
Pronumele
pronumele personal (forme accentuate/neaccentuate) pronumele posesiv
pronumele reflexiv pronumele relativ pronumele interogativ interogaţia directă/indirectă pronumele nehotărîte valorile lui
se
5.
Verbul
formele şi folosirea timpurilor şi modurilor clase de verbe neregulate
timpurile naraţiunii şi ale descrierii
folosirea verbelor
ser
şi
estar
cu valoare predicativă folosirea verbelor
ser/estar
cu valoare copulativă
perifraze verbale
(estar,
ir,
llevar, andar, venir, seguir
+ gerunziul; perifraze incoative şi terminative cu
infinitivul; perifraze verbale obligative) diateza pasivă
ser-estar
substantivizarea infinitivului exprimarea probabilităţii
6.
Adverbul
de timp, de loc, de mod interogativ/relativ negativ
adverbul de probabilitate
7.
Prepoziţia
prepoziţii simple şi compuse contrast
de-desde, 12Qr-para, i!-en
8.
Conjuncţia
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale
9.
Sintaxa
subordonata temporală, condiţională, finală, relativă, cauzală, consecutivă, concesivă concordanţa timpurilor
stil direct / indirect
10.
Lexicologia
familia de cuvinte derivare şi compunere
sinonime, antonime, omonime, paronime, câmp semantic accentul - rol de distingere între paronime
ACTE DE VORBIRE
a
caracteriza
persoane
/
personaje
a
exprima opinia
a
exprima o judecată/ dorinţă
a comunica
prin telefon
a relata
o intrigă
a
relata un
eveniment
posibil
a
justifica/ a
argumenta
a
descrie un peisaj
a
exprima un
sentiment a
interzice
a
trage
concluzii
a da/ a cere informaţii practice
a convinge
a
exprima o ipoteză
COMUNICARE SCRISĂ
a
comunica prin scrisori
/ a
redacta
o scrisoare de
răspuns
a redacta
o
caracterizare
a unei persoane/ personaj
a
descrie un peisaj
a rezuma
o intrigă
a redacta
un eseu
a
redacta o naraţiune, respectând
anumite
cerinţe
a redacta o
scrisoare
oficială/
CV
1-2 ore, 3-4 ore
1.
Articolul
hotărât
şi
nehotărât modificări eufonice
valorile
articolului
neutru
lQ
2.
Substantivul
substantive
defective de număr
GRAMATICA
formarea prin derivare
şi compunere genul şi
numărul substantivelor
3.
Adjectivul
apocopare
-
modificarea de
sens
în funcţie de poziţia
faţă
de
substantiv
-
grade
de
comparaţie (forme regulate/
neregulate)
adjectivul
posesiv
adjective nehotărâte şi distributive
4.
Pronumele
personal
- forme
neaccentuate (dativ, acuzativ) reflexiv
posesiv
nehotărât
şi
negativ
interogativ
relativ valorile lui
se
5.
Verbul
formele şi folosirea
timpurilor
şi
modurilor folosirea
verbelor
ser
şi
estar
cu valoare
predicativă folosirea
verbelor
ser
/
estar
cu valoare
copulativă
perifraze verbale
(estar, seguir,
ir+
gerunziul; perifraze incoative şi terminative)
diateza pasivă cu
ser - estar
6.
Adverbul
de timp, de loc, de mod negativ
relativ interogativ
7.
Prepoziţia
sensuri
de bază
ale
prepoziţiilor
b
con,
de,
en,
J;llir.
para
..
.
opoziţiile
g/en,
pgr/para
corelaţiile
de/,!!, desde/hasta
prepoziţii
grupate
8.
Sintaxa
-coordonarea
subordonarea
temporală,
cauzală,
condiţională,
concesivă, consecutivă,
relativă
fil
condiţional
stil
direct/indirect
- corespondenţa
timpurilor
9.
Lexicologie
familia de cuvinte
sinonime antonime omonime
câmpuri semantice
ACTE
DE
VORBIRE
a relata
activităţi
la trecut, prezent şi
viitor
a
exprima
o
dorinţă/ un sentiment/ o judecată
a
comunica prin telefon
a exprima opinia
a
formula o invitaţie
a
accepta /a refuza
a
descrie persoane / locuri
a
caracteriza persoane / personaje a exprima visuri
/
speranţe
a
cere
/ a da
informaţii practice
a convinge
a
exprima
o
ipoteză
COMUNICAREA SCRISĂ
a
comunica prin
scrisori
/
a redacta
o
scrisoare
de răspuns
/
a
redacta
o scrisoare oficială
/
CV a redacta
o invitaţie/
a răspunde
în
scris la
o
invitaţie
a
caracteriza persoane / personaje
a
rezuma un text
a
redacta un text narativ a redacta un eseu
Minorităţi
/
L3
GRAMATICA
I.
Articolul
hotărât şi nehotărât
2.
Substantivul
gen şi
număr
(cazuri particulare)
3.
Numeralul
cardinal şi
ordinal
4.
Adjectivul
gradele
de
comparaţie
5.
Pronumele
personal (forme
accentuate şi
neaccentuate) demonstrativ
posesiv
relativ
interogativ
6.
Verbul
forma şi
folosirea
timpurilor şi a
modurilor
perifraze
verbale
uzuale
(estar
+
gerunziu,
ir
a+
infinitiv
,
perifraze obligative,
incoative
şi
te
r
minative)
folosirea verbelor
ser
şi
estar
exprimarea probabilităţii
7.
Adverbul
de timp, de loc, de mod
8.
Prepoziţia
principalele prepoziţii:
f!,
de, con,
sobre
...
9.
Conjuncţia
conjuncţii
coordonatoare conjuncţii subordonatoare
IO.Sintaxa
coordonarea
subordonarea temporală, cauzală,
condiţională,
concesivă,
consecutivă şi relativă
_şi
condiţional
stil
direct / indirect
11.
Semantică
familia de cuvinte
sinonime antonime
câmpuri semantice
ACTE DE
VORBIRE
a se
prezenta/ a prezenta pe cineva
a cere
/
a
oferi informaţii
a
relata
o
întâmplare
a exprima o
părere per
s
onală
a exprima
preferinţe
/
dorinţe
/
sentimente a comunica
prin telefon
a
recomanda
a exprima
o îndoial
ă
a
exprima obligaţia a descrie
un
personaj
a exprima visuri/ speranţe a
exprima cantitatea
COMUNICARE SCRISĂ
a
redacta scrisori personale
a
redacta
un
text pe
o temă
familiară
a caracteriza
persoane / personaje
a rezuma un text
a
redacta
o povestire
a redacta
mesaje
formale (CV, scrisori)
a
completa
formulare tipizate
IV.
PRECIZĂRI
1.
Proba
orală :
-
timpul de lucru
:
15 minute
-
prezentarea : 10
minute.
Proba scrisă :
-
timpul de lucru: 3
ore.
2.
Structura
şi
dificultatea
subiectelor (itemilor) vor fi in
raport
cu
numărul de
ore
de studiu
săptămânal
.
Diferenţierile
(pe
probe
,
profiluri)
se vor face
din punct de
vedere
calitativ
(
micşorând
/
mărind
gradul de dificultate al
unui item
sau al
unei
sarcini
de lucru
)
şi nu cantitativ
(micşorând/
mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
PROGRAMA: LTh1BA ŞI LITERATURA GREACĂ VECHE
1.
Obiective/Competente de
evaluare
Elevii
care susţin
proba
scrisă
la limba
şi
literatura greacă trebuie:
Să demonstreze competenţe de traducere din şi în limba
greacă
cu ajutorul dicţionarului
;
Să
interiorizeze
modelele
şi
regulile
care structurează sub sistemele limbii greceşti (lexical, morfologic şi sintactic);
Să identifice cuvintele
moştenite
şi împrumutate
din limba
greacă în
limba
română,
fie direct,
fie
prin
împrumut prin
intermediul
limbii
latine;
Să
transforme
enunţul
conform
regulilor
gramaticale;
Să utilizeze elementele lexico-gramaticale în contexte
noi;
Să utilizeze curent şi pertinent
informaţii literare, istorice,
ştiinţe
din cultura
greacă; Să stăpâneasca
tehnici
specifice
muncii
intelectuale: tehnica
traducerii,
a analizei gramaticale,
stilistice
şi a
interpretării
.
2.
Continuturi:
A.
Fonetica,
morfologia, sintaxa
propoziţiei
şi
a frazei,
studiate
în clasele
IX-XIII,
integral.
B.
Traducerea şi comentariul (ideatic şi stilistic)
a textelor
studiate, conform
programelor
în vigoare, aprobate
prin
Ordin al
ministrului
educaţiei
naţionale nr
.
5086
din 15.12
.
1999
şi modificate
prin Ordin
al ministrului educaţiei şi cercetării nr.3915din 31.05.2001, după
cum urmează:
1.
Aisopos.
2.
Lukianos
.
3.
Xenophon.
4.
Homeros
("Iliada" şi
"
Odiseea
"
)
.
5.
Hesiodos
("Munci şi zile")
6.
Herodotos.
7.
Demosthenes.
8.
Platon.
9.
Aristoteles.
10.
Apollonios.
11.
Thukydides.
12.
Aischylos.
13.
Sofocles
.
14.
Euripides
15.
"
Noul
Testament" şi
"
Sfinţii părinţi"
PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA LATINĂ
1.
STATUTUL DISCIPLINEI
In conformitate
cu
prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii claselor de liceu vor
susţine examenul
de limba latină, cu următoarea structură:
-proba scrisă, ca probă la alegere;
-competenţele de evaluat, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte) vor respecta noile programe care descongestionează conţinuturile lingvistice în favoarea studiului literaturii latine.
Categoriile de teste se repartizează în funcţie de numărul de ore săptămânal, din trunchiul comun:
a)
2 ore/săptămână - pentru liceele teoretice, la clasele a XI-a şi a XII-a;
b)
1 oră/săptămână - pentru liceele/seminariile teologice ortodoxe, la clasele a XI-a şi a XII-a;
c)
1 ora/(2 ore)/săptămână, la clasa a IX-a şi 1 oră/săptămână, la clasa a X-a - pentru liceele militare, specializarea ştiinţe sociale şi liceele teologice.
Candidaţii, care studiază limba latină în clasele IX - XII vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute - nestudiate la clasă -, din opera
Bellum Gallicum,
a autorului latin Caius Iulius Caesar, pentru a se verifica achiziţiile lingvistice, abilităţile de traducere a unui text din limba latină în limba română (maximum o frază formată din 5 propoziţii).
In partea a doua a probei elevii vor redacta un eseu
şi
vor rezolva un test
grilă.
In felul acesta, candidaţii vor valorifica, corect şi pertinent, informaţiile istorice şi literare din operele reprezentative ale celor mai importanţi scriitori latini.
2.
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
2.1
Pentru a se evalua nivelul de receptare şi analiză a unei varietăţi de fenomene lingvistice prezente în
opera
Bellum Gallicum,
elevilor din primele două categorii a)
şi
b) li se vor solicita:
-
să descopere, prin raportare la
context
şi cu ajutorul dicţionarului, semnificaţia unităţilor lexicale din sfera istoriei;
-
să analizeze părţile de vorbire;
-
să identifice
valoarea
sintactică a părţilor de propoziţie, a relaţiilor sintactice de tip complex la nivelul frazei.
2.2
Elevii vor aborda textul literar, în primul rând, din punct de vedere ideatic,
(avându-se în vedere fragmentele, în original,
studiate
la clasă şi operele în traducere, conform bibliografiei) şi vor demonstra că sunt capabili
:
-
să sesizeze unele aspecte socio-politice caracteristice perioadei cuprinse între secolul I a. Chr. şi secolul Ip. Christum şi să identifice rolul personalităţilor politice şi militare (Caesar, Cicero, Titus Livius, Tacitus);
-
să identifice modelele antice ale unor genuri şi specii;
-
să recunoască mărcile estetice ale unor genuri şi specii: discursul/oratio (Cicero);
minitratatul moral (Cicero);
analele
şi
istoria naţională (Titus Livius, Tacitus); epopeea (Vergilius);
satira (Horatius);
elegia (Catullus, Horatius, Ovidius);
*oda
(Horatius);
poemul mitologic (Ovidius); romanul
(Petronius).
-
să identifice elementele definitorii pentru arta discursului şi a portretului (Cicero,T. Livius, Tacitus);
-
să delimiteze realitatea de ficţiune în romanul latin (Petronius);
-
să demonstreze valoarea de model a capodoperelor poeziei latine (Vergilius, Horatius, Ovidius, *
*poeţii creştini);
-
să identifice influenţele de doctrină literară asupra evoluţiei literaturii universale (Horatius-Boileau);
-să identifice trăsăturile specifice unui univers poetic singular în lirica latină (Catullus);
-
să recunoască teme şi motive poetice din poezia clasică latină (Vergilius, Horatius, Ovidius);
-
să identifice şi să compare unele elemente de mentalitate şi de morală practică, specifice Romei antice, în poezia satirică latină (Horatius);
-* *să identifice elementele de continuitate şi de specific ale prozei şi poeziei creştine ca etapă distinctă în istoria literaturii latine (Sfântul Augustin
,
Prudentius Clemens).
*pentru 2 ore
/săptămână
**pentru liceele/seminariile teologice
2.3
CONŢINUTURI
A.
Morfosintaxă
Substantivul
-
gen, număr, caz
-
declinările I-V Adjectivul
-
clasificare
-
gradele de comparaţie
Pronumele
-
pronumele personal, reflexiv, posesiv, relativ-interogativ, demonstrativ, *nehotărât Numeralul
-
cardinal, ordinal Verbul
-
verbe regulate, diateza activă şi pasivă;
-
verbe neregulate: esse şi *compuşii; ire şi *compuşii; ferre şi *compuşii; fieri, velle.
Noţiuni de sintaxă a propoziţiei şi a frazei Valorile fundamentale ale cazurilor.
Propoziţii principale
/
secundare
,
regente
/
subordonate
Subordonatele relative, participiale relative şi absolute, completive, circumstanţiale. Consecutio temporum
Gerunzialele şi gerundivalele Stil direct şi indirect.
*
pentru 2 ore/săptămână
B.
Reprezentanţi ai prozei şi poeziei latine din secolul I a.Chr. până în secolul I p
.
Chr. şi operele acestora:
I.Marcus Tullius Cicero - Catilinare (In Catilinaro, I), Despre prietenie (De amicitia);
2.Titus Livius - De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita), XXI - XXII; 3.Catullus- Poezii (Carmina)**;
4.
Publius Vergilius Maro-- Eneida (Aeneis);
5.
Quintus Horatius Flaccus - Ode (Carmina), Satire (Sermones) Arta poetică (Epistulae ad Pisones)**;
6.
Publius Ovidius Naso- Metamorfoze
(Metamorphoses),
Tristele
(Tristia),
Ponticele (Epistulae ex Ponto)**;
7.
Titus Petronius Niger - Satyricon;
8.
Publius Cornelius Tacitus - Anale (Annales)**.
**Textele
din cele trei manuale aprobate
Testul
grilă
evaluează cunoştinţe fundamentale de cultură greco-latină, cu referire la operele
autorilor
studiaţi
şi
contextul socio-politic.
Textele în original, însoţite de traducerea literară, vor fi valorificate într-un eseu semistructurat; în
acest
mod candidaţii
vor
identifica teme, motive din literatura
greco-latină
şi trăsăturile specifice stilurilor diferiţilor scriitori şi poeţi latini.
2.4
BIBLIOGRAFIE
CICERO, M.T.-Opere alese, voi. I, III, Editura
Univers,
Bucureşti, 1973;
LIVIUS, Titus - Ab Urbe condita
(De
la întemeierea Romei),
voi.
1-11, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, traducere de Paul Popescu Găleşanu;
CATULLUS, C.V. - Poezii, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969;
VERGILIUS, P. M.- Eneida, Editura Univers, Bucureşti, 1980, traducere de G.Coşbuc; Eneida, Editura Tineretului, Lyceum, Bucureşti, 1964, traducere E. Lovinescu;
HORATIUS, Q.F - Opera omnia, voi. 1-11, Editura Univers, Bucureşti, 1980
(ediţie
bilingvă);
OVIDIUS, P. N. - Metamorfoze, Cluj
,
1972, traducere de David Popescu; Tristele şi Ponticele, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966; Scrisori din exil
(Tristele
şi Ponticele), ediţia a II-a, Editura Univers, 1972;
PETRONIUS, T. N.- Satyricon
în
volumul Seneca-Petronius,Editura pentru Literatură,1967, traducere de
E. Cizek(şi alte
ediţii);
TACITUS, P.C.- Anale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, traducere Gh. Guţu.
2.5
Pentru evaluarea candidaţilor care studiază limba latină 1 oră(2 ore)/săptămână, în clasa a IX-a, respectiv 1 oră/săptămână, la clasa
a
X-a, categoria c) vor fi vizate următoarele competenţe specifice:
descoperirea, prin raportare la context şi cu ajutorul dicţionarului, latin-român,
a semnificaţiei
unităţilor lexicale din sfera istoriei;
recunoaştera pe texte în proză a elementelor de morfologie achiziţionate anterior
şi
completate
cu: adjectivul-comparaţia
neregulată, pronumele demonstrativ, numeralul cardinal - mille,
verbul:
verbe regulate, diateza pasivă, moduri şi timpuri din tema supinului.
recunoaşterea şi exersarea pe texte în proză a
valorilor
fundamentele ale cazurilor;
recunoaşterea în context a raporturilor de coordonare la nivelul frazei: propoziţii principale
/ secundare,
subordonatele relative, subordonatele participiale relative
şi
absolute
,
subordonatele infinitivale
(Ac.+
Inf., Nom. + Inf.)
Elevii vor demonstra competenţele de traducere în limba română a unui text din
opera
Bellum Gall!cum
(C.
Iulius Caesar) de maximum 3-4 propoziţii.
In vederea utilizării unor elemente de analiză
şi
interpretare, elevii vor redacta un eseu, având ca suport un text bilingv din opera lui Caesar
(Bellum
Gallicum)
sau
din
opera
lui Sallustius
(De coniuratione Catilinae, De bello Iugurthino),
în
care vor demonstra că
sunt capabili:
să
identifice
elemente specifice instituţiei militare antice a războiului, a organizării militare romane (Caesar Sallustius);
să identifice sursele
antice
ale textelor de frontieră
care
îmbină conţinuturi diverse: reportaj de război, document
istoric,
informaţie
geografică şi etnografică
(Caesar);
să
sesizeze
aspecte socio-politice
caracteristice epocilor
de tranziţie(Caesar, Sallustius); să
identifice
rolul marilor personalităţi politice
şi
militare (Caesar, Sallustius).
Pentru
rezolvarea
testului grilă, elevii
vor
răspunde unor întrebări referitoare la
opera
lui C.I. Caesar,
"Războiul galic",
respectiv operele lui Sallustius, "Despre conjuraţia lui Catilina"
şi "Războiul
cu Iugurtha".
3.
PRECIZĂRI
3.1
Timp de lucru - 3 ore; se permite utilizarea dicţionarului latin-român.
3.2
Gradul de dificultate în rezolvarea subiectelor va fi în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal.
3.3
Prezenta programă pentru bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.E.C. 3540 din 02
.
04. 1999, clasa a IX-a. Programele pentru clasele a X-a - XII-a au fost aprobate prin OMEC, nr.5086 din 15. 12. 1999 şi modificate prin ordinul nr
.
3915 din 31.05.2001.
3.4
Manuale - Limba latină, clasa a IX-a, autori:
Daniela Văduva
,
Editura All Educaţional, Bucureşti, 1999, 2000
,
2001, 2002, 2003
.
E
.
Giurgiu
,
M
.
Morogan
,
M.Nasta. Editura Didactică şi Pedagogică, 1999, 2000, 200 I
,
2002, 2003
.
Ştefana Pîrvu, Monica Dună, Editura Humanitas Educaţional, 1999, 2000, 20001
,
2002
;
2003
.
Cornelia Frişan, Editura Sigma, Bucureşti, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003.
Manuale - Limba latină, clasa a X-a, autori:
Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, 2001, 2002, 2003.
Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional
,
Bucureşti, 2000, 2001, 2002, 2003
.
C.
Jumară, E. Muşetescu, Editura Institutul European, Iaşi, 2000, 2001, 2002, 2003
.
Manuale - Limba latină, clasa a XI-a, autori:
Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional
,
Bucureşti
,
2001
,
2002, 2003. Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 2002, 2003. Cristiana Isopescu, Editura All Educaţional, Bucureşti
,
2001, 2002, 2003.
Manuale - Limba latină, clasa a XII-a, autori:
Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, 2003. Cristiana Isopescu, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2002, 2003.
Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002, 2003.
Programa:
MATEMATICA
Ml- specializarea matematică-informatică
I.
Statutul disciplinei
Matematica este
disciplină
obligatorie de examen
- proba
d
şi disciplină la alegere
din profilul
opus
-
proba
f.
II.
Competenţe de
evaluat
1.
Folosirea corectă a terminologiei specifice
matematicii
în
contexte variate
de
aplicare
2.
Prelucrarea
datelor de
tip cantitativ
,
calitativ
,
structural, contextual cuprinse în enunţuri
matematice
3.
Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea
de probleme
cu diferite grade
de
dificultate
4.
Exprimarea şi
redactarea
corectă şi coerentă
în limbaj
formal sau în
limbaj cotidian
,
a
rezolvării
sau a strategiilor
de
rezolvare
a unei probleme
5.
Analiza
unei situaţii
problematice şi
determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea
concluziei
6.
Generalizarea
unor proprietăţi
prin
modificarea contextului
iniţial
de definire a problemei
sau
prin îmbunătăţirea sau
generalizarea
algoritmilor
În plus, se vor
avea
în vedere şi competenţele
specifice din
programa şcolară.
III .
Conţinuturi
Algebră.
Geometrie şi trigonometrie
.
Clasa a IX-a
Clasa a
X-a
Algebră:
Progresii. Funcţii. Polinoame.
Elemente
de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii
cu evenimente.
Probabilitatea unui eveniment.
Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu:
Numere complexe
sub formă
algebrică, conjugatul,
operaţii
cu numere
complexe.
Interpretarea
geometrică a adunării,
a scăderii
numerelor complexe şi
a înmulţirii
acestora cu un
număr real.
Numere complexe sub formă trigonometrică;
produsul; puterea
(formula
lui
Moivre); rădăcinile
de
ordinul
n
ale
unităţii;
interpretarea geometrică a înmulţirii numerelor complexe sub formă trigonometrică; aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie
. Produsul
scalar a
doi
vectori în
plan
şi în spaţiu-condiţii
de
perpendicularitate
.
Determinarea distanţelor
,
ariilor sau a volumelor
folosind
calculul sintetic sau vectorial.
Clasa
a XI-a
Elemente de algebră liniară
şi geometrie
analitică.
(Nu se cer elemente
de programare
liniară) .
.
Elemente de analiză matematică:
(Nu
se cer marginile unei
mulţimi şi
diferenţiala).
Clasa a
XII-a
Elemente de algebră
.
(Nu
se cer relaţii
de echivalenţă, partiţii
şi subinele).
Elemente de analiză matematică.
Notă.
Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu
şi
curriculumul nucleu aprofundat al profilului.
(
Se
cer
şi
capitolele marcate cu steluţă în programa
şcolară).
Toate
subiectele vor
fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară
,
fără
a
reflecta în mod
special viziunea
unui manual anume.
Ml-specializările:
ştiinţe
ale naturii, electronică
şi
automatizări, electrotehnic, telecomunicaţii, mecanic, lucrări publice-construcţii, textile, pielărie
III.
Statutul disciplinei
Matematica
este
disciplină
obligatorie
de
examen
- proba
d
şi
disciplină la
alegere din
profilul opus -
proba
f.
IV.
Competenţe de evaluat
7.
Folosirea corectă a
terminologiei
specifice
matematicii
în contexte variate
de
aplicare
8.
Prelucrarea datelor de tip cantitativ,
calitativ,
structural, contextual
cuprinse
în
enunţuri matematice
9.
Utilizarea corectă
a algoritmilor matematici
şi a
raţionamentelor în rezolvarea
de probleme cu diferite
grade
de dificultate
10.
Exprimarea
şi
redactarea corectă
şi coerentă
în limbaj
formal sau în
limbaj
cotidian, a rezolvării sau a
strategiilor
de rezolvare a unei
probleme
11.
Analiza
unei
situaţii problematice şi
determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea
concluziei
12.
Generalizarea
unor proprietăţi prin modificarea
contextului
iniţial
de definire
a problemei sau prin
îmbunătăţirea sau generalizarea
algoritmilor
În plus,
se vor
avea
în vedere
şi competenţele specifice
din
programa
şcolară.
V.
Conţinuturi
Algebră.
Geometrie
şi
trigonometrie.
Clasa a IX-a
Clasa a X-a
Algebră:
Progresii. Funcţii.
Polinoame. Elemente de
combinatorică. Medii;
dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.
Elemente de geometrie în plan
şi
în spaţiu:
Numere
complexe
sub
formă algebrică,
conjugatul, operaţii
cu
numere complexe. Interpretarea
geometrică
a
adunării,
a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii
acestora cu
un
număr
real.
Numere complexe sub
formă trigonometrică; produsul
;
puterea
(formula
lui
Moivre);
rădăcinile de
ordinul
n
ale
unităţii. Produsul
scalar a
doi
vectori în
plan
şi în
spaţiu-condiţii
de
perpendicularitate. Determinarea distanţelor
,
ariilor sau a
volumelor
folosind calculul sintetic sau vectorial.
Clasa a XI-a
Elemente de algebră liniară şi geometrie
analitică
.
(Nu se cer
elemente
de
programare liniară)
.
Elemente de analiză matematică:
(Nu se cer
marginile unei mulţimi
şi
diferenţiala)
.
Clasa a
XII-a
Elemente de algebră:
(Nu se
cer relaţii
de echivalenţă, partiţii).
Elemente de analiză matematică.
Notă.
Conţinuturile programei de bacalaureat
sunt
incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu al profilului (Nu se cer capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
Toate subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual
anume.
M2- specializările: ştiinţe sociale, chimie industrială, protecţia mediului, silvic şi prelucrarea lemnului, agricol, veterinar, agromontan, industrie alimentară, turism şi alimentaţie publică, economic, administrativ, poştă, arhitectură, arte ambientale şi design, ştiinţe sociale
VI.
Statutul disciplinei
.
Matematica
este disciplină
obligatorie
de examen
-
proba
d
şi
disciplină la
alegere
din profilul
opus
- proba
f.
VII.
Competenţe de evaluat
13.
Identificarea
corectă a
unor date matematice
şi
interpretarea
în
funcţie de
contextul în care au fost
definite
.
14.
Descoperirea (alegerea)
algoritmilor
optimi care permit prelucrarea datelor matematice.
15.
Utilizarea
algoritmilor şi a
raţionamentelor pentru re
z
olvarea unor probleme teoretice
şi
practice.
16.
Exprimarea cu
ajutorul
datelor matematice a unor
situaţii concrete
şi
a
algoritmilor de prelucrare
a acestora
17.
Interpretarea rezultatelor unor
acţiuni
concrete exprimabile matematic
În plus, se vor avea
în
vedere
şi
competenţele specifice din programa şcolară.
III.
Conţinuturi
Algebră. Geometrie.
Clasa a IX-a
Clasa a X-a
Calcul numeric şi elemente de matematici financiare. Progresii.
Funcţii.
Metode de numărare.
Elemente de probabilităţi şi statistică.
Clasa a XI-a
Elemente de calcul matriceal şi sisteme liniare. Elemente de analiză matematică.
Clasa a XII-a
Elemente de algebră
.
Elemente de analiză matematică.
Notă.
Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu al profilului. (Nu se cer capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
To
_
ate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară
,
fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
M3-toate specializările
VIII.
Statutul disciplinei
.
Matematica este disciplină obligatorie de examen - proba
d
şi disciplină la alegere din profilul opus - proba
f.
IX.
Competenţe de evaluat
18.
Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
19.
Interpretarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
20.
Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
21.
Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
22.
Analiza de unei situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
III.
Conţinuturi Clasa a IX-a
Algebră.
Elemente de geometrie.
Clasa a X-a
Calcul numeric aplicat
.
Elemente de combinatorică
.
Funcţii, ecuaţii şi inecuaţii
.
Notă.
Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu şi curriculumul nucleu aprofundat al profilului ( Se cer şi capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
Toate subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
PROGRAMA: FIZICA
I.
STATOTUL DISCIPLINEI
FIZICA
are, în
cadrul
Examenului de Bacalaureat pentru anul
şcolar
2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă ca probă
"e" sau"
f"
în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.
Programa de examen conţine patru
variante
(
G,
F
2
,
F
3
,
F
4
)
în
funcţie de profiluri şi specializări
.
În intenţia de a veni în întâmpinarea candidaţilor care se pregătesc pentru continuarea studiilor în diferite filiere din Învăţământul superior, elevii vor putea opta, în variantele
G
şi
F
2
,
pentru
două
dintre modulele din aria
tematică ( I MECANICĂ, II ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ, III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM şi
IV OPTICĂ). Astfel vor exista candidaţi care vor trata în cadrul probei de examen
numai
iternii referitori la I MECANICĂ şi III ELECTRICITATE, ori
numai
III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM ŞI
N
OPTICĂ etc.
Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de programa de fizică aprobată cu nr. 3371 din 2.03.1999, nr. 5086 din 15.12.1999, nr. 4923 din 18.10.2000 modificate prin Ordinul
nr. 3915
din
31.05.2001.
Au fost respectate câteva principii:
1.
Volumul programei de examen, redus faţă de cel din curriculum,
se
limitează la unele capitole ale Fizicii
,
care
permit în cadrul examenului o evaluare a atingerii competenţelor de mai jos;
2.
Cunoştinţele de matematică necesare examenului de Fizică cuprind, în afara celor de aritmetică, algebră şi geometrie elementară, operaţii cu puteri raţionale, operaţii fundamentale cu funcţii trigonometrice, logaritmi, progresii, determinarea extremului unei funcţii cu metodele analizei matematice, folosirea integralei definite
şi a
geometriei analitice (dreapta şi curbele plane);
•
3
.
Numerotarea capitolelor
şi
a temelor nu coincide cu cele din curriculum, dar formularea conţinutului respectă întocmai programa şcolară a fiecărei clase;
4.
Lista de termeni conţine explicit cunoştinţele care ar putea interveni în iternii subiectului de examen.
PROGRAMA Fl
pentru:
filiera teoretică, specializarea: mate
-
info, ştiinţe ale naturii (proba
"e")
filiera tehnologică, profil tehnic, toate specialităţile (proba "f'');
filiera vocaţională, profil militar (MAPN, Ml), specializarea: mate
-
info (proba "e")
li
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1.1.
definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;
1.2.
formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
1.3.
exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor
şi
teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
1.4.
descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.
2.
Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
2.1
selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;
2.2
aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;
2.3
utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;
2.4
utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;
2.5
interpretarea din punct de vedere fizic a rezultatelor obţinute în rezolvarea unor probleme.
3.
Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
3.1
identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană
;
3.2
realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor
aparate şi
montaje simple
;
3.3
selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice;
3.
4 anticiparea evoluţiei fenomenelor fizice, pornind de la date prezentate;
3. 5 descrierea şi explicarea unor fenomene din viaţa cotidiană folosind cunoştinţe integrate din diferite domenii ale fizicii.
4.
Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:
4.
1 decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;
4. 2 selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.
III
ARII TEMATICE
A.MECANICA CONŢINUTURI
I.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
1.1 Principiile I, II şi III
1.2.
Forţa de frecare
1.3.
Forţa de tensiune
1.4 Forţa elastică. Modelul corpului elastic
2.
Cinematica punctului material:
2.1
Mişcarea rectilinie uniformă a punctului material
2.2
Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
3.1
Lucrul mecanic (mărime de proces). Putere mecanică
3.2
Energia mecanică (mărime de stare)
3.3
Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
3.4
Energia potenţială gravitaţională
3.5
Energia potenţială elastică
3.6
Conservarea energiei mecanice
3.7
Lucrul mecanic efectuat de forţele conservative
3.S
Teorema variaţiei impulsului mecanic şi legea conservării impulsului
LISTA DE TERMENI
I.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
principiul inerţiei;
sisteme de referinţă inerţiale; principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;
coeficientului de frecare la alunecare; forţa de tensiune;
forţa elastică.
2.
Cinematica punctului material:
legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;
acceleraţia, vectorul acceleraţie; legea mişcării rectilinii uniforme;
legea mişcării rectilinii uniform variate;
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic - mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;
interpretarea geometrică a lucrului mecanic;
expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;
lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; puterea dezvoltată de o forţă constantă;
unitatea de măsură a puterii; energia mecanică - mărime de stare;
energia cinetică a unui punct material;
teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;
energia potenţială;
relaţia de definiţie a energiei potenţiale;
variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului format din corpul de masă m şi Pământ; variaţia energiei potenţiale de tip elastic a sistemului corp - resort elastic;
legea conservării energiei mecanice; impulsul punctului material;
teorema de variaţie a impulsului unui punct material; legea conservării impulsului punctului material;
teoremei de variaţie a impulsului total al unui sistem format din două puncte materiale;
ciocniri perfect elastice; ciocniri plastice;
legea conservării impulsului total.
B.
ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONŢINUTURI
1.
Echilibrul termic. Temperatura
2.
Modelul gazului ideal.Teoria cinetico-moleculară a gazului ideal
3.
Transformări simple
ale
gazului ideal
4.
Căldura
şi
lucrul mecanic în termodinamică
5.
Coeficienţii calorici
6.
Energia internă. Primul principiu al termodinamicii
7.
Aplicaţii ale primului principiu al termodinamicii
8.
Al doilea principiu al termodinamicii
9.
Motoare termice. Randamentul motoarelor termice
LISTA DE TERMENI
unitatea de masă atomică; masa moleculară
;
cantitatea de substanţă; masa molară;
volumul molar; numărul lui Avogadro;
echilibrul
termic;
corespondenţa
între
valoarea
numerică a temperaturii în
scara
Celsius
şi valoarea
numerică
a acesteia
în
scara
Kelvin;
formula fundamentală
a tc.m.
(numai fotmula şi semnificaţia fiecăreia dintre mărimile care
intervin);
energia
cinetică
medie
a
moleculelor unui
gaz
ideal;
viteza
termică a moleculelor unui gaz ideal; ecuaţia termică de stare a unui gaz ideal; ecuaţia
calorică
de
stare a
gazului ideal;
procesele izoterm, izobar
şi
izocor ale
gazului
ideal şi legile
acestora;
reprezentări grafice ale transformărilor simple ale gazului ideal în sisteme având parametri de stare ai gazului ideal (p,V,T) drept coordonate;
relaţiile de definiţie ale
capacităţii
calorice,
căldurii specifice, căldurii
molare; primul principiu
al termodinamicii;
aplicaţii ale
principiul I la transformările simple ale
gazului
ideal şi la transformarea
adiabatică;
randamentul unui motor termic;
determinarea randamentului unor motoare termice funcţionând după cicluri simple.
C.
ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM CONŢINUTURI
1.
Electrocinetică
1.1
Curentul
electric
1.2
Legea lui Ohm
1.3
Legile lui Kirchhoff pentru reţele
electrice
1.4
Gruparea rezistoarelor şi
a
generatoarelor
electrice
1.5
Energia
şi
puterea electrică. Transferul optim de putere
2.
Electromagnetism
2.1
Câmpul magnetic
2.2
Inducţia câmpului magnetic
2.3
Forţa
electromagnetică
2.4
Forţa electrodinamică
(interacţiunea
magnetică a
curenţilor
electrici
staţionari)
2.5
Fluxul magnetic
2.6
Inducţia electromagnetică. Legea lui Faraday
LISTA DE TERMENI
1.
Electrocinetică:
curentul electric;
intensitatea curentului electric;
unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; rezistenţa electrică a unui
conductor
liniar;
unitatea de măsură a rezistenţei electrice;
dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură; legea lui Ohm;
elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;
expresia matematică a legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate; rezistenţa echivalentă Ia gruparea în serie/ paralel an rezistoare;
gruparea generatoarelor de energie electrică; efectele curentului electric;
legea lui Joule; puterea electrică;
2.
Electromagnetism
:
câmpul magnetic; forţa electromagnetică
;
inducţia câmpului magnetic generat de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid) ; sensul liniilor câmpului magnetic produs de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid); unitatea de măsură a inducţiei câmpului magnetic;
forţa electrodinamică;
fluxul
magnetic;
unitatea de măsură a fluxului magnetic; inducţia electromagnetică;
legea inducţiei electromagnetice; regula lui Lenz;
te.ro. indusă într-un conductor liniar deplasat uniform într-un câmp magnetic.
D.
OPTICA CONŢINUTURI
1.
Elemente de optica geometrică şi ondulatorie
I. I Reflexia şi refracţia luminii
1.2
Oglinzi sferice şi plane
1.3
Lentilele şi asociaţii de lentile
2.
Elemente de optica ondulatorie
2.1
Interferenţa luminii.
2.2
Difracţia luminii.
2.3
Reţele de difracţie
LISTA DE TERMENI
1.
Elemente de optica geometrică şi ondulatorie:
lungimea de undă; reflexia luminii; refracţia luminii; legile reflexiei; legile refracţiei; reflexia totală;
indicele de refracţie; unghiul limită; punctele conjugate; fasciculele paraxiale; dioptrul sferic/plan;
imaginile reale/virtuale; sisteme de dioptri;
oglinda sferică (concavă, convexă); elementele caracteristice ale oglinzilor sferice; formulele oglinzilor sferice;
oglinda plană;
formulele oglinzilor plane; lentila optică;
elementele caracteristice
ale
unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare); convergenţa unei lentile subţiri;
formulele lentilelor subţiri;
imaginile obiectelor reale/virtuale în oglinzi şi lentile subţiri.
2.
Elemente de optică ondulatorie:
principiul Huygens - Fresnel;
fenomenul de interferenţă şi interferenţa vizib
i
lă
;
coerenţa; dispozitivul Young;
condiţiile de maxim şi minim de interferenţă în dispozitivul Young; interfranja;
fenomenul de difracţie; reţeaua de difracţie; constanta reţelei de difracţie;
condiţia de maxim de difracţie;
PROGRAMA F2
pentru:
filiera tehnologică, profil resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările (proba "r'); filiera vocaţională, profil artistic, specializarea arhitectură (proba "r');
filiera vocaţională, profil militat (M.I.), specializarea ştiinţe sociale (proba "r');
filiera vocaţională, profil teologic, specializările penticostal,baptist,unitarian şi reformat (proba "r');
II COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1.
1 definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;
1.2
formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice
;
1.3
exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii,
a
definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
2.
Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
2.1
selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;
2.2
aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;
2.3
utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;
2.4
utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;
3.
Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
3.1
identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană ;
3.2
realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;
4.
Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:
4.1
decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;
4.2
selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.
III
ARII TEMATICE
A.MECANICĂ CONŢINUTURI
1.
Principiile mecanicii newtoniene
şi
tipuri de forţe
1.1
Principiile I, II si III
1.2
Tipuri de forţe
2.
Cinematica punctului material
2.1
Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică
3.1
Lucrul mecanic
3.2
Energia cinetică, potenţială şi totală
3.3
Legea conservării energiei
LISTA DE TERMENI
1.
Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe
principiul inerţiei;
principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;
coeficientului de frecare la alunecare; forţa de tensiune;
forţa elastică.
2.
Cinematica punctului material:
legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;
acceleraţia, vectorul acceleraţie;
legea mişcării rectilinii uniform
variate;
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic - mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;
interpretarea geometrică a lucrului mecanic
;
expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;
lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la
alunecare;
energia mecanică - mărime de stare;
energia cinetică a unui punct material;
teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;
energia potenţială;
relaţia de definiţie a energiei potenţiale; legea conservării energiei mecanice.
B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONŢINUTURI
1.
Echilibrul termic. Temperatura
2.
Transformări simple ale gazului ideal
3.
Transferul căldurii. Coeficienţi calorici
4.
Calorimetrie
LISTA DE TERMENI
unitatea de masă atomică; masa moleculară; cantitatea de
substanţă;
masa molară;
volumul molar; numărul lui Avogadro; echilibrul termic;
corespondenţa
între
valoarea numerică
a
temperaturii în scara Celsius
şi
valoarea numerică a
acesteia
în scara Kelvin;
procesele izote1m, izobar şi izocor ale
gazului
ideal
şi
legile acestora;
reprezentări grafice ale transformărilor simple
ale gazului
ideal în
sisteme
având parametri de stare
ai gazului
ideal
(p,V,T)
drept coordonate;
coeficienţi calorici
C. ELECTROCINETICĂ CONŢINUTURI
1.
Curentul electric
2.
Legea lui Ohm
3.
Legile lui Kirchhoffpentru reţele electrice
4.
Conectarea rezistoarelor
5.
Energia
şi
puterea electrică
LISTA DE TERMENI
curentul electric;
intensitatea curentului
electric;
unitatea de măsură a intensităţii
curentului
electric; efectele curentului electric;
rezistenţa electrică
a
unui conductor liniar; unitatea de măsură
a
rezistenţei electrice; dependenţa rezistivităţii
electrice
de temperatură; legea lui Ohm
;
elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;
expresiile matematice ale legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate; rezistenţa echivalentă la gruparea în serie/paralel a n rezistoare;
legea lui Joule; puterea electrică.
PROGRAMA F3
pentru:
filiera teoretică, specializările filologie şi ştiinţe sociale (proba "f"); filiera tehnologică, profil servicii, toate specializările (proba "r'); filiera vocaţională, profil sportiv (proba "r');
filiera vocaţională, profil artistic, toate specializările -excepţie specializările arhitectură şi coregrafie (proba
"r');
filiera vocaţională, profil teologic, toate specialităţile
-
excepţie specializările baptist, penticostal, unitarian şi reformat (proba "r');
filiera vocaţională profil militar (M.Ap.N.), specializarea muzici militare (proba "r').
II
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1.1.
definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;
1.2.
formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
1.3.
exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
2.
Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
2.1
selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;
2.2
aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;
2.3
utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;
2.4
utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;
3.
Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
3.1
identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană ;
3.2
realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;
III
ARII TEMATICE
A.MECANICĂ CONŢINUTURI
1.
Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
1.1
Principiile I, II si III
1.2
Tipuri de forţe
2.
Cinematica punctului material:
2.1
Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
3.1
Lucrul mecanic
3.2
Energia cinetică, potenţială şi totală
3.3
Legea conservării energiei
LISTA DE TERMENI
1.
Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
principiul inerţiei;
principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;
coeficientului de frecare la alunecare
;
forţa de tensiune;
forţa elastică.
2.
Cinematica punctului material:
legea de mişcare; viteza, vectorul viteză
;
acceleraţia,
vectorul acceleraţie;
legea mişcării
rectilinii
uniform variate.
