Acasă › Legislație › Altele
STRATEGIE 12/02/2004
STRATEGIA NAŢIONALĂ*) din 12 februarie 2004
în domeniul eficienţei energetice
EMITENT
GUVERNUL
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 160 bis din 24 februarie 2004
_________
Notă
...
*) Aprobată de Hotărârea Guvernului nr. 163/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 24 februarie 2004
Anexa
la
Hotărârea
Guvernului
nr.
163/2004
privind
aprobarea
Strategiei
naţionale
în
domeniul
eficienţei
energetice
2-79
HOTĂRÂRI
ALE
GUVERNULUI
ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
H
O
T
Ă
R
Â
R
E
privind
aprobarea
Strategiei
naţionale
în
domeniul
eficienţei
energetice*)
În
temeiul
art.
108
din
Constituţia
României,
republicată,
Guvernul
României
adoptă
prezenta
hotărâre.
Articol
unic.
-
Se
aprobă
Strategia
naţională
în
domeniul
eficienţei
energetice,
prevăzută
în
anexa
care
face
parte
integrantă
din
prezenta
hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul
economiei
şi
comerţului,
Dan
Ioan
Popescu
p.
Ministrul
finanţelor
publice,
Gheorghe
Gherghina,
secretar
de
stat
Bucureşti,
12
februarie
2004.
Nr.
163.
*)
Hotărârea
Guvernului
nr.
163/2004
a
fost
publicată
în
Monitorul
Oficial
al
României,
Partea
I,
nr.
160
din
24
februarie
2004
şi
este
reprodusă
şi
în
acest
număr
bis.
ANEXĂ")
STRATEGIA
NAŢIONALĂ
în
domeniul
eficienţei
energetice
*)
Anexa
este
reprodusă
în
facsimil.
Figuri Capitolul 1
Figura 1.1.
Figura 1.2.
Figura 1.3.
Figura 1.4.
Figura 1.5.
Capitolul 5
Figura 5.1.
Glosar
AIE ANCER ANPC ANRE ANRGN ANRM ANRSC APER ARCE ATL BM BOO BOOT BOR BOT
CE CET
CO2
co
CNR-CME CPT
CT DBO ECE EEC ENERO ESCO
F-BOOT FREE GEF HG INSSE IPCT IRE LDO MAE MAI
Consumul de energie în industrie Consumul de energie în sectorul rezidenţial Consumul de energie în sectorul terţiar Consumul de energie în transporturi
Gradul de utilizare a energiei termice în locuinţe (anul 2000)
Reducerea intensităţii energetice
Agenţia Internaţională pentru Energie
Asociaţia Naţională a Consumatorilor de Energie din România Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei
Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Serviciilor Comunale Asociaţia pentru Politici Energetice din România
Agenţia Română pentru Conservarea Energiei Acord pe Termen Lung
Banca Mondială
Build - Operate - Own
Build- Operate - Own - Transfer Build - Operate - Renewal Build- Operate - Transfer Comisia Europeană
Centrală electrică de termoficare Bioxid de carbon
Oxid de carbon
Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei Consum propriu tehnologic
Centrală termică
Design - Build - Operate Europa Centrală şi de Est
Comunitatea Economică Europeană
Centrul pentru Promovarea Energiei Curate şi Eficiente în România Energy Saving Company
Finance - Build - Operate - Own - Transfer Fondul Român de Eficienţă Energetică Global Environment Facility
Hotărâre de Guvern
Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice Institutul de Proiectări Construcţii Tipizate
Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie Leasing - Development - Operate
Ministerul Afacerilor Externe Ministerul Administraţiei şi Internelor
MAPAM MEC MENER MFP MTCT OECD OEN OER OPPSI PHARE
PIB PPA PPC
ppp
PT RASC RAT
RELANSIN ROT
S.A. SAVE SECI SINERGY SOCER SUA TECP THERMIE
TPF
UE
u
.
m. USAID
Ministerul
Agriculturii,
Pădurilor Apelor
şi
Mediului Ministerul Ec
o
nomiei
şi
Comerţului
Programul de
cercetare
Mediu - Energie Ministerul Finanţelor Publice
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor
şi
Turi
s
mului
Organizaţia
Economică pentru Cooperare
şi
Dezvoltare Observatorul Energetic Naţional
Oraşe - Energie din România
Oficiul pentru Privatizare şi Participaţiile Statului
în
Industrie
'
Poland Hungary
Assistance
for Restructuring' Program de Asistenta Financiara a Uniunii Europene
Produs Intern Brut
'
Power Purchasing
Agreement'
contract de achiziţie pe termen lung Paritatea puterii de cumpărare
Parteneriat public - privat Punct termic
Regia Autonomă de
Servicii Comunale
Regia Autonomă de Termoficare
Program de Relansare a Cercetării Ştiinţifice şi Tehnice Rehabilitate - Operate - Transfer
Societate
pe acţiuni
Program al Uniunii Europene pentru promovarea eficientei energetice
Program al Uniunii Europene pentru cooperarea energetica internaţională
Societatea
pentru Energie din România
Statele Unite
ale Americii
Thermal
Energy Conservation Programme
Program de
Cercatare
al Uniunii Europene in domeniul
Energiei Third
Party
Financing
-
Finanţarea
prin terţi
Uniunea
Europeană Unitate de măsură
Agentia
Intemationala pentru Dezvoltare
a SUA
Unităţi de măsură
GJ GW
GWh kWh MJ MW
MWel MWt PJ
TJ
Tep
Giga Joule Giga Wat Giga Wat oră kilowatoră Mega Joule Mega Wat
Mega Wat (capacitate electrică instalată) Mega Wat (capacitate termică instalată) Peta Joule
Terra Joule
tona echivalent petrol
Tabel de conversie
MJ
kWh
koe
Mcal
1 Mega Joule (MJ)
1
0,278
0,034
0,239
l kilo wat oră (kWh)
3,6
1
0,123
0,86
1 kilo echivalent petrol (koe)
41,91
11,63
1
10,01
1 Mega calorie
4,187
1,163
0,1
1
da
deca
101
h
hecto
102
k
kilo
103
M
mega
106
G
giga
109
T
tera
1012
p
peta
1015
E
exa
1018
Ratele de schimb utilizate în cadrul studiului 1995 1 ECU
=
2.629,51 lei
2003 1 Euro
=
37.300,00 lei
Introducere
În primii ani ai perioadei de tranziţie
,
elaborarea şi implementarea politicii şi programelor de eficienţă energetică au avut un succes limitat. Pe fondul relansării activităţilor economice şi al accelerării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, eficienţa energetică s-a transformat într-o componentă esenţială a politicii
energetice
naţionale.
Angajamentele internaţionale din domeniul schimbărilor climatice au consolidat importanţa acordată de către factorii de decizie şi de publicul larg eficienţei energetice.
Principalul scop al prezentei Strategii este identificarea posibilităţilor şi mijloacelor de creştere a eficienţei energetice pe întregul lanţ energetic, prin implementarea unor programe adecvate.
Fundamentarea obiectivelor Strategiei se realizează pe evaluarea potenţialului de creştere a eficienţei energetice, în diferite scenarii de dezvoltare economică şi energetică a României, până în anul 2015. De asemenea, prezenta Strategie stabileşte programele anuale de creştere a eficienţei energetice şi identifică posibilele surse de finanţare ale acestora.
Prognoza pentru anul 2003 a indicat o rată de creştere a Produsului Intern Brut de 4,8%, inferioară celei iniţiale de 5,2%, avută în vedere la fundamentarea scenariului de evoluţie a PIB în perioada 2003
-
2015. În aceste condiţii, ritmul mediu anual de creştere a PIB a fost modificat corespunzător, iar influenţele induse au fost luate în considerate la dimensionarea ţintelor de creştere a eficienţei energetice.
Capitolul 1
-
Evoluţii şi tendinţe ale consumului de energie
Consumul anual de energie electrică pe cap de locuitor a fost în anul 2001 de 2.404 kWh/loc şi se estimează o creştere a acestuia la circa 4.150 kWh/loc în anul 2015. Deşi intensitatea energetică s-a redus în perioada 1989-2000, cu circa 40%, valorile înregistrate în prezent rămân relativ mari, în comparaţie cu ţările din UE. Acest fapt este determinat, în principal, de consumurile mari de energie din unele sectoare economice, precum şi de unele tehnologii şi echipamente cu performanţe reduse.
1.1
Evoluţia consumului de energie
România a traversat o perioadă de declin economic şi de reducere a consumului de energie, tipice procesului de tranziţie, determinate atât de reducerea activităţii economice, cât şi de restructurarea industriei.
În anul 2001, nivelul total de resurse energetice s-a situat la valoarea de 44.722 mii tep, din care producţia internă de resurse primare a reprezentat 64,9% iar importul de resurse necesare acoperirii consumului 28,6%.
Consumul intern brut de energie a fost de 37.971 mii tep. Combustibilii fosili (cărbune, gaze naturale şi petrol), deţin cota majoritară în acoperirea necesarului de resurse primare (85 %).
Consumul final de energie pentru anul 2001 a fost de 22.438 mii tep. Aproximativ 41,7% din consumul final de energie este atribuit industriei, în timp ce în sectorul rezidenţiala fost utilizat 32,1% din total. Ambele sectoare prezintă tendinţe descrescătoare, în raport cu anii anteriori. Transporturile şi sectorul terţiar intervin cu ponderi relativ apropiate în consumul de energie
,
în aceste sectoare înregistrându-se tendinţe crescătoare în perioada analizată (1999 - 2001). Această evoluţie este legată de creşterea volumului activităţilor economice în sectoarele respective. Agricultura deţine o cota mică din consumul final de energie.
Tabelul 1.1. Consumul final de energie în România
Sectorul de activitate
Consumul final de energie în anul2001
(mii tep)
Pondere din consumul final
(%)
Raportat la anul
1999
(%)
Total
22.438
100,0
95,4
Agricultura si silvicultura
286
1,3
60,9
Industrie
9.351
41,7
99,9
din care:
-
industria metalurgica
2.486
11,1
105,1
-
industria chimica, a fibrelor
2.193
9,8
80,6
sintetice
si artificiale, prelucrarea
cauciucului si maselor plastice
-
industria construcţiilor m
e
talice
,
891
4,0
93,0
maşinilor si echipamentelor
-
construcţii
328
1
,
5
127,1
Transporturi
3.975
17
,
7
123,1
Sectorul rezidenţial
7.197
32,1
82,2
Sectorul terţiar
1.280
5,7
174,0
Alte
sectoare
349
1,5
101,7
Sursa: Institutul Naţional de Stat1st1că, Balanţa Energetică în anul 2001
a).
Industria
Reducerea consumului energetic în
industrie,
în anii
'90,
a fost determinată, în principal, de
Tabelul 1.2. Consumul final de energie in industrie
Sortimente
u.m.
1.999
2000
2001
Total
mii tep
9.357
9.716
9.351
electricitate
mii tep
1.750
1.712
1.786
energie termică
mii tep
473
476
440
produse petroliere
mii tep
1.554
1.706
1.636
gaze naturale
mii tep
4.598
4.779
4.600
cărbune
mii tep
755
738
597
alţi combustibili,
regenerabile şi deşeuri
mii tep
223
302
290
alte tipuri
mii tep
2
2
2
restructurarea industriei, care a implicat închiderea unor întreprinderi sau linii
tehnologice
neefici ente, precum şi intro ducerea de tehnologii performante în cadrul capacităţilor n01 de producţie.
Industria, cu un consum total de 9.351 mii tep în
Sursa: Institutul Naţional de Stat1sttcă
,
2003
Figura 1. 1. Consumul de energie in industrie
I
10%
23%
i
[o--;- talurgie
□
chimie
si petrochimie
□
masini si
echipamente
□
constructii
□
altele
L---·
·
2001, este cel mai mare consumator final de ener gie. Consumul final de energie din industrie este prezentat în tabelul 1.2. O pondere de 85,8% din consumul industrial
este
reprezentată de consumul de gaze naturale, electri citate şi produse petroliere aferent proceselor tehno logice (49,2% gaze natu rale, 19,1
%
electricitate
şi 17,5% produse petroliere), restul 14,2% fiind reprezentat de consumul sub formă de energie termică
,
cărbune,
alţi
combustibili, resurse regenerabile şi deşeuri).
Principalele ramuri energointensive
ale
industriei
sunt
în continuare metalurgia
,
chimia şi industria materialelor de construcţii. Sectorul construcţiei de maşini prezintă un potenţial considerabil de economisire a energiei şi poate influenţa cererea viitoare de electricitate.
b).
Sectorul rezidenţial
Sectorul rezidenţial cuprinde 8.110.407 locuinţe în 4.846.572 clădiri
(
conform datelor obţinute în urma recensământului populaţiei
şi
locuinţelor
,
din data de 18 martie 2002), din care în mediul urban sunt 1.141.687 clădiri (4.260
.
752 locuinţe)
.
Ca formă de proprietate,
97%
din locuinţe se află
în
proprietate privată (7.867.453) şi 2,7% în proprietate de stat.
Dintre acestea, 53% sunt mai
vechi
de 40 ani,
37%
au o
vechime
cuprinsă între 20 şi 40 ani, iar 10% sunt sub
20
ani vechime. Locuinţele singulare reprezintă în mod preponderent soluţia locativă pentru familiile din zonele rurale
(91,5%
), iar apartamentele în blocuri, pentru cele din zonele urbane (81,5%
).
Clădirile cu destinaţie birouri sunt incluse în sectorul terţiar.
Sectorul rezidenţial este al doilea mare sector, din punct de vedere al consumului energetic.
Tabelul 1.3. Consumul final de energie în sectorul rezidenţial
Sortimente
u.m.
1999
2000
2001
Total
mii tep
8.746
8.438
7.197
electricitate
mii tep
687
658
665
energie termică
mii tep
3.052
2.600
2.496
produse petroliere
mii tep
424
446
422
gaze
naturale
mii tep
2.032
2.216
2.532
cărbune
mii tep
47
42
45
alţi
combustibili,
regenerabile
şi
deşeuri
mii tep
2.509
2.471
1.037
alte tipuri
mii tep
-
-
-
La
nivelul anului
2001, consumul final de energie în sectorul casnic a
fost
7.197
mii tep.
Evoluţia consumului de
energie
finală
este
prezentată
în
tabelul
1.3,
iar structura acestuia în funcţie de destinaţie este prezentată
în
figura 1.2.
Figura 1.2. Consumul de energie in sectorul rezidential
25%
j
O
incalzire
O
apa
calda mei::ajera
O
electricitate
□
prepa
rarea
hranei
Sursa:
Institutul Naţional de
Stat1st1că
,
2003
c).
Sectorul terţiar
Scăderea
consumului
to tal este atribuită
redu cerii
utilizării energiei termice din sistemele de alimentare centralizată şi
a altor
tipuri de com bustibili,
în
pofida creşterii consumului de gaze naturale.
Consumul de
electricitate în sectorul
rezidenţial
se
păstrează la un nivel relativ
constant.
Sectorul
terţiar
cuprinde
serviciile publice
şi cele comerciale. Consumul final
de
electricitate
Tabelul 1.4. Consumul final de energie în sectorul terţiar
Sortimente
u
.
m.
1999
2000
2001
Total
mii
tep
736
670
1.280
electricitate
mii
tep
294
336
398
energie termică
mii
tep
-
-
-
produse petroliere
mii tep
-
-
-
gaze naturale
mii tep
63
95
114
cărbune
mii tep
376
235
763
alţi combustibili,
regenerabile
şi
deşeuri
mii tep
3
4
5
alte tipuri
mii
tep
-
-
-
pentru
acest sector
acoperă consumul de energie termică în
clă
dirile publice
şi
în
cele
comerciale
şi
consumul de
electricitate
pentru
iluminat electrice.
Şl
aparate
În
anul
2001, consumul final de
energie în sectorul
terţiar
a fost
Sursa:
Institutul Naţional de
Statistică, 2003
1.280 mii tep, reprezen-
tând
5,7% din
consumul
final total.
În raport cu anul 2000,
consumul final în sectorul terţiar a crescut cu 91
%.
Din punct de vedere al consumului de resurse primare 31,1
%
reprezintă consumul de electricitate, 59,6% consumul de gaze naturale, 8
,
9% consumul de produse petroliere şi sub 0,4% consumul de cărbune (tabelul 1.4).
În raport cu modul de consum, circa 704 mii tep (55%) reprezintă
consumul de energie
Figura 1.3. Consum ul de energie in sectorul tertiar
i
6%
18%
Oincalzire
si
apa
calda
Oconditionare
□
iluminat
□
teh
n
i
c
a de
calcul
0
altele
(inclu
_
s_iv
_
c_a_
te_r
_
in
-=-
g'--
)
J
pentru încălzire şi prepararea apei calde, realizate în instalaţii utilizând gaze naturale, electricitate, petrol şi cărbune, 230 mii tep (18%) consumul pentru iluminat, 128 mii tep (10%), consumul pentru condiţionarea aerului şi
77 mii tep (6%) pentru alte utilizări (figura 1.3). Majoritatea clădirilor publice sunt conectate la sisteme de alimentare centralizată cu energie termică sau dispun de instalaţii proprii de producere a energiei termice, funcţionând în majoritatea cazurilor pe bază de gaze naturale.
d).
Agricultura
Acest sector include agricultura propriu-zisă, zootehnia, silvicultura şi piscicultura. În prezent, consumul final de energie în acest sector nu este important, deşi, există un potenţial ridicat
Tabelul 1.5. Consumul final de energie in agricultură
Sortimente
u.m.
1999
20'00
2001
Total
mii tep
470
400
286
Electricitate
mii
tep
68
53
41
Energie termica
mii
tep
74
58
52
Produse petroliere
mii tep
263
264
179
Gaze naturale
mii
tep
51
22
13
Cărbune
mii tep
-
-
-
Combustibil,
Regenerabile, deşeuri
mii tep
14
3
1
Alte tipuri
mii tep
-
-
-
de economisire a energiei. În anul 2001, consumul de energie al sectorului a fost de 286 mii tep, reprezentând cca. 1,3% din consumul final total de energie, iar proporţia sa este
comparabilă
cu aceea din statele membre ale Uniunii Europene. În
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2003
ultimii ani s-a înre-
gistrat o scădere a consumului de energie în agricultură
,
care poate fi explicată prin evoluţiile generale ale acestui
sector
în cadrul procesului de tranziţie.
e).
Transporturi
În anul 2001, consumul final de energie în transporturi a fost de 3.975 mii tep, reprezentând
Tabelul 1.6. Consumul final de energie în transporturi
Sortimente
u.m
.
1999
2000
2001
Total
mii tep
3.229
3.480
3.975
Electricitate
mii
tep
128
160
154
Produse petroliere
mii tep
3.077
3.293
3.790
Gaze naturale
mii
tep
22
27
31
Combustibil,
Regenerabile, deşeuri
mii tep
2
-
-
17,7% din consumul final de energie.
În raport cu anul 2000, consumul a crescut cu 14,2%. Structura acestui consum este prezentată în tabelul 1.6. şi figura 1.5.
Sursa: Institutul Naţional de St
a
t1st1că
,
2003
Consumul de energie în transportul rutier are o pondere de circa 80
%
din consumul total iar cel
aferent transporturilor
Figura 1.4. Consumul de energie in transporturi
79
%
10%
transport rutier
□
transport cai ferate
□
transport aerian avigatie interna @transport conducte
feroviare, de circa 10%. Comparativ cu statele membre ale Uniunii Europene, deoarece nu mărul de vehicule pe cap de locuitor este mai mic, consumul de ener gie în transportul rutier este mai redus pentru că se utilizează mai intens transportul public. Ten dinţa de
scădere
înregis
trată pe parcursul ultimilor ani a fost urmată de o majorare a consumul de energie
,
în principal din cauza relansării activităţilor economice şi creşterii volumului de mărfuri transportate.