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic - mărime de proces; unitatea de măsură
a
lucrului mecanic;
interpretarea
geometrică a
lucrului mecanic;
expresia matematică
a
lucrului mecanic
efectuat
de
greutate
în câmp
gravitaţional
unif01m; expresia matematică
a
lucrului mecanic efectuat de
forţa elastică;
lucrul mecanic
efectuat
de
forţa
de frecare la
alunecare;
energia mecanică - mărime de
stare;
energia
cinetică a unui
punct material;
teorema de
variaţie a energiei
cinetice
a punctului
material; forţa conservativă;
energia potenţială;
legea conservării
energiei
mecanice.
B. ELECTROCINETICĂ CONŢINUTURI
1.
Curentul
electric
2.
Legea lui Ohm
3.
Legile lui Kirchhoffpentru reţele electrice
4.
Conectarea rezistoarelor
LISTA DE TERMENI
curentul
electric;
intensitatea
curentului
electric;
unitatea de măsură
a intensităţii
curentului
electric;
efectele curentului
electric;
rezistenţa
electrică a unui conductor
liniar; unitatea de măsură
a rezistenţei electrice;
dependenţa
rezistivităţii electrice
de
temperatură;
legea lui Ohm
;
elementele unei reţele
electrice;
legile lui
Kirchhoff;
expresiile matematice
ale
legilor lui Kirchhoff
precizând convenţiile
de semn pentru mărimile implicate; rezistenţa
echivalentă
la gruparea în serie/paralel
an rezistoare;
PROGRAMA F4
pentru:
filiera vocaţională, profil pedagogic,
filiera vocaţională, profil artistic, specializarea coregrafie
(proba
"r').
II
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul
conceptelor specifice
fizicii:
1.1.
definirea
sau
recunoaşterea unor concepte
specifice fizicii menţionate în
lista
de termeni de mai jos;
1.2.
formularea de ipoteze
referitoare
la fenomene
fizice;
1.3.
exprimarea prin
simboluri
specifice fizicii
a
legilor,
principiilor
şi teoremelor fizicii,
a
definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
2.
Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
2.1
selectarea informaţiilor
relevante
referitoare la
fenomenele
prezentate în cadrul problemelor;
2.2
aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea
problemelor;
2.3
utilizarea adecvată
a
unor
algoritmi şi
a aparatului matematic
în rezolvarea
de probleme;
2.4
utilizarea reprezentărilor
schematice şi grafice ajutătoare
pentru înţelegerea
şi
rezolvarea
unei probleme;
3.
Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor
şi
a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
3.1
identificarea
fenomenelor
fizice
în
situaţiile din
viaţa cotidiană ;
3.2
realizarea de
conexiuni între
fenomenele
specifice diverselor
domenii ale fizicii
în scopul explicării
principiilor de
funcţionare
ale unor aparate
şi
montaje
simple;
III
ARII TEMATICE A.MECANICĂ CONŢINUTURI
1.
Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
1.1
Principiile I, II si III
1.2
Tipuri de foiţe
2.
Cinematica punctului material:
2.1
Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
3.1
Lucrul mecanic
3.2
Energia cinetică, potenţială şi totală
3.3
Legea conservării energiei
LISTA DE TERMENI
I.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
principiul inerţiei;
principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei
;
principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;
coeficientului de frecare la alunecare ; forţa de tensiune;
foiţa elastică.
2.
Cinematica punctului material:
legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;
acceleraţia, vectorul acceleraţie;
legea mişcării rectilinii uniform variate
.
3.
Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic - mărime de proces
;
unitatea de măsură a lucrului mecanic;
interpretarea geometrică a lucrului mecanic;
expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;
lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; energia mecanică - mărime de stare;
energia cinetică a unui punct material
;
teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;
energia potenţială
;
legea conservării energiei mecanice.
B. ELECTROMAGNETISM CONŢINUTURI
l. Inducţia câmpului magnetic
2.
Forţa electromagnetică
3.
Inducţia electromagnetică.
4.
Legea lui Faraday
LISTA DE TERMENI
câmpul magnetic;
forţa electromagnetică
;
inducţia câmpului magnetic generat de curentul electric (conductor liniar
,
spiră, solenoid) ; unitatea de măsură a inducţiei magnetice ;
inducţia electromagnetică;
legea inducţiei electromagnetice; regula lui Lenz.
PROGRAMA: BIOLOGIE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
În
cadrul examenului
de bacalaureat, biologia
poate constitui
probă la alegere
din aria
curriculară
corespunzătoare specializării (pentru
liceele din filiera teoretică, profilul real)
sau
probă la
alegere
dintre disciplinele din
celelalte
arii curriculare
(pentru
liceele din filiera teoretică, profilul umanist, liceele din filiera tehnologică şi liceele din filiera
vocaţională).
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Varianta
I
■
Ierarhizarea unităţilor
sistematice
ale lumii vii, evidenţiind evoluţia de la simplu la complex
■
Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice
ştiinţelor
biologice
■
Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale
ale
celulelor, organelor, sistemelor de
organe
la plante, animale şi om, utilizând limbajul
ştiinţific
adecvat; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului
genetic.
■
Caracterizarea unor structuri, funcţii ale
organismelor, a
unor
fenomene ,
procese biologice etc;
■
Explicarea
unor procese
şi fenomene
biologice şi
a
interrelaţiilor dintre ele; explicarea
structurii şi
funcţiilor materialului
genetic,
utilizând terminologia
ştiinţifică adecvată.
•
Explicarea unor
adaptări structurale
şi funcţionale ale organismelor Ia
variaţiile
de mediu, pe baza conceptelor biologice fundamentale
■
Compararea modurilor de realizare a funcţiilor fundamentale
ale
organismelor (asemănări, deosebiri), evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii, evoluţia lumii vii
•
Identificarea şi interpretarea
variaţiilor
cantitative şi calitative
ale
unor funcţii fundamentale
ale
organismelor, ale materialului genetic;
aprecierea
şi interpretarea unor efecte
ale variaţiilor
condiţiilor de mediu
asupra
funcţiilor organismelor.
■
Reprezentarea schematică
a
unor
structuri,
a mecanismelor unor
procese
biologice, etc;
■
Aplicarea cunoştinţelor de biologie
în:
realizarea, interpretarea unor rezultate,
scheme, etc;
elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezoivarea unor probleme,
situaţii-problemă
date,
etc;
alcătuirea unor probleme
şi
rezolvarea lor, imaginarea unor
situaţii
- problemă
şi rezolvarea
lor;
proiectarea etapelor unor activităţi experimentale
cu scop
de investigare, verificare, certificare etc.
a
unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc;
-
explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
-
explicarea consecinţelor propriului comportament asupra
sănătăţii
organismului.
■
Argumentarea propriilor
observaţii,
investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate;
evoluţia
de Ia simplu Ia
complex.
Varianta
II
•
Ierarhizarea unităţilor sistematice ale lumii
vii,
evidenţiind evoluţia de la simplu Ia complex
•
Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii
specifice ştiinţelor
biologice
■
Identificarea principalelor
componente
structurale ale
sistemelor
de organe la om, precum
şi a funcţiilor
acestora
■
Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale
ale
celulelor
,
ţesuturilor la plante,
animale şi
om, utilizând limbajul ştiinţific adecvat;
■
Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale
ale
sistemelor de organe la om, a principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
•
Explicarea
structurii
şi
funcţiilor materialului genetic, utilizând
terminologia
ştiinţifică adecvată.
■
Identificarea şi interpretarea influenţei factorilor de
mediu
asupra funcţiilor organismului uman
•
Reprezentarea schematică a unor structuri,
a
mecanismelor unor procese biologice,
etc;
■
Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc;
elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc;
alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii - problemă şi rezolvarea lor;
proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc;
-
explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
-
explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
■
Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu Ia complex.
■
Varianta
III
■
Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice
■
Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor acestora
■
Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale ţesuturilor şi sistemelor de organe la om; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
■
Caracterizarea unor fenomene , procese biologice etc;
■
Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea integralităţii organismului uman;
■
Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvat
ă
.
Explicarea unor
adaptări
funcţionale ale organismului uman la
variaţiile
mediului (stimuli interni, stimuli externi)
■
Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman.
■
Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc;
■
Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc;
elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc;
alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii - problemă şi rezolvarea lor;
proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare,
verificare,
certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc;
-
explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
-
explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.
III.
CONŢINUTURI
Pentru proba la algere din aria curriculară corespunzătoare specializării
( pentru liceele din filiera teoretică, profilul real ) sau dintre disciplinele din celelalte arii curriculare (pentru liceele din filiera teoretică, profilul umanist şi liceele din filierele tehnologică şi vocaţională), proba de biologie se poate susţine în una dintre cele trei variante:
1.
BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ-
teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a. pentru:
filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările;
filiera vocaţională, toate profilurile şi specializările, cu excepţia profilului artistic, specializările muzică şi teatru, a profilului teologic, specializarea musulman şi a profilului militar (MapN), specializarea muzici militare.
Această variantă poate fi aleasă şi de elevii care au studiat biologia pe tot parcursul liceului (filierele, profilurile şi specializările corespunzătoare sunt trecute la varianta III).
2.
BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ-
teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a. pentru:
filiera vocaţională, profilul artistic, specializările muzică şi teatru, profilul teologic, specializarea musulman şi a profilul militar (MapN), specializarea muzici militare.
3.
ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ
-
teme din manualele claselor a
XI-a
şi a XII-a. pentru:
filiera teoretică: profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii;
filiera tehnologică: profilul tehnic, specializările textile, pielărie;
- profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate
specializările,
cu excepţia chimiei industriale;
-
profilul servicii, specializările turism şi alimentaţie publică; filiera vocaţională: profilul sportiv;
-
profilul militar (MApN), specializarea matematică-informatică;
-
profilul militar (MI), specializările matematică-informatică şi ştiinţe sociale (în cazul în care nu s-a respectat planul-cadru de învăţământ, ci programa şcolară);
-
profilul teologic, specializările: adventist, penticostal, baptist, reformat, evanghelică luterană, patrimoniu cultural;
-
profilul pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist, instructor pentru activităţi extraşcolare, instructor-animator, pedagog şcolar
.
I.
BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ-
teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a
1.
Varietatea vieţii
•
Clasificare, exemple de reprezentanţi pentru cele cinci regnuri: procariote, protiste (alge, euglenofite, oomicete, rizopode, zoomastigine, ciliofore), fungi, plante şi animale.
2.
Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii
•
Celula - structura şi rolul componentelor celulei vegetale şi animale (perete celular, membrană, citoplasmă, nucleu, mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, centrozom, lizozomi, plastide, vacuole etc.).
diviziunea celulară: mitoza şi meioza - faze, etape, importanţă.
2.1.
Funcţiile fundamentale ale organismelor vii
2.1.1.
Funcţiile de nutriţie
•
Nutriţia în lumea vie:
la plante: - autotrofă - fotosinteza: definiţie, ecuaţie chimică, importanţă, influenţa factorilor de mediu (lumină, temperatură, CO
2
,
0
2
,
apă, săruri minerale) asupra intensităţii fotosintezei;
- heterotrofă: saprofită, parazită - caracteristici, exemple;
la animale: particularităţi ale sistemului digestiv şi ale digestiei la vertebrate.
•
Respiraţia în lumea vie: aerobă, anaerobă; fermentaţia; particularităţi ale sistemului respirator şi ale respiraţiei la
vertebrate,
în funcţie de mediul de viaţă (respiraţia branhială, pulmonară, cutanee).
•
Particularităţi ale sistemului circulator şi ale circulaţiei sângelui la vertebrate (circulaţie
închisă,
simplă, dublă, incompletă, completă)
.
- Sângele: caracteristici morfofuncţionale.
•
Particularităţi ale sistemului excretor şi ale excreţiei la vertebrate.
2.1.2.
Funcţiile de relaţie
•
Mişcarea şi sensibilitatea la plante
•
Sensibilitatea la animale:
Sistemul nervos somatic la mamifere: măduva spinării, encefal - anatomie şi fiziologie; Receptorii şi sensibilităţile: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă la vertebrate.
•
Locomoţia la vertebrate, în diferite medii de viaţă.
2.1.3.
Reproducerea în lumea vie Asexuată: prin organe vegetative.
Sexuată: particularităţi ale sistemului reproducător şi reproducerii la
vertebrate.
3.
Ereditatea şi variabilitatea lumii vii
Noţiuni generale de ereditate şi variabilitate Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare
II.
BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ-teme
din manualele claselor a IX-a
şi a X-a
1.
Varietatea vieţii
•
Clasificare, exemple de reprezentanţi pentru cele
cinci regnuri:
procariote, protiste
(alge,
euglenofite, oomicete, rizopode, zoomastigine, ciliofore), fungi, plante şi animale.
2.
Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii
2.1.
Celula -
structura şi rolul componentelor celulei vegetale şi animale (perete celular,
membrană,
citoplasmă,
nucleu, mitocondrii, ribozomi, reticul
endoplasmatic,
aparat Golgi,
centrozom,
lizozomi, plastide,
vacuole etc.).
diviziunea
celulară:
mitoza
şi
meioza -
faze, etape, importanţă.
2.2.
Tipuri reprezentative de ţesuturi
vegetale
şi
animale
•
Ţesuturi vegetale
Ţesuturi: embrionare,
definitive
(de apărare,
fundamentale, conducătoare,
mecanice,
secretoare)- caracteristici, rol.
•
Ţesuturi animale
Ţesuturi epiteliale,
conjunctive,
muscular neted şi
striat,
nervos - caracteristici, rol.
2.3.
Sisteme de organe
•
Particularităţi structurale
şi funcţionale
ale organismului
uman:
Sistemul digestiv
şi digestia
Sistemul
respirator
şi
respiraţia
Adaptări
morfo - fiziologice
ale sistemului
respirator la
om, în
funcţie de mediul
şi
modul de
viaţă Sistemul circulator, circulaţia sângelui şi adaptări ale acesteia
la necesităţile
organismului
Sistemul
excretor
şi excreţia
Sistemul
nervos
somatic: măduva spinării şi encefalul.
Receptorii şi
sensibilităţile: vizuală,
auditivă,
olfactivă, gustativă.
Sistemul locomotor
şi
locomoţia
Sistemul reproducător
şi
reproducerea; sexualitate
şi
maturitate.
3.
Ereditatea şi variabilitatea lumii vii
Noţiuni generale de
ereditate şi variabilitate Mecanismele
transmiterii caracterelor ereditare
III.
ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ
- teme
din
manualele claselor
a XI-a şi a XII-a
1.
Ţesuturile
definiţie;
tipuri de ţesuturi:
epitelial:
clasificare,
exemple, structură,
rol;
conjunctiv (moale,
semidur,
dur): exemple, structură,
rol;
muscular (striat, de tip
cardiac,
neted): structură, rol; nervos: neuronul - tipuri de neuroni;
-
componentele neuronului: alcătuire, rol;
-
componentele sinapsei şi
transmiterea sinaptică;
celulele gliale:
funcţii.
2.
Funcţiile fundamentale ale organismului uman
2.1.
Funcţiile
de relaţie
2.1.1.
Sensibilitatea
•
Sistemul nervos:
Măduva spinării:
configuraţie externă
şi internă
(structură);
-
funcţii: reflexă, de conducere;
-
nervii
spinali.
Trunchiul cerebral: configuraţie externă şi structură;
-
funcţii: reflexă, de conducere.
-
Nervii
cranieni: denumire, tipuri, origine, distribuţie
(organele
inervate).
-
Cerebelul:
configuraţie
externă, structură
şi funcţii.
-
Diencefalul:
componente,
structură, funcţii.
-
Emisferele
cerebrale
-
scoarţa cerebrală:
neocortexul
(senzitiv
,
motor, de
asociaţie).
•
Analizatorii: segmentele
unui
analizator şi
rolul lor;
-
analizatorii
-
vizual, auditiv
-
structură
şi
fiziologie.
•
Sistemul endocrin: hipofiza, tiroida, pancreasul
endocrin
- localizare, structură, hormonii
secretaţi şi acţiunile lor,
boli provocate de hipo-
şi
hipersecreţia glandulară
(nanism
hipofizar, gigantism,
acromegalie,
diabet insipid, nanism tiroidian, mixedem, boala Basedow - Graves,
diabet
zaharat etc.) şi caracterizarea lor.
2.1.2.
Mişcarea
•
Sistemul osos: alcătuirea scheletului capului, trunchiului
şi
membrelor.
•
Sistemul muscular: principalele grupe de muşchi
scheletici;
proprietăţile muşchilor; mecanismul contracţiei musculare şi manifestările mecanice ale contracţiei.
2.2.
Funcţiile de nutriţie:
•
Digestia şi absorbţia: - topografia, morfologia,
structura
organelor
sistemului
digestiv;
- fiziologia
sistemului
digestiv
(sucurile
digestive
şi
acţiunea lor;
contracţiile
musculaturii tubului digestiv
şi
importanţa lor în digestie
şi absorbţie; absorbţia
intestinală).
•
Sângele: - componentele sângelui;
- funcţiile
sângelui;
hemostaza; grupele
sangvine;
Rh-ul.
•
Circulaţia: inima - morfologia, structura, vascularizaţia
şi
inervaţia inimii; proprietăţile muşchiului cardiac; ciclul cardiac.
•
Respiraţia: topografia, morfologia, structura organelor
sistemului respirator;
vascularizaţia plămânilor;
- fiziologia
sistemului
respirator, volumele
şi capacităţile
pulmonare.
•
Excreţia:
topografia, morfologia, structura organelor
sistemului excretor;
fiziologia sistemului
excretor.
2.3.
Funcţia de reproducere: topografia, morfologia
,
structura organelor sistemului
reproducător
;
-
fiziologia
sistemului
reproducător.
-
boli
cu transmitere
sexuală: sifilis,
gonoree,
herpes
genital,
SIDA.
3.
Genetica moleculară
•
Acizii nucleici - structură
(fără formule
chimice), funcţii.
•
Sinteza proteinelor
•
Mutaţiile şi factorii cu potenţial mutagen
•
Boli genetice umane
IV.
PRECIZĂRI:
Biologia este
susţinută
ca probă scrisă. Timpul alocat probei este de 3 ore.
Punctajul maxim
este
de 100 puncte din
care
10 puncte
se
acordă din
oficiu. Nota finală se
calculează prin împărţirea punctajului
obţinut
la 10. Nota minimă pentru promovarea probei
este 5, echivalentul
a
50
de puncte.
Abordarea fiecărei teme din programa de examen se realizează conform curriculum-ului naţional, fără a reflecta viziunea unui manual anume.
Conţinuturile din programa de examen (termeni
,
concepte,
principii, legi
specifice
biologiei etc.) vor fi
abordate
din perspectiva
competenţelor
prezentate la punctul
II.
Programa pentru
examenul
de bacalaureat a fost
elaborată
pe baza O.M.E.C. nr.
3670/17.04.2001
(cu privire Ia aplicarea Planurilor - cadru de
învăţământ
pentru liceu, în
anul şcolar
2001-2002),
a Programei şcolare de biologie
pentru
clasa
a
IX-a
,
aprobată
prin Ordin
al Ministrului
Educaţiei Naţionale nr.
3371
din
02.03.1999, a
Programei
şcolare
de biologie pentru
clasa a X-a, aprobată
prin Ordin
al
Ministrului Educaţiei
Naţionale
nr. 5086 din 15.12
.
1999
,
a Programelor
şcolare
de
biologie pentru
clasele a XI-a
şi
a
XII-a,
aprobate prin
Ordin
al
Ministrului
Educaţiei şi Cercetării
nr. 3915 din 31.05.2001.
PROGRAMA : CHIMIE
STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
Chimia
are, în contextul examenului
de bacalaureat pentru
anul
şcolar
2003-2004,statutul
de
disciplină opţională,
putând
fi aleasă
ca probă e
sau
f
,
în funcţie
de filiera din profilul liceului
absolvit.
Elevii
care
susţin bacalaureatul la chimie pot
opta
pentru
chimia generală
şi
anorganică
sau pentru
chimia organică,
ca
probă scrisă pe durata de 3 ore.
Conţinutul programei de examen a fost stabilit pe baza PROGRAMELOR DE CHIMIE aprobate prin Ordin al ministrului
educaţiei
naţionale:programele
şcolare
de
Chimie
pentru clasa IX-a
cu nr.
3371 din 02. 03. 1999, programele
şcolare
de Chimie pentru clasa X-a
cu
nr. 5086 din15. 12. 1999 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei
şi cercetării
cu nr. 3915 din 31.05.2001.
Programele şcolare de Chimie
pentru
clasele a XI-a,
XII-a au fost aprobate
prin Ordin
al
ministrului educaţiei naţionale cu nr. 4805 din 18.10.2000
şi
modificate prin Ordin
al
ministrului educaţiei
şi
cercetării cu nr.
3915 din 31.05.2001.
CHIMIE ORGANICĂ
I
Filiera teoretică,
specializările:
Matematică- informatică, Ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică,
profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Chimie industrială, Veterinar, Agricol, Agromontan, Industrie alimentară.
COMPETENŢE DE EVALUAT
I.Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
1.1.
Caracterizarea
structurii compuşilor
organici studiaţi.
1.2.
Clasificarea compuşilor
organici
după diferite criterii.
1.3.
Descrierea comportării
compuşilor
organici studiaţi în
funcţie
de
clasa
de apartenenţă.
1.4.
Anticiparea
comportării
compuşilor
organici
studiaţi
în funcţie de clasa de apartenenţă
.
1.5.
Folosirea
corectă a
nomenclaturii compuşilor
organici.
2.
Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
2.1.
Reprezentarea unor date rezultate din experienţe
sub formă
de tabele şi interpretarea
rezultatelor.
2.2.
Formularea unor concluzii în urma investigării
comportării
substanţelor organice.
2.3.
Stabilirea unor
corelaţii
între proprietăţile unor
substanţe organice
şi utilizările
acestora.
3.Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
3.1.
Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în
scopul
rezolvării situaţiilor problemă.
3.2.
Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.
4.
Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
4.1.
Explicarea schimburilor
energetice
care
însoţesc o
reacţie
chimică.
5.
Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul
ştiinţelor
naturii, în
scopul
aplicării acestora în contexte variate.
5.1
Corelarea proprietăţilor compuşilor organici
studiaţi
cu rolul fiziologic al
acestora.
CONŢINUTURI
I.Structura si compoziţia substanţelor organice.Elemente organogene.Legături chimice în
compuşii
organici; catene de atomi de carbon. Formule brute,moleculare,structurale ale claselor de compuşi organici studiaţi.Nomenclatura compuşilor organici studiaţi.Izomeria de catenă, de poziţie, geometrică,de funcţiune,pentru compuşii
organici
studiaţi.
2.
Alcani.Proprietăţi
fizice.Proprietăţi chimice: reacţii de
ardere,cracare,izomerizare,
dehidrogenare,halogenare.Combustibili
.
Putere calorică
.
Utilizări
.
3.
Alchene.
Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii de
adiţie (hidrogen,halogen,hidracizi,apă),
polimerizare,oxidare blândă
şi
energică,ardere. Utilizări.
4.
Alchine.
Metode de obţinere
a acetilenei. Proprietăţi
fizice.Proprietăţi
chimice:reacţii de
adiţie (
hidrogen,halogeni,apă,acizi,dimerizare), reacţii de
substituţie, reacţii
de ardere. Utilizări. Polimerizarea monomerilor vinilici.
5.
Arene: Proprietăţi
fizice. Proprietăţi
chimice:
reacţii de substituţie
la nucleu
(nitrare,halogenare,alchilare);orientarea
substituienţilor
în nucleul benzenic;
reacţii de
adiţie
la nucleu
( hidrogen şi
halogeni);
reacţii
la
catena
laterală: halogenare
şi oxidare. Utilizări.
6.
Derivaţi halo
ge
naţi
.
Proprietăţi
chimice: reacţii de
hidroliză,
cu cianuri alcaline, cu amoniac
,
de dehidrohalogenare.
7.
Alcooli. Proprietăţi
fizice
.
Proprietăţi
chimice:
reacţii cu metale alcaline,
reacţii de eterificare,esterificare,deshidratare, oxidare blândă
şi energică,reacţia
de ardere,fermentaţia
acetică.
Utilizări.
8.
Fenoli. Proprietăţi
fizice.Proprietăţi
chimice:evidenţierea
caracterului
acid.
9.
Amine.
Proprietăţi
fizice.
Proprietăţi chimice:
evidenţierea caracterului
bazic,
reacţii
de alchilare,acilare.
Utilizări.
10.
Compuşi carboxilici
.
Proprietăţi
fizice. Proprietăţi
chimice: reacţii comune cu acizii anorganici,reacţia
de
esterificare
- proces la
echilibru. Utilizări.
11.
Grăsimi. Proprietăţi
fizice.
Proprietăţi
chimice: reacţia de saponificare. Săpunuri
şi detergenţi.Utilizări.
12.
Aminoacizi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice
:
caracter
amfoter, ,reacţii de condensare
şi policondensare
- formarea de
peptide
; importanţa fiziologică.
13.
Monozaharide- glucoza şi fructoza.
Proprietăţi
fizice. Proprietăţi chimice
:
oxidarea
monozaharidelor,
fermentaţia alcoolică.
Dizaharide-zaharoza.
Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţia
de hidroliză,carbonizarea
zahărului.
Importanţa
fiziologică
.
14.
Compuşi macromoleculari naturali. Proteine.
Amidon.
Celuloză. Stare naturală,
proprietăţi fizico chimice.Identificarea proteinelor şi
amidonului. Impo1tanţa.
Rezolvarea de
exerciţii şi probleme
cu calcul stoechiometric.
CHIMIE ORGANICĂ
II
Filiera
teoretică,
specializările: Filologie, Ştiinţe
sociale.
Filiera tehnologică
,
specializările:
Electronică
şi automatizări, Electrotehnic, Telecomunicaţii,
Mecanică,
Lucrări publice-construcţii, Textile, Pielărie.
Profilul Resurse naturale
şi
protecţia mediului, specializările: Protecţia mediului
,
Silvic
şi
prelucrarea lemnului; profilul
Servicii,
specializările: Turism
şi
alimentaţie publică, Poştă, Economic,
Administrativ.
Filiera vocatională
profilul militar, M.Ap.N., specializarea Matematică- informatică, Muzici militare.
Profilul Militar MI, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe sociale, Profilul Sportiv.
Profilul Arte vizuale, specializările: Arte plastice
şi
decorative,Arhitectură,Arte ambientale şi design, Muzică,Teatru.
ProfilulTeologic,specializările:Penticostal,Reformat,Unitarian,Ortodox,Catolic,
Adventist,
Baptist, Evanghelica luterană S.P.-C.A., Musulman, Patrimoniu
cultural.
COMPETENŢE DE
EVALUAT
I.Caracterizarea
sistemelor
chimice şi clasificarea
acestora
după diferite criterii.
1.1.
Caracterizarea
structurii compuşilor
organici
studiaţi.
1.2.Clasificarea
compuşilor organici
după diferite
criterii.
1.3.
Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi
în
funcţie de clasa de apartenenţă.
1.4.
Folosirea corectă
a
nomenclaturii compuşilor organici.
2.
Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
2.1.
Reprezentarea unor date rezultate din experienţe sub formă de tabele şi interpretarea rezultatelor.
3.Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
3.1.
Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării situaţiilor problemă.
3.2 Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.
4.
Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
4.1
Explicarea schimburilor energetice care însoţesc o reacţie chimică.
5.
Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.
CONŢINUTURI
I.Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Formule brute,moleculare,structurale ale compuşilor organici studiaţi; catene de atomi de carbon. Nomenclatura compuşilor organici studiaţi. Izomeria de catenă şi de poziţie, pentru compuşii organici studiaţi.
2.
Alcani.Metan.Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:piroliza metanului, reacţii de halogenare, ardere.Utilizări.
3.
Alchene.Etena. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de hidrogenare,hidratare, halogenare,polimerizare. Utilizări.
4.
Alchine.Acetilena. Metode de obţinere a acetilenei. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţii de adiţie ( hidrogen,halogeni,apă,acizi), reacţia de ardere. Utilizări.
Polimerizarea monomerilor vinilici.Materiale plastice - polietena şi policlorura de vinil. Importanţa produşilor de polimerizare.
5.
Arene.Benzen.Proprietăţi chimice: reacţii de clorurare. Utilizări.
6.
Alcooli. Metanol, etanol, glicerina. Proprietăti fizice.Proprietăţi chimice- etanol: reacţii de oxidare,reacţia de ardere,fermentaţia acetică. Utilizări.
7.
Compuşi carboxilici. Acidul acetic, acizi graşi.
Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii comune cu acizii anorganici;reacţia de esterificare. Utilizări.
8.
Grăsimi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice- reacţia de saponificare. Săpunuri şi detergenţi. Utilizări.
9.
Aminoacizi-glicina, alanina.Proteine. Recunoaşterea şi denaturarea proteinelor; importanţa fiziologică.
IO.Zaharide.Glucoza, fermentaţia alcoolică. Zaharoza - comportarea zahărului la încălzire. Amidonul.
Celuloza. Utilizări.
Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric
CHIMIE ANORGANICĂ
I
Filiera teoretică,
specializările: Matematică- informatică, Ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică
Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Chimie industrială, Protecţia mediului,Silvic şi prelucrarea lemnului, Veterinar, Agricol, Agromontan, Industrie alimentară. Profilul Tehnic, specializările: Electronică şi automatizări, Electrotehnic, Telecomunicaţii, Mecanică, Textile, Pielărie.
Profilul Servicii, specializările: Turism şi alimentaţie publică, Poştă, Economic, Administrativ.
COMPETENŢE DE EVALUAT
I.Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
1.I.Efectuarea unor clasificări ale elementelor, compuşilor şi
sistemelor
chimice după diferite
criterii
1.2. Anticiparea comportamentului unor substanţe şi al unor sisteme chimice. 1.3.Stabilirea de corelaţii
între
proprietăţile substanţelor
anorganice
şi utilizările lor.
1.4. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor anorganici
.
2.
Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
2.I.Corelarea datelor rezultate din experimentele efectuate, prezentarea rezultatelor
sub formă
de tabele, grafice şi interpretarea rezultatelor.
3.
Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
3.1.
Interpretarea fenomenelor
,
proprietăţilor,
mărimilor
,
relaţiilor,
modelelor în scopul rezolvării unor situaţii problemă
.
3.2.
Aplicarea algoritmilor
specifici
în rezolvarea unor probleme
cantitative.
4.
Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
5.
Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.
CONŢINUTURI
I .Atom.Element chimic.Izotopi
.
Structura învelişului electronic pentru elemente de tip:s, p
,
d. Straturi, substraturi, orbitali.
2.
Sistemul periodic. Proprietăţi periodice:valenţa
,
numărul de
oxidare,caracterul
metalic
şi
nemetalic
.
Corelaţii între
structura învelişului
electronic-poziţia în sistemul periodic
şi
caracterul metalic
şi
nemetalic.
3.
Interacţii între
atomi,ioni ,molecule.
Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent- coordinative. Interacţii intermoleculare. Reţele cristaline: ionice, atomice, moleculare.
4.
Relaţii între structură-proprietăţi-utilizări la: diamant,grafit (alotropie),sodiu(reacţii
cu:O
2
,halogeni,H
2
O,),clorura
de
sodiu
(reacţii cu AgNO
3
),
3
3
4
3
hidroxid de sodiu (reacţii cu:acizi
,
oxizi acizi-CO
2
,
metale-Zn,Al,nemetale-Clz, săruri:
NH
4
Cl,
CuSO
4
,
A1Cl
3
),clor(reacţii cu
:
H
2
,H
2
O,Na,Mg,Fe),acid clorhidric (reacţii
cu
metale, oxizi metalici
,
hidroxizi
,
amoniac
,
săruri-Na2CO
,
Ca(POh,AgNO
)
apa (reacţii
cu metale-Na
,
Mg
,
Ca
,
Fe
,
reacţii cu nemetale
2
2
3
3
4 2
3
Clz,cu oxizi metalici
,
cu
oxizi nemetalici), acid sulfuric(reacţii
cu
metale-Zn, Cu, nemetale-S,C,
oxizi
metalici CuO, ZnO,baze-NaOH, Ca(OH)
,
săruri- BaC]z,
Na
CO
,
Ca(PO
) ,
CaCO
).
Alotropie
.
5.
Soluţii apoase. Solubilitate. Factori care influenţează solubilitatea. Concentraţia procentuală
şi
molară. Cristalohidraţi.
6.
Starea gazoasă. Parametri de stare; relaţii de dependenţă
între
parametrii de stare;ecuaţia de
stare
a gazelor perfecte. Legea lui Avogadro
.
Numărul lui Avogadro. Mol. Volum molar. Densitate
relativă,
densitate absolută.
7.
Legile
chimiei
(legea proporţiilor definite de masă, legea
volumelor
constante
şi
legea proporţiilor multiple). 8.Clasificarea reacţiilor chimice:reacţii exoterme-endoterme;reacţii lente
,
reacţii rapide
;
reacţii reversibile şi
ireversibile;exemple.
9.Reacţii chimice cu transfer de electroni.Procese de oxidare-reducere.
Stabilirea coeficienţilor în reacţii redox. Caracter
oxidant şi reducător.Seria
activităţii metalelor. Caracterul reducător al metalelor (Na,Mg,Al,Cu,Fe); caracterul
oxidant
şi
reducător
al nemetalelor
(halogeni,
H,C) în reacţiile lor cu substanţe simple şi substanţe compuse.Caracterul oxidant şi reducător
al
unor compuşi ai metalelor şi nemetalelor
(acid
sulfuric, acid azotic, permanganat de potasiu, dicromat de potasiu).
Pile electrice- pila Daniel, pile uscate, acumulatorul
cu
plumb.
IO.Reacţii chimice
cu
transfer de protoni. Acizi,baze.lonizarea
apei,
KH
2
O; pH-ul
soluţiilor apoase.Ionizarea
în
soluţii
apoase
a acizilor şi
bazelor
.
Reacţia de neutralizare.
Rezolvarea de exerciţii
şi
probleme
cu
calcul
stoechiometric şi
cu utilizarea noţiunilor de:mol,
volum
molar,numărul lui
Avogadro,
ecuaţia de
stare a gazelor
perfecte;exerciţii de egalare
a
ecuaţiilor redox, exerciţii de calcul al concentraţiei procentuale şi molare;
calcularea
pH-ul soluţiilor de
acizi
tari
şi
baze tari.
CHIMIE ANORGANICĂ
II
Filiera teoretică,
specializările: Filologie, Ştiinţe sociale.
Filiera tehnologică
Profilul Tehnic,specializarea Lucrări publice -construcţii.
Filiera vocatională
Profilul Militar,M.Ap.N., specializarea Matematică-informatică, Muzici militare. Profilul Militar MI specializările: Matematică- informatică, Ştiinţe sociale.
Profilul Pedagogic, specializările: Bibliotecar- documentarist, Instructor-animator, Instructor pentru activităţile extraşcolare, Pedagog şcolar.
Profilul Sportiv.
Profilul Arte vizuale, specializările: Arte plastice şi decorative, Arhitectură, Arte ambientale şi design. Muzică. Teatru. Coregrafie.
Profilul Teologic,specializările: Ortodox, Catolic, Adventist, Baptist,Penticostal, Unitarian,Reformat, Evanghelica luterană S.P.-C.A., Musulman, Patrimoniu cultural.
COMPETENŢE DE EVALUAT
I.Caracterizarea
sistemelor
chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
2.
Explorarea
şi
investigarea comportării chimice a unor
substanţe.
3.
Utilizarea unor algoritmi
specifici
în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
4.
Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.
CONŢINUTURI
1.
Atom.Element chimic.Izotopi.Structura învelişului
electronic.
2.
Sistemul
periodic
.
Corelaţii
între structura învelişului electronic-poziţia în sistemul
periodic
şi caracterul
metalic şi nemetalic.
3.
Interacţii
între atomi,ioni ,molecule.Legături chimice:legături
ionice, covalente
(simple,
multiple, polare, nepolare). Interacţii
intermoleculare.
Reţele cristaline: ionice
,
atomice şi moleculare.
4.
Relaţii între structură-proprietăţi-utilizări la: diamant,
grafit
(alotropie),sodiu(reacţii cu:O
2
,Ch,H
2
O),clorura de
sodiu
(reacţia cu AgNO
3
)
,
hidroxid de
sodiu(reacţii cu:acizi,Zn,Al,săruri:
AlC1
3
,
CuSO
4
),clor(reacţii cu:H
2
,H
2
O,Na,Mg
,
Fe),acid clorhidric
(reacţii
cu metale,
oxizi
metalici
,
hidroxizi,amoniac,săruri-Na
2
CO
3
,AgN
O
3
)
apa
(reacţii cu metale-Na,Mg,Fe,
reacţii cu nemetale-Ch,cu oxizi metalici,
cu
oxizi nemetalici)
.
5.
Soluţii
apoase.Solubilitate.Concentraţia
procentuală
şi
molară
.
Rezolvarea de
exerciţii şi probleme
cu calcul
stoechiometric şi cu
utilizarea noţiunilor de:mol,volum molar,numărul lui
Avogadro;
exerciţii de calcul
al concentraţiei
procentuale şi molare.
PROGRAMA: DISCIPLINE SOCIO-UMANE
În cadrul examenului de Bacalaureat, elevii pot susţine
proba E (din aria curriculară corespunzătoare specializării)
sau
proba F (din celelalte arii curriculare),
la
una
dintre
disciplinele socio-umane
studiate pe parcursul anilor de liceu, incluse în trunchiul comun.
Fiecare dintre disciplinele socio-umane studiate pe parcursul anilor de liceu dispune de o
programă proprie
pentru examenul de Bacalaureat 2004.
Proba de examen la oricare dintre
disciplinele socio-umane
alese (în funcţie de filieră, profil, specializare) este o
probă scrisă
cu
durata de 3 ore.
Toate
subiectele vor fi elaborate conform programei pentru examenul de bacalaureat
şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
PROGRAMA: DISCIPLINA LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE BACALAUREAT 2004
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina
Logică şi argumentare
are
s
tatut de
disciplină opţională.
La
proba sustinută din aria curriculară corespunzătoare specializării
, disciplina
Logică şi argumentare
poate fi aleasă numai de către elevii de la filiera teoretică,
specializarea
Ştiinţe sociale şi de către elevii de la filiera vocaţională, profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne), specializarea Ştiinţe sociale.
La
proba sustinută din celelalte arii curriculare,
altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina
Logică şi argumentare
poate fi aleasă de către elevii de la
oricare
filieră şi specializare, cu excepţia celor de la filiera teoretică, specializarea Ştiinţe sociale şi a celor de la filiera vocaţională, profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne)
,
specializarea Ştiinţe sociale.
II.
OBIECTIVE DE EVALUAT
Să construiască
argumentări, definiţii şi clasificări
pe baza utilizării regulilor specifice. Să determine
corectitudinea logică
a definiţiilor şi clasificărilor.
Să opereze corect cu
termeni specifici
şi
formule logice.
Să construiască
exemple
în limbaj natural şi în limbaj formal pe baza unor scheme de inferenţă date.
Să identifice/să pună în evidenţă, într-un text dat,
tipurile de propoziţii
şi
raporturile între propoziţii, raţionamentele, tipul de argumentare
şi
structura argumentativă, *erorile de argumentare
în comunicarea prin limbajul natural.
Să analizeze
argumente
(validitatea, *erorile de argumentare).
*Să construiască
exemple concrete
pentru
tipuri de argumentare
(inductive, deductive); pentru
structura unui argument.
III.
CONŢINUTURI
•
Argumentarea
1.
Ce este argumentarea?
2.
Structura argumentării
•
Analiza logică a argumentelor
1.
Termenii: - definire;
-
caracterizare generală;
-
raporturi între termeni.
2.
Propoziţii: - tipuri de propoziţii (categorice, compuse);
-
raporturi între propoziţii categorice.
3.
Raţionamente: - definire;
-
caracterizare generală.
4.
Inferenţe imediate cu propoziţii categorice (conversiunea şi obversiunea).
5.
Definirea şi clasificarea: - caracterizare generală;
-
corectitudinea în definire şi clasificare;
-
*tipuri de definiţii;
-
*forme de clasificare.
•
Tipuri de argumentare
1.
Inductivă (inducţia completă, inducţia ştiinţifică, metode de cercetare inductivă)
2.
Deductivă: - *Silogismul (figuri şi moduri silogistice, legile generale ale silogismului, metode de verificare a validităţii)
- Demonstraţia
•
Evaluarea argumentelor
1.
Validitatea argumentelor
2.
*Erori de argumentare
•
Argumentare şi contraargumentare
1.
Argumente şi contraargumente în conversaţie, dezbatere, discurs public, eseu
NOTĂ:
•
Obiectivele de evaluat şi conţinuturile fără
*
sunt incluse în programa pentru examenul de bacalaureat atât a elevilor care au studiat disciplina Logică şi argumentare 1 oră pe săptămână, cât şi a elevilor care au studiat 2 ore pe săptămână.
•
Obiectivele de evaluat şi conţinuturile marcate cu
*
sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor de Ia filiera teoretică, specializarea Ştiinţe sociale şi a elevilor de la filiera vocaţională, profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne), specializarea Ştiinţe sociale, care au studiat disciplina Logică şi argumentare 2 ore pe săptămână.
PROGRAMA: DISCIPLINA PSIHOLOGIE BACALAUREAT
2004
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului
de Bacalaureat
2004, disciplina
Psihologie
are statut
de
disciplină opţională.
La
proba
sustinută
din
aria curriculară corespunzătoare specializării
,
disciplina
Psihologie
poate fi aleasă
numai de către
elevii
de la filiera teoretică, specializarea
Ştiinţe sociale.
La
proba
sustinută
din
celelalte arii
curriculare,
altele
decât
cele
corespunzătoare specializ
ă
rii,
disciplina
Psihologie
poate fi
aleasă
de
către elevii
de la
oricare
filieră
şi specializare, cu excepţia
elevilor
de
la filiera
teoretică, specializarea Ştiinţe sociale.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Caracterizarea
proceselor psihice,
a
componentelor structurii de personalitate,
a
tipurilor de relaţii interpersonale, a etapelor dezvoltării personalităţii,
a
comportamentelor pro şi
antisociale,
*
diferenţelor individuale în dezvoltarea personalităţii.
Analizarea
corelaţiilor între: -
procesele psihice;
-
procesele psihice
şi
componentele structurii de personalitate;
-
structura personalităţii şi conduita psihosocială;
-
procesele psihice
şi
diferitele etape ale dezvoltării personalităţii.
Analizarea,
pe baza unui text dat,
a
unor
tipuri de relaţii interpersonale,
a
unor
*comportamente
sociale
(textele
pot
fi:
articole
din
mass-media; fragmente
literare
;
fragmente
din
fişe
de
observaţie etc.).
*Caracterizarea
conduitei psihosociale
şi proiectarea
unui
comportament
adecvaUinadecvat
în
raport
cu o
anumită
situaţie.
III.
CONŢINUTURI
•
Structura
şi
dezvoltarea personalităţii
1.
Etape
ale dezvoltării personalităţii
(copilăria, adolescenţa,
maturitatea, bătrâneţea)
2.
Procesele
psihice
şi rolul
lor
în evoluţia
personalităţii:
procese
cognitive superioare (Gândirea; Limbajul; Memoria;
Imaginaţia); procese
reglatorii (Motivaţia; Afectivitatea; Voinţa; Atenţia);
sistemul de personalitate (Personalitatea;
Temperamentul;
Aptitudinile;
Caracterul).
3.
*Diferenţe
individuale în construirea
şi
manifestarea personalităţii
•
Conduita psihosocială
1.
Relaţiile interpersonale şi rolul lor
în formarea
şi dezvoltarea personalităţii
2.
Comportamente pro şi antisociale
3.
*Atitudinile sociale şi evoluţia
lor
NOTĂ:
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile fără
*
sunt
incluse în programa pentru examenul de bacalaureat
atât
a elevilor care au studiat disciplina Psihologie 1 oră pe săptămână, cât
şi a
elevilor care
au
studiat 2 ore pe săptămână.
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu
*
sunt
incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor de la filiera teoretică, specializările Ştiinţe
sociale
şi Filologie, care au studiat disciplina Psihologie
2
ore pe săptămână.
PROGRAMA: DISCIPLINA ECONOMIE BACALAUREAT 2004
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina
Economie
are statut de
disciplină opţională.
La
proba
sustinută
din
aria curriculară corespunzătoare specializării
,
disciplina
Economie
poate
fi aleasă numai de către
elevii
de la filiera teoretică, specializarea Ştiinţe
sociale
şi de către elevii de la filiera
vocaţională,
profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne), specializarea Ştiinţe sociale.
La
proba
sustinută
din celelalte arii curriculare,
altele
decât cele corespunzătoare
specializării,
disciplina
Economie
poate fi aleasă de către elevii de la oricare filieră şi specializare, cu
excepţia elevilor
de la filiera teoretică, specializarea Ştiinţe sociale şi a celor de la filiera
vocaţională,
profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne), specializarea Ştiinţe sociale.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Caracterizarea unor
comportamente, fenomene
şi
procese economice.
Analizarea unor comportamente economice ale consumatorului şi ale producătorului din perspectiva raportului efort-efect (cheltuieli-rezultate).
Utilizarea unor instrumente specifice ştiinţei economice pentru determinarea mărimii şi dinamicii
fenomenelor
şi
proceselor economice.
Analizarea unor
situaţii
şi
probleme economice
formulate în limbaj natural, numeric
sau
grafic. Rezolvarea de
probleme cu conţinut economic.
*Analizarea corelaţiilor dintre diferite
comportamente, fenomene
şi
procese economice.
*Evaluarea, în termeni cantitativi şi calitativi, a unei
decizii economice.
*Proiectarea unui
comportament economic raţional
în rapo1t cu condiţiile unei situaţii date.
III.
CONŢINUTURI
•
Consumatorul
1.
Nevoi,
trebuinţe
(caracterizare;
clasificare)
2.
Cererea (caracterizare; legea cererii; elasticitatea)
3.
Resurse (caracterizare; clasificare)
4.
Comportamentul consumatorului
•
Producătorul/întreprinzătorul
1.
Factorii de producţie:
Munca; Natura;
Capitalul; Neofactori de producţie
2.
Costuri, Productivitate, Profit, Indicatorii activităţii economice,
*Eficienţă
economică
3.
Oferta (caracterizare; legea ofertei; elasticitatea)
4.
Comportamentul producătorului/întreprinzătorului
•
Piaţa
-
întâlnire a agenţilor economici
1.
Relaţia cerere-ofertă-preţ
2.
Mecanismul concurenţial
3.
Forme ale pieţei (Piaţa bunurilor de consum
şi serviciilor;
Piaţa monetară; Piaţa financiară;
Piaţa
muncii; Piaţa mondială; *Piaţa valutară)
4.
Dezechilibre economice (inflaţie, şomaj)
5.
*Fluctuaţii economice
NOTĂ:
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile fără
*
sunt incluse în programa pentru examenul de bacalaureat atât a elevilor care au studiat disciplina Economie 1 oră pe săptămână, cât şi a elevilor care au studiat 2 ore pe săptămână.
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu
*
sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor de la filiera teoretică, specializările Ştiinţe sociale
şi
Filologie,
a
elevilor de la filiera
vocaţională,
profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne),
specializarea
Ştiinţe sociale, care au studiat economia 2 ore pe
săptămână,
şi în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor de la filiera tehnologică, profil Servicii, specializarea Economic, care au studiat disciplina Economie câte 1 oră pe săptămână, dar în doi ani de studiu.
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FILOSOFIE BACALAUREAT 2004
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul
examenului
de Bacalaureat 2004, disciplina
Filosofie
are statut
de
disciplină opţională.
La
proba
sustinută
din
aria
curriculară
corespunzătoare specializării
,
disciplina
Filosofie
poate fi aleasă numai de către elevii de la
filiera
teoretică, specializarea Ştiinţe
sociale
şi de către elevii
de
la
filiera
vocaţională, profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne),
specializarea
Ştiinţe sociale.
La
proba sustinută din
celelalte
arii curriculare,
altele
decât
cele
corespunzătoare
specializării,
disciplina
Filosofie
poate fi aleasă
de către elevii
de la oricare filieră
şi specializare,
cu excepţia elevilor de la
filiera
teoretică,
specializarea
Ştiinţe
sociale şi a celor
de la filiera
vocaţională, profil
militar (licee
din reţeaua Ministerului
de
Interne), specializarea
Ştiinţe sociale.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Identificarea, într-un text dat, a
problemei filosofice abordate
şi a
conceptelor
utilizate
în formularea
ei. Compararea unor
puncte de vedere/poziţii filosofice
referitoare
la o anumită problemă
filosofică.
Analizarea
structurii
argumentative
a unui punct de
vedere
filosofie.
Analizarea comparativă
a
premiselor,
respectiv,
a
consecinţelor
presupuse de
o anumită poziţie/punct
de vedere filosofie.
Argumentarea
unui punct de vedere personal
referitor
la o anumită
problemă filosofică.
*Elaborarea
unui
eseu filosofie
pornind de la
elemente
date
(întrebări
filosofice
,
texte, concepte).
**Construirea
unei
argumentaţii filosofice
în sprijinul
unei
soluţii
practice posibile la
o situaţie-problemă.
III.
CONŢINUTURI
•
Omul
1.
Problematica
naturii umane
2.
Sensul
vieţii
3.
*Omul
- fiinţă culturală
•
Morala
1.
Bine
şi
rău; teorii
morale
2.
Probleme de etică
aplicată
•
Politica
1.
Libertate şi responsabilitate
2.
Egalitate şi dreptate
3.
Putere şi legitimitate
4.
*Teorii politice moderne şi contemporane
5.
Drepturile omului
•
Cunoaşterea
1.
Adevăr şi eroare
2.
Forme de cunoaştere şi tipuri de adevăr
3.
**Sursele cunoaşterii
4.
*Limbaj şi cunoaştere
•
**Existenţa
1.
Existenţă şi devenire
2.
Spaţiu şi timp
•
Filosofia
1.
*Genuri şi stiluri în filosofie
2.
Filosofie şi viaţă
NOTĂ:
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile fără
**
sau
*
sunt incluse în programa pentru examenul de bacalaureat atât al elevilor care au studiat disciplina Filosofie 1 oră pe săptămână, cât şi a elevilor care au studiat 2 sau 3 ore pe săptămână.
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu
*
sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor de la filiera teoretică, specializările Filologie şi Ştiinţe sociale, care au studiat disciplina Filosofie 2, respectiv 3 ore pe săptămână, a elevilor de la filiera vocaţională, profil
teologic, liceu teologic unitarian şi reformat, care au studiat disciplina Filosofie 2 ore pe săptămână, şi a elevilor de la filiera vocaţională, profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne), specializarea Ştiinţe sociale, care au studiat disciplina Filosofie 3 ore pe săptămână.
•
Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu
**
sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor de la filiera teoretică, specializarea Ştiinţe sociale, care au studiat disciplina Filosofie 3 ore pe săptămână şi a elevilor de la filiera vocaţională, profil militar (licee din reţeaua Ministerului de Interne), specializarea Ştiinţe sociale, care au studiat disciplina Filosofie 3 ore pe săptămână.
•
Pentru itemii de evaluare se vor alege texte aparţinând autorilor menţionaţi în programa şcolară pentru disciplina Filosofie.
PROGRAMA:DISCIPLINA SOCIOLOGIE BACALAUREAT 2004
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În
cadrul
examenului
de Bacalaureat 2004, disciplina
Sociologie
are
statut
de
disciplină opţională.
Disciplina
Sociologie
poate fi aleasă numai la
proba
sustinută
din aria curriculară
corespunzătoare
specializării
, şi numai de
către
elevii de la filiera teoretică,
specializarea
Ştiinţe
sociale
şi de către elevii de la filiera
vocaţională,
profil militar
(licee
din reţeaua Ministerului
de
Interne),
specializarea
Ştiinţe
sociale.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Identificarea, într-un text dat,
a
unor
factori, fenomene
şi
procese sociale.
Caracterizarea unor
factori, fenomene
şi
procese sociale.
Utilizarea unor instrumente
specifice
sociologiei
pentru
analiza
vieţii sociale.
Analizarea corelaţiilor dintre: -
factorii
şi
condiţiile vieţii sociale;
-
structura, stratificarea
şi
dinamica vieţii sociale;
-
status
şi rol social;
-
individ şi grup.
Interpretarea unui
comportament social.
Proiectarea unui
comportament prosocial
impus de relaţia
status-rol.
NOTĂ:
Pentru unităţile de conţinut Societatea şi viaţa socială şi Individul
-
subiect şi obiect al acţiunii sociale, menţionate mai jos, elevul va face dovada unor
competente specifice privind utilizarea metodologiei
cercetării sociologice.
Se vor avea în vedere următoarele metode şi tehnici:
observatia, monografia,
ancheta pe bază de chestionar, interviul, sondajul de opinie.
III.
CONŢINUTURI
•
Societatea şi viaţa socială
1.
Viaţa socială: - Factorii şi
condiţiile
vieţii
sociale
-
Structura şi stratificarea
socială
-
Dinamica vieţii
sociale
2.
Relaţiile
sociale
3.
Instituţii
şi
organizaţii
sociale
•
Individul
-
subiect şi obiect al acţiunii sociale
1.
Status şi rol
2.
Grupurile sociale (familia, grupul de prieteni, grupuri minoritare
ş.a.)
3.
Integrare şi adaptare
socio-profesională
4.
Fenomene
anomice
•
Metodologia cercetării sociologice
1.
Etapele investigaţiei
sociologice
2.
Metode, tehnici, procedee, instrumente de investigare
PROGRAMA: EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ BACALAUREAT 2004
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina
Educaţie antreprenorială
are statut de
disciplină opţională.
Disciplina
Educaţie antreprenorială
poate fi aleasă numai la
proba sustinută din celelalte arii curriculare,
altele decât cele corespunzătoare specializării, şi numai de către elevii de la filiera tehnologică (toate specializările)
.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Precizarea elementelor caracteristice
antreprenorului
,
activităţii antreprenoriale, comportamentului antreprenorial
şi
reuşitei în afaceri.
Caracterizarea unor
tipuri de comportament în afaceri
.
Analizarea corelaţiilor dintre: -
aptitudinile întreprinzătorului şi reuşita în afaceri;
-
aptitudinile întreprinzătorului, oportunităţile pieţei şi realizarea unei afaceri;
-
tipuri de comportament antreprenorial şi reuşita în afaceri;
-
cadrul legislativ şi reuşita în afaceri.
Elaborarea/adaptarea şi evaluarea unui
plan de afaceri.
Evaluarea
rezultatelor unei afaceri.
III.
CONŢINUTURI
•
Antreprenorul
1.
Caracteristici şi aptitudini ale întreprinzătorului
2.
Rolul antreprenorului
3.
Relaţii antreprenoriale
•
Acţiunea antreprenorială (afacerea)
1.
Stabilirea obiectului de activitate
2.
Modalităţi şi criterii de identificare şi selecţionare a oportunităţilor pieţei
3.
Planul de afaceri: structură şi fundamentare
4.
Realizarea
,
dezvoltarea şi diversificarea afacerii
•
Comportamentul în afaceri
1.
Tipuri de comportament în afaceri
2.
Răspunderea în afaceri
•
Reuşita în afaceri
1.
General şi particular în realizarea unei afaceri reuşite
PROGRAMA: GEOGRAFIE
I.
Statutul disciplinei:
Geografia generală sau Geografia României au, în examenul naţional de bacalaureat, pentru
anul şcolar
2003
/
2004
,
statutul de disciplină opţională, la alegere cu alte discipline.
Proba de examen este scrisă şi se desfăşoară pe o durată de 3 ore.
•
Proba
"
d
"
vizează Geografia României.
•
Proba
"
e" vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală (cu conţinuturi selectate din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a).
•
Proba
"f"
vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală.
II.
Competenţe de evaluat:
GEOGRAFIE GENERALĂ
-
PROBLEME FUNDAMENTALE ALE LUMII CONTEMPORANE
1.
Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor care definesc mediul geografic;
l.
l
Analiza şi explicarea diversităţii elementelor, proceselor şi fenomenelor ce formează mediul g
e
ografic
;
1.2
Analiza mediului înconjurător ca sistem
;
1.3
Explicarea principalelor probleme de geografie fi
z
ică
,
umană, a mediului înconjurător şi a principalelor probleme fundamentale ale lumii contemporane.
2.
Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;
2.1
Identificarea poziţiei
elementelor
de geografie fizică, umană, a mediului înconjurător şi a principalelor probleme fundamentale ale lumii contemporane reprezentate pe hărţi;
2.2
Stabilirea unor relaţii de interdependenţă între elemente reprezentate grafic sau cartografic;
2.3
Transformarea informaţiei oferite de suporturi grafice sau cartografice într-un text.
3.
Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice;
3.1
Definirea termenilor geografici de bază;
3.2
Elaborarea unui text corect şi coerent utilizând termeni specifici;
3.3
Elaborarea unui text după un algoritm dat.
4.
Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor din mediul geografic;
4.1
Explicarea faptelor geografice generale;
4.2
Compararea situaţiilor geografice din regiuni date;
4.3
Demonstrarea unor succesiuni şi relaţii cauzale.
5.
Aplicarea, în situaţii noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;
•
5.1 Transferul informaţiei dintr-un limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative (date statistice) în reprezentări grafice, din reprezentări grafice în text; rezolvare de probleme
.
5.2
Caracterizarea geografică a unui teritoriu.
III.
Conţinuturi:
CLASA a IX-a
Capitolul 3: RELIEFUL TERESTRU
•
Scoarţa terestră ca suport al reliefului:
structură şi
alcătuire petrografică;
•
Unităţile majore ale reliefului terestru
•
Agenţi, procese şi rezultate
•
Tipuri, forme şi unităţi de relief
-tipuri de relief: litoral,
glaciar,
deşertic (eolian).
Capitolul 4: ATMOSFERA TERESTRĂ
•
Alcătuirea şi structura atmosferei-
alcătuirea
(compoziţia) atmosferei, straturile
atmosferei
;
•
Masele de aer
-
circulaţie
(dinamică),
caracteristici
•
Climatele Globului
-
tipurile de climă, caracterizarea geografică a tipurilor de climă.
Capitolul 5: APELE
•
Apele continentale
şi
oceanice
-
fluvii, râuri, lacuri; dinamica
apelor
oceanice.
CLASA a X-a
Capitolul
I:
GEOGRAFIE POLITICĂ
1.1
Statele şi grupările regionale de state
1.2
Harta politică a lumii
Capitolul
II.
GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR
•
Dinamica populaţiei
•
Bilanţul natural al populaţiei
•
Mobilitatea teritorială a populaţiei
•
Răspândirea geografică a populaţiei
-
factori care influenţează răspândirea populaţiei
,
densitatea populaţiei
,
răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine.
•
Forme de aglomerare umană:
-
Definirea noţiunilor: aglomerare umană, sat,
oraş.
- Categorii şi tipuri de
aglomerări
umane;
•
Urbanizarea şi explozia urbană:
-
Definirea noţiunilor: urbanizare, explozie urbană.
-
Factorii principali ai urbanizării.
-
Ritmul de creştere
a
populaţiei urbane şi explozia urbană.
CLASA a XI-a
Capitolul
I:
GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
•
Tipuri de medii geografice pe Terra;
Caracterizarea mediilor calde, temperate, reci
şi
montane; caracteristicile principale ale fiecărui tip de mediu: poziţia
geografică,
factorii
care
determină fiecare tip de mediu, elementele climatice caracteristice,
elemente
specifice
ale
reţelei hidrografice
,
vegetaţiei, faunei, solurilor,
aspecte
ale degradării şi conservării fiecărui tip de mediu, exemple regionale semnificative
.
Capitolul
II:
PROBLEME FUNDAMENTALE ALE LUMII CONTEMPORANE
•
Resursele neregenerabile
-
rezerve şi perspective
Notă: Toate subiectele sunt elaborate În concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta În mod special viziunea unui manual anume.
CLASA a XII-a GEOGRAFIA ROMÂNIEI
-
PROBLEME FUNDAMENTALE
I.
Statutul disciplinei:
Geografia generală sau Geografia României au, în examenul naţional de bacalaureat, pentru anul
şcolar
2003/2004, statutul de disciplină opţională, la alegere cu alte discipline.
Proba de examen este scrisă şi se desfăşoară pe o durată de 3 ore.
•
Proba
"d"
vizează Geografia României.
•
Proba "e" vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală (cu conţinuturi selectate din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a).
•
Proba
"f"
vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală.
II.
Competenţe de evaluat:
1.
Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor de bază ce definesc mediul geografic al României;
1.1
Identificarea elementelor de referinţă ce definesc poziţia geografică şi geopolitică a României;
1.2
Evidenţierea diferenţierilor teritoriale ale caracteristicilor geografice fundamentale ale ţării;
1.3
Precizarea elementelor definitorii ale regiunilor geografice ale României;
1.4
Analiza problemelor fundamentale ale geografiei României.
2.
Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;
2.1
Identificarea elementelor de geografie a României reprezentate pe hărţi;
2.2
Identificarea poziţiei unor elemente geografice fundamentale ale României;
2.3
Transformarea informaţiei de pe reprezentări grafice sau cartografice într-un text şi invers.
3.
Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice referitoare la problemele fundamentale ale geografiei României;
3.1
Definirea termenilor;
3.2
Elaborarea unui text coerent şi corect utilizând termeni specifici;
3.3
Elaborarea unui text după un algoritm dat.
4.
Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor fundamentale din mediul geografic al României;
4.1
Explicarea faptelor sau a realităţilor geografice;
4.2
Compararea unor situaţii geografice date;
4.3
Demonstrarea, prin argumente, a unor succesiuni şi cauze.
5.
Aplicarea, în situaţii noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;
5.1
Transformarea informaţiei dintr-un limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative într-o reprezentare grafică, dintr-o reprezentare grafică/cartografică în text etc;
5.2
Analiza geografică a componentelor naturale şi sociale ale unui teritoriu;
5.3
Identificarea de soluţii pentru probleme aplicative pe baza datelor statistice sau a reprezentărilor grafice/cartografice.
III.
Conţinuturi: CLASA
a XII-a
1.
Poziţia geografică
şi
geopolitică a României (Poziţia pe Glob şi în Europa); România
-
ţară carpatică, dunăreană, pontică
şi central
europeană;
2.
Relieful ca substrat
al mediului
natural şi al activităţilor umane:
•
Relieful
ca suport al elementelor
naturale
(climă, hidrografie, vegetaţie, soluri);
•
Relieful
ca suport al activităţilor
umane
(populaţie, aşezări omeneşti, activităţi economice)
.
3.
Particularităţi climatice, hidrologice
şi
biopedogeografice;
4.
Resursele naturale de bază
şi
perspectivele lor:
•
Principalele categorii
de
resurse naturale, repartiţia
lor
geografică şi modul
lor
de
utilizare;
•
Perspectivele
asigurării resurselor
naturale de
bază.
5.
Evoluţii şi structuri geodemografice:
•
Evoluţia numerică
a
populaţiei României;
•
Repartiţia geografică
şi structura
populaţiei României
.
6.
Habitatul uman:
•
Tipuri de habitat;
•
Habitatul rural
şi urban.
7.
Specificul
geografic al
agriculturii, industriei, şi
transporturilor:
•
Specificul
geografic al agriculturii
-
fondul
funciar
,
ramurile producţiei agricole şi repartiţia lor geografică;
•
Specificul
geografic al industriei
-
ramurile industriei,
materiile prime principale,
specificul
producţiei
industriale şi
repartiţia lor
geografică;
•
Specificul
geografic al
transporturilor -
rolul transporturilor în economie,
tipurile
de transporturi (rutiere,
feroviare, navale
şi aeriene).
8.
Regiunile geografice
ale
României:
•
Caracteristicile
geografice specifice
ale unităţilor
regionale ale
României.
9.
Dezvoltarea regională şi durabilă:
•
Regiunile de dezvoltare
ale
României;
•
Elementele
de
bază ale dezvoltării
durabile
.
10.
Raportul dintre problemele geografice fundamentale
ale
României şi ale lumii contemporane;
11.
România
şi
Europa.
Notă:
Toate subiectele
sunt
elaborate în concordanţă
cu
programa şcolară, fără a reflecta
în
mod special viziunea unui manual
anume.
PROGRAMA: RELIGIE
PENTRU SEMINARJI ŞI LICEE TEOLOGICE
PECULTE -
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004
,
RELIGIA
are statut de
disciplină obligatorie pentru proba E,
filiera vocaţională, profil teologic, pentru elevii seminariilor şi liceelor teologice; în funcţie de cultul de care aparţin, elevii susţin examen, probă scrisă, la o disciplina de specialitate teologică;
RELIGIA
are statut de
disciplină opţională pentru proba F,
în cadrul seminariilor şi liceelor teologice, pentru clasele de la alte profiluri si specializari decât cel teologic; în funcţie de cult, filieră
,
profil şi specializarea liceelor absolvite, elevii susţin examen
,
probă scrisă
,
Ia o disciplină teologică.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
Disciplinele teologice de Bacalaureat, în funcţie de cult,
pentru proba E şi pentru proba F,
sunt: *
1.
Biserica Ortodoxă Română:
a.
Dogmatică Ortodoxă
b.
Istoria Bisericii Ortodoxe Române
c.
Studiul formelor şi Desenul*
2.
Biserica Romano
-
Catolică (de limbă română):
a.
Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
b.
Catehism
3.
Biserica Romano
-
Catolică (de limbă maghiară):
a.
Catehism ( Dogmatică )
b.
Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
4.
Biserica Română Unită cu Roma (Greco
-
Catolică):
a.
Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
b.
Catehism (Teologie dogmatică si morală)
S. Biserica Reformată:
a.
Studii Biblice (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
b.
Istoria Bisericii Reformate
6.
Biserica Unitariană:
a.
Studii Biblice
b.
Studii Confesionale ( Dogmatică - Etică)
7.
Biserica Baptistă:
a.
Studiul Bibliei (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
b.
Doctrine Biblice
8.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
a.
Studiul Bibliei
I.
Unitatea I
2
.
Unitatea II
b.
Dogmatică
9.
Biserica Penticostală:
a.
Pneumatologie
b
.Doctrine
Biblice
10.
Cultul Musulman:
a.
Legislaţie Islamică
*
elevii pot alege una din cele doua sau trei discipline propuse pentru fiecare probă.
*
disciplina Studiul formelor si Desenul, la alegere, pentru elevii de la specializarea teologie patrimoniul cultural
l.
Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice religiei;
2.
Interpretarea unor evenimente prezentate în Biblie sau Sfânta Scriptură, analizând consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă şi problema existenţială a omului;
3.
Descrierea si explicarea unor unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportarea la mesajul biblic, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii;
4.
Descrierea raporturilor existente între religia creştină şi celelalte religii;
5.
Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
6.
Integrarea în ansamblul cunoştinţelor religioase a cunoştinţelor dobândite la alte discipline de învaţământ;
7.
Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi limbajului religios în contexte variate;
8.
* Explicarea legislaţiei islamice.
* Competenţă valabilă numai pentru Cultul Musulman.
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SEMINARII ŞI LICEE TEOLOGICE ORTODOXE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
DOGMATICA ORTODOXĂ
are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la
proba
E, la alegere cu disciplina
ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.
Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din
DOGMATICA ORTODOXĂ
la
proba F,
la alegere cu disciplina
ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Interpretarea corecta a învăţăturilor de baza, generale, formulate succint în Simbolul niceo- constantinopolitan;
2.
Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice dogmaticii ortodox;
3.
Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
4.
Utilizarea adecvata a limbajului religios, a terminologiei cu care operează Teologia dogmatica;
5.
Stimularea interesului pentru cunoaşterea adevărului divin revelat, cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie;
6.
Aplicarea în viaţa zilnică a acestor valori divine.
III.
CONŢINUTURI
1.
Revelaţia dumnezeiască (Revelaţia naturală şi supranaturală);
2.
Căile de transmitere a Revelaţiei supranaturale: Sfânta Scriptură (inspiraţia, lectura şi tâlcuirea)
,
Sfânta Tradiţie (Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, aspectul statornic şi dinamic al Sfintei Tradiţii, monumente sau documente ale Sfintei Tradiţii, criteriile Sfintei Tradiţii). Raportul dintre Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfânta Biserică (deosebiri confesionale);
3.
Cunoaşterea lui Dumnezeu (cunoaşterea naturală, supranaturală, catafatică şi apofatică; cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii);
4.
Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre fiinţa şi lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale şi morale);
5.
Dogma Sfintei Treimi (descoperira Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură ; formularea dogmei Sfintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare; Persoanle Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreză şi apropriere; învăţătura despre filioque şi combaterea acesteia);
6.
Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natura şi funcţia îngerilor; numărul şi ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau diavolii; cinstirea îngerilor);
7.
Crearea lumii văzute (referatul biblic; creaţionism şi evoluţionism);
8.
Crearea omului - antropologia creştină (originea omului; natura omului; omul ca protopărinte; sufletul omenesc - funcţiile şi spiritualitatea sa; nemurirea sufletului-argumente; teorii cu privire la transmiterea sufletului; menirea omului);
9.
Starea originară a omului - deosebiri confesionale;
10.
Căderea omului în păcat (originea şi fiinţa păcatului strămoşesc; teorii privind transmiterea păcatului strămoşesc; urmările păcatului strămoşesc şi deosebiri confesionale);
11.
Dumnezeu Proniatorul (aspectele şi realitatea providenţei dumnezeieşti; obiecţii şi combaterea lor);
12.
Dumnezeu Mântuitorul (introducere
;
pregătirea omenirii pentru venirea Mântuitorului
,
proorociri despre venirea Mântuitorului; Întruparea Fiului lui Dumnezeu; unirea ipostatică şi urmările ei dogmatice; chenoza);
13.
Opera de mântuire a lui Iisus Hristos (raportul dintre Persoana şi opera Mântuitorului, întreita slujire a Mântuitorului; Răscumpărarea şi aspectele ei -deosebiri confesionale; adeverirea morţii şi Învierii Domnului);
14.
Dumnezeu Sfinţitorul (Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt; relaţia dintre Hristos şi Duhul Sfânt în iconomia mântuirii; harul divin mântuitor, însuşiri; harul, harismele şi darurile Sfântului Duh; raportul dintre har şi libertatea omului - interconfesional);
15.
Mântuirea subiectivă; etapele îndreptării, condiţiile însuşirii mântuirii subiective; mântuirea subiectivă privită interconfesional);
16.
Cinstirea sfinţilor, cinstirea sfintelor moaşte, cinstirea sfintelor icoane, cinstirea sfintei cruci, preacinstirea Maicii Domnului - deosebiri confesionale;
17.
Sfânta Biserică (întemeierea; fiinţa, însuşirile şi membrii Bisericii; deosebiri confesionale cu privire la Biserică);
18.
Sfintele Taine (fiinţa, necesitatea, numărul Sfintelor Taine, ierurgiile, Sfintele Taine şi ierurgiile în viaţa Bisericii şi a credincioşilor);
19.
Eshatologia creştină (învăţătura creştină despre moarte şi judecata particulară; starea sufletelor dupâ moarte: rai şi iad, combaterea doctrinei despre purgatoriu; a doua venire a Domnului; semnele Parusiei
- texte scripturistice; învierea morţilor şi judecata obştească - judecata universală; milenismul sau milenarismul; sfârşitul lumii - cer nou şi pământ nou; viaţa de veci).
BIBLIOGRAFIE:
Pr. Prof. dr. I. Zăgrean - Teologie Dogmatică - manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti - 1991 (reeditat, Cluj - Napoca, 1997, 2000).
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
CATEHISM
are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la
proba E.
Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din
CATEHISM
la
proba F.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
l
.
Cunoaşterea şi utilizarea principalelor adevăruri teologice mărturisite de Biserică exprimate în simbolul credinţei;
2.
Cunoaşterea şi explicarea importanţei Sacramentelor, ca fundament al vieţii de credinţă;
3.
Explicarea caracteristicilor şi a modului de celebrare a fiecărui Sacrament;
4.
Însuşirea şi punerea în practică a diferitelor modalităţi de comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele.
ill.
CONŢINUTURI
1.
Revelaţia - definire şi transmitere
2.
Sfânta Scriptură, izvorul principal al Revelaţiei
3.
Credinţa şi caracteristicile ei
4.
Dumnezeu - creator a toate
5.
Isus Cristos, Fiul unic
6.
Naşterea din Maria Fecioara
7.
Moartea ş învierea răscumpărătoare
8.
Duhul Sfânt în Biblie
9.
Biserica - Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică
10.
Cele şapte sacramente - generalităţi
11.
Sacramentul Euharistiei
12.
Decalogul -generalităţi
13.
Importanţa rugăciunii: Tatăl nostru
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară
,
fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
B. LICEELE TEOLOGICE ROMANO-CATOLICE (limba de predare maghiară)
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
CATEHISM
(
DOGMATICA
)
are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la
proba
E. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din
DOGMATICA
la
proba F.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
l.
Definirea unui concept teologic;
2.
Identificarea problemelor teologice abordate într-o temă dată;
3.
Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;
4.
Analizarea şi interpreterea punctelor de vedere şi concepţiilor teologice;
5.
Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III.
CONŢINUTURI
1.
AUTOREVELAŢIA DUMNEZEASCĂ:
1.1.
Omul - căutătorul fericirii în Dumnezeu 1.2.-Rugaciunea
1.3.
Esenţa naturii
lui
Dumnezeu
1.4.
Viaţa internă a lui Dumnezeu 1.5.Dumnezeu: Sf.-treime
2.
DUMNEZEU TATĂ-CREATOR:
2.
!.Crearea Lumii 2.2.Crearea îngerilor 2.3.Crearea omului
2.4.Păcatul omului şi pedeapsa 2.5.Crearea materiei 2.6.Poporul ales
3.
DUMNEZEU FIU-MÂNTUITOR
3.
!.Speranţa mântuirii în Vechiul Testament
3.2.
Plinirea aşteptărilor Vechiului Testament în Isus Cristos
3.3.
Isus
-
Omul-dumnezeu
3.4.
Sf. Fecioară- Născătoare de Dumnezeu 3.5.Originea, întemeierea şi misiunea Bisericii 3.6.Organizarea Bisericii
3.7.Caracteristicile Bisericii
4.
SACRAMENTELE
4.1.
Harul divin 4.2.Sacramentele în general 4.3
.
Botezul
4.4.Mirul 4.5.Euharistia
4.6.Sacramentul pocăinţei 4.7.Maslul
4.8.Preoţia 4.9.Căsătoria
BIBLIOGRAFIE:
♦
DOGMATICA ROMANO-CATOLICĂ, Alba-Iulia 1994 (lb.magh.);
+CATECHISMUL BISERICII ROMANO-CATOLICE, Libreria Editrice Vaticana 1993;
♦
DIE NIEUWE KATECHISMUS, Hilversum - Antwerpen 1966;
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
STUDIUL BIBLIC
are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la
proba E.
Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din
STUDIUL BIBLIC
la
proba F.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
I.
Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text biblic;
2.
Argumentarea biblică a unui punct de vedere teologic;
3.
Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;
4.
Caracterizarea unui personaj biblic pe baza unei structuri de idei dată;
5.
Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III.
CONŢINUTURI
1.
EPOCA PATRIARHALĂ
1.1.
Abraham 1.2.lsac 1.3.lacob
1.4.Istoria lui Iosif
2.
EXODUL
2.1.
Moise
şi Iosua
3.
EPOCA JUDECĂTORILOR
3.1.
Ghedeon 3
.
2
.
Samson
4.
EPOCA REGILOR
4.I.Samuel şi Saul 4.2.David 4.3.Solomon
5.
EPOCA CAPTIVITĂŢII BABILONIENE ŞI ELIBERAREA
5.1.
Ieremia 5.2.Daniel 5.3.Tobia 5.4.lona
6.
SF. IOAN BOTEZĂTORUL
7.
SF. PETRU
8.
SF. PAUL
9.
SF. IOAN APOSTOL ŞI EVANGHELIST
10.
FAPTELE APOSTOLILOR
10. l.Rusaliile 10
.
2.Biserica
stramoseasca 10.3.Viata primilor crestini 10.4.Sinodul din Ierusalim
11.
SITUAŢIA BISERICII ROMANO-CATOLICE ÎN IMPERIUL ROMAN
12.
SF. IOAN GURĂ DE AUR - SF. IRONIM - SF. AUGUSTIN
13.
BISERICILE ORIENTALE
14.
REFORMATIA LUTHERIANĂ
15.
REÎNNOIREA CATOLICĂ
BIBLIOGRAFIE:
♦
ISTORIA MÂNTUIRII (lb.magh.), Alba-Iulia 1994.
+Bernolak Eva: BISERICA CLĂDITĂ PE PIATRĂ
(lb.magh.),
Bp. 1990.
♦
Szabo F. - Puskely M.: DE LA AVRAM LA ISUS, Roma 1976. Marton J6zsef:
♦
ISTORIA BISERICII I-II
.
, Cluj 2001.
♦
August Franzen: KLEINE KIRCHENGESCHICHTE, Freiburg 1975.
♦
DIE NIEUWE KATECHISMUS, Hilversum-Antwerpen 1966;
♦
BIBLIA ILUSTRATÂ, Bp. 1983.
BISERICA ROMANĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ)
LICEELE GRECO-CATOLICE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina
STUDIUL BIBLIC,
se susţine la
proba
E, ca disciplină de specialitate, pentru profilul teologic sau la
proba F,
pentru clasele cu alt profil decât teologic .
În cadrul examenului de
religie greco-catolică
se susţine, la alegere, una din disciplinele
Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
sau
Catehism (Teologie dogmatică şi morală).
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Identificarea mesajului biblic într-un context dat;
2.
Caracterizarea unui personaj biblic;
3.
Descrierea şi interpretarea unor evenimente biblice în contextul Revelaţiei;
4.
Utilizarea adecvată a limbajului teologic;
5.
Interpretarea personală a textului sacru;
6.
Comentarea textului sacru din punct de vedere teologic şi spiritual.
III.
CONŢINUTURI:
1.
Vechiul Testament:
1.
Creaţia
2.
Potopul
3.
Perioada Patriarhilor:
3.1.
Chemarea lui Avraam
3.2.
Jertfa lui Isaac
3.3.
Lupta lui Iacov cu îngerul
4.
Moise şi ieşirea din Egipt
5.
Drumul în deşert şi legea de pe Sinai
6.
Regele David
7.
Regatul de nord şi profeţii săi:
7.
l.
Profetul Ilie
7.2. Profetul Osea
8.
Regatul de Sud şi profeţii săi: 8.1.Chemarea profetului Isaia 8.2.Profeţia lui Isaia despre Emanuel
8.3.Noul Legământ ( Ier 31)
9.
Rugăciunea lui Israel: Ps 8; Ps 50(51); Ps 21(22)
2.
Noul Testament
1.
Cele patru evanghelii: autor; destinatari, mesaj
2.
Buna Vestire
3.
Naşterea lui Isus
4.
Închinarea magilor
5.
Botezul lui Isus
6.
Fericirile
7.
Parabola semănătorului
8.
Parabola samariteanului
9.
Nunta din Cana
10.
Minunea orbului din naştere
11.
Agonia lui Isus în Ghetsimani
12.
Cina cea de Taină
13.
Învierea lui Isus
14.
Rusaliile
15.
Chemarea Sf. Paul
Notă
:
Toate subiectele sunt elaborate
în
concordanţă cu programa şcolară, rară a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina
CATEHISM,
se susţine la
proba
E, ca disciplină de specialitate, pentru profilul teologic sau la
proba F,
pentru clasele cu alt profil decât teologic.
În cadrul examenului de
religie greco-catolică
se susţine, la alegere
,
una din disciplinele
Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
sau
Catehism (Teologie dogmatică şi morală).
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Descrierea adevărurilor de credinţă;
2.
Identificarea mesajului biblic într-un
context
dat;
3.
Utilizarea adecvată a limbajului teologic;
4.
Descrierea sacramentelor;
5.
Explicarea poruncilor şi a normelor de morală creştină.
III.
CONŢINUTURI
1.
Teologie dogmatică:
1.
Revelaţia lui Dumnezeu. Transmiterea revelaţiei.
2.
Crearea lumii văzute şi nevăzute.
3.
Misterul Întrupării, copilăriei şi vieţii publice a lui Isus.
4.
Misterul Pascal: patima, moartea şi Învierea Domnului.
5.
Spiritul Sfânt Sfinţitorul.
6.
Însuşirile Bisericii
.
7.
Sacramentele de iniţiere.
8.
Sacramentele de vindecare.
9.
Sacramentele de
slujire.
10.
Viaţa veşnică: raiul
,
purgatoriul,
iadul.
2.
Teologie morală:
1.
Conştiinţa morală.
2.
Păcatul.
3.
Legea morală
4.
Porunca întâi.
5.
Porunca a doua şi a treia.
6.
Porunca a patra
.
7.
Porunca a cincea.
8.
Porunca a şasea şi a noua.
9.
Porunca a şaptea şi a zecea.
10.
Porunca a opta.
BISERICA REFORMATĂ LICEELE TEOLOGICE REFORMATE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
STUDII BIBLICE
(Religie Reformată) are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, şi poate fi aleasă la
proba E.
Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din
STUDII BIBLICE
la
proba F.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
l.
Definirea conceptelor specifice al limbajului biblic;
2.
Utilizarea adecvată a termenilor limbajul biblic;
3.
Susţinerea cu argumente biblice a unui concept religios dat;
4.
Interpretarea unei text biblic pe baza unei structuri de idei dat;
5.
Redactarea unei compoziţii, pe baza unui plan de idei
,
în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale ale conţinutului textului biblic dat, şi să motiveze în compoziţie accepţiunile sale, conform cerinţelor formulate.
III.
CONŢINUTURI
A.
STUDII BIBLICE DIN VECHIUL TESTAMENT
1.
Primele istorisiri
Geneza 1-11.
Cele două relatări ale Facerii (Geneza l-2,4a şi Geneza 2,4b-24.); Căderea în păcat; Alungarea din Paradis; Escaladarea păcatului; Cain şi Abel, Lamec (Geneza capitolele 3---4
.
); Istoria lui Noe (Geneza capitolele 6-9.); Turnul din Babei (Geneza 11,1-9.)
2.
Istoria patriarhilor
Geneza 15-50.
Avram şi Isaac; Iacov şi Esau; Istoria lui Iosif
3.
Fapta slobozitoare a lui Dumnezeu
Exod 1-14.
Captivitatea. Chinuire (Exod
l.);
Moise (Exod 3-11.); Slobozirea. Pasca şi ieşirea (Exod 12-13.); Migrarea în deşert, urmărire şi scăpare (Exod 13-14.)
4.
Greutătile vietii noi Exod 15-20, 32-34
Migrare în deşert: (Exod 15,22-27. 16, 17.); Legea: La Sinai (Exod 19.) Decalogul (Exod 20,1-17.); Viţelul de aur: Idolul şi mijlocirea lui Moise, mânia lui Dumnezeu, faţa lui Moise (Exod 32-34
.
)
5.
Ocuparea pământului făgăduielii
Cartea lui Iosua 1-6, 24
6.
Instalare în tara nouă
Prezentarea generală a judecătorilor, Debora şi Barac (Judecători 4.) Ghideon (Judecători 6-7.) Samson (Judecători 13-16
.
)
7.
Cine să fie regele? 1,2 Samuil, 1 Regi
Samuil: (lSamuil 1-6
.
)
;
Sau!: Puterea regelui, Samuil şi Sau!, păcatul lui Sau! (lSamuil 8-10. 13. 15.); Spiritism (lSamuil 28.)
David
(1,2 Sam.): Dumnezeu îl alege pe David (16
.
)
;
David şi Goliat (17.); Ionatan şi David (18. 20.); Fuga lui David (21-22. 24.);Moartea lui Sau! şi al lui Ionatan (31.);Păcatul şi ispăşirea lui David (11-12.); Revolta lui Absalom (15-18.)
Solomon
(I.Regi): Solomon devine rege (1---4.);Templul lui Solomon. I.Regi 5-8
8.
Captivitate şi întoarcere acasă
1 Regi 17-21; 2 Regi 1-8
'
Ilie: (!Regi 17-19.); Via lui Nabot (lRegi 21.)
Elisei: Ridicarea lui Ilie În cer; Elisei (2Regi 2.); Minunile lui Elisei (2Regi 3-8.)
9.
Profetii scriitori
Isaia 6-7, 9-11, Ieremia 1; 23, 1-8; 29, 1-15; Ezechiel 1-3; 37,1-14, Daniel 1,
3,
5-6
Isaia:
Chemarea lui (6
.
)
;
Immanuel (7,11-16.); Împărăţia Mesiei (9. 11.)
Ieremia:
Chemarea lui(!.); Seminţie adevărată pentru David (23,1-8.);
Ezechiel:
Chemare şi misiune (1-3.);
Daniel:
Educaţia tinerilor evrei
(l.);
Cuptorul arzând (3.); Ospăţul lui Baltazar (5-6.)
10.
Cartea lui Iov
1-2. 19,25-27. 42.
lov în suferinţe şi în biruinţă
B.
STUDII BIBLICE DIN NOUL TESTAMENT
1.
Noul Testament
Formarea şi distribuirea Canonului Biblic. Caracteristici
2.
Naşterea şi copilăria lui Iisus
Naşterea lui Ioan Botezătorul, vestirea naşterii lui Iisus (Luca 1.); îngerul la Iosif (Matei 1,18-23.); Recensământul, păstorii
,
oastea îngerilor, tăiatul împrejur al copilului, Simeon şi Ana (Luca 2,21--40.); Magii, Irod, fuga în Egipt, uciderea pruncilor, întoarcerea acasă (Matei 2.); Iisus în vârsta de 12 ani (Luca
2,41-52.)
3.
Pregătirea lui Iisus
Predica lui Ioan Botezătorul la Iordan. Trimişii care se interesează de persoana sa
.
Botezarea lui Iisus. Ispitirea lui Iisus (Luca 3,1-20. 21-23. 4,1-15. Matei 3,1-12. 13-17. 4,1-11. Marcu 1,1-8. 9-12. Ioan
1,34.)