În transporturile rutiere, a continuat modernizarea flotei de autovehicule prin utilizarea autovehiculelor
cu
motoare performante
şi
emisii poluante reduse de CO
2
şi CO, extinderea utilizării combustibililor alternativi, în special pentru transporturile locale (autobuze, microbuze, taximetre), creşterea calităţii infrastructurii de transport rutier prin reabilitarea drumurilor europene şi naţionale şi extinderea utilizării tahografelor şi limitatoarelor de viteză la autovehicule.
Consolidarea creşterii economice, simultan cu dezvoltarea infrastructurii vor determina o creştere a consumului de purtători de energie in transportul rutier cât şi
în
cel feroviar.
f).
Alimentarea centralizată cu energie termică
Numărul de clădiri conectate la sistemele de alimentare centralizată cu energie termică în
Tabelul 1.7. Consum şi generare in CET-uri
Sortimente
u.m.
1999
2000
2001
rnii tep
3.638
3.701
3.683
Total generare (B)
mii tep
-
5522
-
5.200
-
5.174
Electricitate
mii tep
- 2.052
- 2.129
- 2.118
Energie termică
mii t
e
p
- 3.470
- 3.071
- 3.056
Total consum (A)
mii tep
9.160
8.901
8.857
Electricitate
rnii tep
-
-
-
Energie nucleară
rnii tep
1.362
1.428
1.421
Produse petroliere
mii tep
1.896
1.671
1.663
Gaze naturale
mii tep
2
.8
98
2.618
2.605
Cărbune
mii tep
3.003
3.180
3.164
Combustibili,
regenerabile şi deşeuri
mii tep
1
4
4
Alte tipuri
mii tep
-
-
iama 2001-2002 a fost de 2.353
.
506, din care
2.330.012
în
zonele
urbane.
Marea parte a acestor sisteme include
şi
unităţile de producere
a
energiei tern1ice
aflate
în proprietatea autorită ţilor locale, altele asigurând distribuţia
energiei
termice produse de către alte societăţi, (este cazul societăţii Termoelectrica SA).
Sursa: In
sti
tutul Naţional d
e
Stat1st1că
,
2003
Diferenţa dintre can- titatea de energie
primară consumată şi cantitatea de
energie
transformată (tabelul 1.7), aceasta din urmă reprezentând 39,7% în 1999 şi respectiv 41,6% în
2000,
reflectă
gradul
de imperfecţiune al conversiei resurselor primare
în energie electrică
şi termică şi
scoate
în evidenţă importanţa
cogenerării în valorificarea
parţială a disponibilului de resurse energetice primare (diferenţele faţă de 100%, respectiv de 60,3%, în 1999 şi de 58
,
4%, în 2000). Dacă se ia în considerare faptul că, raportat la anul 1999, consumul total a scăzut cu 2,9% iar producţia totală cu 6,1%, se constată că o scădere a producţiei nu atrage după sine o scădere la fel de mare a consumului de resurse primare. Acest fapt este determinat de scăderea randamentelor, prin utilizarea capacităţilor de producţie la sarcini parţiale
.
În mod asemănător, investigarea situaţiei din sectorul de producere a energiei în centralele
Tabelul 1.8. Consumul şi generare in CT-uri
!
Sortimente
u
.
m
.
1999
2000
2001
mii tep
265
255
254
Total generare (B)
mii tep
-
1.686
-
1.493
-1.486
Energie termică
mii tep
- 1.686
- 1.493
-1.486
Total consum (A)
mii tep
1.951
1.748
1.739
Produse petroliere
mii tep
360
276
275
Gaze naturale
mii tep
1.521
1.407
1.400
Cărbune
mii tep
53
34
34
Combustibili,
regenerabile şi deşeuri
mii tep
17
31
31
Alte tipuri
mii tep
-
-
-
termice (tabelul 1.8), arată că aceste diferenţe, exprimate procentual din consumurile totale, au fost, în anul 1999, de 265 mii tep (13,6% din total) şi în anul 2000, de 255 mii tep (14,5% din total).
Raportat la 1999, consu mul total a scăzut cu 11,6% iar producţia to
Sursa: Institutul
Naţional
de Stat1st1că, 2003
tală, cu 12
,
9%
.
Dife-
Figura 1.5
Gradul de utilizare a energiei termice în locuinte (anul
2000)
600000
500000 -
••
400000
30
0
000
200000
100000
o
-
F'URNJZARE
Bloc
Individual
(TJ
/an
)
TOTAL
Pierd
e
ri
renţa dintre consum şi producţie este mai mică decât în cazul cogenerării, ceea ce scoate în evidenţă şi faptul că sistemele de cogenerare au funcţionat în afara regimului optim (număr redus de ore de funcţionare).
Sursa: Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate, Lucrărilor Publice
,
Transporturilor si Locuinţei, 2003
Ministerul
Pe ansamblul clădirilor de locuit, eficienţa utilizării căldurii pentru încălzire, apă caldă şi prepararea hranei (figu ra 1.5), este de 43% din cantitatea de căldură furnizată de surse; pen tru municipiul Bucu reşti, aceasta este de 63%. Valorile indicilor de consum pentru asigu rarea confortului termic în spaţiile locuite, atestă caracterul puternic disi pativ al clădirilor exis
tente, dar şi potenţialul ridicat al soluţiilor de modernizare energetică a clădirilor.
Din cauza problemelor legate de starea precară a unor sisteme de alimentare centralizată cu energie termică şi a lipsei contorizării la nivel de scară/bloc şi individual, în ultimul timp s-a înregistrat o creştere a numărului de consumatori care renunţă la serviciile sistemelor centralizate în favoarea sistemelor individuale de încălzire. Astfel, sunt oraşe în care mai mult de 50% din consumatori s-au deconectat, aceştia utilizând alte forme de încălzire. În unele cazuri, numărul consumatorilor deconectaţi depăşeşte 90%. Până în pre
z
ent
,
peste 65.000 de unităţi de încălzire individuală utilizând gaze naturale au fost deja instalate în zona de sud a României.
1.2
Intensitatea energetică
După cum
se cunoaşte,
intensitatea
energetică a
unei ţări este
raportul
dintre consumul total de
energie
şi produsul
intern
brut. În funcţie de consumul total luat în calcul se pot determina:
•
intensitatea
energetică
primară, prin
considerarea
consumului total de
resurse
primare,
•
intensitatea energetică finală, prin considerarea consumului total final,
•
intensitatea electrică,
prin considerarea
consumului
final de
energie electrică.
România,
stat aflat
la
sfârşitul
perioadei de tranziţie
şi caracterizat încă
de
o economie
puternic energointensivă,
este
considerat
ca având o intensitate energetică
ridicată în comparaţie
cu
media înregistrată în Uniunea Europeană.
Afirmaţia este parţial corectă dacă se
are în vedere
modul de
calcul al
acestui indicator
(anexa
1).
Evoluţia comparativă a intensităţii energetice finale
în România
şi Uniunea Europeană,
în perioada 1990-2000
şi
luând
ca
referinţă anul 1995,
este
prezentată în
tabelul 1.9.
Tabelul 1.9. Evoluţia intensităţii
energetice
finale în perioada 1990
-
2000
Indicator
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
Intensitatea energetică
finală în România (tep/10
3
USD
95
)
1,083
1,020
0,912
0,803
0,753
0,721
0,756
0,758
0,721
0,635
0,639
Media
în
Uniunea Europeană
(tep/10
3
USD
9
s)
0,115
0,115
0,115
0,115
0,113
0,113
0,114
0,113
0,110
0,109
0,109
Raportul dintre
intensitatea
ene
r
getică
finală în România
ş
i
media
în
Uniunea Europeană
9,417
8,870
7,930
6,983
6,664
6,381
6,632
6,708
6,555
5,826
5,862
Sursa:
Ed1t10ns,
..
Energy
Balances
of
Non-OECD
Countnes 2000-2001,
Internat10nal
Energy Agency, 1999-2002
Paris
,
France
,
2002
Corectând Produsul
Intern Brut
cu paritatea
puterii de
cumpărare,
valorile
intensităţii energetice finale
devin cele din
tabelul
1.10.
Tabelul 1.10. Evoluţia intensităţii energetice finale în perioada 1990
-
2000 (PPC)
Indicator
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
Intensitatea energetică finală în
România
(tep/10
3
USD
95
ppp)
0,272
0,251
0,234
0,213
0
,
202
0,181
0,221
0,217
0,212
0,187
0,179
Medi
a
în Uniunea Europeană
(tep
/
10
3
USD
9s
ppp)
0,135
0,135
0,134
0,134
0,132
0
,
13
2
0,133
0,132
0
,
129
0,127
0
,
127
Raportul dintre intensitatea
e
n
e
rgetică finală
în
România
şi
media
în
Uniunea Europeană
2,015
1
,
859
1
,
746
1,590
1,530
1
,
371
1
,
662
1,644
1,643
1,472
1,409
Sursa:
L'efficac1
.
te
'
e
'
nerge
'
t1
.
que dans
Ies pays d'Europe
Centrale
et Onentale, Etude pour
le
Mm1stere
des Affaires
Etrangeres, Direction
Generale
de la Cooperation
Internationale
et du Developpement,
Paris,
France, 2002
În tabelul 1.11.
este
prezentată eficienţa utilizării
energiei
în România, descrisă de evoluţia intensităţii energetice
primare şi
finale în perioada
1989-2002,
calculată
cu ajutorul
indicilor Produsului Intern Brut pentru
anul
de
referinţă
1998.
Alegerea
este justificată de faptul
că, începând
din
anul 2002,
indicii Produsului Intern Brut declaraţi de Institutul Naţional de Statistică
şi Studii Economice
sunt
calculaţi
pentru anul de
referinţă
1998.
Aceste valori vor fi luate în considerare pentru determinarea
economiilor
anuale de energie obţinute prin
ameliorarea
eficienţei energetice la consumatorii finali.
Tabelul 1.11. Evoluţia intensităţii
energetice
în perioada 1989
-
2002
Indicator
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
Consumul
primar
de energie
raportat
la
PlB98
(tep/10
3
USD
98
)
1,33
1,237
1
,
172
1,183
1,122
1,015
1
,
025
1,059
1
,
011
0,965
0,875
0,857
0,853
0,853
Consumul
final
de energie raportat la PIB93
(
tep/10
3
USD
98
)
-
0
,
848
0,799
0,715
0,629
0,590
0,565
0,592
0,594
0,565
0,498
0,500
0,499
0,501
..
Sursa: Energy Balances
of Non-OECD Countnes 2000-2001, Intemat10nal
Energy
Agency, 1999-2002
Ed1t10ns, Paris, France
,
2002
În raport cu
informaţiile prezentate
în
tabelul 1.11.
se
poate
aprecia
că în perioada cuprinsă
între anii 1989 şi 2002, intensitatea energiei
finale
s-a
redus
de
la 1,33 tep/1000 USD
98
,
la 0,853
tep/1000 USD
98
(cu circa 36%),
respectiv
cu
un
ritm
mediu
anual
de
circa 3% (faţă
de 0,6
%
pe an
în
UE),
dar
cu
variaţii
mari (de la
- 3,4
% la+ 9,5
%) între diferiţi
ani
ai
perioadei analizate.
Această
reducere este rezultatul
restructurării economiei,
dar
şi
al modificărilor
în
structura PIB, prin
scăderea
ponderii componentei
energointensive (industria,
cu scăderi de la 40,5%, în 1990, la
33,2%
,
în
1996
şi
la
25,2%,
în
2000) şi creşterea
ponderii
componentelor
mai puţin
energointensive (
de exemplu, serviciile comerciale
şi publice).
Din informaţiile prezentate
anterior
rezultă
că valorile
intensităţii energetice
în
România,
raportate
la
valorile
medii îmegistrate la
nivelul Uniunii Europene sunt
de circa 1,4 până la 7,3 ori
mai
mari, în funcţie metoda de calcul a Produsului Intern Brut şi de
anul
de
referinţă ales.
Intensităţi energetice finale sectoriale
Valorile
intensităţii
energetice
finale sectoriale
în România
şi
Uniunea Europeană, în anul
2001, sunt
prezentate
în
tabelul 1.12.
Intensitatea energetică finală sectorială a fost
calculată
folosind prima metodă de calcul
şi
cu
ajutorul
indicilor Produsului Intern Brut pentru
anul
de referinţă 1995, urmând metodologia Băncii
Mondiale şi
folosind
îmegistrările Agenţiei Internaţionale
pentru Energie.
Tabelul 1.12. Valoriale intensităţii
energetice
finale în Uniunea Europeană, în 2001
Ţara
Intensitatea
energetică
(tep/103
USD95)
.;
,
:
.
9
..
.....
(/J
::l
<C
·
ro
·
51
v
m
.
o
.
:
.
I
<.)
o:I
E
o
=
o:I
Ci
ro
"O
::::
ro
'2
<1) ()
§
....
r.,.,
-
::::
ro
§
o
<1)
ro
'G
,
<
.
1
..
)
o
ro
"O
-
§
.::
.:S
-
o
...
3
..
ro
"O
§
o
-
o3
ol)
€
o
Ps
·a
ro
o
ce
..
r/)
:.
r
a
o
<1)
::l
r/)
ro-
,
<
.
1
..
) :
r
:
o
::
ce
.....
-
·
m
;::
c,;s
·
(
=
(';I
8
o
i::i::
Finală
0,095
0,135
0,073
0,151
0,096
0,091
0,139
0,105
0,109
0,120
0,149
0
,
129
0,119
0,121
0,637
Industrie
0,024
0,055
0
,
014
0,068
0,025
0,027
0,032
0,024
0,035
0,039
0,052
0,044
0
,
045
0,030
0,282
Transporturi
0,027
0,030
0
,
022
0,028
0,030
0,024
0,052
0,039
0
,
035
0,029
0,051
0,048
0,028
0,039
0
,
120
Agricultură
0,003
0,002
0,005
0,005
0,002
0,001
0,008
0,002
0,003
0,008
0,006
0
,
003
0,002
0,001
0,009
Rezidenţial
0,027
0,031
0,021
0,030
0,023
0,026
0,033
0,024
0,029
0,021
0,022
0,017
0,026
0,033
0,217
Terţiar
0,009
0,012
0,009
0,010
0,013
0,009
0,010
0,014
0,004
0,016
0,012
0,010
0,015
0,013
0,039
•---
Sursa:
..
Energy Balances of
OECD
Countnes 2000-2001,
Intemat1onal
Energy Agency,
1999-2002
Ed1t10ns,
Pans,
France,2002
Compararea valorilor
intensităţilor energetice finale sectoriale
din tabelul 1.12. permite
stabilirea corelărilor
dintre
acestea, astfel:
•
pentru
industrie,
intensitatea energetică în industria
din România
este între 4,28 şi
8,73 ori mai mare decât
cele ale
ţărilor din
Uniunea Europeană,
•
pentru transporturi, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din
Uniunea Europeană
este
cuprins între
2,31 şi 5,45,
•
pentru agricultură,
raportul
dintre
intensităţile
energetice din
România
şi cele ale ţărilor din
Uniunea Europeană
este
cuprins între
1,13 şi 9
,
00
,
•
pentru
sectorul rezidenţial, raportul dintre
intensităţile energetice
din România
şi
cele
ale
ţărilor din Uniunea
Europeană
este
cuprins între
6,58
şi
12,76,
•
pentru
sectorul
terţiar
,
raportul dintre intensităţile energetice din România
şi cele ale
ţărilor din
Uniunea Europeană este cuprins între 2,44 şi
9,75.
Valorile
intensităţii energetice finale sectoriale
în România şi
Uniunea Europeană,
în anul
2001
sunt prezentate în
tabelul 1.13.
Intensitatea energetică
finală
sectorială
a fost calculată
folosind corectarea Produsului Intern
Brut,
calculat
cu ajutorul primei
metode,
cu paritatea puterii de cumpărare, pentru
anul
de referinţă 1995.
Tabelul 1.13.
Valori ale
intensităţii energetice finale în Uniunea Europeană, în 2001
Ţara
Intensitatea
energetică
(tep/103
USD95ppp)
-
b
r/J
;::l
<(
.b
C<
I
l
)
Q)
O'.l
"
u
'
a
<1)
c::
Q
"'
C<l
"O
C:
.
..
s
$
µ,
<1) (.)
§
µ
'
,
"'
.
..-t
e
§
o
<1)
o:l
.•·
"c:î
<1)
el
C<l
"O
C:
.
.
.
.
:
$
::
-
cd
.
.
.
.
..
.
.
.
.
o:l
"O
C:
o
C<l
,..
o
l
.,..;,t
o:l
QJ)
f
o
11<
·
·
o
a
:l
o
C<
.
l
.
r/J
:.
o
a
:l
<1)
;::l
r/J
cd-
<1)
C:
;;
a
-g ·
.
.:
s
:
O'.l
o:
·
(
=
C,,:
E
o
IZ
Finală
0,130
0,168
0,110
0
,2
02
0,125
0,128
0,122
0,107
0,104
O,
151
0,118
0,126
0,162
0,125
0,180
Industrie
0,033
0,068
0,022
0,091
0,033
0,038
0,028
0,025
0,033
0,049
0,041
0,043
0,061
0,031
0,069
Transporturi
0,037
0,038
0,034
0,037
0,038
0
,
034
0,046
0,040
0,033
0,037
0
,
040
0,047
0,038
0,040
0
,
029
Agricultură
0,003
0,003
0,007
0,007
0,002
0,001
0,007
0,003
0,003
0,011
0,005
0,003
0,002
0,001
0,002
Rezidenţial
0,037
0,039
0,032
0,041
0,030
0,037
0,029
0,024
0,028
0,026
0,017
0,017
0,035
0,035
0,053
Terţiar
0,012
0,014
0,014
0,013
0,017
0,013
0,009
0,014
0
,
004
0,020
0,010
0,010
0,021
0,013
0,009
•
C<l
Sursa: Energy
Balances
of OECD
Countnes
2000-2001, Intemat10nal Energy Agency,
1999-2002
Editions,
Pans,
France,2002
Compararea valorilor intensităţilor energetice finale sectoriale
din tabelul 1.13. permite
stabilirea
corelărilor dintre acestea astfel:
•
pentru industrie, datele prezentate
arată că
intensitatea energetică
în
industria din România
este
între 0,76 şi 3,14 în raport
cu cele
ale ţărilor din
Uniunea Europeană,
•
pentru transporturi, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din
Uniunea Europeană este cuprins între
0,62 şi 0,88,
•
pentru
agricultură, raportul
dintre intensităţile
energetice
din
România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între
O,18
şi 2,00,
•
pentru
sectorul
rezidenţial
raportul
dintre intensităţile
energetice
din România
şi cele
ale ţărilor din
Uniunea Europeană este cuprins între
1,29
şi 3,
12,
•
pentru
sectorul terţiar,
raportul dintre
intensităţile
energetice
din
România şi cele
ale
ţărilor din
Uniunea Europeană
este
cuprins între
0,43 şi 2,25.