4.
Iisus îşi începe activitatea; chemarea ucenicilor
Iisus începe să predice, primirea sa în Nazaret (Matei 4,12-17. Marcu 1,14-15. Luca 4,13
-
30
.
)
;
Îşi cheamă primii ucenici (Matei 4,18-25. Marcu 1,16-20. Ioan 1
,
35-52
.
);
Chemarea lui Matei
(Luca
5,1-11.)
5.
Întâlniri cu Iisus
Nicodim; Samariteanca
(Ioan
3--4
.
)
6.
Mesia cuvântului şi al faptei I.
Cuvântarea de pe munte_Matei (S-7.) Luca (6,20--49.) Macarismele. Antiteze
.
Milo
s
tenie
.
Post. Rugăciune. Tatăl nostru. Comori în cer. Îngrijorare
.
Măsură egală. Învăţători falşi. Casa clădită pe stâncă. Încheiere.
7.
Mesia cuvântului şi al faptei
II.
Minuni:
Iisus umblă pe mare (Marcu 6,45-52.); Fiica lui Iair (Marcu 5,21--43. Luca 8,40-56. Matei 9,18-26.); Ospătarea celor cinci mii (Marcu 6,30--44. Luca 9,11-17. Matei 14,13-21. Ioan 6,1-15.); Nunta din Cana (Ioan 2,1-25.); Căpitanul din Capernaum (Ioan 4,43-54. Luca 7,1-10. Matei 8,5-13.);
8.
Mesia Învătător: tainele Împărătiei lui Dumnezeu
Parabolele lui Iisus despre Împărătia lui Dumnezeu
Parabolele
(Matei
13,10-17. 34-35. Marcu 4,10-13.); Semănătorul (Matei 13,1-9. Marcu 4,1-9. Luca 8,4-18.); Neghina şi grâul (Matei 13
,
2
4
-30
.
36--43.)
Parabolele lui Iisus despre păcătosul pocăit şi despre iertare: Oaia rătăcită, drahma pierdută, fiul risipitor (Luca 15.)
Parabolele lui Iisus despre rugăciune, îngrijorare, credintă:
Rugăciunea (Luca 11,1-13.) Judecătorul răutăcios, fariseul şi vameşul (Luca 18,1-14.)
Problema vietii veşnice:
Samariteanul milostiv (Luca 10,29-37.); Maria şi Marta (Luca 10,38--42.); Tânărul bogat (Marcu 10,17-31); Calea largă şi cea strâmtă (Lua 13,22-30.); Bogatul şi Lazăr cel sărac (Luca 16,19-31.)
9.
Problema: ,.cine este Iisus?"
Oamenii vor să vadă semne:
Profet în propria ţară (Matei 13,53-58.); Regina Sudului
(Matei
12,38--42.)
Titluri distinctive:
Fiul Omulu; Fiul lui Dumnezeu; Fiul lui David; Hristos
10.
Iisus în Ierusalim
Intrarea
(Luca 19,28--40. Matei 21,1-11. Marcu 11,1-11. Ioan 13,2-10.)
Purificarea Templului
(Matei
21,12-17. Marcu 11,15-19. Luca 19,45--48.)
În fata inamicilor (Matei
22-23; Marcu 12; Luca 20-21;
11.
Suferintele
Joia mare şi Vinerea mare
(Matei 26-28; Luca 21-23; Marcu 14-15; Ioan 17-19)
12.
Învierea
(Marcu 16,1-8. Matei 28,1-10. 11-15. Luca 24,1-11. Ioan 20,1-10
.
)
Maria Magdalena (Ioan 20,11-15.); Toma (Ioan 20,24-29.); Marea Tiberiadei (Ioan 21,1-14.) Emaus (Luca 24,13-35.); În faţa ucenicilor (Ioan 20,19-23. Matei 28,16-20. Luca 24,36--49.)
13.
Naşterea comunitătii creştine
Rămas bun de la Iisus. Înălţarea
(Luca 24,50-53. Fapte 1,1-14.); Pogorârea Sfântului Duh şi formarea Bisericii (Fapte 2.)
Notă
: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, rară a reflecta în mod
special
viziunea unui manual anume
.
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
ISTORIA BISERICII REFORMATE
are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, şi poate fi aleasă la
proba E.
Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din
ISTORIA BISERICII REFORMA TE
la
proba F.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea de termeni
,
noţiuni, concepte folosite in istoria Bisericii
;
2.
Utilizarea adecvată, şi explicarea termenilor specifici istoriei Bisericii în contexte complexe;
3.
Caracterizarea unui eveniment, un proces istoric sau o instituţie în complexitatea lui, dintr-o epoca dată;
4.
Interpretarea consecinţele istorice a unui eveniment, a unui proces istoric, sau a unei instituţii, pe baza
unei structuri de idei date;
S.
Redactarea unei compoziţii-sinteză, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale în epocă a evenimentului, sau personajului istoric dat;
6.
Utilizarea cunoştinţelor asimilate în evaluarea evenimentelor şi documentelor istorice, ţinând cont totodată de realitatea în care se găseşte astăzi confesiunea şi comunitatea din care face parte, definind şi posibilităţile de dezvoltare ale acestora în viitor
;
7.
Asumarea responsabilităţi pentru relaţiile sale cu semenii, cu comunitatea şi societatea, ţinând cont de determinarea lui istorică.
III.
CONŢINUTURI
1.
Viaţa primilor creştini. Viaţa şi slujirea apostolului Pavel
2.
Creştinătatea din sfârşitul secolului
I.
până la Constantin cel Mare
Creştinismul ca religie de stat; Erezii şi secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice
3.
Biserica celor două imperii romane
Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice
4.
Epoca cruciadelor
Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinţei cruciadelor
5.
Albigenţii
Motivele naşterii sectelor secolelor
XI-XIII.;
Valdezii, albigenţii;
6.
Jan Hus şi John Wyclif
Husiţii; Evenimente premergătoare papalităţii din Avignon;
7.
Papalitatea din Avignon
Papalitatea dublă şi triplă
8.
Influenţa renaşterii şi a umanismului asupra Bisericii
Antecedentele directe ale Reformei; Devotio moderna; Antropocentricitatea Renaşterii şi a umanismului; Activitatea lui; Erasmus din Rotterdam; Activitatea lui Thomas Morus
9.
Viaţa şi activitatea lui Martin Luther
Reformă; Indulgenţele; Viaţa lui Martin Luther; 31 octombrie 1517. Cele 95 de teze
"Stau
aici, nu pot face altfel, Dumnezeu să mă ajute!";
10.
Viaţa şi activitatea lui Huldrych Zwingli
Slujirea la Maria Einsiedeln; ,,Şcoala de profeţi"; Hotărârile adunării imperiale din Speyer şi împrejurările morţii lui Zwingli
11.
Viaţa şi activitatea lui Jean Calvin
Cuvântarea „Filozofia creştină" la deschiderea anului universitar în Paris şi consecinţele
INSTITUTIO RELIGJONIS CHRISTIANAE; Însemnătatea în activitatea reformatorului a primei perioade geneveză, celei petrecute la StraBburg şi celei de a doua din Geneva;
12.
Creştinătatea maghiară din năvălirea tătarilor până Ia tragedia din Mohacs
Prezentările învăţăturilor Reformei în Ungaria; Primii reformatori maghiari
:
Devai Bir6 Mătyăs, Ozorai Imre, Szegedi Kis Istvân;
13.
Epoca Izabellei şi a lui Ioan Sigismund
Reforma luterană şi elveţiană; Despărţirea Bisericilor Reformei;
14.
Contrareforma în Europa
Contrareforma; Inchiziţia; Întemeierea şi funcţionarea ordinului iezuiţilor; Sinodul din Trento, Index librorum prohibitorum
15.
Biserica Reformată în secolul al XVII-iea
Bocskai Istvan, Bethlen Gabor; Rak6czy Gyorgy I.;
16.
Bisericile Angliei
Anglicanii, puritanii, presbiterienii, baptiştii; Restauraţia; Reformaţii scoţieni;
17.
Protestantismul nord-american
Emigrări. Pilgrim Fathers; Coloniştii şi Biserica; Libertatea americană a religiei: Pennsylvania;
18.
,,Marea decădere a Transilvaniei" şi ultimele zile ale Principatului Transilvan
Rak6czy Gyorgy II.; Lupte interne în Biserica Reformată; Apafi Mihaly, ultimul principe transilvan; Independenţa principatului; Concepţii teologice noi: cartesianismul, cocceianismul
19.
Luptele pentru libertate ale kuruţilor
Perioada care a urmat moartea lui Apafi; Intrarea Habsburgilor în Transilvania; Transilvania îşi pierde independenţa; Izbucnirea luptei pentru libertate
20.
Epoca lui Leopold
I.,
Carol
III.
şi a Mariei Tereza
Diploma Leopoldinum, Carolina Resolutio; Contrareformă în Ungaria cu asistenţă imperială; Războaiele de succesiune; Prejudiciile pricinuite protestanţilor
21.
Iosif II.
Absolutismul iluminist; Regele „cu pălărie"; Ordinul Toleranţei (Ungaria şi Transilvania) Efectul şi punerea în practică a Ordinului Toleranţei; Alte ordine; Căderea şi moartea lui Iosif II.
22.
Curente teologice în creştinism
Iluminismul; Mişcări de deşteptare sufletească
în
Europa (la scoţieni, germani, olandezi)
23.
Bisericile noastre protestante în secolele XIX-XX.
Curente teologice: liberalismul, raţionalismul, romantica; Formarea mişcărilor ecumenice: 1948 - Consiliul Ecumenic al Bisericilor;
BISERICA UNITARIANĂ LICEELE TEOLOGICE UNITARIENE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat
2004,
STUDII BIBLICE
are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic,
proba E
,
la alegere cu disciplina STUDII CONFESIONALE
(DOGMATICA
- ETICA).
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text teologic;
2.
Elaborarea argumentelor pentru susţinerea unui punct de vedere personal;
3.
Interpretarea simbolurilor şi motivelor religioase dintr-un text dat;
4.
Interpretarea unor fragmente din Biblie (parabole, rugăciuni, povestiri, comparaţii) pe baza unei structuri de idei dată;
5.
Utilizarea limbajului teologic adecvat.
III.
CONŢINUTURI
1.
Relaţia divinitate - om (Schimbarea relaţiei divinitate - om în Vechiul Testament, Relaţia tată
copil );
2.
Elementele mitologice şi istorice în vechiul Testament (geneza, istoria şi formarea evreilor în
comunitate religioasă; rolul concucătorilor în istoria evreilor - Moise, regii, judecătorii, profeţii; practica
şi
rolul religiei în viaţa cotidiană a evreilor);
3.
Simbolurile religioase din Vechiul Testament (chipul lui Dumnezeu, Eden, alungarea din Eden, potop, curcubeu, turbul Babei, scara lui Iacov);
4.
Caracteristicile specifice ale religiei evreieşti faţă de religia popoarelor înconjurătoare (Dumnezeu, rolul credinţei în comportamentul moral-religios al evreilor);
5.
Căile de cunoaştere ale lui Dumnezeu (rugăciunea, formele şi sensul rugăciunii autentice, meditaţia, credinţa, caracterul personal al credinţei);
6.
Viaţa şi personalitatea lui Isus ;
7.
Parabolele lui Isus (teme: cinstea şi adevărul, adevărul omenesc şi adevărul dumnezeiesc, iubirea faţă de semeni şi de Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi vocaţia omului, Fericirile);
8.
Învăţătura lui Isus despre Dumnezeu, despre om şi porunca iubirii;
9.
Locul şi valoarea Bibliei în religia unitariană; orientare în Biblie, traducerile.
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
STUDII CONFESIONALE
(
DOGMATICA
-
ETICA
) are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic,
proba
E, la alegere cu disciplina
STUDII BIBLICE
.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea unui concept, a unei noţiuni;
2.
Identificarea problemelor religioase (comportament religios, probleme de etică şi dogmatică) abordate într-un text;
3.
Explicarea unor procese şi evenimente din istoria bisericii;
4.
Elaborarea argumentelor pentru susţinerea unui punct de vedere personal;
5.
Utilizarea limbajului teologic adecvat.
III.
CONŢINUTURI
I. Religia; Omul - fiinţă religioasă;
2.
Păcatul, alegerea dintre bine şi rău, iertarea păcatului;
3.
Libertate şi responsabilitate; conştiinţa, voinţa liberă;
4.
Unitatea lui lui Dumnezeu, paternitatea lui Dumnezeu,
activitatea
lui Dumnezeu;
5.
Responsabilităţiile omului faţă de sine, de semenii şi de lumea creată;
6.
Libertatea şi responsabilitatea omului religios ( Dieta de la Turda, probleme de etică aplicată );
7.
Ceremoniile - practica religioasă, sărbătorile bisericeşti;
8.
Rolul dogmaticii în procesul de formare a persoanei ca individ şi ca fiinţă socială
;
9.
Comportamentul moral-religios (virtuţiile, valori).
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual
anume.
BISERICA BAPTISTĂ LICEELE BAPTISTE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
STUDIUL BIBLIEI
are statut de disciplină obligatorie pentru
proba
E, situându-se la
alegere
cu disciplina
DOCTRINE BIBLICE,
în cadrul filierei
vocaţionale,
profilul teologic al liceelor teologice baptiste şi disciplină opţională pentru
proba F,
de la alte profiluri decât cel teologic.
Proba de examen
STUDIUL BIBLIEI
este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;
2.
Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale unui text biblic
şi
situarea acestuia în context;
3.
Explicarea scopului şi a implicaţiilor din relatarea unor
concepte,
evenimente sau întâmplări biblice;
4.
Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;
5.
Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic
.
III.
CONŢINUTURI
STUDIUL VECHIULUI TESTAMENT
1.
Genesa: Cartea
începuturilor
(Schultz, p. 23-30, 45-59)
1.1.
Creaţia (zilele creaţiei, crearea omului)
1.2.
Căderea (ispitirea şi neascultarea, urmările neascultării, prima profeţie mesianică)
1.3.
Potopul (cauze, descriere, legământul cu Noe)
1.4.
BabeI (descriere, urmări)
1.5.
Avraam (chemare, legământ, credinţa ca neprihănire, jertfirea lui Isaac)
1.6.
lacov (lupta cu oamenii: Esau, Isaac, Laban; lupta cu Dumnezeu: Betel, Peniel, schimbarea numelui; profeţia mesianică: Gen. 49:
1
O)
1.7.
Iosif (visul, vinderea ca rob,
întemniţarea,
înălţarea, Iosif ca salvator, caracterul lui)
2.
Exodul. Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (Schultz, p. 63, 70-88)
2.1.
Eliberarea din Egipt (robia aspră, pregătirea lui Moise, scopul urgiilor, împietrirea lui Faraon, moartea întâilor născuţi, Paştele)
2.2.
Legământul Mozaic (scopul, conţinutul, Decalogul, diferite legi)
2.3.
Cortul
întâlnirii
(elemente componente)
3.
Iosua: Cucerirea ţării Canaan (Schultz, p. 123-135)
3.1.
Intrarea
în
Canaan (Iosua 1:8, iscoadele, trecerea Iordanului, căderea ierihonului, Ai)
3.2.
Cucerirea ţării (campania de sud şi nord)
4.
Judecători. Ghedeon şi Samson (Schultz, p. 135-150)
4.1.
Caracteristicile perioadei judecătorilor (păcat, pedeapsă, pocăinţă, pace, Jud. 21
:25)
4.2.
Ghedeon (istoria, caracterizarea personajului)
4.3.
Samson
(istoria,
caracterizarea personajului)
5.
Samuel, ultimul judecător al lui Israel (Schultz, p. 156-161)
5.1.
Naşterea şi chemarea
5.2.
Samuel ca judecător Gudecarea şi
învăţarea
poporului)
5.3.
Instituirea monarhiei (ungerea lui Sau! şi a lui David)
6.
Saul, primul rege al Israelului (Schultz, p. 161-165)
6.1.
Credincioşia lui Sau! (ungerea, biruinţa asupra duşmanilor)
6.2.
Căderea lui Sau! (neascultarea de Dumnezeu, prigonirea lui David)
7.
David, întemeietorul Statului naţional evreu (Schultz, p. 167-184)
7.1.
Împărat peste luda şi Israel
7.2.
Păcatul lui David şi consecinţele lui
7.3.
Legământul davidic (2 Samuel 7:11-16)
STUDIUL NOULUI TESTAMENT
l.
Contextul cultural-religios al Noului Testament (Tenney, p. 59-105)
l. l.
Teologia iudaismului (monoteism, Dumnezeu ca Tată, omul - creaţia lui Dumnezeu, păcatul
,
aşteptarea mesianică)
1.2.
Templul şi sinagoga
2.
Evangheliile - privire generală (Tenney, p. 127-175)
2.1.
Autorul, data şi locul scrierii
2.2.
Destinaţia şi scopul evangheliei
3.
Viaţa şi lucrarea Domnului Isus Cristos (Tenney, p. 179-187)
3.1.
Naşterea şi copilăria
3.2.
Misiunea de trei ani (zonele geografice, exemple de lucrări)
3.3.
Moartea, învierea, înălţarea
4.
Învăţătura Domnului Isus şi minunile Sale (Tenney, p. 197-203)
4.1.
Metodele de învăţare ale lui Isus
4.2.
Scopul şi conţinutul învăţăturii
4.3.
Minunile lui Isus (împlinirea profeţiilor mesianice, exemple)
5.
Divinitatea şi umanitatea Domnului Isus în Evanghelia după Ioan (Tenney, p. 174-175)
5.1.
Prologul Evangheliei după Ioan
5.2.
Afirmaţiile „Eu sunt
... "
5.3.
Minunile
5.4.
Elementele esenţiale ale naturii umane
6.
Prima călătorie misionară: iudaizatorii (Tenney, p. 229-237, 240, 245-246)
6.1.
Biserica din Antiohia Siriei (motivaţiile misiunii)
6.2.
Traseul şi piedicile întâlnite
6.3.
Conciliul din Ierusalim (probleme şi soluţia)
7.
Epistola către Romani (Tenney, p. 274-279)
7.1.
Autor, destinatari, scop
7.2.
Revelaţia lui Dumnezeu, justificarea credinciosului, relaţia creştinului cu statul, îngăduinţa creştină
BIBLIOGRAFIE:
1.
Schultz, J
.
Samuel, Călătorie prin Vechiul Testament, Harper and Row Publishers,
Inc., 1980;
2.
Talpoş, Vasile Dr., Studiu introductiv în Legea, Istoria şi Poezia Vechiului
Testament, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1999;
3.
Tenney, C. Merrill, Studiu al Noului Testament, Eerdmans Publishing Co., 1986
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
DOCTRINE BIBLICE
are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, situându-se la alegere cu disciplina
STUDIUL BIBLIEI,
în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic al liceelor teologice baptiste şi disciplină opţională pentru
proba F,
de la alte profiluri decât cel teologic .
Proba de examen
DOCTRINE BIBLICE
este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;
2.
Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale unui text biblic şi situarea acestuia în context;
3.
Interpretarea din punct de vedere doctrinar, a unor afirmaţii date şi explicarea acestora în contextul Scripturii;
4.
Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;
5.
Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.
III.
CONŢINUTURI
1.
Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului (Thiessen, p. 72-79)
1.1.
Termeni înrudiţi
1.2.
Teorii inadecvate
1.3.
Doctrina biblică a inspiraţiei
1.4.
Dovezile inspiraţiei
2.
Natura şi atributele lui Dumnezeu (Thiessen, p. 85-102)
2.1.
Esenţa naturii şi atributelor
2.2.
Atribute nonmorale
2.3.
Atribute morale
3.
Revelaţia lui Dumnezeu. Revelaţia generală şi specială (Thiessen, p. 9-20)
3.1.
Revelaţia generală
3.2.
Revelaţia specială
4.
Persoana
lui
Isus Cristos. Divinitate şi umanitate (Ryrie cap. 42, pct. I-III)
4.1.
Dumnezeirea lui Cristos
4.2.
Umanitatea lui Cristos
5.
Lucrarea lui Cristos. Moartea învierea şi ispăşirea (Thiessen, p. 263-285)
5.1.
Importanţa morţii
lui
Cristos
5.2.
Interpretări greşite
5.3.
Adevărata semnificaţie a morţii
5.4.
Sfera de cuprindere a morţii lui Cristos
5.5.
Învierea lui Cristos
6.
Persoana Duhului Sfânt (Ryrie, cap. 59)
6.1.
Personalitatea Duhului Sfânt
6.2.
Dumnezeirea Duhului Sfânt
7.
Lucrarea Duhului Sfânt (Ryrie, cap. 65-66)
7.1.
Darurile Duhului Sfânt
7.2.
Umplerea cu Duhul Sfânt
8.
Originea omului. Căderea şi păcatul originar (Ryrie, cap. 31 pct. I-II
,
33)
8.1.
Caracteristicile creării
8.2.
Modelul pentru crearea omului
8.3.
Căderea omului
9.
Păcatul. Natura păcatului. Consecinţe (Ryrie, cap. 34-35)
9.1.
Conceptul biblic despre păcat
9.2.
Consecinţele păcatului
9.3.
Iertarea păcatului
10.
Mântuirea. Planul de mântuire în Vechiul şi Noul Testament (Ryrie, cap. 48-49)
10.1.
Consideraţii introductive
10.2.
Mântuirea în Vechiul Testament
10.3.
Mântuirea în Noul Testament
11.
Actele de cult ale Bisericii: Botezul şi Cina Domnului (Ryrie, cap. 74)
11.1.
Introducere
11.2.
Botezul
11.3.
Cina Domnului
12.
Funcţiile Bisericii: închinare, părtăşie, evanghelizare (Ryrie, cap. 75)
12.1.
Semnificaţia închinării
12.2.
Conţinutul închinării
12.3.
Ziua de închinare
BIBLIOGRAFIE:
1.
Erickson, J. Millard, Teologie creştină, voi. I-III, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1998;
2.
Ryrie, C. Charles, Teologie elementară, BEE Intemational, Dallas, Texas, 1993;
3.
Truţa, Ionel, Doctrinele biblice, Ed. Candela, Arad, 1996;
4.
Thiessen, Henry Clarence, Prelegeri de teologie sistematică, Societatea Misionară Română, 1986
BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA
LICEELE ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
Pentru examenul de bacalaureat 2004,
STUDIUL BIBLIEI
are statut de
disciplină obligatorie pentru proba E,
în cadrul filierei vocaţionale,
profilul teologic,
şi
disciplină opţională pentru proba F,
în cadrul claselor ce au alte profiluri decât cel teologic.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea termenilor şi a noţiunilor ce conturează structura creştinismului;
2.
Interpretarea simbolurilor dintr-un text studiat;
3.
Argumentarea aspectelor esenţiale ce aparţin creştinismului;
4.
Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
III.
CONŢINUTURI
1.
Căile de acces către studiul Apocalipsei.
UNITATEA
I
2.
Cele şapte biserici (componentele fiecărei scrisori - făgăduinţă, salut, laudă, repoş, sfat şi răsplata promisă; interpretarea frazelor simbolice; perioade istorice).
3.
Sigilii şi trâmbiţe (interpretare şi aplicare la experienţa personală).
4.
Rămăşiţa şi criza finală (identificarea bisericii rămăşiţei; nemulţumirea lui Lucifer; Mihail şi îngerii Lui; biruinţa Mielului; pregătirea pentru criza finală).
5.
Fiara care semăna cu un leopard şi Fiara cu coame ca ale unui miel.
6.
Cele trei soli îngereşti(semnificaţiile şi caracteristicile specifice fiecărei solii; adevăratul şi falsul sigiliu; consecinţe ale primirii şi refuzului soliei).
7.
Ultimele plăgi şi babilonul modem.
8.
Nunta Mielului şi mileniul(necazul cel mare; descrierea cetăţii sfinte; bucuria celor mântuiţi şi cântarea Mielului).
9.
Noul Pământ (un cer nou şi un pământ nou; caracteristicile celor
mântuiţi; răsplătirea
celor mântuiţi).
UNITATEA
II
10.
Natura păcătoasă şi pocăinţa(păcătosul şi Hristos; adevărata pocăinţă; predarea voinţei lui Hristos; relaţia dintre pocăinţă şi bucurie; iudeii şi mântuirea; neamurile şi mântuirea).
11.
Mărturisirea şi iertarea păcatului(conştienţa păcatului; credinţa şi faptele; credinţa şi sentimentele).
12.
Definirea, experimentarea şi efectele sfinţeniei.
13.
Harul şi Legea (Planul de Mântuire; îndreptăţirea prin credinţă).
14.
Câştigarea bătăliei cu noi înşine(răstignirea eu-lui).
15.
Personalitatea şi lucrarea Duhului Sfânt (semnificaţia umplerii cu Duhul Sfânt).
16.
Schimbarea şi rezultatele ei practice: responsabilitate civică, responsabilitate financiară, toleranţă şi discernământ, apreciere şi laudă.
LISTA DE TERMENI/ NOŢIUNI TERMENI
Binecuvântat, Biruitor, Biserică, Căldicel, Condamnare, Conducere, Controversă, Credinţă, Criza
finală, Curăţire, Descoperire, Dragostea dintâi, Evanghelia veşnică, Fărădelege, Iertare, Împăcare, Înger, Laodiceean, Mângâietor, Martor credincios, Mărturie, Milă, Mileniu, Naştere din nou, Neprihănire, Noul Pământ, Păcat, Pocăinţă, Profeţie, Redeşteptare, Revelaţia, Sfmţire, Sigiliul, Transformare, Voinţă.
NOŢIUNI
Alifie pentru ochi, Ape mari, Aur curăţit prin foc, Babilonul cel mare, Biruitorii fiarei, Biserica Laodiceea, Botez, Cai - prezentaţi în cartea Apocalips, Căderea Babilonului, Călăuzirea Duhului, Cărticică, Cel Îmbătrânit de zile, Cele patru vânturi, Cer nou, Chipul veacului, Condamnat la moarte, Darul rară plată, Darul lui Dumnezeu, Darul neprihănirii lui Hristos, Duhul proorociei, Evanghelie veşnică, Evanghelie, Faptele legii, Femeia curată, Fiara care se ridică din adânc, Fiara cu zece coarne, Fiara, Fire duhovnicească, Fire pământească, Haine albe, Har, Hristos sfârşitul Legii, Icoana fiarei, Izabela, Împlinirea Legii, Îndreptăţit prin credinţă, Îngăduinţă creştină, Învăţătura lui Balaam, Legământul harului, Lege duhovnicească, Lege firească, Legea, Lucrarea Duhului, Mântuire prin fapte, Mântuirea neamurilor, Martorul credincios, Mielul cu două coame, Mielul lui Dumnezeu, Naştere din nou, Nădejde, Neprihănire prin credinţă, Nunta Mielului, Păcatul, Peceţi, Piatră de poticnire, Plan de mântuire, Plata păcatului, Potrivit Duhului, Răbdarea sfinţilor, Răstignirea eu-lui, Secerişul pământului, Semn - sigiliu, Sigilare, Sinagoga Satanei, Slujbă duhovnicească, Solie întreită, Sub har, Sub lege, Şapte potire, Trâmbiţe, Trupul lui Hristos, Vinul mâniei lui Dumnezeu.
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de bacalaureat
2004,
DOGMATICA
are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic, şi disciplină opţională pentru proba F, în cadrul claselor care au alte profiluri decât cel teologic
.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea termenilor esenţiali şi a noţiunilor specifice folosite în Biblie şi în dogmatica adventistă;
2.
Identificarea bazelor biblice a doctrinelor majore ce rezumă declaraţia de credinţă a Bisericii Adventiste;
3.
Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
4.
Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
III.
CONŢINUTURI
1.
DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU
1.1.
Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu.
1.2.
Dumnezeirea - Sfânta Treime.
1.3.
Dumnezeu Tatăl, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii creaţiuni.
1.4.
Dumnezeu Fiul cel veşnic, Creator, Mântuitor Întrupat şi Judecător.
1.5.
Dumnezeu Duhul Sfânt, Părtaş creaţiunii, întrupării
şi
răscumpărării
.
2.
DOCTRINA DESPRE OM
2.1.
Creaţiunea - opera desăvârşită a lui Dumnezeu.
2.2.
Omul - chip al lui Dumnezeu; consecintele păcatului.
3.
DOCTRINA DESPRE MÂNTUIRE
,
3.1.
Marea luptă dintre Hristos şi Satana.
3.2.
Viaţa
,
moartea
şi
învierea Domnului Hristos
.
3.3.
Mântuirea prin credinţa în Isus lucrată de Duhul Sfânt.
4.
DOCTRINA
CU
PRIVIRE LA BISERICĂ
4.1.
Biserica - Comunitatea credincioşilor, Mireasa lui Isus Hristos.
4.2.
Rămăşiţa şi misiunea ei.
4.3.
Unitatea trupului lui Hristos.
4.4.
Botezul - mărturie şi simbolul unirii cu Hristos.
4.5.
Cina Domnului - părtăşie cu trupul şi sângele lui Hristos.
4.6.
Darurile şi slujbele spirituale.
4.7.
Darul profeţiei.
5.
DOCTRINA DESPRE VIAŢA CREŞTINĂ
5. I
.
Legea veşnică a lui Dumnezeu.
5.2.
Sabatul - monument al creaţiunii şi semn
al
legământului
.
5.3.
Administrarea creştină
a
bunurilor vieţii.
5.4.
Comportamentul creştin.
5.5.
Căsătoria şi familia creştină.
6.
DOCTRINA DESPRE EVENIMENTELE FINALE
6.1.
Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc.
6.2.
A doua venire a Domnului Isus Hristos.
6.3.
Moartea şi
învierea
celor mântuiţi şi a celor nelegiuiţi.
6.4.
Mileniul şi sfârşitul păcatului.
6.5.
Noul pământ - căminul celor mântuiţi.
LISTA DE TERMENI/ NOŢIUNI TERMENI
A doua venire, Atribute divine, Autor, Biblie, Biserică, Călăuzire, Chivot, Creaţiune
,
Evanghelie, Fărădelege, Fiul omului, Îndreptăţire, Întrupare
,
Înviere, Jertfă, Laodiceea, Lege Ceremonială, Legea Morală
,
Liberul arbitru, Logos
,
Mângâietor, Mântuitor, Mileniul, Naştere din nou, Natura umană
,
Natură
divină, Personalitate, Planul Mântuirii, Pocăinţă, Rămăşiţă, Revărsare, Revelaţie, Sabat, Sanctuar, Sfinţenie, Soia Scriptura, Solie îngerească, Tetelestai, Trinitate Divină, Viaţă veşnică, Ziua Ispăşirii.
NOŢIUNI
Atotprezenţă, Atotputernicie, Atotştiinţă, Biserica invizibilă, Chinuri veşnice, Curăţirea Sanctuarului, Daruri duhovniceşti, Desăvârşit, Dragostea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Hristos, Duhul Sfânt - Înlocuitorul, Duhul Sfânt - Mângâietor, Dumnezeire, Evanghelie, Făgăduinţa învierii, Fărădelege, Haine albe, Iertare, Inspiraţie, Împăcarea, Îndreptăţirea împărtăşită, Înlocuitor, Întrupare, Învierea morţilor, Învierea parţială, Judecata de cercetare, Laodiceea, Mântuirea prin har, Mărturisire, Mesia, Mielul lui Dumnezeu, Mielul, Milenium, Naştere din nou, Natura, Natură divină, Neschimbător, Păcatul împotriva Duhului Sfânt, Plata păcatului, Ploaia târzie, Ploaia timpurie, Pocăinţă, Predare, Preexistenţă, Preoţie universală, Profeţie, Proorocie, Rămăşiţă, Revărsarea Duhului Sfânt, Revelaţie, Revenirea vizibilă, Sabat - obicei, Sabatul ca desfătare, Sabatul ca semn, Sabatul pe noul pământ, Sanctuar, Scaunul de domnie, Scaunul harului, Semn, Sfânta Scriptură, Sfânta Sfintelor, Sfârşitul Legii, Sfinţenia lui Dumnezeu, Sfinţire, Soia Scriptura, Spiritul Profetic, Suficienţa Scripturilor, Taina evlaviei, Transformarea caracterului, Trinitate, Tronul harului, Viaţă veşnică, Zi binecuvântată.
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
BISERICA PENTICOSTALĂ
I.
STATULTUL DISCIPLINEI
Pentru examenul de bacalaureat 2004,
PNEUMATOLOGIA
are statut de
disciplină obligatorie pentru proba E,
în cadrul filierei vocaţionale,
profilul teologic,
şi
disciplină opţională pentru proba F,
în cadrul claselor ce au alte profiluri decât cel teologic .
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea şi explicarea conceptelor şi noţiunilor de bază specifice pneumatologiei;
2.
Analiza şi interpretarea doctrinelor şi simbolurilor teologice;
3.
Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;
4.
Elaborarea unui eseu structurat;
5.
Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;
6.
Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III.
CONŢINUTURI
1.
Doctrina despre Duhul Sfânt şi locul ei în teologie.
2.
Duhul Sfânt este o Persoană.
3.
Dumnezeirea Duhului Sfânt.
4.
Simbolurile Duhului Sfânt .
5.
Denumirile Duhului Sfânt.
6.
Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii.
7.
Cele patru lucrări de bază ale Duhului Sfânt.
8.
Roada Duhului Sfânt.
9.
Plinătatea Duhului Sfânt.
10.
Cele nouă daruri ale Duhului.
11.
Călăuzirea Duhului Sfânt .
12.
Rolul şi locul Duhului Sfânt în predicarea Evangheliei.
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
I.
STATULTUL DISCIPLINEI
Pentru examenul de bacalaureat 2004,
DOCTRINE BIBLICE
are statut de
disciplină obligatorie pentru proba E,
în cadrul filierei vocaţionale,
profilul teologic,
şi
disciplină opţională pentru proba F,
în cadrul
claselor
ce au alte profiluri decât cel teologic.
Il.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Definirea conceptelor şi noţinilor biblice de bază;
2.
Interpretarea unui text biblic;
3.
Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;
4.
Elaborarea unui eseu structurat;
5.
Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;
6.
Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III.
CONŢINUTURI
1.
Canonul Bibliei . Criterii de canonicitate.
2.
Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului.
3.
Natura şi atributele lui Dumnezeu.
4.
Învăţătura despre Trinitate.
5.
Revelaţia lui dumnezeu. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
6.
Lucrările lui Dumnezeu
.
Creaţia.
7.
Persoana lui Isus Christos. Divinitate şi umanitate.
8.
Lucrarea lui Isus Christos. Moartea şi Învierea Sa
9.
Ispăşirea realizată de Isus Christos.
10.
Originea omului. Căderea şi păcatul originar.
11.
Păcatul . Natura păcatului şi consecinţele lui.
12.
Planul de mântuire a omenirii.
13.
Actele de cult ale Bisericii. Botezul şi cina Domnului.
14.
Slujbele din Biserică.
15.
Funcţiile Bisericii : închinare, părtăşie, evanghelizare
Notă:
Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
CULTUL MUSULMAN
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2004,
LEGISLA TIE ISLAMICA
are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, şi poate fi aleasă la
proba E.
Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II.
COMPETENTE GENERALE (în limba română):
1.
Utilizarea corecta a terminologiei specifice Legislatiei Islamice .(Scopul si obiectul de studiu);
2.
Interpretarea cu argumente din Coran si Sunna a notiunii ritualului, a felurilor si a modurilor de practicare a acestora;
3.
Definirea notiunii de "persoana responsabila" si a sarcinilor cei revin acestuia din punct de vedere al Legislatiei Islamice;
4.
Insusirea legilor Islamului si metodologia de aplicare a acestora in viata sociala.
PROGRAMA: ISTORIA ROMÂNILOR
I.
STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
În cadrul
examenului
de bacalaureat 2004,
Istoria românilor
are
statut
de
disciplină opţională. Istoria românilor
poate
fi
aleasă
la
proba D,
la
proba E
sau
la
proba F,
în funcţie de
filiera şi
profilul liceului
absolvit.
Proba de
examen
la
Istoria românilor
este o
probă scrisă
cu
durata de 3 ore.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:
•
utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor/ a conceptelor istorice menţionate în curriculum
;
•
corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;
2.
utilizarea limbajului istoric adecvat
în prezentarea
şi analizarea
faptelor istorice
;
3.
plasarea faptelor istorice în timp şi în spaţiu:
•
recunoaşterea
apartenenţei
unui eveniment/ proces la o epocă istorică şi la un spaţiu istoric;
4.
operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise, la prima vedere:
•
recunoaşterea, compararea şi
analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice;
•
compararea unor opinii diferite despre acelaşi
fapt
istoric;
S. analizarea schimbărilor în societate:
•
stabilirea şi prezentarea unor asemănări
/
deosebiri
între fapte
istorice;
•
recunoaşterea
şi prezentarea
unor schimbări intervenite
în
societate şi a diversităţii
surselor schimbării;
•
analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe care le generează asupra societăţii;
•
stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate
în
cadrul
faptelor
istorice/ între faptele istorice.
III.
TEME
1.
De la geneza etnică Ia geneza statală
1.1
Termeni istorici-cheie
,
concepte,
probleme de atins: etnogeneză
tradiţie istorică
1.2
Conţinuturi:
Civilizaţia
şi istoria
daco-geţilor Trăsăturile civilizaţiei romane în Dacia
Etnogeneza românească: semnificaţia sintezei
Constituirea statelor medievale: Transilvania, Ţara Românească (Ungro-Vlahia), Moldova, Dobrogea
2.
Civilizaţia românească în context european, secolele al XV-iea
-
al XVII-iea
2.1
Termeni istorici-cheie,
concepte,
probleme de atins:
autonomie,
vasalitate, suzeranitate,
independenţă, principat influenţe bizantine
,
influenţe occidentale
"feudalism
românesc
",
"politică
de cruciadă
"
2.2
Conţinuturi:
Biserica
şi
Domnia
Politica externă a
voievozilor:
Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul
*Studiu de caz:
Călători străini despre civilizaţia medievală românească
3.
Premisele constituirii României moderne
3.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: tradiţia romanităţii
politică hegemonică,
statut internaţional, secol
fanariot
formarea naţiunii române, europenizare, drepturi
şi
libertăţi cetăţeneşti, proiect liberal anul 1821 în Ţara Românească
3.2
Conţinuturi:
Relaţiile
statelor
româneşti cu Marile Puteri. Criza orientală Conştiinţa naţională şi emancipare politică
*Studiu de caz:
Drepturile
şi
libertăţile cetăţeneşti la 1848
4.
Crearea instituţiilor moderne
4.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de
atins:
legislaţie modernă,
Constituţie,
monarhie constituţională, colegiu
electoral,
corp profesoral
,
diasporă
alternanţă la guvernare,
responsabilitate
ministerială,
opoziţie
parlamentară
opera reformatoare a lui Al.I.Cuza
progresul
societăţii
româneşti după cucerirea independenţei de stat
4.2
Conţinuturi:
Constituirea
şi consolidarea
statului
român
modern
,
1859-1881;
principalele instituţii
(monarhie,
parlament,
guvern)
Statul -
agent
al modernizării, până la primul război mondial Românii din afara graniţelor
*Studiu de caz
(
la alegere): Statutul izraeliţilor, înainte
şi după
Congresul de la Berlin; Spiru Haret
şi
modernizarea
învăţământului românesc
5.
Unitate şi diversitate în România Mare
5.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
Marea
Unire,
România Mare, stat naţional unitar
unificare
administrativă, egalitate
politică, reformele legislative
*partid
etnic
5.2
Conţinuturi:
România în timpul primului război mondial. Constituirea României Mari Unificarea politică
şi
administrativă
*Studiu de caz
(
la alegere): Drepturi
şi
libertăţi democratice în Constituţia din 1923; Partidele etnice reprezentate
în
Parlamentul României Mari
6.
Stat, societate şi cultură
6.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de
atins:
clasă politică, proces electoral, legionarism, comunism, monarhie autoritară
6.2
Conţinuturi:
Noua clasă politică
şi
democratizarea
societăţii
româneşti. Regimul politic între 1918-1938 Sfârşitul
regimului
parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940
7.
Economia şi societatea în perioada comunistă
7.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
naţionalizare, colectivizare,centralism
economic,
plan cincinal, sovrom chiabur, mic burghez,
"erou
al muncii socialiste"
confiscarea proprietăţii private,
"proprietate a
întregului popor
"
7.2
Conţinuturi:
Contradicţiile industrializării Colectivizarea şi impactul asupra satului
8.
Dominaţia ideologică şi represiunea politică
8.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de
atins:
activist, cenzură, proletcultism, dizident, deportare, muncă forţată, rezistenţă armată,
Securitatea
"revoluţionar de profesie", "duşman
al
poporului", "revoluţie culturală", "omul nou", "societate socialistă multilateral dezvoltată"
desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice
8.2
Conţinuturi:
Regimul politic, monopolul
ideologic şi "producţia
culturală" Securitatea şi represiunea politică
Forme de
rezistenţă anticomunistă
9.
Statul şi societatea civilă, după 1989
9.1
Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: căderea regimului comunist
pluralism politic
stat de drept, parlament
9.2
Conţinuturi:
Instituţiile statului de drept
Notă:
•
Abordarea fiecărei teme, din programa de examen, se realizează conform curriculum-ului naţional (termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins; conţinuturi; studiu de caz).
•
Fiecare dintre termenii istorici-cheie, conceptele, problemele de atins din lista de mai sus va fi abordat din perspectiva competenţelor prezentate Ia punctul II.
•
Termenii istorici-cheie, conceptele, problemele de atins, respectiv, conţinuturile prevăzute cu asterisc ( * ) şi scrise cu litere italice se adresează NUMAI elevilor de la clasele cu 3 ore săptămânal, filiera teoretică - specializarea ştiinţe sociale, filiera vocaţională - profilul militar-uman.
•
Este recomandat oricare dintre manualele de clasa a XII-a, aprobate prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale şi aflate în vigoare în anul şcolar 2003-2004.
•
Toate subiectele vor fi elaborate conform programei de examen şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
PROGRAMA: ISTORIA UNIVERSALA
I.
STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
În cadrul examenului
de bacalaureat
2004,
Istoria universală
are statut
de disciplină opţională.
Istoria universală poate fi
aleasă
la proba E
sau
la proba F, în funcţie de filiera
şi
profilul liceului
absolvit.
Proba de examen la
Istoria universală
este o
probă scrisă
cu
durata de 3 ore.
II.
Competenţe de evaluat
1.
înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:
•
utilizarea,
în
contexte noi,
a
noţiunilor/
a conceptelor
istorice menţionate
în curriculum;
•
corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;
2.
utilizarea limbajului istoric adecvat
în prezentarea şi analizarea faptelor istorice;
3.
plasarea faptelor istorice în timp şi în spaţiu:
•
recunoaşterea
apartenenţei
unui
eveniment/
proces la
o epocă
istorică
şi
la un spaţiu istoric;
4.
operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise, la prima vedere:
•
recunoaşterea, compararea
şi analizarea
unor informaţii furnizate
de
surse istorice;
•
compararea unor opinii diferite despre acelaşi
fapt
istoric;
5.
analizarea schimbărilor în societate:
•
stabilirea şi
prezentarea unor
asemănări/
deosebiri între fapte istorice;
•
recunoaşterea şi prezentarea unor schimbări intervenite
în societate şi
a diversităţii
surselor schimbării;
•
analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe
care
le
'
generează
asupra
societăţii;
•
stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate
în
cadrul faptelor istorice/ între
faptele
istorice.
III.
TEME
Clasa a IX-a:
1.
Modele de organizare politică în Grecia Antică
1.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: polis, cetăţean, instituţii, vot
spirit
civic,
democraţie directă
omul
în
viziunea
vechilor greci colonizarea greacă, elenismul
1.2
Conţinuturi:
Atena şi Sparta:
viaţa
publică şi privată
Ştiinţa şi
arta
2.
Roma imperială
2.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de
atins:
romanizare, sincretism, interpretatio Romana
stat universal, *orbis Romanus, frontierele imperiului
2.2
Conţinuturi:
Evoluţia
ideii imperiale
*PaxRomana
3.
Moştenirea imperială în Europa creştină
3.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de
atins:
papalitate, *ideologie imperială,
*imperiu
unic, putere
seculară, învestitură,
erezie
cruciadele
3.2
Conţinuturi:
*De
la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin
*Ideea de Imperiu
în
Occident Creştinismul: crize
şi contacte
*Studiu de caz:
Ideea de cruciadă Clasa a X-a:
4.
Naşterea democraţiei nord-americane:
4.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
*boicot, *Declaraţia de independenţă Congres, Constituţia americană
4.2
Conţinuturi:
*Războiul de independenţă
Separaţia puterilor în stat: control şi echilibru
5.
Franţa în epoca revoluţiei
5.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
revoluţie politică, revoluţie soeeială, democraţie reprezentativă, salvare publică, iacobinism
5.2
Conţinuturi:
De la revoluţia moderată la domnia terorii
6.
Europa napoleoniană
6.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Concordat, Cod Civil, Blocada Continentală mişcare naţională
6.2
Conţinuturi:
De la Consulat la Imperiu Imperiul napoleonian
Influenţele revoluţiei franceze şi ale epocii napoleoniene asupra Europei modeme
Clasa a XI-a :
7.
Noile ideologii. Liberalism, naţionalism. socialism
7.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Risorgimento, carbonari, Zollverein
7.2
Conţinuturi:
Ideologii naţionale şi acţiune politică ( unificarea Italiei şi a Germaniei)
8.
Europa şi lumea la cumpăna veacurilor
8.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
pact colonial, societate colonială, *emigraţie,
*naturalizare,
*asimilare,
*dominion
"Realpolitik''
8.2
Conţinuturi:
Imperiile coloniale
*Cursa înarmării şi primele conferinţe pentru dezarmare
*Studiu de caz:
Politica externă a României la sfârşitul secolului al XIX-iea
şi începutul
secolului al XX-lea
9.
Primul război mondial
9.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
mobilizare, război mondial, război industrial, război naval
9.2
Conţinuturi:
Un nou tip de război; mobilizarea populaţiei
*Marile bătălii
10.
Noua ordine internaţională
10.1
Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
pacifism
,
demilitarizare, *regim de m
a
ndat
,
*reparaţii
de război
*intervenţionism,
*revizionism,
*conciliatorism,
*moratoriu
*zonă liberă
10.2
Conţinuturi:
Noile frontiere şi noile state. Formarea statului naţional unitar român Societatea
Naţiunilor
şi politica securităţii colective
11.
Al doilea război mondial
11.1
Termeni-istorici
cheie, concepte, probleme de
atins:
Blitzkrieg, genocid rezistenţă, insurecţie
"războiul ciudat",
războiul
în Pacific
11.2
Conţinuturi:
Războiul
total
Holocaustul
Victoria
Naţiunilor
Unite.
Contribuţia
României
12.
Relaţiile internaţionale postbelice
12.1
Termeni-istorici
cheie,
concepte,
probleme
de
atins:
*"Cortina
de fier"
politică
de securitate,
blocurile militare, politică de
descurajare
nucleară
12.2
Conţinuturi:
O.N.U. şi organismele
sale
"Războiul rece"
13.
Construcţia europeană
13.1
Termeni-istorici
cheie, concepte,
probleme de
atins:
democraţia occidentală, integrare
politico-economică, Uniunea
Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul Europei,
*legislaţie
europeană, *moneda
europeană,
"cetăţenia europeană"
13.2
Conţinuturi:
Necesitatea
şi
principiile unităţii europene
Notă:
►
Abordarea
temelor din programa de examen
a
claselor a IX-a, a X-a şi a XI-a, se realizează conform curriculum-ului naţional (termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins; conţinuturi; studiu de caz).
►
Fiecare dintre termenii istorici-cheie, conceptele şi problemele de atins din lista de mai
sus
va fi abordat din perspectiva competeţelor prezentate la punctul
II.
►
Termenii istorici-cheie, conceptele şi problemele de atins, respectiv, conţinuturile prevăzute cu asterisc
(*)
şi scrise cu litere italice se
adresează
NUMAI
elevilor
de Ia clasele cu 2 ore
săptămânal (clasa
a IX-a şi
a
X-a) respectiv celor cu 3 ore săptămânal
(clasa
a XI-a).
►
Sunt recomandate oricare dintre manualele de clasa a IX-a, a X-a, respectiv a XI-a
aprobate
prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale
şi
aflate în vigoare
în
anul şcolar 2003-2004.
►
Toate subiectele vor fi elaborate conform programei de examen
şi
nu vizează conţinutul unui manual anume.
BACALAUREAT 2004 PROGRAMA DE BIBLIOTECONOMIE
FILIERA VOCAŢIONALĂ PROFIL PEDAGOGIC
SPECIALIZAREA BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Valorificarea cunoştinţelor necesare activităţii în biblioteca şcolară
2.
Formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicaţiilor
3.
Manifestarea unor comportamente adecvate în relaţia cu publicul cititor
4.
Organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor europene
1. Valorificarea cunoştintelor necesare activitătii în biblioteca şcolară
Competente specifice
Continuturile învătării
1.1 Familiarizarea elevului cu noţiunile generale de biblioteconomie
bibliologie
bibliotecă până la ieşire
1.2 Realizarea activităţii practice în bibliotecă
de bibliotecă
1.3 Realizarea unei bibliografii specifice
-
Bibliografii specifice
2. Formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicatiilor
2.1 însuşirea modalităţilor de catalogare şi de clasificare a documentelor
conservare
2.2 Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea normelor de conservare a colecţiilor
-
Conservarea publicaţiilor
3. Manifestarea unor comportamente adecvate în relatia cu publicul cititor
3.1 Identificarea comportamentului adecvat în relaţia cu cititorul
-
Biblioteca - factor de educaţie în şcoală
3.2 Perfecţionarea profesională a bibliotecarului
-
Relatiile profesionale ale bibliotecarului
3.3 Relaţionarea bibliotecii şcolare cu celelalte instituţii implicate în sfera educatiei
-
Colaborarea bibliotecii şcolare cu celelalte
tipuri de biblioteci
4. Organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor europene
4.1 Elaborarea unei legislaţii care să permită modernizarea şi informatizarea bibliotecii
-
Legislaţia după care funcţionează biblioteca
şcolară
4.2 Realizarea informatizării bibliotecii
-
Informatizarea bibliotecii
4.3 Actualizarea fondului de carte
-
Dezvoltarea colecţiilor bibliotecii şcolare
4.4 Crearea unor relaţii de colaborare cu instituţii
similare
-
Colaborarea bibliotecii cu instituţii similare
din străinătate
-
Elemente generale de biblioteconomie şi
-
Traseul publicaţiilor de la intrarea în
-
Utilizarea eficientă a spaţiilor şi a mobilierului
-
Structura funcţională a bibliotecii
-
Colecţii: constituire, dezvoltare, evidenţă,
-
Catalogarea şi clasificarea documentelor
PROGRAMA: PEDAGOGIE FILIERA VOCAŢIONALĂ PROFILUL PEDAGOGIC
SPECIALIZĂRILE:
•
bibliotecar-documentarist
•
instructor-animator
•
instructor
de
educaţie extraşcolară
•
pedagog
şcolar
I.
STATUTUL DISCIPLINEI DE
EXAMEN
În temeiul
Legii Învăţământului
nr. 84/1995,
republicată
cu modificările
şi completările ulterioare, şi în
conformitate
cu metodologia
de organizare şi
desfăşurare a examenului
de bacalaureat,
aprobată
prin Ordin
al
Ministrului educaţiei
şi cercetării
nr /2002,
absolvenţii
ultimei
clase de liceu,
învăţământ
de zi,
filiera
vocaţională,
au
dreptul să susţină
examenul de bacalaureat la
disciplinele pedagogice
(Pedagogie
generală, Didactică, Teoria
educaţiei,
Pedagogie socială),
în cadrul
probei la alegere
(proba e)
din
aria
curriculară specifică
profilului pedagogic
şi
specializărilor bibliotecar-documentarist, instructor-animator,
instructor
de educaţie
extraşcolară şi
pedagog
şcolar.
Prezenta programă
selectează
competenţele generale
şi
specifice
la
a căror
dezvoltare
contribuie
disciplinele
pedagogice
,
prin conţinuturile
lor
specifice, şi care vor fi evaluate.
II.
COMPETENTE DE
EVALUAT
1.
Utilizarea adecvată a unor concepte
ştiintelor edcuatiei
în diferite contexte de comunicare
Competente
specifice
Continuturile
învătării
1.1 Analiza
conceptelor şi
a relaţiilor dintre
conceptele specifice
ştiinţelor
educaţiei, în scopul
interpretării mesajelor
cu conţinut educativ
de curriculum)
1.2
Elaborarea
unor mesaje
c
.
u c
.
o
.
nţinut educativ în scopul facilitării comumca
""
rn cu
parteneri
educaţionali
-
elevi, cadre didactice, părinţi etc.
-
Medii educaţionale
-
şcoala, familia,
Biserica
,
mijloacele
de informare
în masă, organizaţiile
nonguvernamentale
2.
Aplicarea
conceptelor specifice ştiintelor în or2anizarea unor
activităti educative
2.1
Corelarea
elementelor
de conţinut
ale
proiectării
activităţilor
educative cu cerinţele acesteia
etape,
metode şi mijloace)
2.2
Elaborarea
într-o
succesiune
logică
a
etapelor
proiectării
activităţilor
educative
3.
Analiza
fenomenului educaţional şi
a
interdependenţei dintre factorii implicaţi în procesul
educational
3.1
Descrierea
specificului fenomenului
educaţional,
în scopul
interpretării relaţiilor dintre
factorii implicaţi în procesul
educational
4.
Valorificarea
specificului
diferitelor forme de educatie în actiunile educative
si
de
orientare
şcolară
4.1
Identificarea caracteristicilor diferitelor tipuri de
educaţie, în scopul
integrării lor într-un demers didactic
centrat
pe nevoile
de
dezvoltare
ale elevilor
informativ
-
Funcţiile
şi formele educaţiei
-
Finalităţile
educaţiei
(tipuri de finalităţi
- ideal,
scop, obiective)
-
Introducere
în teoria
curriculum-ului (concepte,
tipuri
-
Organizarea
activităţilor
educative
-
Proiectarea
activităţilor
educative (cerinţe,
conţinut,
-
Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale
-
Funcţii şi
forme
ale evaluării şcolare
-
Funcţiile
şi formele educaţiei
-
Sistemul de
învăţământ
-
Educaţia intelectuală -
obiective, raportul
formativ-
-
Educaţia
morală
-
obiective, metode specifice, raportul conştiinţă - conduită morală
4.2
Formularea
unor direcţii de
orientare şcolară cu ajutorul aspectelor specifice
diferitelor tipuri de educaţie
4.3
Argumentarea
necesităţii educaţiei permanente
în societatea actuală
-
Educaţia permanentă
-
o necesitate în
lumea
contemporană (specific,
conţinut,
obiective,
metode,
forme de
organizare) .
-
Educaţie estetică
- obiective
-
Educaţie
religioasă
-
obiective
-
Educaţie fizică - obiective
-
Consilierea şcolară
şi
profesională
-
obiective,
factorii orientării
-
Socializarea -
(mecanisme, funcţii, etape)
ID.
TEME
•
PEDAGOGIE GENERALĂ
1.
Funcţiile şi
formele
educaţiei
2.
Finalităţile
educaţiei
(tipuri de
finalităţi
- ideal,
scop,
obiective)
3.
Sistemul
de
învăţământ
•
DIDACTICĂ
1.
Organizarea
activităţilor
educative
2.
Operaţionalizarea
obiectivelor educaţionale
3.
Introducerea în
teoria curriculum-ului (concepte,
tipuri
de curriculum, conţinuturile
învăţării)
4.
Proiectarea
activităţilor
educative
(cerinţe, conţinut, etapte,
metode
şi
mijloace)
5.
Funcţii
şi forme ale
evaluării
şcolare
•
TEORIA EDUCAŢIEI
1.
Educaţia intelectuală- obiective,
raportul
formativ-informativ
2.
Educaţia morală -
obiective,
metode
specifice, raportul
conştiinţă -
conduită
morală
3.
Educaţia estetică
-
obiective
4.
Educaţia
religioasă - obiective
5.
Educaţia fizică -
obiective
6.
Consilierea
şcolară şi
profesională
-
obiective,
factorii
orientării
•
PEDAGOGIE SOCIALĂ
1.
Educaţia
permanentă
- o
necesitate
în
lumea
contemporană (specific, conţinut, obiective, metode, forme
de
organizare)
2.
Socializarea -
(mecanisme,
funcţii, etape)
3.
Medii
educaţionale - şcoala,
familia,
Biserica,
mijloacele
de informare în masă
PROGRAMA: PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT
PROBA F
-
PREGĂTIRE
MILITARĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN:
În cadrul
Examenului
de
Bacalaureat- disciplina
„Pregătire Militară" are
statut de disciplină
opţională pentru elevii
din
colegii militare subordonate M.Ap.N, putând fi aleasă în cadrul probei
„F".
Exprimarea opţiunii elevilor pentru
susţinerea
probei practice
la
disciplina
„Pregătire
Militară" se face pe fişe individuale, în
termenul
prevăzut
de
„Regulamentul
de
organizare şi
desfăşurare
a Examenului de
Bacalaureat
"
care se
depun,
în
mod obligatoriu
la secretariatul colegiului militar.
Evaluarea elevilor se realizează
prin
susţinerea unei probe practice
care
vizează
competenţele şi abilităţile de executare
a mişcărilor,
acţiunilor şi operaţiunilor
prevăzute
în regulamentele
militare generale.
La proba practică
„Pregătirea
Militară'' se pot
înscrie toţi elevii
din colegiile militare
care îşi asumă
întreaga
responsabilitate
privind
compatibilitatea
nivelului de pregătire militară generală cu nivelul
exigenţelor
impuse de Examenul de Bacalaureat.
II.
COMPETENŢE DE EVALUARE:
Pentru
susţinerea Examenului
de Bacalaureat la disciplina
„Pregătire
Militară'',
elevul va
trebui
să facă
dovada următoarelor
abilităţi şi elemente
de
competenţă
dobândite la
nivel
liceal:
-
valorificarea capacităţii
motrice necesare
executării corecte a
mişcărilor
specifice
instrucţiei de front individuale,
aruncării cu
precizie
a grenadelor
de mână
şi
luptei
corp
la
corp cu armamentul
portativ
(machetă).
-
aplicarea corectă şi cu siguranţă a
regulilor
şi
operaţiunilor
de tragere
cu arma
de
calibru redus 5,6mm, în condiţiile specifice executării sedinţei a
doua de tragere
cu această categorie
de armament.
-
verificarea
deprinderilor privind
aplicarea procedeelor expeditive
de
măsurări în teren, orientarea în teren şi indicarea
obiectivelor,
întrebuinţarea
hărţilor topografice pentru rezolvarea unor probleme
specifice
activităţii
militare.
III.
CONŢINUTURI:
►
Instrucţia de
front (
l.F
.
)
Instrucţia de
front fară arma:
-
poziţiile fără armă;
-
alinierea;
-
descoperirea şi acoperirea;
-
deplasarea militarilor;
-
întoarcerile
de pe loc;
-
oprirea;
-
salutul
militar, prezentarea onorului de pe loc
şi
din mişcare;
-
ieşirea militarului
din formaţie,
prezentarea
în faţa comandantului
şi
intrarea în
formaţie;
-
prezentarea
militarului în faţa
comandantului, în încăperi.
Poziţii pentru luptă;
aruncarea grenadelor;
lupta
corp
la
corp.
►
Topografie militară
(T.M.)
procedee expeditive de măsurare
în
teren:
-
determinarea expeditivă
a
distanţelor
în teren;
-
determinarea
expeditivă a
înălţimilor
şi detaliilor
de teren;
-
determinarea
expeditivă
a unghiului
de pantă, caracteristicilor cursurilor
de
apă şi
paduri
-
orientarea în
teren şi măsurarea
obiectivelor fară
hartă:
-
determinarea punctelor cardinale după
aştrii şi
prin alte procedee;
-
descrierea busolei şi reguli de întrebuinţare;
-
determinarea
punctelor
cardinale
cu
busola;
-
determinarea
azimutului
unei
direcţii;
-
deplasarea după
azimut.
-
probleme ce
se rezolvă în teren, cu ajutorul hărţii:
-
orientarea în teren cu
hartă;
-
procedee de
orientare a
hărţii
şi
stabilire a
locului de
staţie;
-
deplasarea în
teren după hartă.
►
Instrucţia tragerii ( I.T.)
cunoaşterea şi întrebuinţarea armei de tir cu
calibru
redus 5,6 mm:
-destinaţie, caracteristici tehnico-tactice, părţi componente, funcţionare
,
mânuire, întreţinere şi păstrarea armei;
- demontare, montare, rolul părţilor componente în funcţionarea armei;
incidente
de tragere şi remedierea lor; controlul şi pregătirea pentru tragere; cunoaşterea muniţiei.
reguli şi
operaţiuni
de tragere cu arma de tir cu
calibru
redus (5,6 mm.); reguli
şi
măsuri de siguranţă pe timpul executării
şedinţelor
de tragere
;
executarea şedinţei a doua de tragere cu arma de tir cu calibru redus
(5,6
mm.)
;
IV.
PRECIZĂRI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA PROBEI
În cadrul probei,
fiecare
candidat va rezolva minimum două probleme la „Instrucţia de Front" şi „Topografie Militară" şi va executa obligatoriu sedinţa a două de tragere
cu arma
de tir cu calibru redus 5,6 mm.
Evaluarea candidaţilor se execută de către o subcomisie formată din 2-3 ofiţeri cu experienţă în domeniu, propuşi de Statul Major al Forţelor Terestre.
Candidaţii vor fi repartizaţi în grupe, iar ordinea de
susţinere a
probelor nu este obligatorie,
ea
fiind stabilită de membrii
subcomisiei
pentru disciplina
„
Pregătire Militară" şi
aprobată
de preşedintele
comisiei
examenului de Bacalaureat d1n colegiul militar.
Toate probele se
organizează şi
desfăşoară în
spaţii
delimitate pin marcaje
vizuale,
unde
au acces
numai examinatorii
,
candidaţii
şi
delegaţii MECI.
Punctele obţinute în urma executării şedinţei
a
doua de tragere cu arma de tir
cu calibru
redus
(5,6
mm
.
) se
transformă
în
note
astfel:28-30p
=
10;
25-27p
=
9;
22-24p
=
8; 20-2lp
=
7; 17-19p
=
6; 15-16p
=
5;
sub
15p
=
4.
Media finală (MF)
se
calculează aplicându-se formula:
MF
IF
+
TM
+
2/T
4
PROGRAMA:ISTORIA MUZICII
ISTORIA BALETULUI ISTORIA TEATRULUI
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de bacalaureat 2004,
istoria
muzicii, teatrului şi baletului constituie probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale şi constituie probă scrisă.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Istoria muzicii, teatrului şi baletului se înscrie în rândul disciplinelor de strictă specialitate, ce se adresează elevilor de la liceele de artă.
Competenţele de evaluat :
utilizarea noţiunilor istorice specifice menţionate în curriculum; corelarea unor noţiuni cu fapte istorice;
interpretarea unor evenimente istorice marcante şi prezentarea personalităţilor epocii respective care
au
condus la dezvoltarea artelor;
recunoaşterea, şi analizarea unor informaţii fumizate de surse istorice;
compararea unor opinii diferite privind încadrarea stilistică a creatorilor reprezentativi; descrierea şi explicarea unor fapte şi fenomene istorice prin raportarea la curentul epocii respective ;
utilizarea corectă şi adecvată a limbajului specific;
operarea cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară;
III.
CONŢINUTURI
I.
Programa pentru istoria muzicii
A.Istoria muzicii universale Conţinuturi:
1.
Antichitatea greco-romană: semnificaţie privind evoluţia ideilor estetice în cadrul spiritualităţii europene.
2.
Cultura muzicală medievală bizantină; importanţa acesteia privind specificul muzicii ortodoxe la români. Evoluţia gândirii muzicale a Evului Mediu în apusul Europei, de la "cantus planus" gregorian, până la momentul apariţiei polifoniei (Ars antiqua). Muzica laică a Evului Mediu creaţia muzical poetică, trubaduri, trouveri, minnesengeri.
3.
Renaşterea muzicală (caracteristici şi cronologia perioadei) debutul epocii modeme în spiritualitatea europeană; dezvoltarea profesionalismului; genuri muzicale caracteristici; madrigalul, motetul, rnissa. "Ars nova", şcoala franco-flamandă (caracteristici, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei. Camerata florentină şi Monteverdi.
4.
Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea (creatori ai preclasicismului muzical A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc.). J.S.Bach - creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore, creaţia vocal-instrumentală de operă barocă. (Purcelle, Hăendel).
5.
Premise ale apariţiei clasicismului muzical (D.Scarlatti, fii lui J.S.Bach, Şcoala de la Mannheim). Forma de "sonată" (semnificaţie) evoluţia simfoniei şi a cvartetului clasic (I.Haydn); muzica simfonică şi de operă (W.A.Mozart); simfonismul, sinteza clasică, premise romantice (L.van Beethoven).
6.
Romantismul: încadrarea în epocă, trăsături generale, forme şi genuri predilecte, evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului, virtuozitatea instrumentală. Şcolile muzicale naţionale; compozitori reprezentativi (cu precădere Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner).
7.
Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea
şi
începutul sec.XX; impersionism, post-romantism, expresionism, compozitori repreztentativi ( în special C.Debussy, R.Strauss, A. Schănberg şi noua şcoală vieneză). Avangarda muzicală contemporană; multitudinea orientărilor stilistice ale secolului nostru (de la neoclasicism la muzica concretă şi electronică; aleatorismul, constructivismul, sisteme muzicale de sinteză, compozitori reprezentativi I.Stravinski, B,Bartok, O
.
Messiaen
,
K. Stockhausen,
P. Boulez
,
Y. Xenakis,
J.
Cage ş.a.).
B.Istoria muzicii româneşti
1.
O.Enescu - creator şi interpret; naţional şi universal în opera compozitorului
2.
Creatori români în perioada interbelică (M.Jora, P
.
Constantinescu ş.a.)
3.
Direcţii şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec
.
XX (A.Stroe, Şt. Niculescu, I.Olah, A.Vieru, W
.
Berger ş.a.)
4.
Genuri muzicale predilecte ( coral, cameral, simfonic, operă) în muzica secolului XX şi compozitori reprezentativi.
Notă:
Pentru anul şcolar 2003-2004, structura de subiecte pentru disciplina Istoria muzicii şi Istoria teatrului va conţine obligatoriu şi minimum un item reprezentând fragmente muzicale/literare de referinţă din lucrările compozitorilor/dramaturgilor indicaţi în programa de bacalaureat, pentru a fi recunoscute
în
sistem grilă.
2.
Programa pentru istoria baletului
Conţinuturi:
1.
Dansul în Grecia Antică:
dansul alături de muzică şi poezie felurile dansului antic grecesc
2.
Naşterea şi fundamentarea baletului
-
Ballet comique de la reine
.
Epoca lui Ludovic al XIV-lea. Academia de dans; Lully, Moliere - comedia balet.
3.
J.G.Noverre -reformator şi teoretician al baletului
"Scrisori
despre dans şi balete".
4.
Baletul în epoca romantică
climatul romantic; F.Taglioni, "La Silphide". Caracterele artei noi. F.Elsser, C.Grisi şi "Gissele". Rolul celor trei dansatoare în evoluţia baletului.
J.Perrot, J.Mazilier, A. S.Saint-Leon, C.Blasis. Caracterele baletului în perioada romantică până la sfârşitul sec.XIX în Franţa, Italia, Danemarca.
A.Bournonville. Baletul în Rusia. Înfiinţarea
şcolilor
imperiale şi regale de dans. Coregrafi. P.I.Ceaikovski şi noua orientare în muzica de balet
:
"Frumoasa
din pădurea adormită",
"Lacul
lebedelor", "Spărgătorul de nuci".
Marius Petipa, personalitate artistică
şi
creatoare
.
5.
Precursorii modernismului şi contribuţia lor la dezvoltarea baletului Lo'ie Fuller, Isadora Duncan, E.Dalcroze
6.
S.Diaghilev şi "Baletele ruse". Coregrafi, compozitori, interpreţi, baletele.
7.
Perioada experimentală
în
baletul contemporan.
suprarealismul
în
balet. I.Stravinski, Serge Lifar şi neoclasicismul.
8.
Expresionismul
german.
premisele apariţiei curentului artistic
reprezentanţii expresionismului şi discipolii acestora
9.
Baletul post-modern. Baletul contemporan.
tehnică, expresie în baletul american, olandez., Coregrafi şi interpreţi.
10.
Baletul în România:
evoluţie, coregrafi, compozitori, interpreţi Floria Capsali-fondator de şcoală naţională balete româneşti
PROBA PRACTICĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de bacalaureat 2004, proba practică pentru muzică, coregrafie şi teatru,constituie probă la alegere din aria curriculară
specifică
profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
redarea corectă a textului/partiturii, cu elementele tehnice, stilistice şi interpretative ale repertoriului; elaborarea fundamentului teoretic al repertoriului
specific
realizarea calităţii artistice în interpretarea repertoriului specific profilului studiat;
valorificarea
potenţialului personal şi creativ în actul interpretativ;
comunicarea artistică în perspectiva relaţiei interpret-public
3.
Programa pentru proba practică MUZICĂ
I.
Sectia instrumentală
- A) un studiu -cel puţin Ia nivelul clasei a XII a;
B)
două lucrări la alegere, diferite ca stil, caracter, formă - cel puţin din programa clasei a XII-a;
C)
citire
la prima vedere - minimum 12 măsuri,la nivelul clasei a XII-a. Proba C) se va desfăşura astfel:
În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare instrument, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
Pentru evaluarea probei practice ( proba de recital, respectiv A şi B), se va ţine cont de următoarele criterii:
fidelitatea respectării textului realizare tehnică
realizare stilistică
expresivitae, creativitate (nota personală) Aprecierea
se
va face conform baremului probei
Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului ( cel puţin la nivel mediu) realizare tehnică ( cel puţin la nivel mediu)
realizare stilistică
Pentru fiecare candidat, timpul maxim acordat este de maximum 30 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.
Nota Ia proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele
acordate
la probele A, B,C.
II.
Sectia teoretică
A)
Auz muzical
- 1 interval simplu consonant şi disonant
-1 interval compus (până la cvintadecima inclusiv)
-1 trison în poziţie strânsă
-1 trison în poziţie largă
Pentru evaluarea probei A), recunoaşterea corectă a intervalelor se poate realiza din trei încercări. Fiecare interval recunoscut, va fi apreciat conform baremului probei.
B)
Solfegiu la prima vedere,
de 12 măsuri de 4 sau 3 timpi, în cheile sol şi fa, în tonalităţi cu maximum 3 alteraţii constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii şi modulaţii pasagere la tonalităţi apropiate - o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, Ia relativă, la omonimă.
Se va analiza solfegiul
în
plan melodic şi ritmic.
Pentru evaluarea probei B), se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă
execuţia corectă din punct de vedere ritmic analiză corectă din punct de vedere teoretic
Aprecierea se va face
conform
baremului probei
C)
Dicteu:
1)
dictat melodic de 12 măsuri
,
de complexitate şi conţinut similare celor de la proba de solfegiu;
2)
dictat armonic la 4 voci de 8 măsuri, în tonalităţi majore, cu maximum 2 alteraţii constitutive, cu acorduri placate, cu valori de pătrimi, doimi şi note întregi.
Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii:
-notarea corectă a înălţimilor
-notarea corectă a duratelor
Aprecierea se va face conform baremului probei
Pentru candidaţii Secţiei Teoretice, timpul maxim alocat fiecărui candidat
,
este după cum urmează:
proba A) 5 minute proba B) 15 minute proba C) 2 ore
Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, rară rotunjire, din notele
acordate
la probele A, B,C.
III.
Sectia canto
A)
trei lucrări cuprinzând o arie antică, un lied şi o piesă românească în tonalitatea şi limba originală;
B)
solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 sau 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2,3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).
C)
Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
Pentru evaluarea probei practice ( proba de recital, respectiv A), se
va
ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului
realizare tehnică realizare stilistică
expresivitae; creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei Proba B) se va desfăşura astfel:
În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
Pentru secţia canto clasic, comisia va fi alcătuită dintr-un profesor de specialitate canto şi un profesor de teoria muzicii.
Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de următoarele criterii:
-intonarea corectă
-execuţia corectă din punct de vedere ritmic
-analiză corectă din punct de vedere teoretic Aprecierea se va face conform baremului probei.
Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
IV.
Sectia canto popular
A)
trei lucrări cuprinzând o doină/baladă şi 2 melodii populare in ritmuri diferite din zona de provenienţă a candidatului.
B)
solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 sau 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2,3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).
C)
Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
Pentru evaluarea probei practice ( proba de recital, respectiv A), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului
realizare tehnică realizare stilistică
expresivitate, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei. Proba B) se va desfăşura astfel:
În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de unnătoarele criterii:
-intonarea corectă
-execuţia corectă din punct de vedere ritmic
-analiză corectă din punct de vedere teoretic Aprecierea se va face conform baremului probei.
Pentru candidaţii secţiei Canto ( clasic şi popular), timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:
proba A) 20 de minute proba B) şi
C)
15 minute
Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
4.
Programa pentru proba practică COREGRAFIE
Pentru candidaţii grupei a)
A)
Repertoriu - fragmente coregrafice din repertoriul coregrafilor W. Forsyte, J. Kilian, Mat- Ek. Elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.
Pentru candidaţii grupei b)
A)
Repertoriu - variaţii clasice. Din repertoriul de trei variaţii clasice impuse, elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.
Variaţiile impuse sunt:
Fete:
P. I. Ceaikovsky: "Frumoasa din pădurea adormită" - actul I
L. Minkus: "Don Quijote" - actul III
A. Adam: "Gissele" - actul I (varianta Gisselei)
Băieti
L. Minkus: "Don Quijote"- actul III
R. Drigo: "Corsarul " - actul II
P. I. Ceaikovsky "Lacul lebedelor" - actul III
Pentru evaluare probei practice pentru coregrafie, atât pentru candidaţii grupei a) cât şi pentru candidaţii grupei b), se va ţine cont de următoarele criterii:
-tehnic - gradul de dificultate al execuţiei
-artistic - fidelitate stilistică, expresivitate, muzicalitate
-analiză corectă din punct de vedere teoretic
Pentru candidaţii secţiei Coregrafie (grupa a şi b), timpul maxim alocat fiecărui candidat este de 20 de minute.
Aprecierea se va face conform baremului probei.
Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la proba A.
Notele acordate la probele A,B,C pentru muzică, respectiv A, pentru coregrafie, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rubricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înainte de începerea probei practice.
Notă: Probele practice pentru muzică, coregrafie şi teatru nu se susţin cu public.
La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi armonic. Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.
1. PROGRAMA: ISTORIA TEATRULUI
Licee de muzica, coregrafie si arta teatrala
A.
ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL
Continuturi:
1.
Antichitatea greaca:- tragedia, la alegere o opera: - Eschil - "Orestia"
-
"Prometeu inlantuit"
-Sofocle -"Oedip Rege"
-
"Antigona"
-
Euripide - "Medeea"
-
comedia - Aristofan - "Broastele"
2.
Teatrul latin - Plaut - "Ulcica" si "Soldatul fanfaron" - la alegere
3.
Teatrul medieval - Misterele
4.
Comedia dell'Arte Renasterea
5.
Lope de Vega - "Fantana turmelor" si "Cainele gradinarului" - la alegere
6.
William Shakespeare - drama istorica - "Richard al III-lea" Hamlet
-comedia fantastică "Visul unei nopţi de vară" 7.Clasicismul francez - Corneille -"Cidul"
-
Racine - "Fedra"
-
Moliere - "Avarul" si "Don Juan" - la alegere
8.
Teatrul secolului al XVIII-lea - Marivaux - o piesa
- Beaumarchai - o piesa
9.
C. Goldani - "Hangita" si "Sluga la doi stapani" - la alegere IO.Teatrul romantic - V.Hugo - "Hernani"
11.
Comedia sociala rusa la inceputul secolului al XIX-lea - N. Gogol -"Revizorul"
12.
Teatrul realist -A. P. Cehov "Pescarusul"
-
B.Show - "Pygmalion"
-
H.lbsen - "Nora"
13.
Strindberg - "Dansul Mortii" si "Domnisoara Julia" , la alegere
14.
Teatrul contemporan
a)
teatrul poetic - J.Giradoux - "Electra"
b)
teatrul absurdului - Eugen Ionescu -"Cantareata cheala"
c)
teatrul american - E. O'Neill - "Din jale se intrupeaza Electra"
B.
ISTORIA TEATRULUI ROMANESC
Continuturi:
1.
Inceputurile dramaturgiei romanesti - secolul al XIX-lea
-
Vasile Alecsandri - "Chirita in provintie"
2.B.P.Hasdeu - "Razvan si Vidra" 3.Al.Davila - "Vlaicu-Voda" 4.1.L.Caragiale - "O scrisoare pierduta" 5.B.St. Delavrancea - "Apus de soare" 6.T.Musatescu - "Titanic vals"
7.C.Petrescu - "Jocul ielelor" si "Act venetian" , la alegere 8.L.Blaga - "Mesterul Manole"
9.
M.Sebastian - "Steaua fara nume"
10.
M.Sorescu - "Raceala" 11.T.Mazilu- "Prostii sub clar de luna"
Bibliografie
Istoria teatrului universal - Ovidiu Drâmba
Istoria culturii şi civilizaţiei • Ovidiu Drâmba
Istoria teatrului universal - Ion Zamfirescu, voi. I-III, Ed. Pentru Literatura Universala
Istoria teatrului universal- Vido Pandolfi, vol. I-IV, Ed. Meridiane
Termeni-cheie ai analizei teatrului -Anne Ubersfeld, Ed. Institutului European, 1999 Panorama dramaturgiei universale - Ion Zamfirescu, Ed. Aius, Craiova, 1999
Istoria teatrului românesc - Mihai Vasiliu
Istoria literaturii universale - Ion Zamfirescu, Margareta Dolinescu, vol. I, EDP Istoria teatrului în România, vol. I-III, Ed. Academiei, I965, Bucureşti
Teatrul românesc - Ioan Masoff, Ed. Pentru Literatură
Istoria literaturii dramatice româneşti şi a artei spectacolului - Virgil Brădăţeanu, EDP, 1979, Bucureşti
*** Alte cursuri ,prelegeri, studii de specialitate
2.
Programa :ARTA ACTORULUI
A.
Lectura la prima vedere a unui text (lectura albă, lectura logică, nuanţare în funcţie de .diferite stări psihice indicate de comisie).
B.
Improvizaţie liberă cu 1-3 obiecte şi o stare sufletească. Obiectele vor fi alese prin din numărul de obiecte fixate de comisie.
C.
Recital din texte cuprinse în repertoriul personal ( maximum 5 texte, diferite ca gen literar). Proba A. şi B. se va desfăşura astfel:
În ziua probei, comisia elaborează, fixează şi pregăteşte textele la prima vedere, numărul de obiecte precum şi starea sufletească care le vor însoţi.Subiectele vor fi de acelaşi nivel.În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
Proba C se va desfăşura astfel:
Din repertoriul personal, elevul va prezenta un text indicat de comisie, după care va analiza teoretic textul prezentat ( gen literar, integrarea acestuia în spectacol-după caz, personaje).
Pentru evaluarea probelor practice, respectiv A,B,C,
se
va ţine cont de următoarele criterii: prezenţa scenică ( încadrarea în perspectivă într-un anumit gen de
erou,
unitatea psiho-fizică în acţiune)
expresivitatea vorbirii (dicţie, respiraţie, calitatea vocii, capacitatea de nuanţare logică şi afectivă)
aptitudini scenice
(
capacitatea de improvizare a acţiunilor scenice, imaginaţie repertoriu, notă personală).
Pentru fiecare candidat,timpul maxim acordat este de 20 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.
Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele
acordate
la probele A, B, C.
Notele acordate la probele A, B, şi C, precum şi nota finală
a
probei practice sunt consemnate în borderouri
cu
rebricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente
vor
fi pregătite de către comisia de examen,
înaintea
începerii probei practice.
Notă:Probele practice pentru muzică, teatru şi coregrafie nu se susţin cu public.
La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi armonic. Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.
PROGRAMA: STUDIUL FORMELOR ŞI DESENUL
A. ARTE PLASTICE ŞI DECORATIVE
1.
Organizarea unei suprafeţe folosind contraste valorice.
Contraste cantitative şi calitative. Echilibrarea petelor. Aplicaţii (studiul figurii umane, mulaj gips).
2.
Valoraţia, mijloc de expresie a volumului.
Relaţia plan-valoare; despre pasaj. Importanţa pasajului în scurgerea volumului
.
Trepte în înălţime spre alb şi profunzime spre negru. Se vor urmări probleme de paginaţie, raportul dintre obiectul studiat şi suprafaţa înconjurătoare. Portret compoziţional cu mâini.
3.
Raportul dintre obiectul studiat
şi
ambient.
Rezolvarea compunerii spaţiului plastic. Portret compoziţional cu mâini
.
4.
Construcţia pe baza observaţiei formelor morfologice ale corpului omenesc.
Construcţia va avea în vedere arhitectura detaliului anatomic. Cap de expresie
5.
Articulări de forme anatomice.
Articulare. Cap-gât-torace. Cap de expresie
6.
Expresia figurii umane.
Nuanţării expresive a liniei şi valorilor. Cap de expresie
7.
Construcţia figurii umane
folosind linia modulată şi expresia volumului. Se vor urmări cu insistenţă experimentarea potenţelor expresive ale liniei.
8.
Linia şi pata, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane.
Se va realiza un studiu după model viu, figură întreagă, îmbrăcată, aşezat într-o ambiaţă compusă de profesor.
9.
Linia şi valoarea, mijloace plastice în studiul construcţiei corpului uman.
Studiu organizat pe contraste, urmărindu-se descifrarea formelor mari anatomice, realizarea articulării acestor forme şi sugerarea expresivă a formelor prin linie şi pată.
10.
Linia de construcţie, linia expresivă şi valoarea, mijloace de realizare a studiului corpului uman.
ISTORIA ARTEI ŞI ARHITECTURII
1.
Civilizaţia Greciei Antice.
Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei art1st1ce, domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, ceramică, epoci artistice, personalităţi şi opere reprezentative
2.
Civilizaţia Romei Antice.
Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei artistice; premise şi influenţe din arta etruscă; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură şi mozaic; arta romană provincială
.
3.
Renaşterea în Italia
Dezvoltarea artelor plastice
în
Quattracento - domenii de manifestare: arhitectură
(caracteristici
generale; programe, personalităţi şi opere reprezentative); sculptură
(genuri,
personalităţi şi opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a şcolii florentine şi veneţiene, personalităţi aparţinând diverselor
şcoli artistice
şi opere literare reprezentative
4.
Renaşterea în Italia
Dezvoltatrea artelor plastice
în
Cinquencento - Caracteristici ale Renaşterii de apogeu; domenii de manifestare: arhitectură (personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (personalităţi şi opere reprezentative); pictură
(personalităţi
şi opere reprezentative) prefigurarea tendinţelor artistice ulterioare.
S. Renaşterea în Ţările de Jos.
Condiţii geo-istorice; caracteristici fundamentale ale picturii; personalităţi şi opere reprezentative.
6.
Arta bizantina.
Caracteristici generale(arhitectura,
sculptura,
pictura
,
arte decorative). Particularitatile
artistice
in spatiului cultural romanesc.
7.
Secolul al XVII-iea în arta europeană
a.
Barocul. Caracteristici generale (arhitectură, sculptura, pictură, arte decorative). Barocul in spatiul cultural romanesc.
8.
Secolul al XVIII-iea în arta europeană.
Clasicism si Romantism (arhitectura, sculptura, pictura).
9.
Secolul al XIX-iea în arta europeană
Impresionismul - Premise artistice
(Realismul,
peisajul englez); caracteristici fundamentale ale impresionismului, reprezentanţi şi opere.
10.
Pictura postimpresionista
- definire. Caracteristici generale, artisti şi opere reprezentative. Directii artistice deschise de pictura postimpresionista(cubism, futurism, simbolism, fovism,
suprarealism,
expresionism,
stilurile
1900, rationalism, constructivism, arta abstracta.)
11.
Arta europeană în secolul XX
Principalele curente
europene
în pictura de avangardă: cubism, futurism, fovism,
suprarealism,
expresionism,
arta abstracta.
12.
Arta românească în secolele XIX şi XX
Personalităţi marcante care au contribuit la evoluţia artei româneşti, influenţe
artistice
europene: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, St. Dumitrescu, Dimitrie Ghiaţă, Camil Ressu, Francisc Sirato, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncuşi, Ion Jalea, Romul Ladea, Cornel Medrea, Gheorghe Anghel.
PROGRAMA: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ÎNVĂŢĂMÂNT SPORTIV
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul Examenului de Bacalaureat
2004,
disciplina de învăţământ Educaţie Fizică
şi
Sport are statut de
disciplină obligatorie
pentru toţi elevii din
învăţământul sportiv.
Proba
Pregătire Teoretică Sportivă
,
susţinută
din
"Teoria
şi metodica pregătirii sportive de performanţă" este o probă
scrisă
.
Elevii din învăţământul sportiv vor opta pentru una dintre cele două probe: proba teoretică(scrisă) sau proba practică
.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
•
Nivelul pregătirii teoretice şi metodice de
specialitate al
elevilor.
III.