Concluziile care se conturează în urma analizei comparative a intensităţilor energetice finale pentru cele cinci sectoare economice din România şi statele membre ale Uniunii Europene sunt următoarele:
•
în raport cu corelările identificate în cele două situaţii, valorile mari evidenţiate
demonstrează existenţa unui important potenţial economic de eficienţă energetică în industrie,
•
pentru transporturi, compararea intensităţilor energetice finale calculate prin metoda preţurilor actualizate scot în evidenţă un potenţial economic relativ mare de eficienţă energetică, corectarea Produsului Intern Brut cu paritatea puterii de cumpărare conducând la corelări între intensităţi subunitare,
•
deşi consumurile finale de energie rămân prea puţin însemnate în raport cu cele înregistrate în alte sectoare industriale, potenţialul economic de eficienţă energetică există şi poate fi valorificat,
•
ca şi sectorul industrial, corelările dintre intensităţile energetice finale din sectorul rezidenţial demonstrează existenţa unui important potenţial de eficienţă energetică,
•
sectorul terţiar începe să se dezvolte în ritm accelerat (deşi puţin important
,
consumul final de energie în anul 2001 s-a dublat în raport cu 2000) iar corelarea dintre intensităţile energetice finale demonstrează existenţa unui potenţialul economic de eficienţă energetică .
Concluzii
Consumul anual de energie primară pe cap de locuitor în România, la nivelul anului 2001, este de 2.404 kWh/locuitor şi se estimează că acesta va creşte odată cu relansarea economică şi îmbunătăt
,
irea standardului de viat
,
ă.
Analiza balanţei energetice pe anul 2001 scoate în evidenţă faptul că industria şi sectorul rezidenţial sunt principalele ramuri consumatoare de energie, în timp ce în transporturi şi sectorul terţiar se înregistrează creşteri semnificative comparativ cu anul 2000 (cu 14% în transporturi şi cu 91% în sectorul terţiar).
Consumul de resurse primare în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică
,
deşi descrescător, este cu circa 13% mai mare decât consumul final de resurse primare înregistrat în industrie.
În acest context
,
sectoarele considerate relevante sunt industria, sectorul rezidenţial, transporturile, sectorul terţiar şi alimentarea centralizată cu energie termică.
România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat de o economie puternic energointensivă mai ales înainte de anul 1989, este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media înregistrată în Uniunea Europeană.
Intensitatea energetică finală a fost determinată prin conversia Produsului Intern Brut în dolari SUA, calculat pentru fiecare an la preţurile şi ratele de schimb corespunzătoare anului 1995 şi corectarea acestuia cu paritatea puterii de cumpărare. În raport cu media în Uniunea Europeană, în România, intensitatea energetică finală este de 1,4 ori mai mare.
La nivelul sectoarelor cu contribuţii importante în compunerea consumului total final de energie, compararea valorilor intensităţilor energetice finale din România cu cele înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene a pus în evidenţă corelări cuprinse între 0,76 şi 3,14 pentru
industrie, între 0,62 şi 0,88, pentru transporturi, între 1,29
şi
3,12, pentru sectorul rezidenţial şi între 0,43 şi 2,25, pentru sectorul terţiar.
În consecinţă, se poate aprecia că economia naţională se caracterizează prin valori relativ ridicate ale intensităţii energetice primare, comparativ cu media în Uniunea Europeană. Compararea intensităţilor
energetice
finale
a
pus în
evidenţă
o relativă
apropiere
între valori.
Disproporţia semnificativă dintre intensităţile energetice primară
şi
finală în România a justificat, pe lângă investigarea modului în care sunt
folosite
resursele primare în sectoarele economice anterior menţionate şi analiza sistemelor de alimentare
centralizată
cu energie termică.
Capitolul 2
-
Potenţialul economic de eficienţă energetică în România
2.1.
Economia de energie
Economia de energie este cea mai ieftină resursă de energie, uşor de obţinut şi nepoluantă, comparativ cu resursele de combustibili fosili sau resursele regenerabile de energie.
La nivel naţional, valoarea medie a potenţialul de
economisire
a energiei (determinată ca medie ponderată
a
potenţialelor de economisire din sectoare economice precum industria, transporturile, sectorul rezidenţial, alimentarea centralizată etc.) este în prezent estimată, ca fiind de circa 30-40%. Dezvoltarea economică nu se poate realiza pe baze durabile, fără creşterea eficienţei energetice. Astfel, se va asigura decuplarea majorării consumului de resurse energetice de creşterea economică.
Guvernul are un rol esenţial şi legitim în implementarea unei politici energetice, orientate
spre economia de energie şi în crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea pieţei energiei.
Sectorul energetic are următoarele particularităţi:
•
exploatează o infrastructură strategică în cadrul economiei naţionale;
•
susţine dezvoltarea economiei naţionale şi depinde de evoluţia populaţiei;
•
asigură necesarul de energie pentru acoperirea consumului, direct determinat de dezvoltarea economică şi tehnologică, de eficienţa pe întregul lanţ energetic, de nivelul de trai şi de cerinţele de protecţie a mediului;
•
dezvoltarea sectorului este, de asemenea, condiţionată de generarea capitalului în economie şi de capacitatea de susţinere a investiţiilor;
•
la nivel macroeconomic, consumul de energie se corelează direct cu PIB şi cu energointensivitatea, pe întregul ansamblu al economiei naţionale.
Toate
ţările dezvoltate înregistrează în prezent creşteri ale consumului de energie primară cu ritmuri mai mici decât cele
ale
creşterii economice, ceea ce demonstrează o continuă reducere a intensităţii energetice. Prin reducerea consumurilor de energie se realizează creşterea eficienţei economice, o mai bună protecţie a mediului, reducerea consumului şi importului de resurse energetice
.
2.2.
Eficienţa energetică în perioada 1999-2001
Ritmul mediu anual de creştere economică a fost de 3,5%, fiind dublu faţă de cel al creşterii consumului total de resurse de energie primară (1,8%). Asigurarea necesarului s-a făcut în proporţie de 21,5% pe cărbune, 28,5% ţiţei şi produse petroliere, 35% gaze naturale, 3,1% energie hidroelectrică, 3,5% energie nucleară, 4,8% resurse energetice secundare şi 3,5% resurse energetice regenerabile şi alţi combustibili.
Eficienţa energetică în România este scăzută în comparaţie cu ţările din UE. Aceasta este cauzată atât de unele randamente mai scăzute la transformarea, transportul şi utilizarea purtătorilor de energie, cât, mai ales, de structura economiei naţionale, în care ponderea ramurilor şi produselor energointensive, caracterizate de consumuri energetice mari şi cu valoare adăugată mică rămâne încă ridicată. În perioada 1999-2001
eficienţa
energetică a crescut cu circa I% pe an, determinată atât de încetarea activităţii unor unităţi economice neeficiente, cât şi de apariţia unor agenţi economici, care utilizează energia în mod eficient.
Independenţa energetică a scăzut de la 72% în 1999, la 67% în 2001, pe fondul creşterii importurilor de ţiţei şi produse petroliere pentru consumul intern.
Hidrocarburile acoperă 63,5% din consumul de energie primară în România.
Din consumul total de ţiţei, importurile reprezintă circa 47,8%. O parte importantă din producţia indigenă de ţiţei este exportată sub formă de produse petroliere. Importurile de gaze naturale reprezintă circa 18% din consumul total de gaze naturale.
In sectorul producţiei de energie electrică a avut loc o continuă creştere a eficienţei energetice, marcată prin scăderea consumului specific de combustibil.
ln perioada 1997-2002 eficienţa energetică a crescut cu circa 6%, datorită reabilitării unor grupuri termoenergetice de puteri mari, cât şi retragerii din funcţiune a unor grupuri vechi şi neperformante.
2.3.
Evoluţia consumului de energie primară până în anul 2015
Pe ansamblul celor 15 state membre ale Uniunii Europene, se estimează o creştere economică (a Produsului Intern Brut), în medie cu 2,1% pe an, în perioada 2001-2020, cu o rată anuală medie de creştere a consumului de energie de 0,4-0,5%. În condiţiile anterior precizate, rezultă că energointensitatea se va reduce cu 1,6-1,7%, în fiecare an.
În perioada imediat următoare, dezvoltarea economică reprezintă garanţia îndeplinirii obiectivelor majore ale României, respectiv integrarea în Uniunea Europeană la nivelul anului 2007 şi reducerea decalajelor existente faţă de statele membre.
La stabilirea ţintei referitoare la îmbunătăţirea eficienţei energetice în perioada 2002-2015, a fost luat în considerare următorul scenariu de creştere a PIB şi anume:
Tabelul 2.1. Scenariul de creştere a Produsului Intern Brut în perioada 2003
-
2015
Realizat
Perioada
Perioada
Perioada
Ritm mediu anual
2000
-
2002
2003- 2006
2007
-
2010
2011
-
2015
de creştere
(%)
(%)
(%)
(%)
(%)
Varianta de bază
4,2
5,2
6,0
5,2
5,4
Pentru o dinamică a ritmului de creştere a PIB ca cea estimată în
tabelul 2.1,
se poate alege ca scop esenţial al Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice,
reducerea intensităţii energetice primare,
cu 50% până la finele anului 2015 (scenariul optimist), cu circa 40% (scenariul moderat) şi cu circa 30% (scenariul pesimist), pentru acelaşi orizont de timp.
Obiectivul reducerii intensităţii energetice pe ansamblul economiei, nu se poate realiza numai prin perfecţionarea sau înlocuirea proceselor tehnologice cu consumuri ridicate de energie. Îndeplinirea acestui obiectiv impune şi ajustarea structurală a economiei, în sensul dezvoltării unor ramuri economice cu consumuri reduse de energie şi valoare adăugată mare şi reducerea ponderii ramurilor energointensive, cu valoare adăugată mică în produse.
Ipoteza privind evoluţia PIB (în varianta de bază) şi cerinţele de reducere a intensităţii energetice primare cu 30-50% până în 2015 conduc la evoluţia necesarului intern de energie primară prezentată în
tabelul 2.2.
Tabelul 2.2. Evoluţia necesarului intern de energie primară în perioada 2001
-
2015
Consum intern total
Intensitatea energetică
Realizat
2001
(mii tep
/
an)
Anul
2005
(mii t
e
p
/
an)
Amd
2010
(mii tep
/
an)
Anul
2015
(mii
tep
/
an)
Creştere
2001-2015
(mii tep
/
an)
a) reducere cu
50%
37.982
37.800
38.290
40.110
2.100
b) reducere cu
40%
37.982
40.440
44.660
47.950
10.000
c) reducere cu
30%
37.982
40.810
46.830
52.150
14.200
In funcţie de ritmul de dezvoltare economică (valori superioare pentru ipotezele a şi b) şi de posibilitatea reducerii intensităţii energetice primare, creşterea cererii de energie primară comparativ cu anul 2001 este între 2 şi 14 milioane tep.
2.4.
Economia anuală maximă de energie finală şi investiţiile aferente
Considerând că tendinţa de creştere anuală a eficienţei energetice de 1%, realizată în perioada 1999-2001 se păstrează şi în continuare, fără adoptarea unor măsuri speciale în cadrul unor programe de creştere a eficienţei energetice în industrie (parţial), în transporturi şi în sectorul terţiar, la finele anului 2015, reducerea intensităţii energetice comparativ cu anul 2001 va fi de 15% (creşterea 'fără costuri'
a
eficienţei energetice).
În contextul celor precizate anterior şi adoptând ca unică ipoteză pentru creşterea PIB, o rată medie anuală de 5,4% (varianta de bază), se poate considera ca realistă reducerea cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul 2015.
Prin urmare, pentru atingerea obiectivului moderat de reducere cu circa 40% a intensităţii energetice primare pe întreaga perioadă 2004 - 2015, comparativ cu 2001, sunt necesare programe pentru creşterea eficienţei energetice, care să asigure reducerea cu încă 25% a intensităţii energetice. Aceste programe vor fi orientate în două direcţii principale, şi anume
(tabelul 2.3.):
•
creşterea eficienţei energetice în capacităţile existente; circa 50% din consum final sectorial reprezintă potenţialul de economisire a energiei în sectorul rezidenţial, circa 30%, în sectorul alimentării centralizate cu energie termică şi circa 17% în industrie
(tabelul 2.4.);
•
impunerea unor standarde de eficienţă energetică ridicată în industrie, transporturi, construcţii, agricultură, servicii şi rezidenţial (reabilitarea termică a clădirilor, sistemele individuale de încălzire, iluminat, echipamente electrocasnice etc.).
Tabelul 2.3. Scenariul de reducere cu 40% a intensităţii energetice în perioada 2004
-
2015
u.m.
Anul
2000
Anul
2005
Anul
2010
Anul
2015
Reducerea cu 40% a intensităţii energetice în perioada 2004 -
2015 (scenariul
de bază):
.
economie anuală de energie primară
tep
/
1000
U
SD
9
8
mii tep
/
an
0,859
0,742
1.273
0,613
1.878
0,511
1.942
Reducerea cu 15% între 2004 -
şi 2015
.
economie anuală de energie primară
tep/1OOO USD
98
mii tep
/
an
0,859
-
0,817
457
0,778
568
0,740
724
Reducerea cu 25% între 2004 -
şi
2015
.
economie
anuală
totală de energie primară
tep
/
1OOO USD
98
mii tep/an
0,859
-
0,742
816
0
,
613
1.310
0,511
1.219
Econom ie totală anuală de
energie
primară
mii tep/an
-
1.273
1.878
1.942
Economia anuală de energie prin creşterea eficienţei energetice în capacităţile de
producţie existente
mii tep/an
-
816
1.31O
1.219
Economia anuală de energie prin introducerea
de capacităţi noi (no cost measures)
mii tep
/
an
-
457
568
724
Pe baza estimărilor privind potenţialele economice de eficienţă energetică pentru
principalele
sectoare consumatoare de
energie,
şi
a consumurilor finale
înregistrate
în
aceste sectoare,
în anul
2001, se obţin economiile
prezentate
în
tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Valori maximale ale economiilor sectoriale anuale de energie finală
Sectorul
Consum
final de energie
în
anul 2001
(mii
tep/an)
Potenţial economic estimat
(%)
Economia
maximă
de energie
finală (mii
tep/an)
Industrie
9.351
10 - 17
1.590
Rezidenţial
7.197
35
- 50
3.600
Transporturi
3.975
30-35
1.390
Terţiar
1.280
13 - 19
243
Total
21.803
-
6.823
Estimând
la
70%, valoarea
medie
a
ratei de transformare
a
resurselor primare în
energie
electrică
şi
termică şi considerând
că
pentru celelalte
tipuri
de purtători de
energie,
transformarea se r
e
alizează fără
pierderi, rezultă rata de transformare
şi
economia maximă de resurse primare pentru fiecare sector
în
parte
(tabelul 2.5)
.
Tabelul 2.5. Valoarea maximă a economiei anuale de resurse primare la consumatorii finali
Sectorul
Economia
maximă de
energie finală
(mii tep/an)
Rata de conversie a energiei finale
în
resurse primare
(-)
Economia maximă
de
resurse
primare
(mii
tep
/
an)
Industrie
1.590
1,104
1.752
Rezidenţial
3.600
1,188
4.278
Transporturi
1.390
1,133
1.575
Terţiar
243
1,017
247
Total consumatori finali
6.823
-
7.852
În
sectorul
de alimentare
centralizată cu
energie termică
(
constituit din
centralele
electrice de termoficare şi centralele termice, reţelele
de
transport şi distribuţie şi punctele termice), economia
anuală
maximă d
e
resurse
primar
e,
pentru un potenţial de
economie
de
energie
de
30%, este
de
3.179 mii tep
(tabelul 2.6).
Tabelul
2.6.
Valoarea
maxima a
economiei
anuale de resurse primare în alimentarea centralizată
Sectorul
Consum de resurse primare
în
anul
2001
(mii
tep
/
an)
Potenţial economic
estimat
(%)
Economia
maximă de
resurse
primare
(mii
tep
/
an)
Alimentare
centralizată
10.596
15 -
30
3.179
Total alimentare
10.596
-
3.179
Economia anuală maximă de resurse primare care se poate obţine prin considerarea
valorilor
maxime ale potenţialelor economice de eficienţă energetică la consumatorii finali
(
din industrie,
sectorul
rezidenţial, sectorul terţiar
şi
transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică este de circa 11.031 mii tep.
Dacă pentru 1 tonă echivalent petrol se adoptă o cotaţie de 133
€
se
obţine
o
reducere cu circa 1,47 miliarde€ a efortului financiar pentru susţinerea achiziţiei de resurse primare. Pentru întreaga perioadă 2004
-
2015 rezultă o economie de circa 132 milioane tep, reprezentând o reducere a efortului financiar estimată la circa 17,6 miliarde€.
Ponderea
cea mai importantă
din
economia
de
energie obţinută ca efect al
reducerii
consumurilor
actuale
se poate
realiza în
sectorul rezidenţial
,
în principal
prin
reabilitarea termică
a
clădirilor
şi
creşterea
eficienţei sistemelor
de
încălzire a
locuinţelor,
a instalaţiilor
de iluminat
şi a echipamentelor
electrocasnice.
Analizele efectuate conduc la concluzia că investiţia specifică medie estimată pentru economisirea unei cantităţi anuale de o tep este de circa 167
€.
În mod
similar,
pentru celelalte
sectoare
(industrie, transporturi etc.), rezultă că investiţia specifică medie estimată pentru
economisirea
unei cantităţi anuale de o tep
este
cuprinsă între 145
şi
200
€
iar pentru sectorul de alimentare centralizată cu energie termică
este
de circa 155
€.
Tabelul 2.7. Investiţiile aferente valorificării întregului potenţial de economie de energie
Sectorul
Economia totală
de
resurse primare
(mii
tep
/
an)
Economia
'fără
costuri'
.
(mii
tep
/
an)
Economia
realizată
prin investiţii
(mii
tep
/
an)
Investiţia
specifică (€
/
tep)
Investiţia
totală
(
milioane
€)
Industrie
1.752
1.514
238
200
571
Rezidenţial
4.278
1.198
3.080
167
6.173
Transporturi
1
.
5
7
5
1.200
375
250
1.125
Terţiar
247
225
22
145
38
Alimentare
3.179
o
3.179
155
5.913
TOTAL
11.031
4.137
6.894
-
13.820
Având
în
vedere economiile
de resurse primare realizate prin investiţii, în scopul
modernizării
tehnologice
a
proceselor,
instalaţiilor şi echipamentelor şi estimate
la circa
4,137 milioane
tep
în fiecare an, rezultă că valoarea totală
maximală
a
investiţiilor necesare pentru
creşterea eficienţei energetice (pentru
reducerea
consumului
de
energie finală cu 6,89
milioane tep
în fiecare
an)
este
de
circa 13,8 miliarde€
(tabelul
2.7.).
2.5.
Investiţiile aferente reducerii cu 40% a intensităţii energetice în perioada 2004
-
2015
Ţinta
de reducere, în perioada 2004
-
2015, cu
40%
a
intensităţii
energetice
pe ansamblul
activităţilor economico-sociale, în comparaţie cu nivelul anului 2001
,
se poate atinge atât prin
scăderea,
pe cale
naturală
a
consumului
de
energie prin punerea în
funcţiune
a
unor noi capacităţi
de producţie, precum şi prin îmbunătăţirea eficienţei
energetice
la capacităţile existente
(tabelul
2.8.).
Tabelul 2.8. Investiţiile aferente reducerii cu 40% a intensităţii energetice în 2004
-
2015
Sectorul
Economia sectorială
totală
de
r
es
urs
e
primare
(mii
tep/an)
Ponderea
din total a economiilor realizate prin
investiţii
(%)
Investiţia specifică
(€/tep)
Investiţia
totală (milioane
€)
Industrie
337
13
,
6
200
11O
Rezidenţial
823
72,1
167
1.187
Transporturi
303
23,8
250
218
Terţiar
48
8,3
145
7
TOTAL
1
1.510
47,3
-
1.522
Alimentare
612
100,0
155
1.137
TOTAL2
612
100;0
-
1.137
TOTAL 1+2
2.122
62,5
-
2.659
Pentru a obţine pe întreaga perioadă
2004-2015
o reducere
a
consumului de resurse primare de
circa 25,4
milioane
tep,
respectiv
2.122 mii
tep
anual, este necesară continuarea adoptării,
în plan
legislativ, a unor
norme
de eficienţă energetică ridicată
la
instalarea
de noi
capacităţi (având ca
efect
o reducere a consumului de energie de 9,5
milioane
tep), precum
şi iniţierea,
dezvoltarea
şi
implementarea unor programe de măsuri
organizatorice şi
instituţionale pentru creşterea eficienţei
energetice (având
drept
scop
reducerea consumului de
energie
de 15,9 milioane tep), la
toţi consumatorii semnificativi
de energie (consumatori cu consumuri
anuale
de peste 1.000
tep,
colectivităţi
locale
cu peste
20 mii locuitori
şi
clădiri administrative
cu suprafeţe
desfăşurate de peste 1.500 m
2
)
şi
în sistemele
de alimentare
centralizată
cu energie termică.
În condiţiile precizate, efortul financiar estimat pentru susţinerea programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice
este
de circa 2,7 miliarde€.
Prin obţinerea unei reduceri
a
consumului de
resurse
primare de circa
25,4
milioane tep pe întreaga perioadă
2004
-
2015,
se creează premisele reducerii cu 3,4 miliarde€ a
efortului
financiar
pentru achiziţia
de resurse primare. Efectele
estimate ale
acestor reduceri
sunt:
diminuarea costurilor
în economie şi creşterea competitivităţii serviciilor şi
produselor.
Amplificarea efectelor
măsurilor menţionate
anterior
se poate realiza
şi
prin ajustarea
structurală a economiei
naţionale,
în
sensul dezvoltării mai rapide
a
unor ramuri
economice,
produse
şi
activităţi
(ex.
turism) cu
consumuri
energetice
reduse şi
valoare
adăugată ridicată.
Concluzii
Prognozele
arată că
în lipsa unei politici energetice ferme,
care să
promoveze eficienţa
energetică,
consumul de
energie
primară
asociat
cu
evoluţia
estimată
a
Produsului Intern Brut, va
creşte
cu
aproximativ 30%
până în
anul 2015. Independenţa
energetică
a
României este în prezent de circa 70%
,
evoluţiile înregistrate
în ultimii
ani
în
sectorul
de producere
a resurselor energetice
primare evidenţiind descreşterea acesteia
.
Acest fapt
impune
adoptarea
unei politici energetice
active,
bazată pe
economia
de
energie.
În
acest
context, îmbunătăţirea eficienţei energetice
reprezintă
o
pnontate a politicii energetice naţionale,
care
trebuie să contrabalanseze
tendinţa
de creştere
exagerată
a consumului
energetic
în toate
sectoarele
finale ale economiei
(ex. sectorul
rezidenţial
,
industrie
şi
transporturi)
,
precum şi
în
sectorul
de
alimentare centralizată cu energie
termică, în
care o
funcţionare eficienţă
este singura în
măsură
să stopeze continuarea debranşărilor
de la sistemele
existente şi
utilizarea unor
soluţii
individuale
de încălzire.
Ţintele
politicii de
eficienţă energetică au fost stabilite
în
contextul adoptării,
ca umca
ipoteză
pentru
creşterea PIB, a
unei
rate
medii
anuale
de
5,4% (varianta
de bază)
şi a
unei reduceri
cu 40% a
intensităţii
energetice
primare până în
anul 2015.
Plecând de la premisa că tendinţa de creştere
anuală a
eficienţei
energetice
de 1
%,
realizată
în
perioada 1999-2001
se
păstrează
şi în continuare fără adoptarea
unor măsuri
speciale
în
cadrul
unor programe de
creştere a eficienţei
energetice în
industrie
(parţial),
în
transporturi şi în sectorul terţiar
,
rezultă ca
la
finele anului 2015,
reducerea intensităţii
energetice comparativ cu
anul
2001
va
fi
de 15%
(creşterea
'fără
costuri'
a eficienţei energetice), restul
de 25% urmând
a
fi obţinută prin investiţii
în
proiecte de
creştere a eficienţei energetice.
Economia anuală maximă
de resurse
primare care
se poate obţine prin considerarea
valorilor
maxime
ale
potenţialelor economice de
eficienţă
energetică la
consumatorii
finali
(
din industrie, sectorul rezidenţial,
sectorul
terţiar
şi transporturi),
precum
şi în sectorul
de
alimentare centralizată cu energie termică, este
de circa 11
.
031 mii
tep. Dacă pentru 1 tonă
echivalent
petrol
se
adoptă o cotaţie de 133 €, rezultă că se poate obţine o reducere cu circa 1,47 miliarde € a
efortului
financiar pentru
susţinerea
achiziţiei de resurse primare. Pentru întreaga perioadă 2004
-
2015, rezultă o
economie
de
circa
132 milioane tep, reprezentând o reducere a efortului financiar estimată la circa 17
,6
miliarde€.
A
vând
în vedere economiile de resurse pnmare realizate prin investiţii în scopul modernizării tehnologice a proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor şi estimate la circa 4,137 milioane tep
în
fiecare an, se
estimează
că
valoarea
totală maximală
a
investiţiilor necesare pentru creşterea eficienţei energetice
(pentru
reducerea consumului de
energie
finală cu 6,89 milioane tep în fiecare an) este de circa 13,8 miliarde€.
Pentru a obţine pe
întreaga
perioadă
2004-2015
o reducere a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep (respectiv
2.122
mii tep anual), în condiţiile unei rate medii anuale de creştere a PIB de
5,4%
şi
a
unei reduceri cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul
2015, este
necesară:
•
continuarea adoptării,
în plan legislativ, a unor norme de eficienţă energetică ridicată
la instalarea de noi capacităţi
(având
ca efect o reducere a
consumului
de energie de
9,5
milioane tep),
•
iniţierea
,
dezvoltarea şi implementarea unor programe de măsuri organizatorice
şi
instituţionale pentru creşterea eficienţei energetice
(având
drept scop reducerea
consumului
de energie de 15,9 milioane tep), la toţi consumatorii semnificativi de energie (consumatori cu
consumuri
anuale de peste I.OOO tep, colectivităţi locale cu
peste 20 mii locuitori şi clădiri administrative cu suprafeţe desfăşurate de peste 1.500 m
2
)
şi
în
sistemele
de alimentare centralizată cu
energie
termică.
Reducerea cu 40% a intensităţii energetice primare până la finele anului 2015 presupune
realizarea
ţintelor
sectoriale
prezentate
în
continuare.
Astfel
,
în
sectorul
industrial
va
fi obţinută o reducere
a
consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep. În sectorul rezidenţial va fi
obţinută o
reducere a consumului
anual
de resurse primare
cu 823
mii tep,
în
transporturi cu
303
mii tep, iar
în
sectorul terţiar
cu
48 mii tep.
Aceste
economii de
energie vor fi
realizate prin investiţii
în
proiecte de creştere
a eficienţei
energetice,
a căror valoare este estimată
la 1.522 milioane€.
În
sectorul alimentării
centralizate
cu energie
termică
se estimează
o reducere
a consumului
anual de resurse cu 612 mii tep, care
va
fi
integral obţinută
prin investiţii în proiecte de creştere
a eficienţei
energetice,
a
căror valoare este estimată la 1.137 milioane
€.
În
condiţiile
precizate,
efortul
financiar
estimat pentru
susţinerea programelor de
investiţii
pentru creşterea
eficienţei energetice
este de circa 2,7 miliarde €.
Prin
obţinerea
unei reduceri a
consumului
de resurse primare de circa
25,4
milioane tep pe întreaga
perioadă 2004
- 2015,
se creează
premisele reducerii cu
3,4
miliarde€ a efortului financiar
pentru
achiziţia de resurse primare.
Rezultă că, investind 1 € într-un proiect de creştere a eficienţei energetice, se poate obţine o reducere a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare de 1,26
€.
Capitolul 3
-
Cadrul legal şi instituţional de promovare a măsurilor de eficienţă energetică
3.1.
Cadrul legal actual
În ultimii
ani
s-au înregistrat progrese semnificative în
elaborarea
cadrului legislativ de promovare a
eficienţei energetice.
Principalele acte normative aprobate sunt:
•
Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată.
Scopul legii este
crearea
cadrului legal necesar pentru elaborarea si
aplicarea
unei politici naţionale de utilizare
eficientă
a
energiei.
Modificările ulterioare ale legii şi intrarea în
vigoare
a Normelor metodologice de aplicare (aprobate prin HO 393/2002), au întărit obligativitatea de realizare
a obiectivelor
politicii de eficienţă energetică şi anume: obţinerea beneficiului maxim pe întregul lanţ energetic, care cuprinde producerea
,
conversia, stocarea, transportul, distribuţia şi
consumul
diferitelor forme de energie.
•
Ordonanţa Guvernului nr.29/2000
privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice,
aprobată
prin
Legea nr.325/27.05.2002.
În urma
aprobării
acestei ordonanţe au fost adoptate diferite acte normative pentru iniţierea şi finalizarea reabilitării termice a clădirilor (normative, proceduri, metodologii, soluţii cadru şi ghiduri).
•
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/27.11.2002
privind instituirea unor măsuri speciale pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate, aprobată prin
Legea nr.211/16.05.2003
.
•
Hotărârea Guvernului nr.964/22.08.2003
privind unele măsuri de utilizare a Fondului elveţian de contrapartidă constituit în temeiul Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Confederaţiei Elveţiene privind
acordarea
asistenţei financiare, semnat la Bucureşti la data de 26 noiembrie 1992 modificat prin Acordul dintre Guvernul României
şi
Guvernul Confederaţiei Elveţiene semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2001.
•
Legea nr.3/2001
pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (Monitorul Oficial
al
României nr. 81 din 16 februarie 2001). Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România are obligaţia de a reduce cu 8%
emisiile
de gaze cu efect de seră
faţă
de nivelul
anului
1989,
în
prima perioadă de
angajament 2008
- 2012
.
•
Legea nr.14/1997
pentru ratificarea Tratatului Cartei Energiei şi a Protocolului
Cartei Energiei
privind eficienţa energetică
şi aspecte
legate de mediu, încheiate la Lisabona, la 17 decembrie 1994. Se ratifică Tratatul Cartei Energiei şi Protocolul
Cartei
Energiei privind eficienţa energetică şi aspecte legate de mediu prin care se cere statelor
semnatare să
formuleze strategii de eficienţă energetică
şi
să
stabilească
obiectivele politicii de eficienţă energetică, să creeze un cadrul legislativ corespunzător
şi
să promoveze programe specifice de
eficienţă energetică
şi de reducere a impactului negativ asupra mediului în sectorul energetic.
Completarea legislaţiei primare, referitoare la eficienţa energetică, s-a realizat prin transpunerea în legislaţia internă a marii majorităţi a Directivelor Europene privind eficienţa energetică
,
prin
actele
normative menţionate în
anexa 2.
3.2.
Cadrul instituţional
Cadrul
instituţional aferent promovării măsurilor de utilizare eficientă
a
energiei în România
a
fost creat prin înfiinţarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei
(ARCE),
prin Hotărârea Guvernului nr.754 din 06 iulie 1990
,
organizarea activităţii sale fiind
aprobată
prin Ordinul ministrului resurselor
şi
industriei, nr.648 din 19 octombrie 1990. În data de 29 august 2002 este
adoptată Hotărârea Guvernului nr.941 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei. Hotărârea Guvernului nr.941/2002 intră în vigoare în data de 11 septembrie 2002, în urma publicării acesteia în Monitorul Oficial nr.673. De la această dată, Agenţia Română pentru Conservarea Energiei a dobândit personalitate juridică.
Următoarele ministere şi instituţii au atribuţii importante în domeniu:
•
Ministerul Economiei şi Comerţului, care, în conformitate cu prevederile Legii nr.318
/
2003 Legea energiei electrice, elaborează programe şi planuri de măsuri pentru aplicarea politicii Guvernului în sectorul energiei electrice, inclusiv a programelor de eficienţă energetică şi de promovare a surselor regenerabile de energie,
•
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
•
Ministerul Administraţiei şi Internelor,
•
Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului,
•
Fondul Român pentru Eficienţă Energetică (FREE), înfiinţat prin Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr.124
/
2001
,
aprobată prin Legea nr.287
/
15.05
.
2002
.
Cadrul instituţional va fi completat prin înfiinţarea Observatorului Energetic Naţional, care va contribui la organizarea băncilor de date şi la determinarea principalilor indicatori de eficienţă energetică pentru România, după o metodologie compatibilă cu cea folosită în Uniunea Europeană.
De asemenea se urmăreşte implicarea în realizarea politicii de eficienţă energetică a asociaţiilor consumatorilor (Asociaţia Naţională a Consumatorilor de Energie din România, Oraşe Energie din România) precum şi cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, a căror activitate are un impact notabil în domeniul eficienţei energetice
:
Comitetul National Roman al Consiliului Mondial al Energiei, Asociatia pentru Politici Energetice din România, Societatea pentru Energie din Romania, Centrul pentru Promovarea Energiei Curate şi Eficiente în România, Institutul National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie.
a)
Agenţia Române pentru Conservarea Energiei (ARCE)
Agenţia Română pentru Conservarea Energiei este organ de specialitate la nivel naţional în domeniul eficienţei energetice
,
instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie organizatorică, funcţională şi financiară, aflată în subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, cu finanţare din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Agenţiei Române pentrn Conservarea Energiei sunt:
(I)
În domeniul promovării şi aplicării politicii de eficienţă energetică:
a)
colaborează la elaborarea politicii naţionale de utilizare eficientă a energ1e1, împreună cu Ministerul Economiei şi Comerţului;
b)
implementează şi monitorizează politica naţională de eficienţă energetică şi programele de utilizare eficientă a energiei;
c)
elaborează sinteza programelor de eficienţă energetică, pe ansamblul economiei naţionale;
d)
elaborează norme şi reglementări tehnice, în scopul creşterii eficienţei energetice pentru aparate, echipamente, utilaje de producere, transport, distribuţie şi consum de energie pentru clădiri, precum şi pentru alte domenii de activitate;
e)
autorizează persoanele fizice şi juridice care au dreptul să realizeze bilanţuri energetice;
f)
cooperează cu instituţii şi organisme interne şi internaţionale, în vederea utilizării eficiente a energiei şi reducerii impactului negativ asupra mediului;
g)
coordonează elaborarea şi implementarea strategiei de valorificare a resurselor regenerabile.
(2)
În domeniul analizei şi gestiunii energetice:
a)
evaluarea tehnică şi avizarea unor proiecte de investiţii în domeniul eficienţei energetice, pentru care se solicită finanţare de la bugetul de stat şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului;
b)
elaborarea şi coordonarea programelor de pregătire şi instruire şi atestarea personalului cu atribuţii în domeniul gestiunii energiei;
c)
avizarea, împreună cu ministerele de resort, a programelor proprii de eficienţă energetică, întocmite de consumatori, în condiţiile Legii m.199/2000, republicată.
(3)
În domeniul motivării consumatorilor, cu privire la creşterea eficienţei energetice:
a)
acordarea de consultanţă gratuită, pentru elaborarea şi aplicarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice, autorităţilor administraţiei publice locale, administratorilor clădirilor publice, celor cu destinaţia de locuinţă şi agenţilor economici;
b)
crearea cadrului legal privind acordarea de stimulente fiscale şi financiare pentru consumatorii ce realizează proiecte de eficienţă energetică, în condiţiile Legii m.199/2000, republicată.
(4)
În domeniul informării-comunicării şi formării profesionale:
a)
cooperarea cu instituţiile abilitate, în vederea realizării balanţelor energetice şi formării unor baze de date energetice necesare pentru evaluarea raportului cerere-ofertă în domeniul energiei, a realizării unor scenarii pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia acestui raport, inclusiv a calculului indicatorilor de eficienţă energetică la nivel naţional;
b)
prelucrarea informaţiilor şi elaborarea publicaţiilor periodice referitoare la reducerea consumurilor energetice, asigurarea schimbului de informaţii şi documentaţii (publicitate tehnică), organizarea de manifestări tehnico-ştiinţifice, expoziţii, publicitate, prin mijloacele de informare în masă, seminarii, mese rotunde.
(5)
În domeniul controlului privind obiectivele de eficienţă energetică finanţate de la bugetul de stat:
a)
monitorizarea utilizării corecte a fondurilor publice şi urmărirea, la beneficiari, a realizării economiei de energie prevăzută în convenţiile de acordare a ajutorului financiar.
(6)
În domeniul controlului privind respectarea de către producătorii şi furnizorii de echipamente a reglementărilor tehnice privind etichetarea energetică
a)
asigurarea, în colaborare, după caz, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a supravegherii pieţei de echipamente electrocasnice.
(7)
În domeniul cooperării internaţionale:
a)
participarea la elaborarea acordurilor de cooperare internaţională cu organisme similare din străinătate şi supune spre aprobare aceste acorduri Ministerului Economiei şi Comerţului;
b)
participarea la programe de eficienţă energetică finanţate de instituţii sau organizaţii internaţionale în baza unor acorduri guvernamentale.
În planul dezvoltării sale instituţionale, Agenţia Română pentru Conservarea Energiei va ţine seama, în atingerea obiectivului fundamental al Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice, de necesitatea realizării următoarelor acţiunii:
•
echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de energie, cu costuri mm1me ş1 reducerea necesarului de investiţii pe termen lung,
•
creşterea rolului gestiunii energiei în fundamentarea opţiunilor de dezvoltare strategică,
•
asigurarea condiţiilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi din punct de vedere energetic, până în anul 2007,
•
întărirea capacităţii de culegere, prelucrare şi stocare a datelor necesare fundamentării opţiunilor de dezvoltare în sectorul energetic, în strânsă legătură cu procesul de restructurare şi privatizare,
•
realizarea capacităţii de cooperare cu bazele de date ale Uniunii Europene, prin preluarea sistemului de indicatori energetici de bază.
Pentru promovarea unor elemente ale politicii de conservare a energiei este necesară corelarea activităţii ARCE cu activitatea instituţiilor cu atribuţii de reglementare în sectorul energ1e1:
•
ANRE, ANRGN, ANRSC pentru preţuri şi tarife stimulative faţă de economia de energie şi pentru unele reglementări specifice,
•
Agenţiile pentru protecţia mediului, în scopul monitorizării zonelor mari consumatoare de energie;
•
Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, din cadrul M
E
C
,
pentru introducerea unor clauze speciale în contractele de management şi în cele de privatizare,
•
Consiliul Concurenţei.
b)
Fondul Român pentru Eficienţă Energetică (FREE)
Fondul Român pentru Eficienţa Energiei (FREE) este un organism de interes public, cu personalitate juridică, independent şi autonom din punct de vedere financiar. FREE finanţează proiecte de investiţii pentru creşterea eficienţei utilizării energiei în România, conform priorităţilor stabilite prin programele anuale de către Guvern.
FREE oferă servicii de finanţare pentru acoperirea a maximum 80% din costurile de investiţie ale proiectelor de eficienţă energetică aprobate. Acestea se vor materializa prin:
•
împrumuturi la termen oferite direct utilizatorului final,
•
împrumuturi către companiile de servicii de economie de energie (ESCO),
•
împrumuturi în care FREE formează un parteneriat cu un consorţiu de furnizare de produse şi servicii, oferind un pachet complet care include tehnologia, utilajele şi finanţarea acestora,
•
asistenta tehnica pentru instruire si dezvoltarea proiectelor.