CONŢINUTURI
-
Conform Ghidului metodologic de aplicare a programei şcolare "Pregătire teoretică sportivă"
CLASA a IX-a
•
Sportul - fenomen
social
•
Jocurile Olimpice
•
Conceptele(categoriile) fundamentale ale domeniului
•
Conţinutul antrenamentului sportiv
•
Factorii favorizanţi ai capacităţii de performanţă
•
Mijloace de control şi autocontrol a evoluţiei individului
•
Noţiuni de igienă
sportivă
•
Regimul alimentar
•
Protecţia individuală
CLASA a X-a
•
Termeni de specialitate
•
Deprinderi şi priceperi motrice
•
Sistemul mijloacelor
antrenamentului
sportiv
•
Exerciţiul fizic - principalul mijloc al antrenamentului
sportiv
•
Călirea organismului
•
Oboseala
•
Refacerea după efort
•
Factorii care prejudiciază starea de sănătate şi capacitatea de performanţă
CLASA a XI-a
•
Motricitatea generală
•
Efortul în antrenamentul sportiv. Mărimea, orientarea şi caracterul efortului. _
•
Metode şi procedee de antrenament pentru dezvoltarea calităţilor motrice bazate pe relaţia efort-odihnă
•
Aparatură, metode, procedee de investigaţie medico-sportivă
•
Lecţia de antrenament sportiv
•
Pregătirea biologică pentru
concurs
•
Pregătirea psihologică pentru concurs
CLASA a XII-a
•
Selecţia sportivă
•
Forma sportivă
•
Structura antrenamentului sportiv
•
Adaptarea şi antrenamentul sportiv
•
Forme speciale de organizare a pregătirii sportive
•
Evaluarea antrenamentului sportiv
•
Refacerea după concurs
Forma probei de evaluare este de
lucrare scrisă,
timpul acordat fiind de
3 ore.
PROGRAMA: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ÎNVĂŢĂMÂNT SPORTIV
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul Examenului de Bacalaureat 2004, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de
disciplină obligatorie
pentru elevii din
învăţământul sportiv.
Proba de
măiestrie sportivă
este probă
practică.
Elevii din învăţământul sportiv vor opta pentru una dintre cele două probe: proba practică sau proba teoretică(scrisă).
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
•
Nivelul de măiestrie sportivă dobândit de elevi la disciplina/ proba sportivă studiată.
III.
CONŢINUTURI
Nivelul global de performanţă:
•
Pregătirea fizică generală;
•
Pregătirea fizică specifică disciplinei/ probei sportive;
•
Pregătirea tehnico-tactică specifică disciplinei/ probei sportive;
•
Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor regulamentului specific disciplinei/ probei sportive;
IV.
STRUCTURA PROBEI DE EXAMEN
La toate disciplinele / probele sportive, elevii sunt evaluaţi pe baza unui test de măiestrie sportivă care poate cuprinde una sau mai multe probe evaluatorii.
Notă:
Disciplinele sportive, probele sportive, probele evaluatorii şi baremele la măiestrie sportivă sunt cuprinse în broşura "Evaluarea Probei de Măiestrie Sportivă la Examenul de Bacalaureat", elaborată de D.G.Î.P.-S.N.E.E.
PROGRAMA: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul Examenului de Bacalaureat 2004, disciplina de învăţământ cuprinsă în aria curriculară Educaţie Fizică şi Sport are statut de
disciplină opţională
pentru elevii din liceele de alte profiluri decât cele cu program sportiv.
La proba
practică
Educatie Fizică si Sport
se pot înscrie toţi elevii din
liceele aparţinând tuturor filierelor, profilurilor şi specializărilor,
indiferent de numărul orelor de specialitate alocate prin planurile cadru de învăţământ.
Elevii care optează pentru această probă îşi asumă întreaga responsabilitate privind compatibilitatea nivelului propriu de pregătire sportivă cu nivelul exigenţelor impuse de Examenul de Bacalaureat.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
•
Nivelul capacităţii motrice generale şi specifice practicării a 3 discipline
/
probe sportive
.
III.
CONŢINUTURI
Fiecare candidat va fi evaluat la următoarele
5
probe obligatorii:
1.
Alergare de viteză pe distanţa de 50m, cu start de jos
2.
Flotări
3.
Săritură în lungime de pe loc
4.
Gimnastică acrobatică
-
exerciţiu liber la sol, cu elemente impuse
5.
Joc sportiv la alegere
-
structură tehnică
IV.
STRUCTURA EXAMENULUI
A.
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXAMENULUI
•
Exprimarea opţiunii elevilor pentru susţinerea probei practice la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport în cadrul Examenului de Bacalaureat se face pe
fişe individuale,
în termenul prevăzut de Regulament, care se depun, în mod obligatoriu, la secretariatul unităţii de învăţământ de care aparţin.
•
Corespunzător bazei materiale a unităţii de învăţământ, numărului elevilor şi a opţiunilor acestora pentru jocul sportiv, se constituie grupe de elevi mixte sau demixtate, astfel încât să se asigure o bună desfăşurare a examinării acestora.
•
Ordinea obligatorie
de susţinere a probelor practice de Bacalaureat este următoarea:
l. alergare de viteză pe distanţa de 50 m plat, cu start de jos;
2.
joc sportiv la alegere - structură tehnică;
3.
gimnastică acrobatică - exerciţiu liber la sol, cu elemente impuse;
4.
săritură în lungime de pe loc;
5.
flotări.
•
Toţi elevii care optează pentru probele sportive la Educaţie Fizică şi Sport au obligaţia de a prezenta avizul medical
"APT PENTRU SUSŢINEREA PROBELOR SPORTIVE LA EXAMENUL DE
BACALAUREAT 2004",
condiţie eliminatorie pentru înscrierea în examen.
•
Toate probele Examenului de Bacalaureat la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport se organizează şi se desfăşoară
numai
în unităţile de învăţământ cu baze sportive care asigură condiţii tehnico-materiale propice acestui gen de examinare.
•
Inspectorul şcolar general şi inspectorul şcolar de educaţie fizică şi sport, pe parcursul anului şcolar, vor lua măsuri privind amenajarea, în unităţile de învăţământ, de baze sportive proprii, dotate corespunzător cu materiale didactice, instalaţii, aparate şi instrumente de măsurare, pentru buna desfăşurare a Examenului de Bacalaureat.
•
Numărul mare de elevi, stricteţea specificului şi prevenirea accidentărilor, impun ca inspectorul şcolar de educaţie fizică şi sport, să fie membru al Comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat şi să răspundă de întreaga organizare şi desfăşurare a probelor practice la educaţie fizică şi sport.
•
Comisia judeţeană/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat răspunde de asigurarea asistenţei medicale autorizate, la toate bazele sportive unde se organizează şi se desfăşoară examenul, pe tot parcursul acestuia.
•
Subcomisia de examen, Ia disciplina educaţie fizică şi sport, este compusă din patru cadre didactice de specialitate, remunerate conform criteriilor examinatorilor de la probele orale.
•
Toate probele Examenului de Bacalaureat la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport se organizează şi se desfăşoară în "zone de concurs" delimitate prin marcaje vizuale. În aceste zone au acces doar examinatorii, concurenţii, membrii Comisiei Judeţene/a municipiului Bucureşti şi delegaţii M.E.C.T.
B.
ORGANIZAREA ŞI DESCRIEREA PROBELOR
1.
Alergarea de viteză pe 50 m plat, cu start de jos
•
Numărul elevilor care aleargă în serie este de 2 (doi).
•
Înainte de începerea probei, Comisia de examinare are obligaţia de a verifica exactitatea funcţionării cronometrelor.
•
Se înregistrează timpul individual realizat de fiecare concurent, din momentul semnalului sonor şi până la depăşirea cu pieptul a liniei de sosire.
•
Se acordă o singură încercare.
2.
Jocul sportiv
BASCHET
•
Structură tehnică: deplasare laterală în poziţie fundamentală medie pe linia de aruncări libere (3 paşi laterali stânga, 3 paşi laterali dreapta), culegerea mingii aflată pe sol în apropierea centrului liniei de aruncări libere, pasă prin procedeu la alegere către un partener aflat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, prindere, oprire, dribling în viteză, aruncare la coş prin procedeu preferat.
•
Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
HANDBAL
•
Structură tehnică: deplasare laterală în poziţie fundamentală pe semicercul de 6 m (3 paşi laterali stânga, 3 paşi laterali dreapta), culegerea mingii aflată pe sol pe linia de 7 m, pasă prin procedeu la alegere către un partener situat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, prindere, dribling în viteză, aruncare la poartă prin procedeu preferat.
•
Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică
.
VOLEI
•
Structură tehnico-tactică: serviciu de sus din faţă în terenul advers, alergare spre fileu, preluarea mingii aruncată de un partener situat în propriul teren către acesta, lovitură de atac prin procedeu la alegere, din mingea ridicată de partener.
•
Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
FOTBAL
•
Structură tehnico-tactică: conducerea mingii printre 5 jaloane (primul jalon se află pe linia de fund a terenului de handbal)
,
situate la distanţa de 3 m unul faţă de celălalt, pasă prin procedeu preferat către un partener situat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, preluarea mingii prin procedeu preferat şi şut la poartă din afara semicercului de 6 m, prin procedeu preferat.
•
Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
3.
Gimnastica acrobatică
-
exerciţiu liber ales la sol cu următoarele elemente impuse:
a)
fete:
-
rostogolire înainte din ghemuit în depărtat,
-
rostogolire înapoi din depărtat în depărtat,
-
stând pe mâini (3 sec.),
-
stând pe omoplaţi (3 sec.),
-
podul de sus (3 sec.);
b)
băieţi:
-
rostogolire înainte din ghemuit în depărtat,
-
rostogolire înapoi din depărtat în depărtat,
-
stând pe cap (3 sec.),
-
stând pe mâini (3 sec.),
-
răsturnare laterală;
•
Se acordă o singură încercare pentru întregul exerciţiu,
atât
pentru fete, cât şi pentru băieţi .
4.
Săritura În lungime de pe loc
•
Din poziţia stând, înapoia unei linii trasate pe sol, săritură în lungime cu desprindere de pe ambele picioare, aterizare pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol (din 5 în 5 cm.).
•
Se acordă o singură încercare.
5.
Flotările
•
Poziţia culcat facial cu sprijin pe palme, spatele drept, privirea înainte, coatele întinse, spnJm pe vârfurile picioarelor, genunchii întinşi, îndoirea braţelor până la atingerea solului cu pieptul (fără a se sprijini pe sol), revenire în poziţia iniţială.
•
Se înregistrează numărul de execuţii consecutive
corecte.
•
Se acordă o singură încercare.
Notă
: Elevii
nu sunt primiti
la probele practice fără echipament sportiv adecvat: încălţăminte sport, ciorapi, şort, tricou cu mâneci scurte. Nu vor purta ceasuri şi nici podoabe care pot provoca răniri.
C.NOTAREA
Toţi candidaţii susţin obligatoriu cele 5 probe şi sunt notaţi individual pentru performanţa obţinută la fiecare probă.
După fiecare probă, un membru al Comisiei de examinare anunţă cu voce tare, fiecărui candidat, performanţa, nota obţinută şi efectul acesteia.
Pentru probele din gimnastică acrobatică şi joc sportiv la alegere, notarea se face pe baza observării execuţiei. Examinatorii apreciază execuţia candidaţilor, individual, cu note întregi, diferenţa dintre notele acordate nu trebuie să depăşească un punct. Nota acordată de fiecare din cei doi examinatori reflectă corectitudinea, cursivitatea, expresivitatea şi/sau eficienţa structurilor. Nota fmală la aceste probe este media aritmetică a notelor acordate de cei doi examinatori.
Pentru celelalte 3 probe, notarea se face prin transformarea performanţelor în note, conform
TABELULUI.
Nota minimă pentru fiecare din cele 5 probe este
5
(cinci).
În cazul în care, un candidat obţine o notă mai mică de
5
(cinci)
la una din probe, indiferent de notele obţinute, până atunci, la celelalte probe susţinute, acesta este declarat
respins,
din acel moment pentru sesiunea de Bacalaureat respectivă.
Notarea se face numai prin note întregi. Performanţele intermediare se rotunjesc în favoarea candidatului numai dacă acestea depăşesc jumătatea intervalului dintre performanţe.
Exemplu:
*
O performanţă de 17 flotări la băieţi se rotunjeşte spre 18. O performanţă de 16 flotări la băieţi se rotunjeşte spre 15.
*
O performanţă de
2,23
m la băieţi se rotunjeşte spre 2,25
.
O performanţă de 2,22 m la băieţi se rotunjeşte spre 2,20.
Probele sportive nu se repetă, nu li se poate schimba ordinea şi nu se contestă.
Cele 5 probe au pondere egală (20%) în calcularea mediei finale, în cazul în care candidatul obţine minim nota 5(cinci) la fiecare probă.
Comisia de examinare, cu aprobarea Comisiei Judeţene de Bacalaureat, în funcţie de condiţiile climaterice, poate amâna sau poate schimba locul de desfăşurare a probelor sportive.
Candidatul care nu se prezintă la probele sportive sau care
nu
participă la acestea din motive de sănătate, survenite înaintea sau pe parcursul probelor, este eliminat şi pierde Examenul de Bacalaureat.
În cazul probelor de gimnastică acrobatică şi joc sportiv, pentru a asigura un caracter unitar al notării, se vor aplica următoarele
criterii de depunctare:
Gimnastică acrobatică:
neexecutarea unui element acrobatic = lp.
execuţia cu greşeli a unui element acrobatic = 0,5 p.
lipsa cursivităţii şi expresivităţii exerciţiului integral= 1,5 p.
Handbal:
deplasare laterală deficitară= 0,5 p imprecizia pasei către partener= 0,5 p
nesiguranţă în prinderea mingii de la partener= 0,5 p scăparea mingii la prindere= 1,0 p
controlul slab al mingii în dribling = 0,5 p pierderea mingii din dribling = 1,0 p comiterea de paşi= 1,0 p
aruncarea în afara spaţiului porţii= 1,5 p aruncare lipsită de forţă= 1,0 p discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii= I
,O
p
Baschet:
deplasare laterală deficitară= 0,5 p imprecizia pasei către partener= 0,5 p
nesiguranţă în prinderea mingii de la partener= 0,5 p scăparea mingii la prindere = 0,5 p
oprire incorectă cu comitere de paşi= 0,5 p control slab al mingii în dribling = 0,5 p comiterea de dublu-dribling = 1,0 p pierderea mingii din dribling = 1,0 p aruncare la coş cu comitere de paşi = 0,5 p
nerealizarea desprinderii de pe ambele picioare la o aruncare
din
săritură= 0,5 p oprire înainte de o aruncare din dribling = 0,5 p
aruncarea în afara panoului = 1,0 p discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structuri = 1,0 p
Volei:
serviciul în fileu= 1,0 p
serviciul în afara terenului = 1,0 p serviciul de jos= 1,0 p
preluare imprecisă= 0,5 p preluare greşită= 1,0 p lovitură de atac în fileu= 1,0 p
lovitură de atac în afara terenului= 1,0 p lovitură de atac lipsită de forţă =1,0 p discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii= 1
,
0 p
Fotbal:
scăparea unui jalon la conducerea mingii = 1,0 p control slab al conducerii mingii printre jaloane= 1,0 p pasă imprecisă către partener= 1,5 p
preluare imprecisă= I ,O p
şut în afara spaţiului porţii= 1,5 p şut lipsit de forţă la poartă = 1,5 p
discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii = I ,O p
Precizări pentru probele de joc sportiv
candidaţii beneficiază de o singură încercare;
comisia desemnează persoana care va pasa mingea candidatului;
dacă execuţia este stânjenită sau întreruptă din vina pasatorului, comisia poate dispune reluarea acesteia, rară a depuncta candidatul;
pasatorul va fi amplasat într-un cerc cu raza de un metru, trasat astfel:
a)
la intersecţia liniei de centru cu linia laterală a terenului (baschet, handbal, fotbal);
b)
în centrul zonei 2 (volei). candidaţii vor începe execuţia:
a)
de la linia de aruncări libere a terenului propriu (baschet);
b)
de la centrul liniei semicercului de 6 ma terenului propriu (handbal);
c)
de la linia de fund a terenului propriu, oriunde pe lungimea acesteia (volei);
d)
de la linia de fund a terenului de handbal (fotbal). probele se vor susţine:
a)
la baschet, cu inelele situate la înălţime regulamentară;
b)
la handbal, cu mingi de dimensiuni diferite, specifice fetelor şi băieţilor;
c)
la volei, cu fileul situat la înălţimi regulamentare, diferite pentru fete şi băieţi;
d)
la fotbal, pe teren de handbal.
FI Ş A
DE ÎNSCRIERE ŞI DE ÎNREGISTRARE
A REZULTATELOR LA PROBA PRACTICĂ EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
BACALAUREAT- SESIUNEA
.ANUL
-NUMELE ŞI PRENUMELE ------,. --
·
'SEXUL
-UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMANT UNDE ESTE INMATRICULAT
-AVIZ MEDICAL "APT PENTRU SUSŢINEREA PROBELOR SPORTIVE LA EXAMENUL DE BACALAUREAT 2004"
_
Nr. Crt.
Probele sportive obligatorii, în ordinea sustinerii
Rezultatul
Nota
1.
Alergare de viteză pe distanta de 50m
2.
Joc sportiv - -structură tehnică
3.
Gimnastică acrobatică - exercitiu liber
4.
Săritură în lun2:ime de pe loc
5.
Flotări
MEDIA OBTINUTĂ
*
*
TABEL PENTRU TRANSFORMAREA PERFORMANŢELOR ÎN NOTE
Probele sportive măsurabile
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10
B
F
B
F
B
F
B
F
B
F
B
F
Alergare de viteză pe 50m, cu start de jos (sec.)
7,2
8,2
7,1
8,1
7,0
8,0
6,9
7,9
6,8
7,8
6,7
7,7
Săritură în lungime de pe loc
(m.)
2,20
1,70
2,25
1,75
2,30
1,80
2,35
1,85
2,40
1,90
2,45
1,95
Flotări (nr. repetări)
15
5
18
8
21
11
24
14
27
17
30
20
PROGRAMA: INFORMATICĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
Disciplina INFORMATICĂ
are
statutul de disciplină opţională aleasă din aria curriculară
corespunzătoare
specializării matematică-informatică, filiera teoretică, la proba
"
E".
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
construirea algoritmilor corespunzători unor prelucrări elementare şi reprezentarea lor prin intermediul schemelor logice, programelor pseudocod şi programelor scrise în limbaj de programare (Pascal sau C/C++, Ia alegere);
analiza rezolvării unei probleme prin urmărirea evoluţiei valorilor variabilelor prelucrate de algoritmul corespunzător;
abstractizarea rezolvării prin construirea unor algoritmi echivalenţi;
identificarea şi utilizarea tipurilor de date predefinite
specifice
unui limbaj de programare; definirea şi utilizarea unor tipuri de date proprii;
identificarea şi utilizarea operatorilor predefiniţi elementari; identificarea şi utilizarea
subprogramelor
predefinite elementare;
identificarea şi utilizarea regulilor sintactice specifice limbajului de programare studiat;
definirea şi apelul unor subprograme proprii cu înţelegerea mecanismelor de transfer prin intermediul parametrilor;
identificarea proprietăţilor unor
structuri
de date necesare în rezolvarea problemelor cu ajutorul calculatorului şi utilizarea unor modele de memorare a acestora;
organizarea datelor ce intervin în rezolvarea unei probleme utilizând structuri de date adecvate;
organizarea etapelor de prelucrare ce formează un algoritm utilizând structuri de control şi module de program; folosirea unor metode sistematice de rezolvare pentru probleme de generare;
analiza unor algoritmi
echivalenţi
de rezolvare a unei probleme în vederea alegerii algoritmului optim.
III.
CONŢINUTURI
1.
Algoritmi
1.1.
Noţiunea
de
algoritm, caracteristici
1.2.
Date
,
variabile, expresii, operaţii
1.3.
Structuri
de bază
(liniară, alternativă şi
repetitivă)
1.4.
Descrierea
algoritmilor (scheme
logice
şi programe
pseudocod)
2.
Elementele de bază ale unui limbaj de programare
(Pascal
sau C, la alegere)
2.1.
Vocabularul
limbajului
2.2.
Constante. Identificatori
2.3.
Noţiunea de
tip de
dată. Operatori
aritmetici,
logici, relaţionali
2.4.
Definirea tipurilor de date
2.5.
Variabile. Declararea
variabilelor
2.6.
Definirea
constantelor
2.7.
Structura programelor.
Comentarii
2.8.
Expresii.
Instrucţiunea
de
atribuire
2.9.
Citirea/scrierea datelor
2.10.
Structuri
de
control (instrucţiunea compusă, structuri alternative şi repetitive)
3.
Subprograme
3.1.
Subprograme.
Mecanisme
de transfer prin
intermediul
parametrilor
3.2.
Proceduri
şi funcţii
predefinite
proceduri
şi funcţii
pentru date
de tip ordinal funcţii
matematice
4.
Tipuri structurate de date
4.1.
Tipul tablou
4.2.
Tipul
şir
de
caractere
- operatori,
proceduri
şi
funcţii predefinite pentru:
citire,
afişare,
concatenare, căutare
,
extragere
,
inserare, eliminare
şi
conversii (şir
H
valoare numerică)
4.3.
Tipul
înregistrare
5.
Fişiere text
5.1.
Fişiere text. Tipuri de
acces
5.2.
Proceduri
şi
funcţii predefinite pentru fişiere text
6.
Algoritmi elementari
6.1.
Probleme
care operează asupra cifrelor
unui număr
6.2.
Divizibilitate.
Numere
prime.
Algoritmul lui Euclid
6.3.
Şirul
lui
Fibonacci. Calculul
unor
sume cu
termenul
general
dat
6.4.
Determinare minim/maxim
6.5.
Metode
de
ordonare (metoda
bulelor, inserţie
,
selecţie,
numărare)
6.6.
Interclasare
6.7.
Metode
de
căutare (secvenţială,
binară)
6.8.
Analiza
complexităţii unui algoritm
(considerând criteriile
de eficienţă durata de
executare şi
spaţiu de memorie utilizat)
7.
Subprograme definite de utilizator
7.1.
Proceduri şi
funcţii
declarare şi apel
parametri
formali şi
parametri
efectivi
parametri transmişi prin
valoare,
parametri
transmişi prin
referinţă
variabile globale şi variabile
locale, domeniu de
vizibilitate
7.2.
Proiectarea modulară a
rezolvării unei probleme
8.
Recursivitate
8.1.
Prezentare
generală
8.2.
Proceduri
şi funcţii
recursive
9.
Metoda backtracking (iterativă sau recursivă)
9
.1.
Prezentare
generală
9.2. Probleme de
generare.
Oportunitatea utilizării metodei
backtracking
10.
Generarea elementelor combinatoriale
10.1.
Permutări,
aranjamente,
combinări
10.2.
Produs
cartezian,
submulţimi, partiţii
11.
Structuri dinamice de date (alocare dinamică)
11.1.
Tipul referinţă/pointer. Operatori de adresare
11.2.
Noţiunea de variabilă dinamică
11.3.
Structuri de date
înlănţuite
alocate dinamic
liste liniare
(definire şi
operaţii:
inserare, căutare, eliminare
element) liste particulare (stive,
cozi,
liste
circulare) şi operaţii specifice
12.
Grafuri
12.1.
Grafuri neorientate
terminologie (nod/vârf, muchie,
adiacenţă,
incidenţă, grad, lanţ, ciclu, lungime, subgraf, graf parţial)
proprietăţi
(conex,
componentă conexă, hamiltonian, eulerian)
metode de reprezentare (matrice de
adiacenţă,
liste de adiacenţă)
12.2.
Grafuri
orientate
terminologie
(vârf,
arc, adiacenţă, incidenţă,
grad
intern şi extern, drum,
circuit, lungime,
subgraf, graf parţial)
metode de reprezentare
(matrice
de
adiacenţă,
liste de
adiacenţă)
12.3.
Arbori
terminologie (nod, muchie, rădăcină, descendent, descendent direct/fiu,
ascendent, ascendent
direct/părinte, fraţi, nod terminal, frunză)
metode de reprezentare în memorie (matrice de
adiacenţă,
liste
"de
descendenţi", vector
"de
taţi")
Procese şi utilaje
Protecţia mediului
Tehnician în protecţia mediului
Analiza factorilor de mediu
Industria alimentară
Tehnician în industria
Operaţii unitare şi utilaje
alimentară
în industria alimentară
Agricol
Tehnician în agricultură
Agropedologie
Agromontan
Tehnician agromontan
Ecologie şi protecţia mediului
Veterinar
Tehnician veterinar
Anatomia şi fiziologia animalelor domestice
Silvic
Tehnician în silvicultură
Silvicultură
Prelucrarea lemnului
Tehnician în prelucrarea lemnului
Tehnologia mobilei
Pentru
profilul RESURSE, la proba "E",
candidatul poate
să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării,
conform tabelului de mai jos:
ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Ecologie şi protecţia mediului
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E",
filiera tehnologică
,
la toate specializările din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului
.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului
,
în conformitate cu specializarea urmată.
li.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Recunoaşterea şi definirea unor concepte specifice ecologiei şi protecţiei mediului.
■
Identificarea şi descrierea principalelor componente ale mediului natural.
■
Caracterizarea sistemelor biologice în vederea aprecierii stării lor de funcţionare
.
W
Recunoaşterea diferitelor tipuri de ecosisteme şi descrierea relaţiilor intra şi interspecifice ale acestora.
■
Identificarea componentelor structurale ale unui ecosistem.
■
Interpretarea relaţiilor biotop-biocenoză în cadrul diferitelor tipuri de ecosisteme.
■
Identificarea şi caracterizarea tipurilor de ecosisteme antropizate.
W
Identificarea şi corelarea agenţilor /factorilor care influenţează echilibrul ecologic.
■
Identificarea surselor de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor
.
■
Stabilirea influenţei factorilor poluanţi asupra diferitelor componente ale mediului înconjurător.
W
Interpretarea efectelor factorilor poluanţi asupra echilibrului ecologic.
■
Identificarea şi măsurarea acţiunii factorilor poluanţi asupra componentelor mediului.
m
Elaborarea unor măsuri pentru protecţia mediului şi combaterea poluării.
■
Stabilirea unor măsuri de protecţie a resurselor naturale în funcţie de natura factorilor
poluanţi.
■
Propunerea unor modalităţi de eliminare /diminuare a efectelor poluării asupra mediului înconjurător.
m
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării
/
detalierii competenţelor)
1.
Caracteristicile sistemelor biologice:
Evoluţia;
Integralitatea;
Echilibrul dinamic;
Autoreglarea.
2.
Ecosistemul:
Biotop
.
Structuri şi caracteristici Biocenoză
.
Structuri şi caracteristici
Relaţii intra şi interspecifice în cadrul biocenozei Structura şi caracteristicile ecosistemului
3.
Tipuri de ecosisteme naturale şi seminaturale:
Ecosisteme terestre (păduri, pajişti)
Ecosisteme acvatice (ape stătătoare, curgătoare)
.
4.
Surse de poluare a apei şi modul de dispersie a poluanţilor.
Apă în natură: importanţă; circuit; clasificare; forme de existenţă a apei. Poluanţii apei. Criterii de clasificare.
Surse de poluare a apei. Criterii de clasificare. Compoziţia surselor de poluare
.
Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului: substanţe organice; substanţe anorganice; substanţe radioactive; suspensii; produse petroliere
;
apele calde
;
microorganismele
.
5.
Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.
Aerul. Generalităţi.
Poluanţii aerului.
Surse de poluare a aerului.
Influenţa poluanţilor aerului asupra mediului.
6.
Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor.
Solul. Importanţă.
Poluanţii solului.
Surse de poluare a solului.
Influenţa poluanţilor solului asupra mediului.
7.
Efecte majore ale poluării mediului:
Efectul de seră Ploi acide
Deprecierea stratului de ozon
8.
Epurarea apelor.
9.
Folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură.
1O.
Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor.
BIBLIOGRAFIE
Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu - filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Resurse naturale şi protecţia mediului:
DISCIPLINA
EDITURA
AUTORI
Ecologie şi protecţia mediului clasa a
X-a
Constelaţii
Irina Teodorescu, Geta Râşnoveanu
,
Claudia Manuela Nequt
Ecologie şi protecţia mediului clasa a X-a Filiera tehnologică, Profil: Resurse naturale şi protectia mediului
Economica Preuniversitaria
Rodica Ciarnău (coordonator)
AGROPEDOLOGIE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Agropedologie
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba
"E",
filiera tehnologică, la specializările
Agricol şi Agromontan
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată
.
li.
Competenţe de evaluat
m
Folosirea terminologiei de specialitate.
m
Identificarea nivelurilor factorilor de mediu şi corelarea lor cu cerinţele plantelor de câmp.
m
Identificarea şi descrierea proprietăţilor solului.
W
Identificarea factorilor care diminuează producţia plantelor cultivate şi aplicarea măsurilor de reducere a influenţei acestora.
W
Recunoaşterea componentelor profilului de sol şi descrierea proceselor de formare a acestuia.
W
Explicarea rolului componentelor organice şi minerale ale solului în viaţa plantelor.
W
Explicarea însuşirilor principalelor tipuri de soluri.
W
Selectarea lucrărilor de îngrijire necesare pentru întreţinerea unei culturi.
m
Stabilirea
intervalului
optim de recoltare a culturilor, în funcţie de destinaţia produsului
.
W
Proiectarea regimului de fertilizare a unei culturi
,
în funcţie de fertilitatea naturală a solului şi de sortimentul de îngrăşăminte existente
.
m
Proiectarea sistemelor de lucrări ale solului pentru grupele de culturi de câmp
.
m
Proiectarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor prin însămânţare sau plantare
.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Factori de mediu şi niveluri optime ale acestora.
2.
Mijloace şi măsuri de reglare a nivelului factorilor de mediu al vieţii plantelor.
3.
Sursele de provenienţă ale părţii minerale şi ale celei organice ale solului
4.
Influenţa componentelor minerale si organice asupra fertilităţii solului:
produse rezultate în urma proceselor de dezagregare, alterare şi humificare.
5.
Proprietăţi fizico-chimice şi mecanice ale solului:
textura, structura.
6.
Proprietăţile hidrofizice, de aeraţie şi termice ale solului:
formele de apă din sol
,
permeabilitatea solului pentru apă, ascensiunea capilară a apei.
7.
Proprietăţile chimice ale solului:
soluţia solului
,
reacţia solului.
8.
Procese de diferenţiere pe adâncime a compoziţiei solului:
bioacumularea
,
argilizarea
,
argiluvierea, podzolirea, gleizarea, salinizarea, carbonatailuvierea, procese vermice, procese vertice.
9.
Clasele de soluri:
molisoluri, argiluvisoluri (caracteristici generale).
10.
Însuşirile solului şi profilului de sol:
cerniozom
;
brun - roşcat.
11.
Îngrăşăminte minerale şi organice folosite pentru creşterea fertilităţii solului.
12.
Lucrările solului:
lucrarea cu plugul, lucrarea cu grapa, lucrarea cu cultivatorul, lucrarea cu combinatorul.
13.
Sisteme de lucrare a solului pentru diferite grupe de culturi de câmp.
14.
Semănatul şi plantatul
- procedee de înfiinţare a unei culturi.
15.
Sămânţa
- însuşirile de calitate ale seminţei, pregătirea seminţei pentru semănat.
16.
Materialul de plantat
- însuşiri de calitate şi pregătirea lui pentru plantare
.
17.
Metode de înfiinţare a unei culturi de câmp.
18.
Parametrii pentru înfiinţarea unei culturi:
distanţe de semănat, epoca de semănat, adâncimea de semănat pentru culturile de câmp şi culturile legumicole.
19.
Lucrări de îngrijire cu caracter general:
afânarea solului (cu grapa cu colţi, cu grapa cu discuri sau cu subsolierul - în vii, cu sapa rotativă)
20.
Combaterea buruienilor, combaterea dăunătorilor şi agenţilor patogeni, fertilizarea suplimentară, irigarea.
21.
Lucrări de îngrijire specifice sau cu caracter ocazional:
eliminarea excesului de apă, verificarea viabilităţii plantelor anuale sau a viabilităţii mugurilor plantelor multianuale
,
tăvălugirea după semănat, muşuroitul, completarea golurilor, răritul, susţinerea plantelor în poziţie verticală, copilitul, cârnitul, tăieri de formare şi tăieri de rodire.
22.
Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor:
pagube produse de buruieni, clasificarea buruienilor, surse de îmburuienare, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a buruienilor.
23.
Boli şi dăunători ai plantelor cultivate:
pagube produse de dăunători şi agenţi patogeni, principalele grupe de boli şi dăunători ai plantelor cultivate, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi agenţilor patogeni.
24.
Insuficienţa apei din sol
-
irigarea.
25.
Recoltarea culturilor la maturitatea fiziologică pentru produse destinate înfiinţărilor culturilor.
26.
Recoltarea culturilor la maturitatea tehnică pentru produsele destinate consumului.
BIBLIOGRAFIE
Manualele şcolare, aprobate prin O
.
M.E
.
C
.
nr
.
4055/26
.
06
.
2000 şi nr.4144/18
.
07.2001
,
pentru clasa a XI-a liceu - filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Resurse naturale şi protecţia mediului:
DISCIPLINA EDITURA AUTORI
Gimnasium Costel Scriosteanu, Gher hina Untarescu
ANALIZA FACTORILOR DE MEDIU
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Analiza factorilor de mediu
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E",
filiera tehnologică, la specializarea
Protecţia mediului
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
li.
Competenţe de evaluat
m
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Identificarea şi utilizarea aparatelor pentru efectuarea unor analize fizico-chimice ale factorilor de mediu.
W
Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize.
m
Alegerea sticlăriei şi a reactivilor în vederea analizelor de apă.
!W
Aplicarea şi respectarea normelor de P.M
.
şi P
.
S.I. în efectuarea de analize.
!W
Efectuarea analizelor de apă, aer, sol prin metode fizice, chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice în conformitate cu standardele
în
vigoare.
m
Corelarea şi interpretarea rezultatelor analizelor în vederea aprecierii calităţii factorilor de mediu.
m
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Norme de protecţia muncii şi de pază şi stingere a incendiilor.
2.
Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice:
tehnici de recoltare, ustensile, condiţii de conservare.
3.
Analize de ape
(principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice - acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru
;
calcule):
Determinarea proprietăţilor organoleptice ale apelor
.
Determinarea suspensiilor totale din ape.
Determinarea pH-ului apei: hârtie de pH, indicator universal, ph neutru. Determinarea alcalinităţii şi acidităţii apelor.
Determinarea regimului de oxigen(R.O.) al apelor:
■
Determinarea oxigenului dizolvat în apă;
■
Determinarea consumului biochimic de oxigen (CBO5);
■
Determinarea substanţelor oxidabile din apă (CCOMn). Determinarea regimului de mineralizare (R.M.) al apelor:
■
Determinarea reziduului fix;
■
Determinarea Ca şi Mg din apă prin metoda complexonometrică
;
■
Determinarea durităţii prin metoda complexonometrică
;
■
Determinarea clorurilor din apă;
■
Determinarea carbonaţilor şi bicarbonaţilor din apă. Determinarea indicatorilor regimului toxic ( R.T.) al apei:
■
Determinarea spectrofotometrică a amoniacului din apă; Analiza biologică a apelor naturale:
■
Aparate şi instrumente
Analiza bacteriologică a apelor:
■
Aparate şi instrumente
■
Determinarea bacteriilor mezofile
■
Determinarea coliformilor totali
4.
Analize de aer
(principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice - acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):
Determinarea pulberilor totale din aer:
■
Pulberi sedimentabile;
■
Pulberi în suspensie.
5.
Analize de sol
(principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice - acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):
Pregătirea solului pentru analiză. Determinarea umidităţii solului. Determinarea pH-ului solului.
Determinarea acidităţii şi alcalinităţii solului.
Determinarea sărurilor solubile din soluri (în extrasul apos):
■
Dozarea anionilor
:
CO{,
HCO
3
·,
C
-
I
■
Dozarea cationilor: Ca
+,
Mg
2
+
BIBLIOGRAFIE
TITLUL
EDITURA
AUTORI
Poluarea mediului ambient
Ed. Tehnică Buc. 1978
L. I. Ciplea, AL. Ciplea
Protecţia Mediului înconjurător
Ed Tehnică Buc. 1981
M. Negulescu, S. lanculescu, L. Vaicum
Analiza apelor
Ed
.
Tehnică Bucureşti 1968
T D. Ionescu, F Constantinescu
Analiza apelor
Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1980
C. Patroescu, I.Ganescu
Chimia Sanitară a Mediului
Ed. Medicală Buc.
S. Manescu, M. Cucu
Analiza Chimică a apei
Ed. Facla, 1978
D. Ceausescu
Îndrumător pentru studiul solului pe teren si în laborator
Ed. Agrosilvică Bucureşti 1967
A. Canarache, I. Serbanescu
Teste agrochimice de teren şi laborator
Ed. Ceres, Buc. 1983
V. Davidescu, T. Davidescu
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ANIMALELOR DOMESTICE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Anatomia şi fiziologia animalelor domestice
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E",
filiera tehnologică, la specializarea
Veterinar
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului
,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
li.
Competenţe de evaluat
m
Folosirea terminologiei de specialitate
.
m
Identificarea componentelor celulei animale şi clasificarea ţesuturilor
.
W
Recunoaşterea oaselor şi a articulaţiilor în seria animală şi explicarea funcţiei acestora
.
m
Explicarea funcţionalităţii aparatelor din organismul animal.
m
Efectuarea unor secţiuni de calitate pentru evidenţierea corectă a principalelor grupe de muşchi.
m
Analiza preparatelor histologice în vederea diferenţierii tipurilor de ţesuturi.
m
Diferenţierea şi delimitarea segmentelor aparatelor din organismul animal.
m
Determinarea calitativă
a
constantelor fiziologice ale organismului animal.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1.
Noţiuni de histologie:
Celula
:
definiµe; morfologie (componente fundamentale
;
forme şi dimensiuni) şi f12iologie; Ţesuturile
:
epitelial (tipuri, morfologie); conjunctiv (tipuri, morfologie); muscular (morfologie); sanguin - limfatic (elemente figurate); nervos (morfologie).
2.
Osteologia şi artrologia:
Morfologia oaselor; Componentele scheletului; Articulaţiile: clasificare
,
funcţii.
3.
Miologia:
Morfologia, fiziologia muşchilor.
Clasificarea muşchilor (după formă; poziţie, mişcări).
4.
Aparatul digestiv:
componente
,
glande anexe: Enumerare, morfologie, particularităţi pe specii; Digestia: etape şi particularităţi;
Glandele anexe: ficatul şi pancreasul (structură şi funcţii); Aparatul digestiv la păsări (segmente, particularităţi)
.
5.
Aparatul respirator:
componente. Segmente (enumerare); Pulmonul (morfologie);
Aparatul respirator la păsări (particularităţi); Respiraţia: mecanica respiratorie, schimbul de gaze
.
6.
Aparatul circulator:
componente. Cordul: morfologie;
Vasele sanguine (clasificare, structură); Circulaţia sanguină.
7.
Aparatul urinar:
componente. Segmente (enumerare); Rinichiul (morfologie)
;
Fiziologia aparatului urinar
.
8.
Aparatul genital mascul şi femelă:
componente, glanda mamară. Segmente
:
morfologie şi particularităţi;
Reproducerea;
Glanda mamară (morfologie; fiziologie)
;
Aparatul genital la pasăre (segmente, descriere, rol).
BIBLIOGRAFIE
TITLU
EDITURA
AUTORI
Anatomia şi fiziologia animalelor domestice
Editura CERES
,
1989, Bucureşti
Coţofan V.
Anatomia
,
fiziologia şi bolile animalelor domestice
Editura CERES, 1983
,
Bucureşti
Coţofan V. şi col.
Fiziologia animalelor domestice
Editura Didactică şi Pedagogică,
1978, Bucuresti
Cristea N. şi col.
Lucrări practice la anatomia şi fiziologia animalelor domestice
Editura Didactică şi Pedagogică, 1975, Bucuresti
Jurubescu V. şi col.
Îndrumător de lucrări practice pentru meseria veterinar
Editura CERES, 1993, Bucureşti
Moisiu M. şi col.
OPERATII UNITARE SI UTILAJE IN INDUSTRIA ALIMENTARA
I. Statutul disciplinei
Disciplina Operaţii unitare şi utilaje în industria alimentară are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E", filiera tehnologică,
la
specializarea industrie alimentară
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului
.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
li.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate
.
ID
Identificarea factorilor care influenţează desfăşurarea operaţiilor unitare din industria alimentară.
W
Identificarea principalelor repere ale utilajelor folosite în industria alimentară.
W
Explicarea proceselor mecanice şi fizico-chimice, de transformare a materiilor prime şi semifabricatelor în produse finite.
W
Explicarea funcţionării utilajelor de prelucrare a materiei prime de origine vegetală, animală şi minerală.
m
Verificarea parametrilor de lucru ai utilajelor folosite în industria alimentară
mi
Sesizarea apariţiei defecţiunilor la utilaje şi stabilirea momentului intervenţiei tehnice.
mi
Aplicarea măsurilor de protecţia muncii la exploatarea utilajelor din industria alimentară.
m
Aprecierea avantajelor şi dezavantajelor diverselor tipuri de utilaje folosite în industria alimentară şi alegerea celor mai eficiente.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
OPERAŢII, PROCES TEHNOLOGIC, SCHEMA DE FABRICAŢIE:
definiţii.
BILANŢUL DE
MATERIALE:
total şi parţial: definiţie, calcul şi aplicaţii.
OPERAŢIILE UNITARE:
1.
Transportul fluidelor:
•
proprietăţile fizice ale fluidelor: densitate, volum, greutate specifică, vâscozitate;
•
regimuri de curgere;
•
pompe pentru transportul fluidelor: pompa cu roţi dinţate, pompa centrifugă, injectorul, suflanta cu pistoane rotative.
2.
Transportul materialelor solide: transportorul bandă, transportorul elicoidal, elevatorul, transportorul pneumatic - consideraţii generale, instalaţii de transport pneumatic prin aspiraţie, ciclonul.
3.
Mărunţirea: definiţie
.
•
metode de mărunţire
.
•
utilaje de mărunţire: moara cu ciocane, valţul automat, tipuri de cuţite pentru tăiat.
4.
Separarea materialelor solide: definiţie;
+
Cernerea:
■
principii generale;
+
Separarea după mărime şi formă: triorul;
+
Separarea pneumatică: tararul.
5.
Separarea amestecurilor eterogene: definirea amestecurilor eterogene;
+
Separarea prin sedimentare:
■
principiul separării fazelor,
■
factori de influenţă,
■
utilaje: camera de desprăfuire cu şicane, decantorul orizontal, vasul florentin simplu.
+
Separarea prin filtrare
:
■
definiţie
,
■
principiul separării prin filtrare,
■
factori ce influenţează filtrarea,
■
utilaje pentru filtrare: filtrul deschis cu agitator, filtrul cu saci, filtrul cu rame şi plăci.
+
Centrifugarea:
■
definiţie,
■
utilaje de centrifugare: centrifuga decantoare verticală.
6.
Amestecarea:
■
definiţie,
■
eficienţa amestecării,
■
amestecarea materialelor păstoase: malaxorul cu cuvă dublă,
■
amestecarea în mediu lichid: amestecarea mecanică:
-
amestecătoare cu braţe şi cu elice.