3.3.
Direcţii de acţiune În vederea alinierii la Strategia naţională de dezvoltare energetică pe termen mediu
Un obiectiv esenţial al Strategiei naţionale de dezvoltare energetică îl reprezintă creşterea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse naturale, producţie
,
transport, distribuţie, comercializare şi utilizare finală, prin folosirea optimă a mecanismelor specifice economiei de piaţă, estimându-se o reducere cu 3% pe an a intensităţii energetice pe ansamblul
economiei
naţionale, în perioada 2001-2004.
Pentru susţinerea acestui obiectiv, se au in vedere următoarele direcţii de acţiune:
1.
creşterea eficientei in utilizarea energiei electrice si a gazelor naturale in industrie, prin realizarea unor proiecte demonstrative pentru atragerea de investiţii destinate modernizării echipamentelor si utilajelor tehnologice;
2.
continuarea investiţiilor pentru reabilitarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică din oraşe şi reducerea pierderilor de energie;
3.
susţinerea programelor de eficienţă energetică prin alocare de fonduri de la Fondul Român pentru Eficienţa Energetică;
4.
co-finanţarea de la buget a proiectelor vizând creşterea gradului de utilizare a resurselor regenerabile;
5.
realizarea de proiecte şi zone demonstrative de eficienţă energetică;
6.
realizarea Programului naţional de reabilitare termică a clădirilor de locuit existente
,
adoptat de Guvern in luna iunie 2002;
7.
acordarea de stimulente fiscale şi financiare pentru realizarea proiectelor de creştere a eficientei
energetice,
cu respectarea condiţiilor legale privind ajutorul de stat;
8.
crearea Observatorului Energetic Naţional
ca
instituţie responsabilă în colectarea datelor energetice, constituirea şi actualizarea bazelor de date pentru tehnologii şi indicatori de eficienţă
;
9.
îmbunătăţirea management-ului energetic in industrie;
l
O.
lansarea unui program naţional pentru contorizarea individuală a consumurilor de energie termică în clădirile de locuit multietajate.
3.4.
Instrumente economico-administrative pentru finanţarea măsurilor de promovare a eficienţei energetice
Instrumente economice pentru încurajarea conservării energiei
•
Facilităţi financiare pentru investiţii;
•
Facilităţi financiare de la buget pentru proiecte de cercetare-dezvoltare prin programele MENER (2,5 M€, în trei ani) şi RELANSIN;
•
Asistenţă tehnică
şi financiară prin programele UE (PRARE, THERMIE, SINERGY, SAVE 11), sau din alte surse de finanţare internaţionale.
Instrumente administrative
Instrumentele administrative sunt menţionate in Legea nr.199/2000 şi au in vedere:
•
auditarea energetică obligatorie;
•
obligativitatea consumatorilor industriali care consumă mai mult de 1
OOO
tep/an şi a municipalităţilor, cu mai mult de 20000 de locuitori, de a dezvolta programe proprii de
eficienţă
energetică;
•
obligativitatea producătorilor de energie de
a
dezvolta activităţi de informare şi comunicare pentru clienţii lor;
•
obligativitatea consumatorilor de a instala si opera sisteme de măsură si de
a avea
propria baza de date
asupra
consumurilor energetice;
•
promovarea unor politici de tarifare a
energiei electrice
care
să
stimuleze utilizarea
eficientă a energiei.
Acordurile pe Termen Lung
Acordurile pe termen lung (ATL), ca un
instrument
nou de atingere a
obiectivelor
de
eficienţă energetică,
au
fost
evaluate în cadrui unui proiect
SA
VE II. Reacţia pozitivă
a:
celor
20
de
asociaţii
industriale invitate să participe la
acest
proiect, reprezintă un argument
încurajator
pentru
începerea
negocierilor derulate în scopul încheierii
acestor acorduri.
3.5.
Integrarea eficienţei energetice in politici non-energetice
Politica de dezvoltare regională şi locală
Eficienţa
energetică şi
conservarea
energiei pot
fi
integrate în politica de dezvoltare regională
şi
locală, prin cooperare
cu
Ministerul Administraţiei
şi
Internelor
şi
Ministerul Integrării
Europene.
În cadrul politicii de dezvoltare regională, principalul instrument de aplicare va fi realizarea
programelor proprii în oraşe cu peste
20
mii de locuitori
,
în
condiţiile
Legii nr
.
199
/
2000
.
Includerea unui criteriu privind utilizarea
raţională a
energiei în selectarea proiectelor de dezvoltare regională, inclusiv
a
celor
cu
finanţare din partea Uniunii Europene, poate amplifica efectele realizării acestui obiectiv.
Principalele direcţii de
acţiune
care pot fi urmate sunt:
•
reducerea pierderilor în sistemele de alimentare cu energie termică în regim centralizat
şi
promovarea cogenerării de mica putere,
•
reducerea consumului specific de energie la pomparea apei, în iluminatul public şi în transport local,
•
utilizarea resurselor
energetice
regenerabile în
asigurarea
necesarului de energie pe plan local (biomasa
,
energie geotermala,
energie
solara, micro-hidro)
Politica
de dezvoltare industrială
Politica de dezvoltare industrială este coordonată de Ministerul Economiei şi
Comerţului.
Includerea de criterii specifice privind conservarea energiei printre obiectivele şi
acţiunile
politicii de dezvoltare regională, se poate realiza prin:
•
programele de dezvoltare şi restructurare a unităţilor industriale,
•
contractele de privatizare a agenţilor economici care activează în sectorul industrial şi sectorul energetic.
Politica
de
protecţie
socială
Reducerea cheltuielilor cu energia în bugetul categoriilor sociale defavorizate are un puternic efect de protecţie socială. Acordarea subvenţiilor pentru plata facturilor
la
energie are un efect
limitat in
timp,
valoarea
subvenţiilor fiind din ce in ce mai mare, în concordanţă cu ajustarea preturilor la energie. Pentru furnizori, această subvenţionare facilitează
menţinerea
unor costuri bazate pe
valori
ridicate ale pierderilor de energie. În schimb
,
utilizarea aceloraşi fonduri destinate protecţiei sociale, la subvenţionarea
realizării unor
investiţii care să determine reducerea consumului de energie fără afectarea confortului se face o singura data şi produce
efecte
pe termen
mediu
şi lung.
Astfel de investiţii ar putea fi:
•
Contorizarea branşamentelor în punctul de delimitare a instalaţiilor distribuitorului de cele ale consumatorului,
•
Introducerea regulatoarelor termostatice si alocatoarelor de costuri pentru energie termica,
•
Izolarea termică a locuinţelor,
•
Modernizarea aparatelor şi echipamentelor de utilizare a energiei şi combustibililor.
Politica
de integrare europeană
Între anii 1992 şi 1995
,
o parte importantă (circa 25%) din asistenţa financiară nerambursabilă, acordată de UE şi destinată sectorului
energetic
din România
,
a fost alocată programelor de eficienţă energetică.
În contextul procesului de integrare
în
Uniunea Europeană, îmbunătăţirea eficienţei energetică este o prioritate, având în
vedere
că astfel se realizează atât economia de resurse, cât şi
protecţia
mediului. Acest deziderat va
fi
obţinut şi prin:
•
respectarea întocmai a recomandărilor Uniunii Europene
înscrise
în 'Foaia de parcurs
',
aprobată la reuniunea la nivel înalt de la Copenhaga din decembrie 2002 (îmbunătăţirea eficienţei energetice în întreg sectorul energetic, orientarea politicii energetice
dinspre
producţie înspre economia
de
energie, întărirea capacităţii administrative a autorităţilor competente, dezvoltarea unei politici active de reducere a intensităţii energetice);
aplicarea recomandărilor din
"in
depth review" pentru eficienţa energetică, conform raportului din mai 2002;
•
includerea în programele de asistenţă a unor proiecte substanţiale
,
care
să permită aplicarea rapidă şi corectă a directivelor transpuse şi, în special, a noilor directive privind eficienţa energetică;
•
includerea unor componente de eficienţă energetică în proiecte
conexe,
cum ar fi cele de coeziune
socială,
dezvoltare locala, protecţia mediului etc.
Politica de protecţie a mediului
Politica de protecţie a mediului este coordonată de Ministerul Agriculturii
,
Pădurilor, Apelor
şi
Mediului (MAPAM). Conservarea energiei reprezintă un domeniu care contribuie major la protecţia mediului, în principal, prin reducerea emisiilor de CO
2
_
Din acest motiv, este necesară o
acţiune concertată
a MEC
şi
MAPAM, în susţinerea proiectelor în domeniul eficienţei energetice şi
asigurarea
surselor de finanţare pentru acestea, prin:
•
cooperarea la nivel instituţional şi iniţierea unor acţiuni legislative comune,
•
atragerea de fonduri pentru proiecte de eficienţă energetică, inclusiv prin utilizarea mecanismelor prevăzute de Protocolul de la Kyoto,
•
promovarea, în comun, a utilizării surselor regenerabile de energie (costul unor astfel de investiţii poate fi substanţial redus printr-o serie de reglementari destinate protecţiei mediului),
•
susţinerea, în comun,
a
proiectelor în domeniul
gestiunii
deşeurilor,
•
realizarea unor noi micro hidrocentrale pentru valorificarea, într-o măsură cât mai mare, a potenţialului hidroenergetic al râurilor.
Concluzii
Punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare a necesitat dezvoltarea cadrului instituţional care a fost marcată de înfiinţarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei ca organ de specialitate la nivel naţional
în
domeniul eficienţei energetice
şi
instituţie publică cu personalitate juridică, autonomie organizatorică, funcţională şi financiară.
Ministerul Economiei
şi
Comerţului, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
,
Ministerul
Administraţiei
şi Internelor şi Ministerul Agriculturii
,
Pădurilor, Apelor şi Mediului, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au, de asemenea, atribuţii privind promovarea utilizării eficiente a
energiei.
Inceperea activităţii Fondului Român de
Eficienţă
Energetică şi înfiinţarea Observatorului
Energetic
Naţional în perioada imediat următoare, creează perspectiva definitivării cadrului instituţional pentru eficienţă energetică.
Prin structurile administraţiei publice centrale şi locale cu competenţe în domeniu, eficienţa energetică
şi
conservarea
energiei vor
fi integrate în politici non-energetice
.
Sunt avute în
vedere
politica de dezvoltare regională, politica de dezvoltare industrială, politica de protecţie socială, politica de integrare europeană şi politica de protecţie a mediului.
Capitolul 4
-
Analiza programelor şi proiectelor de eficienţă energetică încheiate sau aflate în derulare
4.1.
Sectorul rezidenţial
În sectorul rezidenţial au fost realizate mai multe proiecte de investiţii, o campanie de
sensibilizare şi
informare şi
studii
referitoare la eficienţa energetică. În marea lor majoritate, aceste
acţiuni
au fost
susţinute
financiar prin programul PHARE al Uniunii Europene. Detaliile referitoare la
aceste acţiuni
sunt prezentate în continuare.
Proiectul de investiţii
'Energy
Efficiency in Buildings - Household Survey and Emergency Saving Measures in Collective Dewllings (Târgu Mureş)', pentru realizarea căruia au fost alocat 150 mii ECU, a avut drept scop analiza stării izolaţiei termice a sectorului clădiri de locuit şi realizarea unor proiecte demonstrative de implementare a unor măsuri urgente de economisire a
energiei în
cadrul imobilelor colective din municipiul Târgu Mureş.
Pentru proiectul
'Study
- Energy Rehabilitation of an Apartment Building (Bucureşti)' au fost
alocate
45 mii ECU, scopul acestuia fiind realizarea unor măsuri de reducere
a
consumurilor de
energie
in apartamente. Proiectul a fost finalizat.
Proiectul intitulat
'Awareness
Campaign on Energy Efficiency in Romania', în valoare de 220 mii ECU a fost destinat iniţierii şi dezvoltării unei campanii de informare şi sensibilizare, susţinută prin evenimente şi activităţi focalizate pe eficienţa energetică, la nivel instituţional şi decizional, în sectorul industrial, autorităţi locale şi pentru publicul larg. Proiectul
a
fost finalizat.
Studiul intitulat
'Save
II Programme SACRA - State of the art of cooling household and other major appliances standards, market and technology in Central and Eastem European countries for
energy
efficiency improvement in
ECE
member states',
a
avut drept scop evaluarea gradului de dotare în sectorul rezidenţial, cu frigidere şi congelatoare, precum şi cu alte aparate casnice
standard, a
pieţei şi tehnologiei în ţările Europei
Centrale şi
de Est
(ECE)
pentru îmbunătăţirea eficienţei
energetice
în ţările membre ECE
În prezent, în
sectorul
rezidenţial, sunt în curs de realizare trei proiecte. Acestea sunt prezentate
în continuare.
Proiectul
intitulat 'Îmbunătăţirea
eficienţei energetice în domeniul încălzirii urbane', în
valoare
de 5 milioane €,
este
finanţat prin Programul PHARE al Uniunii Europene. Scopul proiectului este de
a
introduce
în apartamente
situate în clădiri de locuit multietajate, racordate la
sisteme
de
alimentare centralizată cu energie
termică, echipamente de reglare
a
consumului de energie termică în
funcţie
de necesar şi
a
unor aparate de măsură
a
debitului de
agent termic
pentru crearea perspectivei facturării individuale a consumului de
energie
termică.
Un al doilea proiect este destinat reabilitării termice a două clădiri pilot de locuit multietajate, situate în municipiul Piatra - Neamţ. Clădirile de locuit multietajate sunt realizate după proiecte tip
(
cu
grad
mare de repetabilitate) şi
sunt
în proprietatea administraţiei publice locale. Scopul proiectului este sensibilizarea, în primul rând, a proprietarilor, în legătură ce avantajele financiare rezultate din acţiunile de reabilitare termică. Costurile pentru reabilitarea termică
a
celor două clădiri
se ridică
la
circa 340
mii €
şi
urmează a
fi
acoperite cu resurse financiare provenind de la bugetul de stat, de la bugetele locale şi din
alte sursele
legal constituite. Detalii tehnice ale
proiectului
sunt prezentate
în
tabelul 4.1.
Tabelul 4.1. Proiecte tip pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate
Nr.
ctr.
Acţiune
Executant
Coordonator
Sursa de
finanţare
Termen de realizare
Stadiul
actual
I
Bloc de locuinţe executat după proiect tip
(50 apartamente,
P+4E, cu acoperiş
şarpantă)
IPCT
/
MTCT
Legea 10
/
95 privind calitatea în
construcţii
Alocaţii
bugetare
Expertizare, audit şi proiectare: 30.05.03
Execuţie:
6 luni de la
atribuirea
contractului de execuţie
Finalizarea demersurilor care preced începerea
execuţiei
2
Bloc de locuinţe cu 100
garsoniere,
P+4E, cu şarpantă, proiect tip
IPCT
/
MTCT
..
Legea 10
/
95 Alocaţii bugetare
Expertizare, audit şi proiectare: 30.05.03
Execuţie: 6 luni de la atribuirea contractului de execuţie
Finalizarea demersurilor care preced începerea
execuţiei
Sursa: Mimsterul Transportunlor,
Construcţulor
ş, Tunsmulm, 2003
Tot în sectorul rezidenţial a fost iniţiat de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi proiectul de reabilitare termică a 12 clădiri de locuit multietajate situate în 12 judeţe din patru zone climatice ale României. Costurile pentru proiectare şi execuţie, evaluate la circa 2,2 milioane €, vor fi acoperite în proporţie de 25% prin venituri proprii ale Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, restul fiind asigurat din fondul de Contrapartidă Româno - Elveţian. Finalizarea proiectului va fi realizată până la sfârşitul anului 2003.
4.2.
Sectorul industrial
În principalele sectoare consumatoare de energie din industrie, au fost realizate studii ş1 proiecte de investiţii a căror prezentare sintetică este redată în continuare.
Studiul intitulat 'Catalog - aparate de măsura, control, reglare automată şi gestiune a energiei (APAVE)', în valoare de 30 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a avut drept scop diseminarea informaţiilor cu privire la toate echipamentele disponibile din domeniul automatizării şi controlului, respectiv al contorizării energiei
Studiul
'Audit
energetic în fabrica de hârtie AMBRO Suceava', în valoare de 50 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a avut drept scop transferul de know-how în realizarea
auditurilor
energetice şi recomandări pentru utilizarea raţională a energiei şi a creşterii eficienţei energetice în
sectorul
celulozei şi al hârtiei.
Studiul
'Conservarea energiei şi
schimbarea combustibilului în industria cimentului - MOLDOCIM', în valoare de 150 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a fost destinat implementării unor măsuri de reducere a consumului de energie în industria cimentului şi înlocuirea combustibilului lichid şi gazos cu cărbune
Studiul intitulat 'Instruire în tehnici manageriale pentru management energetic
şi
tehnologii de conservare a energiei', în valoare de 22 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a
avut
drept scop pregătirea şi realizarea unui curs de pregătire în domeniul gestiunii
energiei
şi al tehnologiilor de conservare a acesteia.
Studiul 'Servicii integrate în industrie', în valoare de 600 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a fost destinat identificării investiţiilor cu cost mediu şi ridicat şi pregătirii documentaţiei necesare pentru proiecte de investiţii de mari dimensiuni.
Studiul 'Măsuri pentru implementarea în sectorul industrial din România a Acordurilor pe Te1men Lung', în valoare de 133 mii€, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul SAVE II. Scopul studiului a constat în realizarea unei forme cadru a Acordului pe Termen Lung
(ATL), prin care să reducă consumurile energetice din cadrul sectoarelor industriale man consumatoare de energie (chimie şi metalurgie).
Proiectul de investiţii intitulat 'Monitorizarea şi urmanrea consumurilor energetice în industrie', în valoare de 300 mii ECU, a fost finanţat prin programul PHARE al Uniunii Europene şi a avut ca scop desfăşurarea de proiecte demonstrative pe studii de caz şi organizarea de seminarii de lucru pentru diseminarea rezultatelor. În cadrul proiectului a fost testat modul de operare al schemei de monitorizare şi urmărire a proiectelor demonstrative implementate în întreprinderi cheie din trei sectoare industriale.
În sectorul industrial au fost realizate şi două studii referitoare la finanţarea proiectelor de eficienţă energetică. Acestea sunt prezentate în continuare.
Studiul intitulat 'Creşterea capabilităţii de management energetic - finanţarea proiectelor de eficienţă energetică pentru mari consumatori industriali', în valoare de 200 mii ECU, a fost finanţat prin programul PHARE al Uniunii Europene. Studiul a avut ca scop realizarea unui Plan de investiţii pe termen scurt cu finanţare din surse proprii ale companiilor şi contribuţii de la programul Phare.
Studiul 'Scheme de finanţare a conservării energiei', în valoare de 330 mii€, a fost finanţat programul PHARE al Uniunii Europene. În cadrul acestui s tudiu a fost fumizată asistenţă pentru pregătirea personalului provenind din mai multe sectoare economice, în legătură cu diverse scheme de finanţare a proiectelor de eficienţă energetică.
Studiile şi proiectele realizate în sectorul industrial au permis identificarea unor portofolii de investiţii în valoare de 25 milioane dolari SUA, dintre care 15 milioane dolari SUA cu bancabilitate de 100% pentru linia de credit oferită de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (Romania - Energy Conservation Financing Scheme) şi de peste 200 milioane dolari SUA pentru Fondul Român de Eficienţă Energetică (FREE).
Reacţia consumatorilor industriali a fost deosebit de pozitivă în special faţă de proiectele care au avut şi componente demonstrative, proiecte amplificate ulterior şi cu contribuţii financiare proprii. Investiţiile analizate au demonstrat existenţa unor potenţiale economice de eficienţă energetică cuprinse între 15 şi 60% şi de generare a resurselor financiare pentru rambursarea creditelor.
În acest context au fost create instituţii specializate în finanţarea şi în realizarea unor
investiţii (de exemplu Fondul Român de Eficienţă Energetică), care, pentru a îndeplini condiţiile de bancabilitate, au nevoie de mici corecţii şi instrumente de facilitare: surse proprii de finanţare, stimulente fiscale sau financiare (de tip Joint Implementation etc.).
Un impact important şi cu costuri reduse se poate obţine prin activităţi de management energetic, însoţite de investiţii minore în echipamente de măsură şi control privind consumul de energie şi în programe de calcul pentru prelucrarea şi analiza datelor.
Rolul filialelor teritoriale ale ARCE a fost deosebit de util în crearea interfeţei dintre consultant şi consumatorii industriali asistaţi, în motivarea şi activarea acestora şi, în mod special, în monitorizarea efectelor proiectelor demonstrative.
În industrie, în paralel cu acţiunile coordonate de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei, au fost luate şi măsuri de restructurare şi modernizare tehnologică. Conţinutul acestora, costurile implicate şi economiile realizate sunt prezentate în continuare.
Tabelul 4.2 Investiţiile realizate în industria de îngrăşăminte chimice
Investiţia
Valoarea
investiţii
(mil.
USD)
Surse
de finanţare
Economie energie
(rtiiitep/an)
Investiţii derulate până în prezent
80,0
180,0
Modernizare instalaţii de amoniac KELLOGG la AZOMURES Tg. Mureş
,
AMONIL Slobozia, DOLJCHIM
Craiova
si
NITRAMONIA Făgăraş
80,0
Surse proprii
180,0
Investiţii in curs de derulare
55,3
96,0
Modernizare instalaţie
amoniac
SALLZGITTER de la
AZOCHIM Piatra Neamţ
55,3
Surse proprii
96,0
Investiţii programate pentru 2004
-
2010
15,0
338,0
Modernizarea instalaţiei
KELLOGG
din fabricile de
amoniac
15,0
pe instalaţie
Surse proprii
338,0
4.2.1
-Industria chimică şi petrochimică Industria de îngrăşăminte chimice
M1111sterul Econom1e1
.
.
..
Sursa: ş1 Comerţulm, 2003
Industria anorganică
Tabelul 4.3. Investiţiile realizate în industria anorganică
Investiţia
Valoarea
investiţii
(rnil.
USD).
Surse de fmanţare
Economia de energie (miitep/an)
Investiţii derulate până în prezent
165,0
17,6
Realizarea a 2 noi instalaţii de electroliză cu membrane cu schimbătoare de ioni la
CHIMCOMPLEX
Borzeşti
si
OLTCHIM Rm. Vâlcea
165,0
Surse proprii
17,8
Investiţii programate pentru 2004-2010
87,0
19,3
Modernizare instalaţie
sodă
caustică cu catod de mercur la
OLTCHIM Rm. Vâlcea
87,0
Surse proprii şi
surse atrase
19,3
Sursa: Ministerul Econom1e1 ş1 Comerţulm, 2003
Industria de prelucrare ţiţei şi petrochimie
Tabelul 4.4. Investiţiile realizate în industria de prelucrare ţiţei şi petrochimie
Investiţia
Valoarea
investiţii
(mii.
USD)
Surse de finanţare
Economie energie
(mii tep/an)
Investiţii derulate pana in prezent
104,0
31,7
Realizarea instalaţiei de cogenerare la PETROBRAZI Retehnologizarea instalaţiei DAV de la PETROBRAZI Modernizare cuptoare piroliza II ARPECHIM Piteşti Modernizare cazane
abur
la DMT ARPECHIM Piteşti Modernizare staţie frig
ARPECHIM
Piteşti
Modernizare
sistem oale condens ARPECHIM
Piteşti
47,5
15,6
36,0
1,4
2,7
0,8
Surse proprii Surse proprii Surse proprii Surse proprii
Surse
proprii
Surse proprii
-
1,6
8,3
11,1
7,0
3,7
Investiţii in curs de derulare
14,3
12,0
Recuperarea căldurii la instalaţia ACN de la ARPECHJM Piteşti
14,3
Finanţare BERD
12,0
Investiţii programate pentru perioada următoare (2004-
2010)
Modernizare
instalaţie
extracţie
hidrocarburi aromatice la PETROBRAZI Ploiesti
Modernizare cuptoare la instalaţia DAV de la ARPECHIM
Piteşti
..
Studiu
de fezabilitate în
curs
de elaborare Studiu de fezabilitate în curs de elaborare
Sursa: Ministerul
Econom1e1
ŞI
Comerţulm
,
2003
Tabelul 4.16. Investiţii pentru creşterea eficienţei energetice în perioada 1990
-
2003
Sectorul
Total investiţie
(mil.
€)
Sursa de finanţare
Economie energie (mii tep/an)
SP
(mil.
€)
BS
(mil. €)
UE
(mil.
€)
CBf
(mil. €)
CE
(mil. €)
Casnic
0,36
0,36
0,27
MLPTL
-
-
-
-
-
-
-
ARCE
0
,
36
-
-
0,36
-
-
0,27
Industrie
1.644,6*
1.644,6
-
-
-
-
862,70
Alimentare
centralizată
94,0
37,5
6,0
5,5
-
45,0
593,54
MLPTL
88,0
37
,
5
-
5,5
-
45,0
567,74
MAP
-
-
-
-
-
-
-
ARCE
6,0
-
6,0
-
-
-
25
,
80
TOTAL
1.738,9
1.682,1
6,0
5,8
-
45,0
1.456,20
SP - surse proprii, BS - bugetul de stat, UE - Uniunea Europeană (programe: Phare
,
Save,
Synergy, Thermie, Ecos-Ouverture
etc.
şi grant-un:
Elveţia,
Germ
a
nia, Norvegia), CBI - credite interne, CE - credite
externe
* -
proiecte de modernizări
tehnolog
i
ce
..
Sursa: Agenţia Română pentru Conservarea Energ1e1, 2004
Concluzii
Analiza proiectelor încheiate sau aflate în derulare în perioada 1990 - 2003 a scos în evidenţă următoarele aspecte:
•
în sectorul industrial au fost realizate investiţii în proiecte de modernizări tehnologice şi de punere în funcţiune de capacităţi noi, în valoare de 1,64 miliarde €; efectul secundar, manifestat prin ameliorarea modului de utilizare a energiei a produs economii anuale evaluate la circa 862 mii tep,
•
în sectorul alimentării centralizate cu energie termică, investiţiile care au vizat în mod prioritar ameliorarea funcţionării sistemelor de producere a energiei termice au fost de circa 94 milioane €
,
efectul secundar, manifestat prin reducerea consumurilor specifice
,
a produs economii anuale evaluate la circa 594 mii tep,
•
în sectorul rezidenţial, valoarea totală a investiţiilor a fost de 360 mii €, economiile anuale de energie fiind de circa 270 tep.
Obţinerea mijloacelor financiare, cunoaşterea şi stăpânirea tehnologiilor performante şi a practicilor existente la nivel mondial reprezintă condiţionări importante în promovarea eficienţei energetice. Amplificarea preocupărilor privind utilizarea eficientă a energiei impune identificarea şi utilizarea unor instrumente şi mecanisme care se referă, în principal, la cadrul legislativ şi de reglementare, cadrul instituţional
,
politica de tarifare
,
sistemul fiscal şi informarea şi educarea consumatorilor.
Identificarea şi implementarea unor proiecte demonstrative de eficienţă energetică susţinute financiar de bugetul de stat ar putea produce multiplicarea acestora pe scară largă
.
Succesul proiectelor ar putea conduce la creşterea interesului mediului economic şi de afaceri pentru realizarea unor astfel de proiecte.
Capitolul 5
-
Obiectivele şi ţintele politicii în domeniul eficienţei energetice
5.1.
Introducere
Politica de eficienţă energetică este, prin excelenţă, o politică ale cărei efecte sunt sesizabile pe termen lung. Obţinerea unor rezultate relevante este condiţionată de continuitatea şi coerenţa măsurilor luate in diferite perioade de dezvoltare.
Succesul în definirea şi adoptarea unei politici naţionale de eficienţă energetică depinde de îndeplinirea a trei condiţii care se recomandă a fi avute în vedere:
•
eliminarea cauzelor pentru care nu se promovează investiţiile în proiecte de eficienţă energetică (de exemplu, reducerea barierelor);
•
interesarea şi implicarea mediului de afaceri, în vederea realizării obiectivelor propuse pentru ameliorarea eficienţei energetice şi dezvoltării de noi oportunităţi;
•
extinderea domeniului pentru acţiuni de eficienţă energetică pe termen lung, prin stimularea creativităţii şi încurajarea invenţiilor şi inovaţiilor în domeniul tehnologiilor şi aplicării practice a eficienţei energetice.
Factorul primordial în dimensionarea Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice este dinamica dezvoltării economiei naţionale.
5.2.
Obiectivele politicii în domeniul eficienţei energetice
Integrarea în Uniunea Europeană constituie un obiectiv major pentru România. La orizontul anului 2015 viziunea strategică a României, în domeniul energetic, va fi cea a unei ţări membre a Uniunii Europene, care şi-a sincronizat politica din domeniu cu cea comunitară şi care pune accent pe siguranţă, eficienţă, protecţia mediului şi drepturile consumatorilor.
A
vând
în vedere recomandările formulate statelor membre de Comisia Europenă, în cadrul 'summit'-ului de la Stockholm (decembrie 2001), de a adopta o politică energetică axată pe economia de energie şi pe diversificarea producerii energiei prin utilizarea surselor regenerabile, coroborate cu priorităţile formulate în iniţiativa
„Energie
Inteligentă pentru Europa" a Comisiei Europene (aprilie 2002), este necesar ca România să aplice o politică energetică orientată către cea care guvernează întregul spaţiu comunitar, structurată pe două axe majore:
•
îndeplinirea responsabilităţilor legate de combaterea şi prevenirea schimbărilor climatice,
•
limitarea creşterii dependenţei de importurilor de resurse energetice primare.
Din perspectiva aderării la Uniunea Europeană, politica României în domeniul eficienţei energetice trebuie să fie compatibilă cu cea comunitară, astfel încât reducerea intensităţii energetice să poată fi un proces transparent şi controlabil, care să reflecte potenţialul eficienţei energetice de a contribui la:
•
susţinerea creşterii economice;
•
creşterea securităţii în alimentarea cu energie şi reducerea importurilor de resurse energetice primare;
•
creşterea competitivităţii în mediul de afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan intern cât mai ales pe pieţele internaţionale,
•
îndeplinirea obiectivelor de încetinire a schimbărilor climatice, precum şi a altor obiective ale politicii de mediu;
Acestea reprezintă unele dintre obiectivele pe care România trebuie să le aibă în
vedere.
Scopul esenţial al politicii în domeniul eficienţei energetice este reducerea intensităţii energetice.
Pentru a asigura dezvoltarea în condiţii de eficienţă şi durabilitate, se preconizează o reducere a intensităţii energetice primare cu 40% în perioada 2004 - 2015.
Scopul propus poate fi atins prin perfecţionarea sau înlocuirea proceselor tehnologice cu consumuri specifice de energie şi resurse primare mari, printr-o ajustare structurală a economiei
-
în sensul dezvoltării ramurilor economice cu consumuri reduse de energie şi valoare adăugată mare şi reducerea ponderii ramurilor energointensive şi cu valoare adăugată mică în produse.
Reducerea intensităţii energetice primare va conduce la scăderea consumului total de resurse energetice şi va contribui la o dezvoltare economică eficientă şi durabilă. Acest obiectiv a fost stabilit pornindu-se de la premisa consolidării creşterii economice, manifestată prin considerarea unor rate semnificative de creştere a produsului intern brut (PIB).
Pentru perioada 2004-2015 se are în vedere un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut de 5,4%.
Figura 5.1. Reducerea intensitatii energetice
.
Sl
co
V
(I)
<I)
co
+-'
"i::
.
V
...,
o
co
'O
i
1
:
1
:
)
-
o
·
+
r
-
n
'
co
o
.
o
.....
.
V
.
i
.
:
.,
:
11)
...._
P.
.5
0
.
725
0.675
0.625
0
.
575
0.525
0.475
0.425
0
.3
75
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
2015
anul
I
-•-
optimist -•- moderat -•- pesimist
I
Pentru o dinamică a ritmului de creştere a produsului intern brut comparabilă cu cea estimată în cele trei scenarii prezentate în capitolul 2 şi în condiţiile analizei situaţiei curente în domeniul producerii şi consumului de energie, estimându-se o reducere a intensităţii energetice cu 50% până
la finele anului 2015 (într-o varianta optimistă), cu circa 40% (într-o variantă moderată) şi cu circa 30% (într-o varianta pesimistă). Grafic, reducerea intensităţii energetice
,
în
cele
trei
variante (optimistă, moderată şi pesimistă) este reprezentată în
figura 5.1.
5.3.
Ţintele politicii în domeniul eficienţei energetice
5.3.1.
Sectoarele care se au în vedere la implementarea măsurilor de eficienţă energetică
În urma analizei potenţialului economic disponibil, avut în vedere la implementarea măsurilor privind îmbunătăţirea
eficienţei
energetice au fost identificate, ca prioritare, următoarele sectoare:
a)
Sectorul rezidenţial
este, prin potenţialul economic estimat, cel mai important domeniu al intervenţiei prin măsuri de
eficienţă
energetică. Motivul esenţial al acestei alegeri este legat de necesitatea reducerii valorilor facturilor de energie pentru populaţie, acţionându-se asupra reducerii consumului de energie.
În sectorul rezidenţial, principalele acţiuni pentru
valorificarea
potenţialului economic de eficienţă energetică sunt:
•
modernizarea instalaţiilor interioare de alimentare cu energie termică;
•
reabilitarea reţelelor de distribuţie a energiei termice (intervenţia atât asupra punctelor termice cât şi a reţelelor de distribuţie propriu-zise);
•
introducerea măsurilor de gestiune a consumurilor de energie la consumatorii finali prin montarea repartitoarelor de debit (apometre pentru apă caldă) la nivel de scară de bloc, a alocatoarelor de costuri la nivel de apartament şi într-o fază ulterioară, a contoarelor cu preplată;
•
izolarea termică a locuinţelor.
b)
Sectorul industrial
reprezintă cea de a doua prioritate avută în vedere, în condiţiile în care acesta trebuie să constituie baza creşterii economice.
În sectorul industrial ţintele le constituite ramurile mari consumatoare de energie, respectiv industria chimică şi petrochimică, industria siderurgică şi metalurgică, industria constructoare de maşini şi industria de celuloză şi hârtie.
Acţiunile care pot conduce la
valorificarea
potenţialului economic de eficienţă energetică al sectorului industrial sunt:
•
îmbunătăţirea managementului consumurilor de energie în cadrul
societăţilor
industriale;
•
iniţierea unor proiecte de modernizare tehnologică a instalaţiilor şi echipamentelor;
•
stimularea sectorului privat din industrie pentru implementare unor proiecte de eficienţă energetică.
Suplimentar, reducerea intensităţii energetice în sectorul privat din industrie, sector cu o contribuţie care depăşeşte 70% la constituirea PIB, poate presupune şi realizarea următoarelor acţiuni:
•
introducerea mecanismului de Acord pe Termen Lung în politica de conservare a
energ1e1,
•
preluarea experienţei existente în Uniunea Europeană privind parteneriatul dintre structurile administraţiei centrale şi locale şi sectorul privat, în legătură cu reducerea consumurilor de energie si a emisiilor de substanţe poluante, în special a celor de
C0
2
,
prin ameliorarea eficienţei energetice.
c)
Pe cel de al treilea nivel de prioritate se situează, în egală măsură,
sectorul transporturi şi alimentarea cu energie termică în regim centralizat.
În sectorul de transporturi, cele mai mari ramuri consumatoare de energie sunt, în ordine descrescătoare, transporturile rutiere şi tran sporturile pe calea ferată.
În acest sector acţiunile de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică vor avea în vedere reducerea intensităţii energetice în sectorul transporturilor rutiere şi creşterea eficienţei energetice în transporturile feroviare.
Măsurile preconizate pentru reducerea intensităţii energetice în sectorul transporturilor rutiere sunt:
•
modernizarea flotei de autovehicule prin utilizarea autovehiculelor, cu motoare performante şi emisii poluante reduse,
•
extinderea utilizăriilor combusibilililor alternativi în trasnportul locale,
•
extinderea utilizării tahografelor şi limitatoarelor de viteză la autovehicule.
Măsurile preconizate pentru creşterea eficienţei energetice în sectorul transporturilor feroviare sunt:
•
modernizarea substaţiilor de tracţiune electrică a trenurilor,
•
introducerea unui sistem integrat de gestiune a consumurilor de energie utilizată în tracţiunea trenurilor,
•
extinderea electrificării liniilor de cale ferată, cu influenţă directă în reducerea consumurilor energetice,
•
reabilitarea infrastructurii feroviare prin ridicarea parametrilor liniilor ferate, urmărind eliminarea consumurilor energetice suplimentare cauzate de restricţiile de viteză,
•
modernizarea parcului de locomotive prin dotarea cu locomotive Diesel cu motoare cu randamente sporite şi emisii poluante reduse şi cu locomotive electrice cu transmisie în curent alternativ,
•
reducerea consumurilor energetice în transportul feroviar de călători, prin dotarea cu rame automotoare Diesel şi rame electrice,
•
dotarea metroului cu material rulant cu tracţiune în curent altrenativ.
Sectorul transporturilor va cunoaşte cea mai mare dezvoltare pe termen mediu şi lung. Finalizarea diferitelor etape ale programului naţional de construire de autostrăzi şi modernizare a drumurilor naţionale, modernizarea infrastructurii feroviare, perspectiva dezvoltării transportului fluvial intern reprezintă tot atâtea motive pentru a susţine această afirmaţie.
Deşi inferior din punct de vedere al potenţialului economic de eficienţă energetică, sectorul alimentării cu energie termică în regim centralizat va cunoaşte importante modificări structurale, respectiv din punct de vedere tehnic şi organizatoric. Aceasta va duce la op01iunitatea valorificării unui potenţial economic relativ redus şi ulterior, în noua structură, într-o dezvoltare la scară naţională, la creşterea semnificativă a potenţialului economic de eficienţă energetică.
Alimentarea cu energie termică în regim centralizat, în condiţii de siguranţă şi calitate, conform standardelor Uniunii Europene, presupune realizarea a două acţiuni majore:
•
modernizarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică;
•
promovarea cogenerării de mică şi medie putere.
Ţintele sectoriale avute în vedere pentru definirea acţiunilor de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică au fost stabilite luându-se în considerare participarea diferitelor ramuri ale sectoarelor considerate prioritare la balanţa de resurse energetice primare aferentă anului 2001 (sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2003).
ConcluzH
Obiectivele şi ţintele pol.îtic.ii "în domeniul eficienţei energetice sunt condiţionate de:
•
eliminarea cauzelor pentru care nu se promovează investiţiile în proiecte de eficienţă energetică; .
•
interesarea şi implicarea mediului de afaceri, în vederea realizării obiectivelor propuse pentru ameliorarea eficienţei energetice şi dezvoltării de noi oportunităţi;
•
extinderea domeniului pentru acţiuni de eficienţă energetică pe tennen lung, prin stimularea creativităţii şi încurajarea invenţîîlor şi inovaţiilor în domeniul tehnologiilor
şi aplicării pra.etice a eficienţei energetice.