7.
Presarea:
■
definiţie,
■
factorii care influenţează presarea,
■
utilaje
:
presa mecanică cu melc
.
8.
Operaţii bazate pe transfer de căldură
:
■
definirea căldurii,
■
moduri de transmitere a căldurii - definiţie şi caracterizare,
■
agenţi termici de încălzire şi de răcire,
■
schimbătoare de căldură: cu manta, multitubular, cu plăci.
+
Pasteurizarea:
■
definiţie,
■
caracterizare.
+
Sterilizarea:
■
definiţie,
■
caracterizare.
+
Concentrarea prin vaporizare:
■
baza teoretică a concentrării,
■
schemele de evaporare cu simplu efect şi efect multiplu.
+
Condensarea:
■
definiţie,
■
scopul operaţiei de condensare
,
■
utilaje de condensare: condensatorul barometric cu şicane.
+
Refrigerarea şi congelarea:
■
definiţie,
■
caracterizare.
9.
Difuzia:
■
definiţie,
■
caracterizare,
■
principiul realizării difuziei.
1O.
Distilarea:
■
definiţie,
■
metode de distilare,
■
instalaţia de distilare.
11.
Uscarea:
■
definiţie,
■
mecanismul uscării,
■
factorii ce influenţează uscarea,
■
metode de uscare,
■
utilaje
:
uscătorul turn
Notă:
Pentru toate utilajele cuprinse în programă se cere
:
- construcţia, funcţionarea şi domeniile de utilizare în industria alimentară
(fără schită)
BIBLIOGRAFIE
TITLU
EDITURA
AUTORI
Operaţii şi utilaje în industria chimică
Ed. Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 1980
Crăciun I, Hasci Z, Stan C.,
Desen tehnic industrial pentru
constructii de masini
Ed. Tehnică
,
Bucureşti, 1990
Dale C, Nitulescu Th.,
Precuoetu P
.
,
Instalaţii electromecanice din industria alimentară
Ed. Didactică şi pedagogică
,
Bucuresti, 1985
Petculescu e, lvancea L
,
Dinache P.
Operaţii şi utilaje în industria chimică
Ed. Tehnică
,
Bucureşti, 1993
Stan C
,
Crăciun
I.,
Procese şi aparate în
industria
alimentară
Ed. Didactică şi pedagogică, R.A, Bucuresti, 1992
Teleoacă R, Petculescu E, Onofrei I,
Pregătire de bază în industria alimentară - şcoală profesională - pregătire
teoretică
Editura Oscar Print
Mileu V., Nichita L.
PROCESE SI UTILAJE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Procese şi utilaje
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004
,
statutul de
disciplină opţională,
putând
fi
aleasă
la proba "E", filiera tehnologică,
la
specializarea chimie industrială
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului,
în
conformitate cu specializarea urmată.
li. Competenţe de evaluat
m
Folosirea terminologiei de specialitate
.
W
Descrierea funcţionarii utilajelor din instalaţiile chimice.
■
Identificarea utilajelor statice şi dinamice dintr-o instalaţie
■
Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale aparatelor şi instalaţiilor pentru procesele hidrodinamice şi termice.
■
Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale utilajelor şi instalaţiilor pentru procesele de difuziune, mecanice şi a reactoarelor chimice.
mi
Efectuarea de calcule tehnologice simple la utilaje tip şi la instalaţii prin aplicarea legilor şi a principiilor care guvernează procesele din industria chimică.
■
Citirea caracteristicilor fizico-chimice şi tehnice din tabele, diagrame, nomograme.
■
Aplicarea şi rezolvarea ecuaţiilor de bilanţ de materiale corespunzătoare utilajelor tip.
■
Determinarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajelor (debit volumetric, debit masic pentru procesele hidrodinamice, cantitate de căldura, arie de transfer termic
,
diferenţa medie de temperatură pentru procese de transfer termic)
.
■
Utilizarea informaţiilor tehnice din literatura de specialitate pentru realizarea calculelor tehnologice.
■
Efectuarea de calcule tehnologice pentru utilajele şi instalaţiile de difuziune
. W
Alegerea utilajelor adecvate desfăşurării optime a unui proces tehnologic.
■
Corelarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajului cu particularităţile procesului tehnologic.
■
Selectarea utilajelor necesare în procesul tehnologic pe criterii de protec a mediului
.
W
Aplicarea normelor de exploatare raţională la utilajele tip.
■
Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele hidrodinamice şi termice
.
■
Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele de difuziune şi mecanice.
■
Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele hidrodinamice şi termice şi identificarea măsurilor de remediere ale acestora
.
■
Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele de difuziune şi mecanice
■
Identificarea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la reactoarele chimice şi a măsurilor de remediere ale acestora.
m
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Proces tehnologic. Simbolizarea utilajelor din industria chimică:
definirea procesului tehnologic, a operaţiei unitare; desenarea şi recunoaşterea simbolurilor utilajelor folosite în industria chimică (uscătoare, transportoare, reactoare chimice, pompe, filtre, amestecătoare, schimbătoare de căldură, coloane de distilare-rectificare).
2.
Elemente de calcul tehnic:
Sistemul internaţional de unităţi; bilanţ de materiale (total şi parţial) randament; aplicaţii.
3.
Curgerea fluidelor:
starea fluidă (definire şi caracterizare): mărimi fizice caracteristice fluidelor (volum, densitate, greutate, presiune etc.);
conducte şi armături - definirea conductelor, enumerarea şi definirea principalelor elemente ale conductelor (conducta, piese de legătură, armături).
4.
Transportul fluidelor:
parametrii pompelor;
A.
Utilaje pentru transportul şi dozarea lichidelor - pompe fără elemente mobile (Montejusul), pompe cu mişcări alternative (pompa cu piston cu simplu şi dublu efect), pompe centrifuge - caracteristici şi funcţionare;
8.
Utilaje pentru transportul, comprimarea şi rarefierea gazelor - compresorul cu piston - caracteristici şi funcţionare.
5.
Separarea sistemelor eterogene:
definirea sistemelor eterogene (faza dispersă, faza dispersată).
A.
Separarea sistemelor eterogene lichide: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene lichide, filtrarea - definiţia, caracteristicile filtrării (factori, etapele filtrării, medii de filtrare, viteza de filtrare); filtrul celular cu tambur rotativ.
8.
Separarea sistemelor eterogene gazoase: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene gazoase purificarea prin filtre a gazelor - filtru cu saci.
6.
Transmiterea căldurii:
definirea transferului termic, moduri de transmitere a căldurii, agenţi de încălzire şi răcire (enumerare, caracteristicile fiecărui agent cu metode de transmitere a căldurii), ecuaţia generală a transferului termic, aplicaţi - transferul căldurii prin conducţie (calculul cantităţii de căldură, aria de transfer termic), schimbătoare de căldură cu fascicul tubular.
7.
Operaţii şi procese de difuziune:
definirea şi aspecte ale fenomenului de difuziune (compoziţia fazelor, stabilirea echilibrului dinamic de fază), ecuaţia generală de transfer de masă.
A.
Distilarea şi rectificarea: definiţii, legea lui Raoult, legea lui Dalton, diagrama Y-X, procedee de distilare (enumerare), distilarea simplă, instalaţia continuă de rectificare (fenomenul de pe talere, reflux), bilanţ de materiale al procesului de rectificare - aplicaţii pe o schemă dată.
8.
Uscarea: definiţie, descrierea mecanismului procesului (viteza de uscare, timp de uscare) schemele de principiu ale uscării convective şi prin contact, uscarea convectivă - uscătorul de cameră, bilanţ de materiale al procesului de uscare convectivă - aplicaţii.
8.
Reactoare chimice:
definiţie, funcţiile reactoarele; reactorul tip autoclavă.
9.
Coroziunea în industria chimică:
definiţie, tipuri de coroziuni, factorii care influenţează coroziunea, enumerarea metodelor de eliminare a defectelor coroziunii.
Notă:
la toate utilajele tip amintite se cere: recunoaşterea utilajului, enumerarea părţilor componente, descrierea funcţionării utilajului, avantaje şi dezavantaje ale folosirii utilajului respectiv, specificarea normelor de exploatare şi întreţinere raţională (pornire, oprire, cauzele producerii incidentelor), particularităţi în funcţionare - ex. Pompa cu piston uniformizarea şi reglarea debitului
BIBLIOGRAFIE
TITLU
EDITURA
AUTORI
Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din
industria
chimică
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1991
Mihăilescu F., Bănăţeanu I., Lupuţiu
I.
Maşini, utilaje şi instalaţii din
industria
chimică, rafinării şi petrochimie
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978
Mihăilescu F., Tudor P.
Operaţii şi utilaje în industria chimică
Editura Tehnică Bucureşti 1984
Bratu E.
Operaţii şi utilaje în industria chimică
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980
Floarea O., Jinescu G., Dima R.
Procese hidrodinamice şi utilaje
soecifice în industria chimică
Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1983
Jinescu G.
Proces şi aparate în ingineria chimică
Editura Tehnică Bucureşti 1981
Pavlov F.
SILVICULTURA
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Silvicultura
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională
,
putând fi aleasă
la proba "E",
filiera tehnologică, la specializarea
Silvic
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
li.
Competenţe de evaluat
m
Folosirea terminologiei de specialitate.
m
Aplicarea măsurilor necesare pentru asigurarea continuităţii pădurilor
.
■
Efectuarea operaţiilor specifice pentru producerea materialului săditor.
■
Identificarea etapelor în pregătirea materialului pentru plantat.
■
Alegerea şi aplicarea tehnologiei de împădurire în funcţie de condiţiile pedoclimatice din zonă.
■
Determinarea condiţiilor de regenerare a pădurii.
■
Stabilirea strategiei de regenerare a pădurii pe baza aplicării tratamentelor silvice specifice zonei.
■
Aplicarea normelor de protecţie a muncii la executarea lucrărilor din domeniul silvic.
m
Efectuarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii pentru realizarea funcţiilor specifice.
■
Descrierea structurii arboretului şi a caracteristicilor sale.
■
Identificarea etapelor de dezvoltare ale arboretelor
.
■
Corelarea intervenţiilor pentru realizarea funcţiilor specifice pădurii.
■
Elaborarea măsurilor pentru reglarea structurii şi a stării fitosanitare
.
m
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1.
Recoltarea, prelucrarea şi păstrarea fructelor şi seminţelor forestiere.
Recoltarea seminţelor forestiere:
■
epoca de recoltare: clasificarea speciilor forestiere în funcţie de raportul dintre maturare şi coacere
.
■
evaluarea recoltei de seminţe: clasificarea şi descrierea metodelor de evaluare a fructificaţiei.
■
metode şi tehnici de recoltare: clasificarea şi descrierea metodelor şi a tehnicilor de recoltare a seminţelor forestiere.
■
organizarea lucrărilor de recoltare
:
măsuri organizatorice care se iau la recoltarea seminţelor forestiere; unelte şi utilaje folosite; norme de protecţia muncii la recoltarea seminţelor forestiere.
Păstrarea seminţelor forestiere:
■
măsuri şi tehnici de păstrare a seminţelor forestiere,
■
condiţii de păstrare a seminţelor forestiere în funcţie de umiditatea seminţelor zvântate în aer.
2.
Calitatea seminţelor forestiere:
Indicii calitativi ai seminţelor: descrierea principalilor
indici
calitativi ai seminţelor forestiere Controlul calităţii seminţelor forestiere:
■
constituirea probelor medii pentru laborator,
■
clasificarea seminţelor forestiere pe categorii de calitate.
3.
Pregătirea pepinierei pentru cultură:
Pregătirea terenului:
■
lucrări premergătoare a pregătirii solului,
■
lucrări de pregătire a terenului în pepinieră, Lucrările solului:
■
scopul şi importanţa lucrărilor de pregătire a solului,
■
descrierea lucrărilor de pregătire a solului. Administrarea îngrăşămintelor şi amendamentelor:
■
necesitatea şi importanţa administrării
îngrăşămintelor
în pepiniere,
■
clasificarea şi descrierea principalelor tipuri de îngrăşăminte utilizate în pepiniere. Sistemul de asolament:
■
necesitatea şi importanţa aplicării amendamentelor în pepinieră.
4.
Înfiinţarea culturilor în pepinieră:
Metode şi scheme de semănat: clasificarea şi descrierea principalelor metode şi scheme de semănat.
Adâncimea şi epoca de semănat:
■
criterii de care se ţine seama la alegerea adâncimii de semănat,
■
alegerea epocii de semănat. Repicajul:
■
definiţie,
■
procedee de repicaj,
■
tehnica de repicare.
Tehnologii noi de producere a puieţilor:
■
necesitatea producerii puieţilor cu rădăcini protejate,
■
producerea puieţilor pe paturi nutritive,
■
producerea puieţilor în solarii,
■
producerea puieţilor în recipiente. Butăşire şi altoirea:
■
caracteristicile înmulţirii vegetative,
■
tehnica de execuţie a butăşirii,
■
tehnica de execuţie a altoirii.
5.
Îngrijirea culturilor în pepinieră:
Dăunătorii culturilor din pepiniere şi combaterea lor: necesitatea îngrijirii culturilor în pepiniere, Mulcirea şi umbrirea culturilor:
■
necesitatea mulcirii culturilor,
■
procedee de mulcire a culturilor,
■
necesitatea umbririi culturilor,
■
procedee de umbrire a culturilor.
Combaterea mecanică a buruienilor şi afânarea solului
:
■
necesitatea şi modul de executare a spargerii crustei solului,
■
prăşitul şi plivitul culturilor în pepiniere.
Combaterea chimică a buruienilor: clasificarea principalelor tipuri de erbicide utilizate în pepiniere.
Udarea culturilor:
■
norma de udare,
■
sisteme de udare a culturilor în pepiniere.
Tăieri de formare a puieţilor: descrierea principalelor tipuri de tăieri de formare a coroanei puieţilor.
6.
Scosul puieţilor:
sezonul şi vârsta scosului puieţilor, procedee de scoatere a puieţilor.
7.
Criterii de sortare a materialului recoltat:
criterii de sortare a puieţilor, tehnica sortării puieţilor,
8.
Transportul şi depozitarea materialului săditor:
modalităţi de păstrare a puieţilor. ambalarea şi transportul puieţilor:
■
modalităţi de ambalare şi transport a puieţilor
.
9.
Condiţiile staţionale ale suprafeţelor de împădurit:
definirea şi clasificarea lucrărilor de împădurire
:
definirea lucrărilor de împădurire, reîmpădurire, refacere, substituire şi ameliorare.
principii şi criterii economice şi silviculturale privind alegerea şi asocierea speciilor pentru
împădurire:
■
enumerarea şi descrierea principiilor şi criteriilor de alegere şi asociere a speciilor;
■
definirea ţelului culturilor;
■
descrierea culturilor pure şi amestecate.
1O. Scheme ecologice:
formule şi scheme de împădurire:
■
definiţia formulei şi schemei de împădurire,
■
clasificarea speciilor forestiere în funcţie de importanţă
.
11.
Semănătura directă şi plantarea puieţilor:
împădurirea prin semănături directe
:
■
descrierea procedeelor de semănare
,
■
adâncimea, epoca şi norma de semănat. împădurirea prin plantare:
■
procurarea materialului pentru plantat,
■
descrierea procedeelor de plantare,
■
adâncimea de plantare,
■
dispozitivul de plantare,
■
desimea şi epoca de plantare
.
12.
Întreţinerea culturilor instalate şi a regenerărilor:
întreţinerea solului
:
■
necesitatea lucrărilor de îngrijire a culturilor. îndepărtarea vegetaţiei copleşitoare:
■
descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. rărirea semănăturilor:
■
descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. receptarea puieţilor:
■
descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. fertilizarea şi mulcirea solului:
■
descrierea tehnicii de execuţie a lucrării.
13.
Regimurile de cultură:
consideraţii generale; tipuri:
■
regimul codrului.
■
regimul crângului.
14.
Metodele de regenerare ale pădurii.
regenerarea naturală:
■
descrierea regenerării naturale din sămânţă şi lăstari
■
prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării din sămânţă şi lăstari regenerarea artificială:
■
descrierea regenerării artificiale,
■
prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării artificiale
15.
Dinamica proceselor colective în instalarea seminţişurilor.
constituirea stării de masiv.
16.
Tratamente în regim codru:
Tratamente cu regenerare sub masiv: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie;
•
tratamentul regenerărilor succesive: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare;
•
tratamentul regenerărilor în ochiuri (progresive): definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare;
•
tratamentul regenerărilor în codru grădinărit: definiţie, scop, obiective, tehnică de
execuţie, exploatare şi regenerare
.
Tratamente cu regenerare în teren descoperit: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie.
•
tratamentul tăierilor rase în codru
:
definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare.
17.
Tratamentul în regim crâng:
Tratamentul tăierilor rase în crâng: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, explorare şi regenerare.
18.
Lucrări pregătitoare pentru instalarea seminţişurilor.
19.
Conversiunea:
necesitatea şi tehnica de execuţie a lucrărilor
.
20.
Refacerea , substituirea şi ameliorarea arboretelor slab productive:
consideraţii generale
tehnica lucrărilor de refacere, ameliorare şi substituire:
refacerea, ameliorarea şi substituirea cvercetelor:
•
descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. substituirea arboretelor derivate:
•
descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea molidişurilor degradate:
•
descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea şi substituirea zăvoaielor.
21.
Protecţia muncii la intervenţiile de îngrijire şi conducere în arborete.
22.
Norme de protecţia muncii la aplicarea tratamentelor.
23.
Limita, durata şi caracteristicile fazelor de dezvoltare ale arboretelor:
seminţiş; desiş; nuieliş
- prăjiniş; păriş; codrişor; codru mijlociu; codru bătrân:
etapele de dezvoltare: caracterizarea etapelor de dezvoltare ale arboretului; fazele de dezvoltare: descrierea fazelor de dezvoltare ale arboretului.
24.
Lucrări de conducere şi îngrijire:
degajări, depresaj; curăţiri; rărituri; operaţiuni de igienă: scopul lucrărilor;
lucrări de îngrijire şi conducere: degajări, depresaj, curăţiri, rărituri;
definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea degajărilor
;
definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea curăţirilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea răriturilor; descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor de igienă.
BIBLIOGRAFIE
TITLU
EDITURA
AUTORI
Silvicultura - Tehnica Culturii Silvice, manual pentru clasele XI-XII - licee silvice
EDP, R„A., Buc
.
1997
Marian A., şi colab.,
Bioloqie qenerală
EDP., Buc. 1979
Botnariuc N.,
Pădurile României
Ed
.
Acad
.,
Buc
.
,
1981
Chirită C. şi colab
.
,
Împăduriri, tratat
Ed. Ceres, Buc. 1972
Damian I.,
Pădurea - Apa - Mediul Înconjurător
Ed. Ceres, Buc. 1974
Dinu Val.,
Producerea semintelor forestiere
Ed. Ceres, Buc. 1982
Enescu Val.,
Silvicultura - tratat
Ed. Ceres, Buc.
Florescu I.,
Pădurea şi viitorul
Ed. Ceres, Buc., 1982
Giurgiu V.,
Cultura speciilor forestiere
Ed. Agro-silv
.,
Buc. 1967
Halaramb At.
,
Mică Enciclopedie a Pădurii
Ed. Fed., Buc. 1996
Iancu I., şi colab
.
,
Îndrumarul Pădurarului
Ed, Peqas, Buc
.
1999
Iancu I.,
Pădurea şi Apa
Ed
.
Şt. şi Enciclop., Buc. 1982
Iancu I., Iancu Viorica
Tehnica Culturilor Forestiere - III. Împăduriri
Ed
.
Agro-Silvică, Buc
.
1958
Popa Gr.,
Flora forestieră a României
Ed. Ceres, Buc. 1997
Stănescu V., Şofletea N., Popescu Oana
Recomandări tehnice
Buc. 1994
ICAS Pepiniere
Îndrumări tehnice - Silvicultură
Buc. 1977
MEFMC
Îndrumări tehnice - Seminte si pepiniere
Buc. 1977
MEFMC
TEHNOLOGIA MOBILEI
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Tehnologia mobilei
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E", filiera tehnologică,
la
specializarea prelucrarea lemnului
din cadrul profilului
Resurse naturale şi protecţia mediului.
Pentru profilul
Resurse naturale şi protecţia mediului,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului,
în
conformitate cu specializarea urmată.
li. Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
m
Efectuarea calculului privind necesarul de materii prime şi materiale tehnologice pentru executarea produselor de mobilier.
W
Stabilirea fazelor de lucru pentru un reper în funcţie de locul şi rolul acestuia în produsul finit.
W
Aplicarea:
•
normelor (standardelor) la debitarea lemnului masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn;
•
tehnologiilor specifice de asamblare a ramelor şi bordurare a canturilor panourilor;
•
tehnologiei de şlefuire a lemnului masiv şi a panourilor;
•
procedeului de finisare corespunzător destinaţiei mobilierului.
•
operaţiilor de premontare şi montare a mobilierului
într-o
succesiune logică.
m
Alegerea parametrilor regimului de lucru la prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv.
m
Asigurarea rugozităţii suprafeţelor şlefuite impuse de tehnologia de finisare.
W
Conducerea procesului de furniruire a panourilor utilizate la fabricarea mobilei.
W
Conservarea calităţii mobilierului de la producător la beneficiar.
m
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării
/
detalierii competenţelor)
1.
Tehnologia modernă a debitării reperelor din lemn masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn:
Operaţii de debitare:
•
definiţia debitării;
•
debitarea lemnului masiv - operaţii
:
retezare, secţionare, tivire, spintecare, însemnare, decupare;
•
debitarea semifabricatelor superioare pe bază de lemn - procedee de debitare; Tipizarea semifabricatelor şi calculul supradimensiunilor
•
pentru lemnului masiv: tipodimensiuni; adaosul de prelucrare la debitarea acestuia;
•
pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: tipizarea pe baza dimensionării modulate; adaosul de prelucrare la debitarea panourilor în funcţie de structura panourilor (formule de calcul, valori);
Indicatori economici la debitare (formule de calcul, exemple): indicele de utilizare; randamentul de folosire, randamentul la debitare
;
pierderile; consumul specific.
Utilaje şi agregate folosite:
•
pentru debitarea lemnului masiv: f. c. cu avans mecanic tip CTAm
;
ferăstrăul panglică -
:
părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru;
•
pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: agregatul de debitat panouri - : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
Scule tăietoare:
■
discuri tăietoare - definiţie, caracteristici tehnice, formula de calcul a vitezei de tăiere cu discuri tăietoare, clasificarea discurilor tăietoare, alegerea discului şi stabilirea regimului de tăiere.
■
pânza panglică - definiţie, caracteristicile tehnice ale pânzelor pentru ferăstraie panglică în funcţie de materialul care se prelucrează, pregătirea pentru lucru a pânzelor panglică.
2.
Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a reperelor din lemn masiv:
Tipuri de operaţii (scopul operaţiei, schema tehnologică):
■
îndreptarea;
■
rindeluirea şi profilarea pe 2 feţe;
■
retezarea la lungime finală;
■
cepuirea;
■
burghierea şi scobirea;
■
frezarea;
■
strunjirea.
Utilaje (scheme de lucru la maşina de îndreptat, MRG8; MNF; SL); Scule folosite;
Defecte, cauze şi
remedierea
lor
.
3.
Tehnologii moderne de asamblare prin încleiere:
Asamblarea ramelor:
■
dispozitive de asamblat acţionate pneumatic, cu încălzire în curenţi de înaltă frecvenţă - faze de lucru, părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
■
valorificarea lemnului masiv de dimensiuni scurte şi subscurte - instalaţia de asamblare la lungime în CIF (operaţii de pregătire a elementelor din lemn masiv, schema de lucru, părţi componente, funcţionare).
Bordurarea canturilor panourilor:
■
soluţii de protejare a canturilor (reprezentări grafice);
■
aplicarea bordurilor din lemn masiv; condiţii de calitate a lemnului masiv pentru borduri; dispozitive cu strângere pneumatică, presa de încleiat în CIF _; schema de lucru, regim de lucru;
■
aplicarea bordurilor din furnire: gros1m1 ale furnirelor pentru bordurare; supradimensiuni la lăţime pentru furnire
.
Furniruirea panourilor:
■
Definiţie.
■
Tipuri de furniruire (simplă, dublă).
■
Furnire utilizate (grosimi, sortimente, specii)
.
■
Operaţii de furniruire:
•
Pregătirea suprafeţelor panoului (scopul operaţiei de calibrare şi zimţuire);
•
Pregătirea furnirelor
:
criterii de selecţionare a furnirelor; retezarea la lungime; îndreptarea canturilor cu foarfecă ghilotină (mod de lucru)
;
îmbinarea cu hârtie gumată (maşina de înnădit cu bandă gumată, schema tehnologică de aplicare a benzii, funcţionare);
•
Aplicarea adezivului (adezivi utilizaţi, consum specific, funcţionarea şi reglarea maşinii de aplicat adeziv tip MAA;
•
Formarea pachetului pentru presare (mod de lucru pentru furniruirea simplă şi dublă);
•
încleierea
furnirelor (presarea): presa hidraulică tip pH-6 (regirŢI de presare, funcţionare, reglare, ciclu de presare);
•
Condiţionarea panourilor furniruite (scop, etape, mod de
realizare).
Defecte, cauze şi remedierea lor
.
4.
Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a panourilor şi ramelor:
Prelucrarea panourilor şi ramelor la maşini - unelte şi agregate:
■
Operaţiile specifice la prelucrarea panourilor: tunderea furnirului
,
formatizare şi profilare, furniruire canturi, frezare, burghiere multiplă, frezare locaşuri pentru feronerie.
■
Succesiunea operaţiilor la maşini simple: tunderea furnirului; formatizarea panourilor cu canturi paralele; burghiere.
■
Maşini şi utilaje: maşina de frezat cu ax vertical, ferăstrăul circular dublu, maşina de
burghiat multiplu - părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru, norme de protecţia muncii.
■
Prelucrarea panourilor la agregate: agregatul de prelucrat panouri tip CPC-25
;
agregatul de furniruit şi aplicat canturi - succesiunea operaţiilor de prelucrare (descriere), regimul de lucru, scule tăietoare, reglare, norme de protecţia muncii.
5.
Tehnologia modernă de şlefuire a suprafeţelor:
Şlefuirea: definiţie; scop.
Factorii care influenţează calitatea şlefuirii. Alegerea corectă a abrazivilor:
■
criterii de alegere a abrazivilor;
■
tipuri de materiale abrazive;
■
simbolizarea abrazivilor.
Şlefuirea lemnului masiv şi a panourilor
:
■
materiale abrazive utilizate;
■
etape, mod de realizare.
Şlefuirea suprafeţelor plane, curbe şi profilate;
Utilaje şi instalaţii folosite - părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
■
maşina de şlefuit cu bandă orizontală îngustă şi sabot de presare;
■
maşina de şlefuit cu bara de presiune
;
■
maşina de şlefuit cu bandă cu contact de jos;
■
maşina de şlefuit cu bandă lată cu contact de sus;
■
linii de şlefuire a panourilor furniruite. Defecte, cauze, remedierea lor.
6.
Tehnologia modernă a finisării:
Finisare: definiţie, scop, procedee. Pregătirea suprafeţelor pentru finisare
:
■
succesiunea operaţiilor,
■
scopul operaţiilor,
■
materiale tehnologice utilizate,
■
mod de lucru.
Aplicarea materialelor peliculogene:
■
Aplicarea lacurilor prin pulverizare pneumatică hidraulică:
•
aparatul de pulverizat lac (părţi componente, formarea jetului de lac);
•
cabina de pulverizare;
•
avantajele aplicării peliculelor încălzite;
•
condiţii
impuse
pentru obţinerea peliculelor de calitate;
•
succesiunea operaţiilor la aplicarea lacului nitra-mat prin pulverizare.
■
Aplicarea lacurilor prin turnare:
•
avantaje, procedee;
•
maşina de turnat lac (schema de principiu, funcţionare, reglare);
•
aplicarea prin turnare a lacului nitrocelulozic mat;
•
aplicarea prin turnare a lacurilor poliesterice.
■
Aplicarea lacurilor prin imersie:
•
procedee;
•
avantaje.
Uscarea peliculelor de lacuri şi vopsele
:
■
Mod de realizare;
■
Procedee de uscare (naturală şi artificială):
•
instalaţii de uscare artificială (camera de uscare, tunelul de preîncălzire, tunelul de uscare; regim de uscare).
Prelucrarea peliculelor - operaţii, materiale tehnologice, mod de realizare a operaţiilor, maşini folosite (maşina de şlefuit cu bandă orizontală), funcţionare, reglare, regim de lucru:
■
Prelucrarea peliculelor nitrocelulozice.
■
Prelucrarea peliculelor poliesterice
.
Finisarea suprafeţelor cu folii din PVC şi fibre celulozice:
■
instalaţia pentru aplicarea automată a foliilor pe panouri (părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru).
Defecte, cauze şi remedierea lor.
7.
Tehnologia modernă a asamblării şi montării mobilei:
Sisteme de montare;
Montarea accesoriilor:
■
accesorii de asamblare, scule şi instalaţii;
■
condiţii pentru fixarea accesoriilor în panourile de PAL. Montarea în subansamblu şi produs
:
■
operaţii de premontare;
■
succesiunea operaţiilor de montare în subansamblu şi ansamblu la mobila corp;
■
prese de asamblat corpuri cu acţionare pneumatică (părţi componente, mod de lucru).
Scule, unelte, dispozitive de asamblare şi montare;
8.
Ambalarea, depozitarea şi transportul mobilei:
Condiţii generale de ambalare şi depozitare, manipulare, transport. Sisteme şi tipuri de ambalaje:
■
Ambalarea cu hârtie şi carton în stelaje şi lăzi.
■
Ambalarea în folie termocontractibilă. Paletizarea şi containerizarea.
BIBLIOGRAFIE
TITLU
EDITURA
AUTORI
Proiectarea şi tehnologia fabricării produselor industriale din lemn
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983
Cotta, N.L.,
Şlefuirea lemnului şi peliculelor de acoperire
Editura Tehnică, Bucureşti
1982
Cotta, N.L.;
Năstase
,
V.,
Aşchierea lemnului şi scule aşchietoare
Editura Didactică şi Pedaqoqică, Bucureşti 1991
Dogaru, V.,
Tehnoloqia mobilei
Universitatea Braşov
Năstase, V.
Uscarea şi tratarea termică a lemnului
Editura Tehnică, Bucureşti
1980
Marinescu, I.,
Materiale tehnologice pentru industria lemnului
Editura Tehnică, Bucureşti 1993
Mihai, D.,
Prospecte şi cărţi tehnice ale utilajelor şi
instalatiilor folosite la fabricarea mobilei
Economic
financiare şi comerciale
Contabilitate
Administrativ
Turism şi alimentaţie
publică
Tehnician
în
turism
Economia întreprinderii
Tehnician
în alimentaţia
publică
Marketing
Poştă
Tehnician în activităţi de
poştă
Exploatare poştală
Tehnician
în administraţia
publică
Pentru
profilul SERVICII, la proba
''E",
candidatul
poate
să opteze pentru una din
cele
două discipline de specialitate aferente specializării,
conform
tabelului de
mai
jos:
ECONOMIA INTREPRINDERII
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Economia întreprinderii
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările
din cadrul profilului
Servicii.
Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Identificarea şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale întreprinderii în raport cu evoluţia economiei.
■
Clasificarea întreprinderilor şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestora.
■
Compararea diferitelor tipuri de întreprinderi.
■
Încadrarea unei întreprinderi conform tipologiei generale.
W
Identificarea şi interpretarea relaţiilor economice de bază dintre întreprindere şi mediul economic extern.
■
Identificarea elementelor mediului extern al întreprinderii.
■
Descrierea şi compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii.
■
Detenninarea unor implicaţii ale relaţiilor cu partenerii externi asupra activităţii întreprinderii.
W
Explicarea modului de organizare şi funcţionare a întreprinderii.
■
Identificarea sistemelor de organizare procesuală a întreprinderii şi analiza efectelor acestora.
■
Descrierea funcţiilor întreprinderilor în cadrul diferitelor sisteme de organizare a întreprinderilor.
■
Identificarea sistemelor de organizare structurală şi descrierea structurii organizatorice a unei întreprinderi.
■
Descrierea elementelor de bază ale unei organigrame şi întocmirea organigramei unei întreprinderi mici /mijlocii.
■
Compararea diferitelor tipuri de organigrame ale întreprinderilor.
iWl
Luarea unor decizii cu privire la organizarea şi conducerea resurselor umane dintr-o întreprindere.
■
Elaborarea unor criterii de selectare a resurselor umane şi alegerea soluţiilor optime de încadrare.
■
Diferenţierea atribuţiilor diferitelor categorii de personal conform fişei postului.
■
Identificarea şi selectarea unor forme şi modalităţi eficiente de motivare a (cointeresare) a personalului dintr-o întreprindere mică /mijlocie.
W
Analiza proceselor economice ale întreprinderii şi elaborarea unor soluţii de optimizare.
■
Identificarea şi analiza unor procese economice specifice întreprinderilor.
■
Compararea proceselor economice din diferite tipuri de întreprinderi.
■
Cunoaşterea importanţei activităţii de optimizarea şi selectarea tehnicilor specifice.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Întreprinderea:
Conceptul de întreprindere: definiţie Trăsăturile caracteristice ale întreprinderii:
■
întreprinderea - unitate tehnico-productivă (caracteristici);
■
întreprinderea - unitate organizatoric-administrativă (caracteristici);
■
întreprinderea - unitate economico-socială (caracteristici); Clasificarea întreprinderilor în funcţie de următoarele criterii:
■
forma de proprietate asupra capitalului social şi al patrimoniului;
■
apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate;
■
gradul de mărime;
■
gradul de specializare;
■
tipul de producţie,
Tipul de producţie: definirea, clasificarea şi compararea tipurilor de producţie.
2.
Mediul extern al întreprinderii:
Definirea conceptului de mediu extern al întreprinderii. Factorii externi care influenţează activitatea întreprinderii:
•
modalităţi de influenţă;
■
enumerarea şi descrierea factorilor externi (economici, tehnici şi tehnologici, de management, politici, socio culturali, juridici, demografici, mediul natural şi înconjurător);
■
compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii; Relaţiile externe ale întreprinderii cu:
■
furnizorii - definire, caracterizare.
■
clienţii - definire, caracterizare.
■
instituţiile bancare - definire, caracterizare.
■
societăţile de asigurări - definire, caracterizare.
■
camerele de comerţ şi industrie - definire, caracterizare.
■
instituţiile statului - definire, caracterizare.
■
întreprinderile concurente - definire, caracterizare.
■
mass-media - definire, caracterizare.
3.
Organizarea procesuală a întreprinderii:
Definirea conceptului de "organizare procesuală". Obiectivele întreprinderii:
■
definirea conceptului de obiectiv,
■
tipuri de obiective (fundamental, obiectiv derivat de grad I, obiectiv derivat de gradul II, obiective specifice, obiective individuale);
Efectele organizării procesuale a întreprinderii; conceptele de funcţiune, activitate, atribuţie, sarcină: definire, caracterizare;
Funcţiunile sistemului de organizare procesuală:
■
funcţiunea de cercetare-dezvoltare - activităţi, sarcini, atribuţii.
■
funcţiunea de producţie - activităţi, sarcini, atribuţii.
■
funcţiunea comercială - activităţi, sarcini, atribuţii.
■
funcţiunea de marketing - activităţi, sarcini, atribuţii.
■
funcţiunea financiar-contabilă - activităţi, sarcini, atribuţii.
■
funcţiunea de personal - activităţi, sarcini, atribuţii.
4.
Organizarea structurală a întreprinderii:
Definirea conceptului de "structură organizatorică". Elementele de bază ale structurii organizatorice.
■
Structura funcţională (de management) şi compartimentele sale:
•
postul - concept, trăsături;
•
funcţia - concept, tipuri;
•
compartimentul de muncă - tipuri;
•
nivelul ierarhic: concept, piramida ierarhică;
•
ponderea ierarhică: concept, mărimea ponderii ierarhice.
•
relaţiile organizatorice: concept, tipuri, categorii de relaţii.
■
Structura operaţională de producţie şi concepţie şi compartimentele sale:
•
definirea conceptului;
•
compartimentele structurii operaţionale;
•
definirea conceptelor de: secţia de producţie, secţia de bază, secţia auxiliară, secţia de servire, atelier, Ioc de muncă.
Tendinţe actuale în organizarea structurală a întreprinderilor.
5.
Resursele umane ale întreprinderii:
Categorii de personal: structura personalului unei întreprinderi.
Drepturi şi obligaţii ale personalului: clauzele contractului de muncă privind drepturile angajaţilor şi obligaţiile acestora.
Selecţia personalului: enumerarea şi descrierea etapelor recrutării personalului. Promovarea personalului:
■
concept;
■
criterii de promovare;
■
modalităţi de promovare;
■
formarea personalului;
■
principii de evaluare a personalului. cointeresarea personalului: concept.
6.
Procese economice:
Aprovizionarea şi pregătirea mărfurilor:
■
concept,
■
funcţii;
■
conceptul de flux tehnologic;
■
forme de organizare.
Depozitarea: concept, necesitate, tipuri, programarea activităţilor de depozitare.
Producţia de mărfuri şi servicii: definirea conceptelor de "producţie de mărfuri" şi "producţie de servicii". Comercializarea:
■
operaţiile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării, operaţii comune, operaţii specifice;
■
vânzarea mărfurilor cu ridicata; angrosistul, definiţie, caracterizare;
■
vânzarea mărfurilor cu amănuntul; detailistul, definiţie, caracterizare, tipologie;
■
magazinul - concept, forme de vânzare cu amănuntul, forme de vânzare a mărfurilor cu ridicata.
7.
Optimizarea proceselor economice:
Eficienţa economică: definire, efecte, modalităţi de determinare a eficienţei economice (raportarea efectelor obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor: raportarea eforturilor la efectele înregistrate).
Rentabilitatea întreprinderii: modalităţi de calcul, rata rentabilităţii.
BIBLIOGRAFIE
Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu - filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Servicii:
DISCIPLINA
EDITURA
AUTORI
Economia întreprinderii
Economica
Preuniversitaria
Viorel Lefter, Iulia Chivu
Economia întreprinderii
Ali Educaţional
Vasile Dan, Ruxandra Isaic-Maniu, Daniela Mitran
Economia întreprinderii
Oscar Print
G. Stănciulescu, C. Dinca, N. Doroş, C. Dumitriu, L. Iftimie,
F. Jelescu, M. Jipa, N. Pătraşcu
CONTABILITATE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Contabilitate
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba
"E",
filiera tehnologică,
la
specializările: economic
şi
administrativ
din cadrul profilului
Servicii.
Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului
,
în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
V
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în cadrul întreprinderii şi instituţiei publice:
■
Efectuarea inventarierii unei gestiuni.
■
Stabilirea rezultatelor inventarierii.
■
Soluţionarea eventualelor diferenţe constând
în
plusuri sau minusuri.
W
Evaluarea performanţei întreprinderii şi instituţiei publice pe baza informaţiilor contabile:
■
Identificarea funcţiilor bilanţului.
■
Prezentarea structurii bilanţului şi a anexelor la bilanţ.
■
Stabilirea indicatorilor economico-financiari şi interpretarea acestora.
W
Utilizarea elementelor planului de conturi:
■
Folosirea corelaţiilor planului de conturi.
■
Identificarea claselor de conturi în planul de conturi.
■
Identificarea funcţiei contabile a conturilor.
m
Elaborarea documentelor de sinteză şi interpretarea datelor fumizate de acestea:
■
Întocmirea balanţei de verificare
.
■
Verificarea corectitudinii înregistrărilor în conturi prin intermediul balanţei conturilor.
■
Identificarea tipurilor de balanţe de verificare.
W
Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă din patrimoniul întreprinderii şi instituţiei publice.
1W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Înregistrări contabile privind operaţiile patrimoniale frecvente în cadrul unei societăţi comerciale:
Operaţii privind capitalurile proprii - capitalul social şi rezervele; aplicaţii.
Operaţii privind activele imobilizate: imobilizări necorporale şi corporale; aplicaţii
.
Operaţii privind stocurile şi producţia în curs de execuţie - contabilitatea stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent; aplicaţii.
Operaţii privind datoriile şi creanţele: comerciale, salariale, sociale şi fiscale ale agentului economic; aplicaţii.
Operaţii privind trezoreria - de încasări şi plăţi prin conturi la bănci şi casierie; aplicaţii
.
2.
Balanţele de verificare a înregistrărilor în conturi:
Noţiune, importanţă, formă.
Tehnica întocmirii balanţei de verificare
.
3.
Inventarierea patrimoniului:
Inventarierea - procedeu al contabilităţii Etapele desfăşurării inventarierii Stabilirea rezultatelor inventarierii
4.
Bilanţul contabil:
Importanţa,
rolul şi funcţiile
bilanţului contabil Structura bilanţului
contabil şi
a anexelor
BIBLIOGRAFIE
Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C.
nr.4055/26.06.2000,
nr.4144/18.07.2001, nr. 3918/11.06.2002
pentru
clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a
liceu
- filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Servicii:
DISCIPLINA
CLASA
EDITURA
AUTORI
Contabilitate
a X-a
Ali Educaţional
V.
Isai,
Gh. Negoescu
Contabilitate
a X-a
Economică
Preuniversitaria
N.
Feleaga,
L.
Malciu, S.
Bunea, E.
Candea
Contabilitate
a X-a
Didactică şi Pedagogică
M.
Ristea, C. Panciu, R. Ionescu,
M.
Dinescu
Contabilitate
a X-a
Oscar Print
MariaPopan
Contabilitate
a X-a
Tehnică
A.
Teiusanu, M. Popescu, G.
Croitoru
Contabilitate
a XI-a
Ali
Educaţional
V.
Isai
Contabilitate
a XII-a
Ali
Educational
Violeta
Isai
Contabilitate
a XII-a
Economică
Preuniversitaria
Aurelia Guoadelia Cojocea, Alexandru Sălceanu
Contabilitate
a XII-a
Tribuna
Sibiului
Ana Alexandrina
Matei,
Nicolae
Poenariu
EXPLOATARE POSTALA
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Exploatare poştală
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba "E",
filiera tehnologică, la specializarea
Poştă
din cadrul profilului
Servicii.
Pentru profilul
Servicii,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Identificarea principalelor tipuri de trimiteri poştale interne, a caracteristicilor şi a simbolurilor
acestora
•
Remiterea la destinaţie Încredinţarea sumelor de bani
,
de persoane fizice
şi
juridice, oficiilor poştale pentru remiterea lor la destinaţie.
•
Achitarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line.
ID
Aplicarea normelor de exploatare specifice serviciilor poştale interne.
•
Verificarea formularelor specifice unei activităţi poştale şi întocmirea actelor de nereguli.
W
Efectuarea unor operaţiuni specifice activităţii de exploatare poştală.
•
Efectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria "Obiecte de corespondenţă".
•
Operarea cu sistemele de distribuire a obiectelor de corespondenţă simplă şi înregistrată.
•
Efectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria "Obiecte de mesagerii".
•
Înmânarea obiectelor de mesagerii la sediul oficiului sau domiciliul destinatarului.
•
Expedierea bunurilor de larg consum la domiciliu prin serviciile poştale.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Obiecte de corespondenţă
-
procesul de exploatare:
Trimiteri care fac parte din categoria obiecte de corespondenţă:
•
definiţii
,
•
dimensiuni,
•
limite de greutate,
•
condiţionare.
Redactarea adresei la obiectele de corespondenţă:
•
reguli generale,
•
excepţii.
Indicaţiile speciale şi specifice aplicate la această categorie:
■
A.R.,
•
P.C.,
•
Expres,
•
Post-restant,
•
Căsuţă Poştală,
•
Recomandat,
•
confirmările ulterioare.
Prezentarea obiectelor de corespondenţă simplă şi recomandată:
■
prezentarea bucată cu bucată;
■
prezentarea în serii.
Încheierea operaţiunilor de prezentare; închiderea expediţiei; efectuarea schimbului de expediţie; Primirea expediţiei şi prelucrarea în vederea distribuirii.
Distribuirea:
•
distribuirea corespondenţei simple;
•
distribuirea corespondenţei înregistrate;
■
distribuirea actelor de procedură;
■
trimiteri care nu pot fi distribuite: avizarea, reavizarea, înapoierea, reexpedierea, trimiterea la păstrare.
2.
Mandate poştale şi telegrafice - procesul de exploatare:
Mandate poştale, telegrafice şi on-line:
•
definiţie;
■
completarea formularelor.
Redactarea adresei la mandate, excepţii de la adrese.
Indicaţii generale folosite la mandatele poştale şi indicaţii specifice folosite la mandatele telegrafice şi on-line.
Prezentarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line - operaţiuni efectuate de oficiant la prezentarea mandatelor (prezentarea bucată cu bucată; prezentarea în serii; modalităţi de plată la mandate.; Prelucrarea la sosire a mandatelor - verificarea în vederea achitării.
Achitarea mandatelor:
■
formalităţi la achitare: cu numerar, cu ordin de plată, cu cont avans, cu proces verbal f.31;
■
mandate care nu pot fi achitate: avizate, reavizate, înapoiate, reexpediate, trimise la păstrare; Înaintarea conturilor de mandate şi verificările efectuate la controlul ulterior.
3.
Obiecte de mesagerie - procesul de exploatare:
Trimiteri ce fac parte din această categorie: definiţii, dimensiuni, limite de greutate, condiţionare. Condiţii de admitere la prezentarea obiectelor de mesagerie:
■
adresarea;
■
indicaţii specifice: voluminos, fragil, valoare, factaj, ramburs; ambalarea; legarea; sigilarea. Prezentarea obiectelor de mesagerie - operaţiuni efectuate de oficiant la primirea unui obiect de mesagerie: colet, scrisoare cu valoare declarată (prezentarea bucată cu bucată, prezentarea în serii. Prelucrarea în vederea expedierii şi efectuarea schimbului de expediţii. Primirea expediţiei la oficiu - operaţiuni de primire, verificare şi cartare pe locuri de muncă.
Înmânarea obiectelor de mesagerie:
■
înmânarea coletelor cu şi fără valoare declarată;
■
înmânarea scrisorilor cu valoare;
■
predarea sacilor cu corespondenţă, gropurilor, casetelor colectoare şi C.F.R;
■
mesagerii ce nu pot fi înmânate.
BIBLIOGRAFIE
■
Instrucţiunile de exploatare pentru "obiecte de corespondenţă".
•
Instrucţiunea comună pentru problemele interne comune ale unităţilor poştale.
•
Norme interne ale C.N POŞTA ROMÂNĂ.
•
(NOMENCLATOARE POŞTALE):
•
GHIDUL FACTORULUI POŞTAL-C.N. POŞTA ROMÂNĂ.
•
Legea poştei 85/1997.
•
Ordine interne ale C.N. POŞTA ROMÂNĂ privind completarea formularelor poştale.
MARKETING
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Marketing
are
,
în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională
,
putând fi aleasă
la proba "E", filiera tehnologică
,
la
specializările: turism
şi
alimentaţie publică
din cadrul profilului
Servicii.
Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului,
în
conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
II!l
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Dezvoltarea capacităţii de investigare a fenomenelor economice de piaţă:
1.
Identificarea factorilor care influenţează cercetarea pieţei şi a concurenţei de piaţă.
2.
Analiza cerinţelor unei segmentări eficiente a pieţei.
3.
Aplicarea metodelor de monitorizare a mediului de afaceri.
4.
Determinarea cauzelor şi efectelor principalelor modificări ale mediului de afaceri ale firmei.
W
Cunoaşterea tipurilor de strategii de marketing şi dezvoltarea acestora la nivelul întreprinderii:
5.
Identificarea diferitelor modalităţi de organizarea a compartimentului de marketing.
6.
Descrierea criteriilor de apreciere a activităţii specialistului în marketing turistic.
7.
Analiza raportului dintre cererea şi oferta de servicii turistice şi identificarea factorilor care le influenţează.
ID
Utilizarea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de marketing ca instrument al managementului întreprinderii:
8.
Aprecierea atitudinii turiştilor prin diferite metode de scalare.
9.
Elaborarea şi efectuarea de sondaje şi chestionare tipice domeniului serviciilor turistice.
10.
Interpretarea rezultatelor statistice şi luarea de decizii pentru îmbunătăţirea ofertei turistice.
11.
Elaborarea şi aplicarea mix-ului de marketing specific firmelor din domeniul serviciilor turistice (produsul şi formarea preţurilor, distribuţia şi promovarea produselor turistice).
ID
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi
.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Piaţa activităţii de turism:
Definiţia pieţei turistice.
Cererea turistică:
•
particularităţile cererii turistice;
•
determinanţii cererii turistice;
•
elasticitatea cererii turistice;
•
sezonalitatea cererii turistice; Oferta turistică
:
•
particularităţile ofertei turistice;
•
determinanţi ai ofertei turistice. Estimarea potenţialului pieţei:
•
definiţia şi scopul cercetării pieţei;
•
criteriile segmentării pieţei; segmentarea după criterii: geografice, demografice, psiho-sociale_ (clasă socială, stil de viaţă), comportamentale.
•
condiţiile unei segmentări eficiente.
2.
Instrumente ale cercetării de piaţă:
Măsurarea şi scalarea.
Tipuri de scale.
Metode de scalare:
•
diferenţiala semantică,
•
scala lui Likert,
•
modelul Fishbein-Rosenberg.
3.
Organizarea activităţii de marketing în turism:
Organizarea
compartimentului
de marketing al
întreprinderii
turistice după diferite criterii. Profesiograma specialistului de marketing.
4.
Mixul de marketing turistic:
Politica de produs
în
turism:
■
definirea produsului turistic;
■
elementele
produsului turistic;
■
clasificarea produselor turistice;
■
ciclul de
viaţă
al
produselor turistice;
■
strategii
privind produsele turistice. Politica de preţuri
în
turism:
■
forme de prezentare a preţurilor în turism;
■
particularităţile preţurilor şi tarifelor în turism;
■
strategii
şi
politici de preţuri în turism;
■
diferenţieri de preţuri în turism. Politica de distribuţie:
■
canalele de distribuţie: caracteristici, tipologie;
■
organizarea canalelor
de distribuţie;
■
distribuţia fizică
şi
managementul logisticii. Politica de promovare:
■
definirea
şi obiectivele
publicităţii;
■
structura publicităţii;
■
alegerea mediului publicitar;
■
promovarea
vânzărilor:
tipuri şi modalităţi de promovare.
BIBLIOGRAFIE
TITLUL
EDITURA
AUTORI
Marketing
turistic - manual clasa a
XI-a, specializările Turism şi alimentaţie publică
Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2002;
Dincă C., colectiv
Elemente de marketing turistic
Ed. Global
Media
Image, Deva2000
Dumitru Patriche,
Filimon
Stremţan, Ana Ispas, Iulian Patriche
Piaţa turistică a României
Ed. Ecran magazin, Braşov, 2000
Ilie Niţă, C-tin
Niţă
Turismul şi dezvoltarea durabilă
Ed. Expert, Bucureşti,
2000
N. Neacşu
Statistică în turism
(teorie şi aplicaţii}
Ed. Albastră, Cluj Napoca, 2000
Nicoleta Petcu
Marketing turistic
Ed. Economică, 1999
Toader Gherasim, Daniel Gherasim
Pentru
profilul TEHNIC, la proba "E",
candidatul poate
să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării,
conform tabelului de mai jos:
Mecanic
Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii
Organe de maşini şi mecanisme
Solicitări şi măsurări tehnice
Tehnician prelucrări mecanice
Tehnician mecatronist
Tehnician operator roboţi industriali
Tehnician în transporturi
Electrotehnică
Electronică şi automatizări
Tehnician electrotehnist
Tehnician electronist
Măsurări electrice şi electronice
Tehnician în automatizări
Tehnician operator tehnici de calcul
Tehnician în metrologie
Telecomunicaţii
Tehnician telecomunicaţii
Măsurări speciale în telecomunicaţii
Textile
Tehnician în industria textilă
Materii prime textile
Pielărie
Tehnician în industria pielăriei
Materii prime pentru industria de pielărie
Construcţii şi lucrări publice
Tehnician în lucrări publice şi construcţii
Desen de construcţii şi instalaţii
SOLICITARI SI MASURI TEHNICE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Solicitări şi măsurări tehnice
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 - 2004, statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
Ia proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările
din cadrul profilului
Tehnic.
Pentru profilul
Tehnic,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
m
Folosirea terminologiei de specialitate.
m
Identificarea solicitărilor, cauzelor şi efectelor acestora, mijloacelor de măsurare.
ID
Stabilirea şi descrierea etapelor unui proces de măsurare.
W
Utilizarea unui aparat în funcţie de proprietăţile sale metrologice şi de natura măsurării.
ID
Aplicarea relaţiilor de transformare între mărimile fizice în probleme tehnice şi efectuarea de transformări între unităţile de măsură ale mărimilor fizice utilizate în tehnică
ru
Elaborarea de schiţe
/scheme
specifice domeniului
.
ru
Aplicarea principiilor de funcţionare a unor aparate de măsură.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor) SOLICITĂRI TEHNICE
1.
Forţe, tensiuni şi deformaţii:
definiţii, clasificări, unităţi de măsură.
2.
Solicitări:
definire.
3.
Solicitări mecanice:
întindere-compresiune - exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la întindere şi compresiune; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple
.
forfecare - exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la forfecare; recunoaşterea
solicitărilor
pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple
.
încovoiere - exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la încovoiere
;
recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
răsucire - exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la răsucire; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
4.
Solicitări electrice şi electrodinamice,
cauze şi efecte
,
exemplificări pe: prize, întreruptoare, prelungitoare, corpuri de iluminat, siguranţe fuzibile.
5.
Solicitări termice:
cauzele apariţiei solicitărilor termice (efectul termic al curentului electric, frecarea; transmiterea căldurii);
transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie
,
radiaţie - caracterizare; efecte (dilatări-contracţii
,
libere-împiedicate
,
deformări);
exemple
.
MĂSURĂRI TEHNICE
6.
Mărimi fizice şi unităţi de măsură utilizate în tehnică.
7.
Sistemul Internaţional: mărimi fundamentale, asociate, derivate. Multiplii şi submultiplii;
transformări.
8.
Procesul de măsurare:
definire, elemente.
9.
Metode de măsurare:
clasificare, caracterizare.
1O.
Mijloace de măsurare:
clasificare.
11.
Erori de măsurare:
clasificare (sistematice,
aleatoare,
greşeli), definire, caracterizare. Calculul erorilor absolute şi erorilor relative.
12.
Proprietăţi metrologice:
sensibilitate, fidelitate, precizie.
13.
Mijloace de măsurare pentru:
lungimi
(ruleta, şublerul de exterior şi de interior, micrometrul de exterior), suprafeţe (planimetrul polar),
unghiuri
(raportorul mecanic).
14.
Mijloace de măsurare pentru: masă
(balanţa analitică).
15.
Mijloace de măsurare pentru: turaţie
(tahometre electrice).
16.
Mijloace de măsurare pentru: forţe
(dinamometrul cu element elastic)
şi presiuni
(manometrul cu lichid şi manometrul cu elemente elastice).
17.
Mijloace de măsurare pentru: debit
(apometrul cu palete): componente, rol.
18.
Mijloace analogice de măsurare pentru: intensitatea curentului electric
(ampermetre de curent continuu şi alternativ; tipuri - simboluri; conectarea în circuit).
19.
Mijloace analogice de măsurare pentru: tensiunea electrică
(voltmetre de curent continuu
şi
alternativ, tipuri - simboluri; conectarea în circuit).
20.
Mijloace analogice de măsurare pentru: rezistenţa electrică
(
ohmmetre serie, paralele; conectare şi utilizare).
21.
Mijloace de măsurare pentru: temperaturi
(termometrul de sticlă cu lichid, termocuplul, termorezistenţa: părţi componente, principiul de funcţionare, utilizare).
22.
Mijloace de măsurare pentru energia electrică
(contorul de inducţie monofazat: rol, părţi componente, montaj).
BIBLIOGRAFIE
Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu - filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Tehnic:
DISCIPLINA
EDITURA
AUTORI
Solicitări şi măsuri tehnice clasa a
X-a
AII Educaţional, 2001
Mariana Constantin, Aurel Ciocârlea-Vasilescu
Solicitări
şi
măsurări tehnice Filiera tehnologică, Profil: Tehnic clasa a X-a
Economică Preuniversitaria, 2000
Ion Ionescu, Maria Manole, Constantin Manole
DESEN DE CONSTRUCTII SI INSTALATII
I.
Statutul disciplinei
Disciplina Desen de construcţii şi instalaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003
-
2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea
construcţii
şi
lucrări publice
din cadrul profilului
Tehnic.
Pentru profilul
Tehnic,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului
,
în conformitate cu
specializarea
urmată.
II.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Citirea şi reprezentarea planurilor de ansamblu şi a detaliilor de construcţii şi instalaţii:
■
Utilizarea elementelor de bază standardizate în desenul de construcţii
.
■
Reprezentarea la scară şi cotarea unui plan de arhitectură.
■
Desenarea la scară dată a detaliilor de fundaţii continue de mică ad
â
ncime
.
■
Reprezentarea unui plan de cofraj şi de armare a unui planşeu de beton armat.
■
Întocmirea unui extras de armătură.
■
Citirea desenelor de specialitate.
■
Reprezentarea tipurilor de îmbinări pe detalii de noduri metalice.
■
Realizarea detaliilor de finisaje, de tâmplărie
W
Rezolvarea unor probleme simple de proiectare:
■
Reprezentarea unui planşeu din lemn.
■
Întocmirea secţiunilor transversale pentru drumuri şi căi ferate
.
■
Reprezentarea unei hale industriale simple din beton armat şi în secţiune după un plan dat.
■
Întocmirea detaliilor de armare pentru un stâlp
şi
o grindă cu extrase de armătură.
■
Proiectarea unei
scări.
W
Corelarea planurilor şi a secţiunilor în desenul de construcţii şi instalaţii:
■
Întocmirea planului de trasare a fundaţiei unei clădiri simple, după un plan de arhitectură dat.
■
Reprezentarea secţiunilor verticale şi faţadelor conform unui plan de arhitectură dat.
■
Realizarea secţiunilor verticale (până la nivelul acoperişului) printr-o construcţie de zidărie.
■
Reprezentarea faţadelor unei clădiri conform planurilor de arhitectură (plan, secţiuni, detalii).
■
Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.
■
Corelarea planurilor de instalaţii între ele.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în
situaţii,
contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Elementele de bază ale desenului tehnic de construcţii:
Cotarea în desenul de construcţii. Reprezentări convenţionale. Reprezentarea planului unei clădiri simple.
2.
Reprezentarea fundaţiilor:
Notări convenţionale. Reprezentarea materialelor. Reprezentarea fundaţiilor (în secţiune şi în plan).
3.
Reprezentarea zidăriilor:
Detalii de alcătuire. Elemente constructive. Secţiune verticală prin clădire.
4.
Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn:
Reprezentarea elementelor de asamblare şi a îmbinărilor. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn
:
pereţi, planşee. Repre
z
entarea planului de acoperiş
.
Reprezentarea planului de ansamblu al ş
a
rp
a
ntei
.
Detalii de noduri.
5.
Reprezentarea detaliilor de învelitori
şi
a faţadelor:
Detalii de învelitori, de streaşină şi coamă. Faţada principală şi laterală a clădirii.
6.
Reprezentarea elementelor de instalaţie electrică:
Reprezentări convenţionale. Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.
7.
Reprezentarea în desen a lucrărilor de căi de comunicaţii:
Reprezentarea lucrărilor de drumuri şi de căi ferate. Planul de amplasare al unui ansamblu de clădiri, cu reţeaua de drumuri.
8.
Reprezentarea structurilor de construcţii:
Reprezentarea structurilor cu pereţi portanţi. Reprezentarea structurilor cu stâlpi şi grinzi.
9.
Reprezentarea elementelor structurale din beton armat:
Reprezentarea stâlpilor
şi
grinzilor din beton armat. Planuri şi detalii de armare.
1O.
Reprezentarea elementelor structurale din metal:
Reprezentări convenţion
a
le
.
Reprezentarea grinzilor şi stâlpilor metalici.
11.
Reprezentarea structurilor din zidărie complexă:
Detalii de zidărie şi de centuri
.
Planul de arhitectură. Secţiunea verticală şi faţada scara 1:50.
12.
Reprezentarea planşeelor din beton armat:
Plan cofraj şi plan armare planşeu. Reprezentarea izolaţiilor hidrofuge şi termice la terasă.
13.
Reprezentarea scărilor în plan şi în secţiune:
Tipuri de scări. Elementele scărilor. Notări convenţionale.
14.
Reprezentarea detaliilor de finisaje:
Detalii de pardoseli şi placaje.
15.
Reprezentarea tâmplăriei din lemn:
Detalii de uşi şi ferestre.
16.
Reprezentarea planurilor de instalaţii:
Plan alimentare cu apă rece şi apă caldă. Centrală individuală de încălzire. Instalaţia de canalizare
.
Amplasarea obiectelor sanitare. Instalaţii de
gaze
(semne convenţionale
,
simboluri
,
notaţii)
BIBLIOGRAFIE
TITLUL
EDITURA
AUTORI
Desen tehnic de instalaţii - Manual pentru clasele a X- a şi a
XI-
a licee industriale cu profil de construcţii montaj şi anii II şi III şcoli profesionale
Editura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti
Florea, V
.,
Tonciu, E., Sîrbu, V.
Desen de construcţii -
Manual
pentru clasa a IX- a licee industriale şi anul I şcoli profesionale cu profil de construcţii-
montai
Editura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti
Sârbu, V.
Desen tehnic de construcţii - Manual pentru clasele a X- a şi
a XI- a licee industriale cu profil de construcţii şi şcoli profesionale
Editura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti
Prundeanu, D.,
Mărgineanu, R., Sîrbu, V
.
MASURARI ELECTRICE SI ELCTRONICE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Măsurări electrice şi electronice
are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru
anul şcolar
2003
- 2004,
statutul de
disciplină opţională
,
putând fi aleasă
la proba
"E",
filiera tehnologic
ă,
la
specializările
Electrotehnică
şi
Electrotehnică şi automatizări
din cadrul profilului
Tehnic.
Pentru profilul
Tehnic
,
absolventul are posibilitatea de
a
opta pentru una din cele două discipline reprezentative
ale
profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Identificarea şi selectarea unor aparate de măsurat în funcţie de mărimea măsurată
şi
de principiul de funcţionare.
W
Definirea caracteristicilor metrologice
ale
aparatelor de măsurat.
W
Utilizarea
aparatelor
electrice şi electronice pentru efectuarea unor determinări. Utilizarea aparatelor
auxiliare
în vederea aplicării unor tehnici de măsurare
iWJ
Interpretarea rezultatelor măsurătorilor şi compararea lor cu valorile specificate
în
documentaţia tehnică.
m
Extinderea domeniului de măsurare al unor
aparate
electrice şi electronice.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării
în
situaţii, contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Metode de măsurare a mărimilor caracteristice elementelor de circuit
(rezistenţă, inductanţă, capacitate):
puntea Wheatstone - principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul; puntea Sauty
-
principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul; puntea Maxwell - principiul de funcţionare; schema
electrică;
utilizare; relaţii de calcul;
2.
Aparate analogice:
(magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice) caracteristica statică de funcţionare (de conversie),
interval de măsurare
,
sensibilitate,
prag de
sensibilitate,
clasă de exactitate.
3.
Aparate pentru vizualizarea semnalelor şi măsurarea parametrilor acestora
(osciloscoape): utilizări,
principiul de funcţionare, elemente constructive,
măsurări cu ajutorul osciloscopului (tensiune, frecvenţă, timp).
4.
Aparate numerice:
intervale de măsurare
,
rezoluţie
,
clasă de exactitate: Aparate numerice pentru măsurarea frecvenţei (frecvenţmetru numeric).
•
principiul de funcţionare,
•
pă11i componente
(construcţie),
•
scheme bloc.
Aparate numerice pentru măsurarea tensiunii,
intensităţii
curentului electric, rezistenţelor electrice (voltmetre digitale, multimetre digitale):
•
principii de funcţionare,
•
părţi componente (construcţie),
•
scheme
bloc.
5.
Scheme electrice pentru măsurarea intensităţii, tensiunii, puterii în c.c.
şi
în c.a. monofazat.
Extinderea domeniului
de
măsurare pentru
voltmetre şi ampermetre. Ş
unturi
,
rezistenţe adiţionale (
definiţie,
calcul).
Transformatoare de
măsură
de tensiune
şi de curent (raport
de
transformare,
montare
în circuit).
Wattmetre
(electrodinamice şi
ferodinamice) -
caracteristică
de
funcţionare,
constanta
aparatului,
domeniu de măsurare.
BIBLIOGRAFIE
TI1LUL
EDITURA
AUTORI
Electrotehnica şi
electronica
aplicată
manual pentru
clasele
a IX-a -
a XI-a
licee
Editura Didactică
şi Pedagogică,
Bucureşti, 1993
Fratiloiu
,
Gh. şi
Tugulea,
A.
Măsurări
electrice
şi
electronice
manual pentru
clasele
a X-a -
a XII-a licee
industriale
Editura Didactică
şi Pedagogică,
Bucureşti, 1993
Isac, E.
Manualul inginerului
electronist,
Măsurări
electrice
Editura
Tehnică
,
Bucureşti, 1979
Nicolau
,
E.
Măsurări
electrice,
volumul I,
II
Editura Tehnică
,
Bucureşti, 1969
Wiener, U.
Probleme de
electrotehnică şi maşini
electrice
Editura Didactică
şi
Pedagogică,
Bucureşti
,
1982
Preda,
M. şi Cristea,
P.
Introducere
în electronică şi aplicaţiile ei
Ed
.
MATRIX
ROM, Bucureşti
1996
Bistriceanu
,
Eleodor
Dispozitive
şi circuite
electronice
Ed
.
Didactică
şi Pedagogică,
Bucureşti 1982
Dascalu, D
,
si
colectiv
Electronică
Ed.
Didactica şi Pedagogica
,
Bucureşti 1983
Spânulescu, I. şi
colectiv
Agenda
radioelectronistului -
Ediţia a
III-a
Editura tehnică
,
Bucureşti 1989
Dragulanescu,
Nicolae
Aparate,
echipamente şi instalaţii de
electronică
industrială
Editura Didactică
şi Pedagogică;
Bucureşti; 1992
Stan, Alexandru
Iulian
şi colectiv
Aparate, echipamente şi
instalaţii de
electronică
profesională
Editura Didactică
şi
Pedagogică;
Bucureşti; 1994
Radoi,
C-tin
MASURARI SPECIALE 1N TELECOMUNICA TII
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Măsurări speciale în telecomunicaţii
are, în cadrul Examenului
de Bacalaureat, pentru
anul şcolar 2003
- 2004,
statutul
de
disciplină opţională,
putând
fi aleasă
Ia proba
"E",
filiera
tehnologică,
la
specializarea
Telecomunicaţii
din
cadrul
profilului
Tehnic.
Pentru
profilul
Tehnic,
absolventul are
posibilitatea
de a opta pentru una
din cele două discipline
reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea
urmată
.
li.
m w
m
m m m
m m
m
w
w
III.
Competenţe de evaluat
Folosirea terminologiei de
specialitate.
Identificarea
şi
localizarea unor deranjamente
în
liniile
de telecomunicaţii.
Identificarea unor
soluţii
de eliminare
a pierderilor
le
transmisiile
de telecomunicaţii. Determinarea calităţii
parametrilor
de
transmisie a semnalelor
de telecomunicaţii.
Utilizarea
documentaţiei
tehnice care reglementează
transmisiile
în
telecomunicaţii.
Măsurarea
parametrilor
elementelor electrice
de
circuit.
Efectuarea
unor
măsurători specifice transmisiei de putere
a semnalelor
de
telecomunicaţii
Analizarea
semnalelor
electrice cu
ajutorul osciloscopului catodic. Evaluarea parametrilor
liniilor
fizice
de
telecomunicaţii
.
Evaluarea
performanţelor
de transmisie
a echipamentelor analogice
de telecomunicaţii. Evaluarea performanţelor la transmisiile numerice şi
cu impulsuri.
Aplicarea cunoştinţelor dobândite
pe
parcursul
formării
în situaţii, contexte
noi.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Măsurarea rezistoarelor:
metoda
voltmetrului şi ampermetrului.
metode de punte.
•
megohmetre.
2.
Măsurarea bobinelor:
inductanţa
bobinelor.
coeficientul
de
calitate.
3.
Măsurarea condensatoarelor:
capacitatea
condensatorului.
coeficientul
de pierderi.
4.
Măsurarea impedanţelor complexe:
modulul.
modulul şi argumentul.
5.
Osciloscopul catodic:
caracteristici şi
avantaje.
structura osciloscopului:
tubul
catodic; schema
bloc; baze de timp.
regimuri
de funcţionare
:
sincronizarea bazei
de
timp;
funcţionarea
declanşată
;
funcţionarea liberă
.
circuite auxiliare:
linii de întârziere; sonde de
măsură etc.
utilizări: osciloscopul monocanal;
osciloscopul cu 2 canale;
osciloscopul cu memorie.
6.
Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii:
criterii de clasificare. parametrii primari. parametrii
secundari.
7.
Deranjamente la liniile fizice:
criterii de clasificare. deranjamente de izolament. deranjamente de întrerupere
.
deranjamente de omogenităţi.
8.
Prize de pământ:
clasificare
,
rol, realizare.
măsurarea rezistenţei prizelor de pământ.
9.
Măsurări în tehnica protecţiei contra electrocoroziunii:
depistarea electrocoroziunii
.
metode de protecţie pasivă. metode de protecţie activă
.
ridicarea diagramei de potenţial.
valori uzuale, norme şi recomandări.
1O.
Nivele de transmisie:
nivele relative. nivele absolute
.
unităţi de măsură.
11.
Generatoare de semnal:
clasificare, caracteristici. generatoare de semnale sinusoidale. scheme-bloc, funcţionare. generatoare modulate şi speciale. utilizare.
12.
Indicatoare de nivel:
indicatoare de bandă largă. indicatoare selective. indicatoare combinate.
13.
Metode de măsurare a nivelurilor:
măsurarea în nivel. măsurarea în terminal.
măsurarea zgomotelor electrice.
localizarea deranjamentelor în echipamente prin măsurarea nivelelor intermediare. valori uzuale şi recomandări.
14.
Măsurarea caracteristicilor electrice ale diporţilor (cuadripolilor):
impedanţe specifice ale cuadripolului. atenuarea proprie (pe imagini). atenuarea de inserţie.
câştigul (amplificarea) diporţilor activi. adaptarea şi simetria.
15.
Măsurarea defazajelor: circuitul de defazare; utilizarea osciloscopului catodic.
16.
Măsurarea distorsiunilor neliniare:
distorsiunea armonică, ecarturi de armonici;
distorsiunea de intermodulaţie; metoda
zgomotului
alb. măsurarea diafoniei: Paradiafonie, telediafonie.
atenuările de diafonie; ecarturile de diafonie.
17.
Măsurarea
frecvenţelor:
precizia
necesară
la măsurare; frecvenţmetrul
cu
lamele; frecvenţmetrul numeric;
compararea
frecvenţelor
cu osciloscopul
catodic; valori
uzuale
,
norme
şi
recomandări.
18.
Măsurarea
subansamblurilor specifice de telecomunicaţii:
subansambluri
pasive
.
subansambluri active. subansambluri complexe.
19.
Măsurarea căilor de telecomunicaţii:
banda de
frecvenţe efectiv
transmisă de
transmisie;
nivele
şi impedanţe
nominale;
caracteristica de
amplitudine;
diafonia liniară
;
zgomote;
sincronizarea frecvenţelor
purtătoare
;
valori
uzuale, norme
şi
recomandări.
20.
Aparate
numerice de măsură:
subansambluri funcţionale. aparate
numerice prin
compensare.
aparate
numerice cu
trecere intermediară prin
frecvenţă.
aparate
cu integrare.
utilizări.
21.
Măsurări la sistemele cu modulaţie în cod a impulsurilor:
parametrii
analogici.
rata
erorilor.
diagrama ochiului.
zgomotul
de
cuantizare.
jitterul.
22.
Măsurări în transmisiile de date:
transmisii
sincrone şi asincronice.
transmisii
plesiosincrone.
modem-uri de date. aparatul telefax.
distorsiuni
în transmisia
de date. valori uzuale
,
norme
şi
recomandări.
BIBLIOGRAFIE
TITLUL
EDITURA
AUTORI
Introducere
în electronică şi aplicaţiile
ei
Ed.
MATRIX
ROM, Bucureşti 1996
Bistriceanu, Eleodor
Dispozitive şi
circuite electronice
Ed.
Didactică
şi Pedagogică,
Bucureşti
1982
Dascalu, D.
Electronică
Ed.
Didactică
şi Pedagogică,
Bucureşti 1983
Spânulescu, I.
Agenda
radioelectronistului
Editura tehnică,
Bucureşti 1989
Dragulanescu,
Nicolae
Telecomunicaţii
Editura Teora
Bucureşti 1998
Radulescu, Tatiana
Iniţiere
în telefonia
digitală
Editura Tehnică
Vasilescu,
A
Aplicaţii în domeniul
transmisiunilor
de date
pe linii locale la debite binare până la
144 bit/s
Pana
,
Liviu
Tehnica moderna
a comunicaţiilor
1982
Niculae,
Necula
MATERII PRIME PENTRU INDUSTRIA DE PIELARIE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Materii prime pentru industria de pielărie
are, în cadrul Examenului de
Bacalaureat,
pentru anul şcolar
2003 -
2004, statutul
de
disciplină opţională,
putând
fi aleasă
la proba
"E",
filiera tehnologică,
la
specializarea
Pielărie
din cadrul profilului
Tehnic
.
Pentru
profilul
Tehnic,
absolventul are posibilitatea de
a opta pentru
una
din cele
două discipline reprezentative
ale
profilului
,
în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat:
W
Folosirea terminologiei de
specialitate.
V
Identificarea materiilor prime pentru
confecţiile
din
piele
şi înlocuitori şi a elementelor structurale ale pielii.
W
Identificarea
sortimentelor
de
înlocuitori de piele.
m
Selectarea
operaţiilor
de transformare a pielii
crude
în piele
finită în
funcţie de destinaţie.
1W
Selectarea sortimentelor adecvate
de piei
finite în vederea obţinerii
unor produse specifice.
W
Determinarea proprietăţilor
pieilor finite.
W
Utilizarea materialelor
auxiliare
în funcţie de tipul de produs.
ID
Aplicarea
cunoştinţelor
dobândite pe parcursul
formării în situaţii,
contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1.
Clasificarea materiilor prime:
Clasificarea
pieilor
finite
după:
•
provenienţă;
•
modul de prelucrare şi
finisare;
•
destinaţie;
Clasificarea înlocuitorilor de piele.
2.
Pielea crudă:
Structura
hi
s
tologică
a
pielii
crude;
Topografia
şi zonificarea
pielii;
3.
Prelucrarea pieilor crude:
Conservarea şi depozitarea pieilor
crude:
•
metode
de
conservare;
•
defecte provenite de la pieile
crude;
•
defectele pieilor
finite: clasificare,
exemple. Pregătirea pieilor pentru tăbăcire
şi
argăsire:
•
definirea pielii
gelatină;
influenta
calităţii
pielii gelatină asupra
calităţii
pielii finite. Tăbăcirea pieilor:
•
tăbăcirea
minerală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite mineral;
•
tăbăcirea
vegetală:
materiale utilizate
,
proprietăţile
pielii tăb
ă
cite vegetal.
Finisarea pieilor
finite:
•
finisare faţă
naturală: netedă
sau
presată;
■
finisare faţă
corectată: netedă
sau
presată.
4.
Caracteristicile pieilor finite:
Caracteristici fizice:
■
aria
pieilor
:
definiţie,
unităţi de măsură;
■
grosimea
pieilor: definiţie, unităţi de măsură
,
micrometru;
masa pieilor: definiţie, unităţi
de măsură
•
densitatea pieilor: definiţie, unităţi de măsură;
•
caracteristici de transfer: absorbţia la apa a pieilor finite, permeabilitatea la aer şi vapori de apa a pieilor finite, permeabilitatea la apa a pieilor finite, conductibilitatea termică a pieilor finite: definiţii.
Caracteristici mecanice:
•
comportarea la solicitări mecanice
:
dinamometru, unităţi de măsură, relaţie de calcul pentru alungirea relativă, diagrama de deformare a materialelor elastoplastice;
•
alungirea relativa la
sarcina
de ldan/mm
2
;
•
alungirea relativa la crăparea feţei;
•
alungirea relativă la rupere;
•
rezistenţa la rupere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
•
rezistenţa la sfâşiere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
•
rezistenţa la cusătură: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
•
rezistenţa la uzură prin frecare;
•
rezistenţa la flexiune: definiţie;
•
rigiditatea şi flexibilitatea;
•
rezistenţa vopsirii: definiţie.
5.
Sortimente de piei finite:
Piei pentru încălţăminte:
•
piei pentru feţe de încălţăminte
:
enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
•
piei pentru piese rigide ale încălţămintei: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
•
piei pentru căptuşeli de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie. Piei pentru marochinărie: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
Piei pentru mănuşi: provenienţă, mod de prelucrare; Piei pentru îmbrăcăminte: provenienţă, caracteristici;
Piei pentru articole tehnice şi harnaşamente: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
6.
Înlocuitori de piele:
Înlocuitori rigizi:
•
înlocuitori de tip cauciuc pentru talpă şi tocuri: sortimente, caracteristici, destinaţie;
•
produse din mase plastice
:
sortimente, caracteristici, destinaţie;
•
înlocuitori pe bază de materiale fibroase: sortimente, caracteristici, destinaţie. Înlocuitori flexibili:
•
înlocuitori pe suport: sortimente, caracteristici, destinaţie;
•
înlocuitori fără suport: sortimente, caracteristici, destinaţie.
7.
Materiale auxiliare.
Materiale textile:
•
aţe folosite pentru confecţii din piele;
•
ţesături pentru confecţii din piele;
•
tricoturi pentru confecţii din piele;
•
alte materiale textile.
Materiale metalice: destinaţie, tipuri de materiale metalice; Materiale lemnoase: tipuri de materiale lemnoase, destinaţie. Mate1iale chimice.
•
adezivi: destinaţie, tipuri de adezivi;
•
agenţi de spălare: destinaţie, tipuri de agenţi de spălare
•
materiale pentru finisare şi impregnare: destinaţie, tipuri de materiale pentru finisare şi impregnare.
BIBLIOGRAFIE
TITLUL
EDITURA
AUTORI
Materii prime şi materiale folosite în industria uşoară - Manual pentru clasa a IX- a, licee industriale cu profil de
industrie uşoară
Editura Didactică
şi
Pedagogică
,
R.A.
- Bucureşti
,
1995
Ieacobeanu
,
E
.,
Cociu V.
MATERII PRIME TEXTILE
I.
Statutul disciplinei
Disciplina
Materii prime textile
are,
în
cadrul Examenului
de Bacalaureat,
pentru anul şcolar 2003
-
2004,
statutul de
disciplină opţională,
putând fi aleasă
la proba
"E",
filiera tehnologică,
la
specializarea textile
din cadrul profilului
Tehnic.
Pentru profilul mecanică, absolventul are posibilitatea de a opta
pentru
una din cele două discipline reprezentative ale profilului,
în conformitate
cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Identificarea fibrelor după structură
şi
proprietăţi
.
lill
Precizarea domeniilor de utilizare a fibrelor după proprietăţi.
ID
Caracterizarea firelor în funcţie de proprietăţi.
lill
Stabilirea destinaţiei diferitelor tipuri de fire, ţesături şi tricoturi.
W
Alegerea materialelor
auxiliare
în funcţie de proprietăţile specifice
şi
de cerinţele produsului.
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul
formării în situaţii,
contexte noi.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
FIBRE TEXTILE:
1.
Clasificarea fibrelor textile după natura lor.
2.
Proprietăţi generale ale fibrelor textile:
Proprietăţi fizice:
■
masa specifică;
■
culoarea;
■
luciul;
■
lungimea;
■
densitatea de lungime: definiţie, indici de fineţe,
relaţii
de transformare,
calcule;
■
higroscopicitatea: definiţie, tipuri de umidităţi, masa comercială, calcule;
■
comportarea fibrelor la
căldură:
comportarea la temperatură, la călcare şi Ia ardere;
■
alte proprietăţi fizice
ale
fibrelor:
ondulaţiile,
neşifonabilitatea, încărcarea electrostatică, stabilitatea faţă de lumină
şi
microorganisme.
Proprietăţi mecanice:
■
rezistenţa la rupere: forţa de rupere, lungimea de rupere, tenacitatea, calcule;
■
alungirea
la rupere: alungirea absolută şi relativă, gradul de elasticitate;
■
comportarea
fibrelor
la
frecare,
fenomenul pilling. Proprietăţi chimice:
■
comportarea în mediu
acid
a fibrelor
celulozice,
proteice şi sintetice;
■
comportarea în mediu bazic a fibrelor celulozice, proteice
şi
sintetice;
■
comportarea la substanţe oxidante a fibrelor naturale şi sintetice.
3.
Fibre naturale vegetale
(bumbac,
in, cânepă): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.
Fibra de bumbac: obţinere,
structură, aspect
la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări;
Fibrele liberiene (inul
şi
cânepa): obţinere,
structură,
aspect la microscop, proprietăţi fizico mecanice, întrebuinţări.
4.
Fibre naturale animale
(lână, păruri, mătase): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.
Fibra de lână: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări; Fibra de mătase naturală: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări.
5.
Fibre chimice
(fibre din polimeri naturali-celulozice şi fibre din polimeri sintetici): obţinere, proprietăţi întrebuinţări.
Noţiuni generale de obţinere a fibrelor chimice;
Fibre chimice artificiale (viscoza, celofibra, acetat): proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări; Fibre sintetice (poliamida, poliesterul, poliacrilonitril): proprietăţi fizico - mecanice, întrebuinţări.
FIRE TEXTILE:
6.
Definirea şi clasificarea firelor(după
natura fibrelor componente şi după torsiune).
7.
Proprietăţile firelor:
Densitatea de lungime, calcule; Torsiunea;
Rezistenţa şi alungirea la rupere.
ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI
8.
Definiţia şi clasificarea ţesăturilor
(după natura firelor, destinaţie, procese de finisare).
9.
Definiţia şi clasificarea tricoturilor
(după natura firelor, destinaţie, structură, forma în care sunt produse de maşină).
1O. Proprietăţile ţesăturilor şi tricoturilor:
Stabilitatea dimensională;
Rezistenţă;
Comportare la frecare; Permeabilitate la aer şi căldură.
MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ
11.
Materiale textile:
căptuşeli, întărituri, furnituri, aţă de cusut, accesorii. Căptuşeli: proprietăţi, roluri în cadrul produsului, tipuri de căptuşeli; Întărituri: proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de întărituri;
Furnituri (aţa de cusut, bandă pentru confecţii, vatelină): proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de furnituri.
12.
Alte materiale auxiliare
(nasturi, fermoare, catarame, accesorii, capse, copci): roluri în cadrul produsului.
BIBLIOGRAFIE
Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a XI-a liceu - filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Tehnic:
DISCIPLINA
EDITURA
AUTORI
Materii prime textile Filiera tehnologică Profil: Tehnic Clasa a XI-a
Economica Preuniversitaria,
2001
Virginia Meticaru, Daniela Giurgiu
ORGANE DE MASINI SI MECANISME
I.
Statutul disciplinei
Disciplina Organe de maşini şi mecanisme are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003
- 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea
mecanică
din cadrul profilului
Tehnic.
Pentru profilul
Tehnic,
absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II.
Competenţe de evaluat
W
Folosirea terminologiei de specialitate.
W
Utilizarea conceptelor fizice în domeniul mecanicii tehnice.
m
Identificarea diferitelor tipuri de solicitări mecanice
.
W
Identificarea tipurilor de organe de maşini
W
Identificarea principalelor mecanisme în diferite tipuri de sisteme tehnice mecanice
W
Descrierea principiilor care stau la baza calculelor de rezistenţă
W
Descrierea tipurilor de organe de maşini
W
Efectuarea de calcule specifice diferitelor solicitări mecanice
W
Explicarea structurii principalelor sistemelor tehnice din mecanică
W
Alegerea organelor de maşini adecvate diferitelor sisteme tehnice
W
Verificarea prin calcul a comportamentului organelor de maşină la diferite solicitări
W
Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi
.
III.
Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1.
Elemente de statică:
Legăturile solidului rigid. Reazeme şi reacţiuni. Calculul reacţiunilor.
Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane (arie, moment static, moment de inerţie, modul de rezistenţă).
2.
Calcule de rezistenţă
Solicitări compuse: definire, tipuri, exemplificări (cu acelaşi tip de tensiune şi cu tensiuni de
tip
diferit).
Principiile calculului de rezistenţă (coeficienţi de siguranţă; rezistenţă admisibilă; concentratori de tensiune).
Calculul de verificare, dimensionare,
sarcină
capabilă şi deformaţii pentru (întindere - compresiune; forfecare; încovoiere; torsiune).
3.
Organe de maşini şi mecanisme:
Structura sistemelor tehnice:
■
definirea conceptelor specifice: sistem tehnic, maşină, mecanism, organ de maşină;
■
clasificarea şi rolul organelor de maşini.
Asamblări şi organe de asamblare:
■
tipuri
,
prezentare generală;
■
asamblări nedemontabile (nituite, sudate, lipite);
■
asamblări demontabile (cu filet, cu pene, canelate, presate);
■
asamblări elastice.
Organele mişcării de rotaţie:
Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.