Obiectivele politicii în domeniul eficienţei energetice sunt:
•
susţinerea
creşterii economice;
•
creşterea securîti;iţii
·
111
alimentarea cu energie şi reducerea impolturilor de resurse energetice primare;
•
creşterea competitivităţii în mediul de afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan
intern cât mai ales pe pieţele internaţionale,
•
îndeplinirea obiectivelor de încetinire a schimbărilor climatice, precum
şi
a altor obiectî.ve ale po1iticii de mediu;
Scopul
esenţial al politicii în domeniul eficienţei energetice este reducerea intensităţii energetice primare cu 40%,
în
perioada 2004 - 2015. Acesta a fost stabilit pornindu-se de la premisa consolidării creşterii economice, manifosţ tă prin considerarea unor rate semnificative de creştere a produşuJtJi intern brut (PIB).
Pe11t111
perioada 2004 20
t
5
ee
are în vedere urt
titm
m diu
cmual
de
creştere
a produsului i
.
ntet11brut de 5,4%
.
Ţintele sectoriale avute în vedere pentru definirea acţiunilor de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică au fost stabilite luându-se în considerare participarea diferitelor ramuri ale sectoarelor considera.te prioritare la balanţa de resurse energetice primare aferentă anului 2001. Acestea sunt:
•
o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep, în sectoml industrial;
•
o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mi.i
tep,
în sectorul rezidenţial;
•
o reducere a consumulu1 anual de resurse primare cu 303 mii tep, în transporturi;
•
o reducere a consumului anual de resurse primare cu 48 mii tcp, în secton1l terţiar;
•
o reducere a consumului anual de resurse cu 612 mii tep în şecton1l alimentării
centralizate cu
energie tennică.
Acţiunile şi măsurile aferente atingerii obiectivelor şi ţintelor politicii în dorneniul eficienţei
energetice,
precum şi responsabilităţile, termenele de realizare, resursele financiare necesare şi
sursele
de finanţare sunt prezentate în Planul de acţiune 2004 - 2015, anexat. •
fiscale şi financiare prevăzute de legislaţia în
vigoare
(deducerea unor cheltuieli din impozitul pe
venit
şi subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale, în cazul reabilitării termice a clădirilor).
Modalităţile prin care se pot constitui, prin cerinţe de la bugetul de stat, fondurile necesare susţinerii financiare a programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice sunt următoarele:
•
alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie
în
bugetele unor ministere,
•
alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale,
•
credite de la bugetul de stat,
•
finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat.
Finanţarea de la bugetul de stat se face în baza Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi a Legii Bugetului de Stat,
aprobată
anual de Parlamentul României (ex. Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004)
.
Intrarea în
vigoare,
cu începere de la 1 ianuarie 2004, a Directivei Comisiei Europene privind cadrul comunitar de impozitare a produselor energetice va conduce la amplificarea stimulentelor în direcţia unei utilizări mai eficiente a energiei (astfel încât să se reducă dependenţa de importurile de energie şi emisiile de CO
2
). Directiva va lua în considerare competitivitatea
companiilor comunitare faţă de ţările terţe, în acest scop fiind prevăzute:
•
măsuri de reducere a poverii fiscale pentru firmele care sunt preocupate de reducerea consumului de
energie,
•
returnarea unei părţi a impozitelor plătite de firmele care au investit în utilizarea eficientă a energiei.
Reducerea de impozite care va fi aplicată companiilor angajate în proiecte de utilizare
eficientă
a energiei va fi de 100% pentru marii consumatori de energie, respectiv de 50% pentru ceilalţi consumatori.
6.3.
Finanţarea prin alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetele unor ministere
Acest tip de finanţare se face în sectorul rezidenţial, pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate şi în sectorul alimentării centralizate cu energie termică, pentru modernizarea atât a sistemelor de producere a energiei termice cât şi pentru reabilitarea sistemelor aferente de transport şi distribuţie. Resursele financiare sunt obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi, respectiv, în bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
6.3.1.
Sectorul rezidenţial
Reabilitarea termică a clădirilor multietajate
·
reprezintă una dintre acţiunile majore de reducere a consumului de
energie
în sectorul rezidenţial. Cadrul legal este constituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174
/
2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.211/2003.
În conformitate cu prevederile legale, clădirile de locuit multietajate se includ în programe anuale de acţiuni pentru reabilitarea termică, elaborate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. În limita fondurilor aprobate anual cu această
destinaţie în bugetul Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor ş1
Turismului sunt constituite resursele necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind:
•
expertizarea
şi
auditul
energetic
,
•
proiectarea lucrărilor de reabilitare termică
a
clădirilor de locuit multietajate,
•
executarea lucrărilor pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate;
•
executarea lucrărilor pentru reabilitarea
termică
a locuinţelor
şi spaţiilor
cu
altă
destinaţie decât
cea
de locuinţă,
existente
în proprietatea sau în administrarea Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi
Turismului precum
şi
a celorlalte instituţii publice,
aflate în
subordonarea
acestuia.
Programul naţional de reabilitare termică
a
clădirilor de locuit multietajate, adoptat de Guvern
în
luna iulie
2002,
prevede reabilitarea, în intervalul 2004
-
2015, a 25 de mii de clădiri de locuit multietajate (800.000 apartamente). Conform estimărilor Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, efortul financiar este de
940
milioane
€
(din care
240
milioane €
vor
fi alocate de la bugetul de stat iar restul din alte surse
constituite
în condiţiile legii), economiile anuale fiind estimate la 714 mii tep.
În raport cu prevederile Programului naţional de reabilitare termică
a
clădirilor de locuit multietajate, prezenta Strategie prevede că, pentru reducerea consumului anual final în sectorul rezidenţial, prin reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate, cu circa 823 mii tep, este necesar un efort financiar de 1.187 milioane € (din care circa 303 milioane €
alocate
de la bugetul de stat, iar restul din
surse constituite
în condiţiile legii).
6.3.2.
Sectorul alimentării centralizate cu energie termică
Modernizarea sistemelor
de alimentare centralizată cu energie termică poate conduce la însemnate economii de resurse primare atât prin creşterea eficienţei în funcţionare
a
sistemelor de producere
a
energie termice cât
şi
prin
eliminarea
pierderilor de energie termică
şi
de agent termic. Cadrul legal este constituit de Ordonanţa de urgenţă
a
Guvernului nr.78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare
a
centralelor termice şi electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene
şi
locale.
În conformitate cu prevederile legale, pentru realizarea lucrărilor de modernizare şi retehnologizare
a
centralelor termice
şi
electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene
şi
a consiliilor locale,
se alocă sume
de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Administraţiei şi
Internelor
,
în conformitate
cu programele de investiţii
aprobate,
potrivit legii.
În anul 2003,
resursele financiare
alocate
de la bugetul de stat prin bugetul
Ministerului
Administraţiei şi Internelor au
fost
de circa 10 milioane de€. Prezenta Strategie prevede că, pentru reducerea consumului
anual
de resurse primare în
sectorul
alimentării centralizate cu energie termică
cu
circa 612 mii tep,
este
necesar un
efort
financiar de 1.137 milioane
€.
6.4.
Finanţarea prin alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale
Finanţarea
prin alocaţii de la bugetele locale,
în completare
cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat,
în cazul
programelor anuale aprobate
în acest
scop, de către
autorităţile
publice locale se face în baza Legii nr.199/2000 privind utilizarea
eficientă
a energiei, republicată
şi
a Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului
nr.45
/
2003
privind
finanţele
publice locale,
cu
modificările
ulterioare.
Acest
tip de
finanţare este
utilizat
cu
precădere pentru creşterea
eficienţei
energetice în
sectorul
de alimentare
centralizată
cu energie
termică,
atât pentru modernizarea
sistemelor
de producere
a
energiei termice,
cât şi
pentru reabilitarea
sistemelor
aferente de
transport şi
distribuţie.
6.4.1.
Sectorul alimentării centralizate cu energie termică
În conformitate
cu prevederile
legale pentru
realizarea
investiţiilor
care au ca scop
principal
creşterea
eficienţei
energetice în sistemele
de producere, transport şi distribuţie
a energiei
termice,
autorităţile
publice locale pot
constitui
fonduri prin
alocaţii
de la bugetele locale
şi,
în
completare,
prin transferuri consolidabile de la bugetul de
stat către
bugetele locale, în limita
a
maximum 50% din
valoarea
acestora,
după ce,
în prealabil, studiile de
fezabilitate
aferente investiţiilor şi
alocarea
de resurse financiare de la bugetele locale
au fost aprobate
prin hotărâri
ale
consiliilor judeţene,
municipale
sau locale.
Pentru anul
2003,
resursele financiare
alocate
prin transferuri consolidabile de la bugetul de
stat
prin bugetul Ministerului Economiei şi
Comerţului,
către bugetul
Agenţiei
Române pentru
Conservarea
Energiei
au
fost de
circa
3 milioane
€.
În
anul 2004
sunt alocate circa 6 milioane
€,
pentru
ca
în perioada 2005
-
2007
să fie
alocate sume
medii anuale cuprinse
între
7 şi 9 milioane
€.
6.5.
Credite de la bugetul de stat
Acest tip de finanţare se face în sectorul rezidenţial, pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate. Resursele financiare sunt obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat, în limita
fondurilor aprobate anual
cu
această
destinaţie în bugetul Ministerului Transporturilor, Construc
ţiilor şi
Turismului.
6.5.1.
Sectorul rezidenţial
Cadrul legal
este constituit
de Ordonanţa de urgenţă
a
Guvernului nr.174/2002 privind instituirea măsurilor
speciale
pentru reabilitarea
termică
a unor clădiri de locuit multietajate,
aprobată
cu modificări
şi completări,
prin Legea nr.211/2003.
În
limita
fondurilor aprobate
anual, în bugetul Ministerul Transporturilor
,
Construcţiilor
şi Turismului
sunt
constituite,
prin credite
acordate de la
bugetul de stat, resursele necesare pentru
finanţarea cheltuielilor
privind
executarea
lucrărilor
pentru
reabilitarea termică
a
clădirilor de locuit multietajate
se
asigură
(fonduri care
nu depăşesc
59,5%
din totalul
cheltuielilor
de execuţie). La
terminarea
lucrărilor de reabilitare termică
a clădirii, creditele se
restituie
în rate
lunare egale, cu
o
dobândă de
5%
pe
an şi cu o durată
de
rambursare
de 1
O
ani
de la data recepţiei terminării lucrărilor.
Resursele financiare
necesare
acoperirii
cheltuielilor
aferente
reabilitării termice
a clădirilor de locuit multietajate în perioada 2004 - 2015
şi constituite
prin credite
acordate
de
la
bugetul de
stat.
în
limita fondurilor
aprobate anual
cu
această
destinaţie în bugetul Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului
sunt estimate
la
circa
707 milioane
€.
6.6.
Finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat
Finanţarea
prin
contracte
de parteneriat public privat se poate face
în
toate sectoarele
în
care
se
impune
creşterea eficienţei
energetice.
În funcţie de tipurile de proiecte de parteneriat public-privat, finanţarea poate fi asigurată
integral
de investitor
sau
parţial, împreună cu
autorităţile publice centrale şi
locale.
Resursele financiare puse la dispoziţie de acestea pot fi obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat sau local, în limita fondurilor aprobate
anual
cu această destinaţie în bugetele autorităţilor publice centrale sau locale care încheie contractele de parteneriat public - privat. Este cazul Ministerului Adminsitraţiei şi Internelor şi al autorităţilor administraţiei publice locale, care pot acoperi diferenţa de 897 milioane € până la incidenţa necesarului de 1.137 milioane € (în raport cu o alocare anuală de circa
20
milioane€ sau 240 milioane€ pe
întreaga
perioadă 2004 - 2015).
6.7.
Stimulentele fiscale şi financiare
Stimulentele fiscale şi financiare care pot susţine realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice în toate sectoarele economice sunt:
•
subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale,
•
reducerea impozitului pe venit.
Prin aplicarea Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, sunt create condiţiile acordării de stimulente fiscale şi financiare pentru realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice.
6.7.1.
Subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale
În conformitate cu prevederile Legii nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, creditele pentru lucrări de creştere a eficienţei energetice se acordă cu o dobândă de maximum 75% din cea stabilită de bănci, diferenţa urmând să fie asigurată prin alocaţii anuale de la bugetul de stat.
6.7.2.
Reducerea impozitului pe venit
În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78
/
2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a centralelor termice şi electrice de termoficare aflate în prorietatea consiliilor judeţene şi locale, pentru rambursarea ratelor de capital şi plata costurilor aferente creditelor pentru reabilitarea sistemelor de producere a energiei termice vor fi alocate sume defalcate din impozitul pe venit către bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale respective.
Concluzii
Pentru o creştere
a
PIB cu o rată medie anuală de 5,4% şi o reducere a intensităţii energetice cu 40% în perioada 2004 - 2015, aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice se va materializa prin
reducerea consumului de resurse primare
cu circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă şi implicit, prin reducerea efortului financiar aferent achiziţiei de resurse
·
energetice primare cu minimum 3,4 miliarde€.
Dacă se are
în vedere
că în România, prin consumul unei tone echivalent petrol se obţin 2,38 tone
C0
2
,
care pe piaţa internaţională a comerţului cu emisii valorează circa 3,1
-
3,5 €, rezultă că prin reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep, respectiv a emisiilor de
C0
2
cu circa 60,5 milioane tone, în afară de reducerea efortului financiar cu 3,4 miliarde€, se mai pot obţine, prin comercializarea acestor emisii, circa 215 milioane €.
Din economiile de circa 25,4 milioane tep menţionate anterior, circa 9,5 milioane tep vor fi obţinute 'pe cale naturală', fără costuri direct legate de eficienţa energetică, prin punerea în funcţiune de echipamente şi instalaţii modeme cu eficienţă energetică ridicată.
Restul, de circa 15,9 milioane tep, vor fi obţinute prin realizarea unor programe de investiţii având ca scop ameliorarea eficienţei energetice la consumatorii semnificativi de energie din majoritatea sectoarelor economiei. Efortul financiar necesar susţinerii acestor programe de investiţii este estimat la circa 2,7 miliarde€.
În concluzie, se poate aprecia că realizarea unui efort financiar de 2,7 miliarde € pentru reducerea consumului final cu 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, conduce atât la economisirea a 3,4 miliarde €, prin reducerea achiziţiei de resurse primare, cât şi la obţinerea a minimum 215 milioane €
,
prin comercializarea emisiilor de CO
2
.
Modalităţile prin care se pot constitui, prin cerinţe de la bugetul de stat, fondurile necesare susţinerii financiare a programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice sunt următoarele:
•
alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie
în bugetele unor ministere,
•
alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat
,
în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale,
•
credite de la bugetul de stat,
•
finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat.
Finanţarea de la bugetul de stat se face în baza Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi a Legii Bugetului de Stat, aprobată anual de Parlamentul României (ex. Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004).
Stimulentele fiscale şi financiare care pot susţine realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice în toate sectoarele economice sunt:
•
subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale,
•
reducerea impozitului pe venit.
Prin aplicarea Legii nr.314
/
2003 pentru modificarea art. 15 din Legea nr.500
/
2002 privind finanţele publice, sunt create condiţiile acordării de stimulente fiscale şi financiare pentru realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice.
Tabelul 6.2.
Resurse
financiare
Sectorul Acţiunea
I
Perioada
Răspunde
Modul de alocare
a resurselor financiare
Total resurse
(mil.
€/an)
I
(mii.€)
Sectorul
rezidenţial
Reabilitarea termică
a
clădirilor
de
locuit multietajate
Baza legală: Legea 211
/
2003 şi
OUG 174/2002 Baza legală: Legea
211
/
2003 şi OUG
174
/
2002
2004
- 2015
MTCT
Alocaţii de la bugetul de stat Credite de la bugetul de
stat
99
25
74
1.187
303
707
Alimentare centralizată cu energie termică
Modernizare
centralelor
termice şi electrice de termoficare,
reabilitarea reţelelor de transport
şi
distribuţie a agentului termic
şi
modernizarea punctelor termice
Baza legală: OUG 78
/
2002
Baza legală: Legea 199
/
2000 şi
Legea 189/1998
2004- 2015
MAI
ARCE
Alocaţii bugetare
şi
credite Transferuri consolidabile
95
87
8
1.137
1.041
96
Stimulente fiscale
şi
financiare pentru realizarea proiectelor de eficienţă energetică
Subvenţionarea cu 25% a dobânzilor la creditele comerciale
Baza legală: Legea 199/2000, Legea 314/2003
2004
-
2015
MEC,MFP
ARCE
Reducerea veniturilor la bugetul de
s
tat
va fi compensată prin reducerea
achiziţiei
de resurse primare
Reducerea impozitului pe venit
Baza legală: OUG 78
/
2000,
Legea 314
/
2003
2004 -
2015
MAI,MFP
Reducerea veniturilor la bugetul de
stat va fi compensată prin reducerea achiziţiei de resurse primare
TOTAL
RESURSE
FINANCIARE
194
2.324
54
7.2. Impactul la nivel social
Prin aplicarea politicilor de creştere a eficienţei energetice se pot obţine îmbunătăţiri semnificative şi în ceea ce priveşte scăderea ratei şomajului, creşterea calificării forţei de muncă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Astfel:
•
în industrie, prin reducerea costurilor cu energia consumată în procesele tehnologice, se pot crea posibilităţi de creştere a profitului, respectiv a sumelor investite în creşterea capacităţilor de producţie sau în extinderea gamei acestei, rezultând locuri suplimentare de muncă în acest domeniu;
•
prin programele de reabilitare termică a locuinţelor şi clădirilor se creează, de asemenea, noi locuri de muncă în construcţii şi instalaţii ;
•
prin eficientizarea energetică a locuinţelor se vor reduce şi facturile pentru energie.
7.3.
Impactul asupra mediului ambiant
Impactul asupra mediului ambiant, obţinut prin aplicarea politicilor de creştere a eficienţei energetice, se poate caracteriza prin :
•
reducerea emisiilor poluante, în general şi a emisiilor de gaze cu efect de seră (C0
2
), în special; se estimează, astfel, reducerea cu 4-7 milioane tone de C0
2
pe an a emisiilor produse prin utilizarea combustibililor, valorificarea acestui potenţial putând constitui
o sursă de finanţare importantă;
•
reducerea la nivel local a impactului asupra mediului, atât la producere, cât şi la consumul de energie;
•
reducerea poluării apelor de suprafaţă şi subterane, prin evitarea deversării unor mari cantităţi de ape uzate, începând de la producerea combustibilului până la utilizatorul final;
•
reducerea poluării solului, prin scăderea cantităţilor mari de zgură şi cenuşă depozitate la producătorii de energie electrică şi/sau termică.
Concluzii
Consumul anual de energie primară pe cap de locuitor în România
,
la nivelul anului 2001
,
este de 2.404 kWh/locuitor şi se estimează că acesta va creşte odată cu relansarea economică şi îmbunătătirea standardului de viată.
'
'
Analiza balanţei energetice pe anul 2001 scoate în evidenţă faptul că industria şi sectorul rezidenţial sunt principalele ramuri consumatoare de energie, în timp ce în transporturi şi sectorul terţiar se îmegistrează creşteri semnificative comparativ cu anul 2000 (cu 14% în transporturi şi cu 91% în sectorul terţiar).
Consumul de resurse primare în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică, deşi descrescător
,
este
cu circa 13% mai mare decât consumul final de resurse primare înregistrat în industrie.
În acest context, sectoarele considerate relevante sunt industria
,
sectorul rezidenţial, transporturile, sectorul terţiar şi alimentarea centralizată cu energie termică.
România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat de o economie puternic energointensivă mai ales înainte de anul 1989, este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media îmegistrată în Uniunea Europeană.
Intensitatea energetică finală a fost determinată prin conversia Produsului Intern Brut în dolari SUA, calculat pentru fiecare an la preţurile şi ratele de schimb corespunzătoare anului 1995 şi corectarea acestuia cu paritatea puterii de cumpărare. În raport cu media în Uniunea Europeană, în România, intensitatea energetică finală este de 1,4 ori mai mare.
La nivelul sectoarelor cu contribuţii importante în compunerea consumului total final de energie, compararea valorilor intensităţilor energetice finale din România cu cele îmegistrate în statele membre ale Uniunii Europene a pus în evidenţă corelări cuprinse între 0,76 şi 3
,
14 pentru industrie
,
între 0,62 şi 0
,
88, pentru transporturi, între 1,29 şi 3,12, pentru sectorul rezidenţial
şi
între 0,43 şi 2,25, pentru sectorul terţiar.
În consecinţă, se poate aprecia că economia naţională se caracterizează prin valori relativ ridicate ale intensităţii energetice primare, comparativ cu media în Uniunea
Europeană.
Compararea intensităţilor energetice finale a pus în evidenţă o relativă apropiere între valori.
Disproporţia semnificativă dintre intensităţile energetice primară şi finală în România a justificat, pe lângă investigarea modului în care
sunt
folosite resursele primare în sectoarele economice anterior menţionate şi analiza sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică.
Prognozele arată că în lipsa unei politici energetice ferme, care să promoveze eficienţa
e
nergetică, consumul de energie primară
asociat
cu
evoluţia
estimată a Produsului Intern Brut,
va
creşte cu
aproximativ
30% până în anul 2015. Independenţa energetică a României este în prezent de circa 70%
,
evoluţiile înregistrate în ultimii ani în sectorul de producere a resurselor energetice primare
evidenţiind
descreşterea acesteia. Acest fapt impune adoptarea unei politici energetice
active,
bazată pe economia de energie.
În acest context, îmbunătăţirea eficienţei energetice reprezintă o pnontate a politicii energetice naţionale, care trebuie să contrabalanseze tendinţa de creştere exagerată a consumului energetic în toate sectoarele finale ale economiei (ex
.
sectorul rezidenţial, industrie şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, în care o funcţionare eficienţă
este singura în măsură să stopeze continuarea debranşărilor de la sistemele existente şi utilizarea unor soluţii individuale de încălzire.
Ţintele politicii de eficienţă energetică au fost stabilite
în
contextul adoptării, ca urnea ipoteză pentru
creşterea
PIB, a unei rate medii anuale de 5,4% (varianta de bază) şi
a
unei reduceri
cu
40%
a
intensităţii energetice primare până
în anul
2015.
Plecând de la premisa că tendinţa de creştere anuală a eficienţei energetice de 1
%,
realizată în perioada 1999-2001 se păstrează şi în continuare rară adoptarea unor măsuri speciale în
cadrul
unor programe de creştere a eficienţei energetice în industrie (parţial), în transporturi şi în sectorul terţiar, rezultă
ca
la finele anului 2015, reducerea intensităţii energetice comparativ cu anul 2001 va fi de 15% (creşterea
'fără
costuri' a eficienţei energetice), restul de 25% urmând a fi obţinută prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei
energetice.
Economia anuală maximă
de resurse primare care se poate obţine prin considerarea
valorilor
maxime ale potenţialelor economice de eficienţă energetică la consumatorii finali (din industrie,
sectorul
rezidenţial, sectorul terţiar şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, este de circa 11.031 mii tep. Dacă pentru 1 tonă echivalent petrol se adoptă o cotaţie de 133
€,
rezultă că se poate obţine o reducere cu circa 1,47 miliarde € a efortului financiar pentru
susţinerea
achiziţiei de resurse primare. Pentru întreaga perioadă 2004
-
2015, rezultă o economie de circa 132 milioane tep, reprezentând o reducere a efortului financiar estimată la circa 17,6 miliarde€.
Având în vedere economiile de resurse primare realizate prin investiţii în scopul modernizării tehnologice a proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor şi estimate la circa 4,137 milioane tep în fiecare
an,
se estimează că valoarea totală maximală a investiţiilor necesare pentru creşterea eficienţei energetice (pentru reducerea consumului de energie finală cu 6,894 milioane tep în fiecare an) este de circa 13,8 miliarde€.
Pentru
a obţine
pe întreaga
perioadă
2004-2015 o reducere a consumului de resurse primare de circa
25A
milioane
tep (respectiv
2.122 mii tep
anual),
în
condiţiile
a unei rate medii anuale de creştere
a
PIB de 5,4%
şi a
unei reduceri
cu
40%
a
intensităţii energetice primare până
în
anul 2015,
este
necesară:
•
continuarea
adoptării.
în
plan legisJ::1tiv. a unor norme de eficienţă energetică ridicată la instalarea de noi
capacităţi
(având ca efect o reducere a consumului de energie de 9,5 milioane tep),
•
iniţierea, dezvoltarea şi implementarea unor programe de măsuri organizatorice şi instituţionale pentru creşterea eficienţei energetice
(având
drept scop reducerea consumului de energie de 15,9 milioane tep), la toţi consumatorii semnificativi de energie (consumatori cu consumuri
anuale
de peste 1.000 tep, colectivităţi locale cu
peste 20 mii locuitori şi clădiri administrative cu suprafeţe desfăşurate de peste 1.500 m
2
)
şi
în sistemele de alimentare centralizată cu
energie
termică.
Reducerea cu 40% a intensităţii
energetice
primare până la finele anului 2015 presupune realizarea ţintelor
sectoriale
prezentate în continuare.
Astfel, în
sectorul
industrial va fi obţinută o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep. În sectorul rezidenţial
va
fi obţinută o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mii tep, în transporturi cu 303 mii tep, iar în sectorul terţiar cu 48 mii tep. Aceste
economii de energie vor fi realizate prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice, a căror valoare este estimată la 1.522 milioane€.
În sectorul alimentării centralizate cu energie termică se estimează o reducere a consumului anual de resurse cu 612 mii tep, care va fi integral obţinută prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice, a căror valoare este estimată la 1.137 milioane €.
În condiţiile precizate, efortul financiar estimat pentru susţinerea programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice este de circa 2,7 miliarde€.
Prin obţinerea unei reduceri a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep pe
întreaga
perioadă 2004 -
2015,
se creează premisele reducerii cu 3
,
4 miliarde€ a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare.
Rezultă că, investind 1
€
într-un proiect de creştere a eficienţei energetice, se poate obţine o reducere a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare de 1,26
€.
Cadrul legal şi instituţional de promovare a măsurilor de eficienţă energetică este marcat de progresele semnificative îmegistrate în ultimii ani.
Pe lângă aprobarea unor acte normative definitorii (ex. Legea m.199/2000 privind utilizarea eficientă
a
energiei
,
republicată, Legea nr.3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Legea nr.14/1997 pentru ratificarea Tratatului Cartei Energiei şi a Protocolului Cartei Energiei etc.), a continuat preluarea în legislaţia naţională a
acquis-ului
communautaire constituit de Directivele Uniunii Europene privind
eficienţa energetică.
Punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare a necesitat dezvoltarea cadrului instituţional, care
a
fost marcată de înfiinţarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei ca organ de specialitate la nivel naţional în domeniul eficienţei energetice şi instituţie publică cu personalitate juridică,
autonomie
organizatorică, funcţională şi financiară.
Ministerul Economiei
şi
Comerţului precum şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor
şi
turismului
,
Ministerul Administraţiei şi Internelor
şi
Ministerul Agriculturii
,
Pădurilor, Apelor
şi
Mediului, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au, de asemenea, atribuţii privind promovarea utilizării
eficiente a
energiei
În fine, începerea activităţii Fondului Român de Eficienţă Energetică şi înfiinţarea, în perioada imediat următoare,
a
Observatorului Energetic Naţional creează perspectiva finalizării
acţiunii
de dezvoltare şi completare
a
cadrului instituţional pentru eficienţa energetică.
Prin structurile administraţiei publice centrale şi locale cu
competenţe
în domeniu, eficienţa energetică
şi
conservarea
energiei vor
fi integrate în politici non-energetice. Sunt avute în vedere politica de dezvoltare regională, politica de dezvoltare industrială, politica de protecţie socială, politica de integrare
europeană
şi politica de protecţie a mediului.
Analiza proiectelor încheiate sau aflate în derulare în perioada 1990
-
2002 a scos în
evidenţă
următoarele aspecte:
•
în sectorul industrial
au
fost realizate investiţii în proiecte de modernizări tehnologice
şi de punere în funcţiune de capacităţi noi
,
în
valoare
de 1,64 miliarde €; efectul
secundar, manifestat prin ameliorarea modului de utilizare a energiei a produs economii anuale evaluate la circa 862 mii tep,
•
în
sectorul
alimentării
centralizate
cu energie termică, investiţiile care au vizat în mod prioritar ameliorarea funcţionării sistemelor de producere a energiei termice au fost de
circa
94 milioane
€,
efectul secundar, manifestat prin reducerea consumurilor specifice, a produs economii anuale evaluate la circa 594 mii tep,
•
în
sectorul rezidenţial,
valoarea
totală a investiţiilor a fost de 360 mii
€,
economiile anuale de energie fiind de circa 270 tep.
Obţinerea mijloacelor financiare, cunoaşterea şi stăpânirea tehnologiilor performante şi practicilor existente la nivel mondial, reprezintă condiţionări importante în promovarea eficienţei energetice. Amplificarea preocupărilor privind utilizarea eficientă a energiei impune identificarea şi utilizarea unor instrumente şi mecanisme care se referă, în principal, la cadrul legislativ şi de reglementare,
cadrul
instituţional, politica de tarifare, sistemul fiscal şi informarea şi educarea consumatorilor.
Identificarea şi implementarea unor proiecte demonstrative de eficienţă energetică susţinute financiar de bugetul de stat, ar putea produce multiplicarea acestora pe scară largă. Succesul proiectelor ar putea conduce la creşterea interesului mediului economic şi de afaceri pentru realizarea unor astfel de proiecte.
Obiectivele şi ţintele politicii în domeniul eficienţei energetice sunt condiţionate de:
•
eliminarea cauzelor pentru care nu se promovează investiţiile în proiecte de eficienţă energetică;
•
interesarea şi implicarea mediului de afaceri, în vederea realizării obiectivelor propuse pentru ameliorarea eficienţei energetice şi dezvoltării de noi oportunităţi;
•
extinderea domeniului pentru acţiuni de eficienţă energetică pe termen lung, prin stimularea creativităţii şi încurajarea invenţiilor
şi
inovaţiilor în domeniul tehnologiilor şi
aplicării
practice a eficienţei energetice.
Obiectivele
politicii în domeniul
eficienţei energetice
sunt:
•
susţinerea creşterii economice;
•
creşterea securităţii în alimentarea cu energie
şi
reducerea importurilor de resurse energetice primare;
•
creşterea competitivităţii în mediul de afaceri şi a eficienţei economice,
atât
în plan intern cât mai ales pe pieţele internaţionale,
•
îndeplinirea obiectivelor de încetinire a
schimbărilor
climatice, precum şi
a
altor obiective ale politicii de mediu;
Scopul esenţial al politicii în domeniul eficienţei energetice este reducerea intensităţii energetice primare cu 40%, în perioada
2004
-
2015.
Scopul propus a fost stabilit pornindu-se de la premisa consolidării creşterii economice, manifestată prin considerarea unor rate semnificative de creştere
a
produsului intern brut (PIB). Pentru perioada 2004-2015 se are în vedere un ritm mediu
anual
de creştere a produsului intern brut cuprins între 5,4%.
Ţintele sectoriale
avute în
vedere
pentru definirea acţiunilor de
valorificare
a potenţialului economic de
eficienţă
energetică
au
fost stabilite luându-se în considerare participarea diferitelor ramuri ale sectoarelor considerate prioritare la balanţa de resurse
energetice
primare aferentă anului 2001. Acestea sunt:
•
o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep, în sectorul industrial;
•
o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mii tep, în sectorul rezidenţial;
•
o reducere a consumului anual de resurse primare cu 303 mii tep, în transporturi;
•
o reducere
a
consumului anual de resurse primare cu 48 mii tep, în sectorul terţiar;
•
o reducere
a
consumului anual de resurse cu 612 mii tep în sectorul
alimentării
centralizate cu energie termică.
Aplicarea
măsurilor de creştere a eficienţei energetice va conduce, pentru o creştere a PIB cu o rată media anuală de 5,4% şi o reducere a intensităţii energetice cu 40% pe întreaga perioadă 2004
-
2015, la reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă şi, implicit, la reducerea efortului financiar pentru achiziţia de resurse energetice primare cu minimum 3,4 miliarde €.
Dacă avem în vedere că în România, prin consumul unei tone echivalent petrol se obţin 2,38 tone CO
2
,
care pe piaţa internaţională a comerţului cu emisii valorează circa 3,1
-
3,5 €, rezultă că prin reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep, respectiv a emisiilor de CO
2
cu circa 60,5 milioane tone, în afară de reducerea efortului financiar cu 3,4 miliarde€, se mai pot obţine, prin comercializarea acestor emisii, circa 215 milioane€.
Din economiile de circa 25,4 milioane tep menţionate anterior, circa 9,5 milioane tep vor fi obţinute
'pe
cale naturală', fără costuri direct legate de eficienţa energetică, prin punerea în funcţiune de echipamente şi instalaţii moderne cu eficienţă energetică ridicată.
Restul, de circa 15,9 milioane tep, vor fi obţinute prin realizarea unor programe de investiţii având ca scop ameliorarea eficienţei energetice la consumatorii semnificativi de energie din majoritatea sectoarelor economiei. Efortul financiar necesar susţinerii acestor programe de investiţii este estimat la circa 2,7 miliarde €.
În concluzie, se poate aprecia că realizarea unui efort financiar de 2,7 miliarde € pentru reducerea consumului final cu 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, conduce atât la economisirea a 3,4 miliarde €, prin reducerea achiziţiei de resurse primare, cât şi la obţinerea a minimum 215 milioane€, prin comercializarea emisiilor de CO
2
.
În conformitate cu Liniile Directoare ale Strategiei de Dezvoltare Energetică pe termen lung,
axele
majore ale politicii energetice sunt:
•
securitatea în alimentarea cu energie,
•
utilizarea la maximum a resurselor primare locale,
•
limitarea creşterii importurilor de resurse primare prin reducerea intensităţii energetice în economie şi utilizarea surselor regenerabile de energie,
•
protecţia mediului,
Balanţa de consum de energie primară acoperind întreaga perioadă 2004
-
2015, este realizată în concordanţă
cu
direcţiile strategice de dezvoltare
avute
în vedere.
Fiind adoptată o variantă de bază pentru creşterea Produsului Intern Brut (o rată medie anuală de 5,4%) şi trei scenarii de bază pentru reducerea intensităţii energetice primare (scenariul optimist-pentru o reducere cu 50%, moderat-pentru 40% şi pesimist - pentru 30%), au fost estimate
trei directii de evolutie a consumului de resurse primare, avându-se în vedere diversitatea surselor
' '
de energie folosite, securitatea în alimentarea cu energie, prin utilizarea la maximum a surselor locale de energie şi respectarea principiului de merit.
Evidenţierea cantitativă, în cele trei variante, a consumului intern, a impus evaluarea modului de acoperire a acestuia pe baza producţiei interne de energie şi resurse energetice primare şi, pe cale de consecinţă şi dimensionarea importului de resurse energetice primare pentru acoperirea în totalitate a consumului.
Pentru o rată medie anuală de 5,4% de creştere a Produsului Intern Brut şi o reducere cu 40% a intensităţii energetice primare pe întreaga perioadă 2004 - 2015, rezultă, în conformitate cu estimările din balanţa de consum de energie primară, o creştere, pe întreaga perioadă, a consumului intern cu 10.000 mii tep (faţă de 2.000 mii tep, în cazul scenariului optimist şi 14.200 mii tep, în cazul scenariului pesimist) şi a importului de resurse primare cu circa 10.885 mii tep, însemnând o reducere a independenţei energetice cu 15,7% în raport cu anul 2001 (faţă de 5,8%, în cazul scenariului optimist şi 19,8%, în cazul scenariului pesimist).
În ipoteza menţinerii intensităţii energetice primare la valoarea înregistrată în anul 2001, consumul intern la nivelul anului 2015 ar fi depăşit consumul înregistrat în anul 2001, cu circa
35.400 mii tep.
Rezultă că, prin realizarea ţintelor Strategiei Naţionale în domeniul Eficienţei Energetice, respectiv prin obţinerea unei economii de energie de circa 25.400 mii tep pe întreaga perioadă 2004
- 2015, creşterea consumului intern de energie şi resurse energetice primare va fi numai de 10.000 tep şi nu de 35.400 mii tep. Sunt astfel respectate direcţiile de evoluţie ale sectorului energetic urmând axele majore ale politicii energetice pe termen lung.
Investiţiile din sectorul energetic au ca scop realizarea obiectivelor politicii energetice pe termen lung. Influenţând în mod direct valoarea intensităţii energetice primare, modernizările tehnologice vor produce importante economii de resurse primare, precum şi o influenţă favorabilă asupra preţurilor şi tarifelor (prin intermediul costurilor de producţie). În raport cu estimările resurselor financiare necesare susţinerii programului de investiţii în sectorul energetic pentru întreaga perioadă 2004 - 2015, se poate aprecia că ameliorările de eficienţă energetică din sectorul energetic ar putea fi efectul unor investiţii de circa 700 milioane €.
În raport cu estimarea financiară iniţială avansată de prezenta Strategie, de circa 2,7 miliarde
€, se poate accepta o estimare finală a resurselor financiare necesare realizării ţintelor de reducere a consumului de resurse energetice primare, de circa 3,4 miliarde €, din care contribuţia financiară indirectă a sectorului energetic reprezintă circa 0,7 miliarde€.
Modalităţile prin care se pot constitui, prin cerinţe de la bugetul de stat, fondurile necesare susţinerii financiare a programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice sunt următoarele:
•
alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie
în bugetele unor ministere,
•
alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale,
•
credite de la bugetul de stat,
•
finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat.
Finanţarea de la bugetul de stat se face în baza Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi a Legii Bugetului de Stat, aprobată anual de Parlamentul României (ex. Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004).
Stimulentele fiscale şi financiare care pot susţine realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice în toate sectoarele economice sunt:
•
subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale,
•
reducerea impozitului pe venit.
Pe întreaga perioadă 2004 - 2015, impactul măsurilor de eficienţă energetică se va materializa, în principal, prin reducerea relativă a importurilor de resurse primare, cu efecte favorabile asupra securităţii în alimentare şi prin limitarea emisiilor anuale de CO
2
,
estimate la circa 60,5 milioane tone.
Intensitatea energetică Anexa nr.1
Intensitatea energetică a unei ţări este raportul dintre consumul total de energie şi produsul intern brut. În funcţie de consumul total luat în calcul se pot determina:
•
intensitatea energetică primară, prin considerarea consumului total de resurse primare,
•
intensitatea energetică finală, prin considerarea consumului total final,
•
intensitatea electrică, prin considerarea consumului final de energie electrică.
Intensitatea
energetică
este un indicator global care permite asocierea consumurilor de energie ale unei ţări la nivelul activităţilor economice desfăşurate în acea ţară. Raportul care exprimă intensitatea energetică depinde direct proporţional de înregistrări fizice (consumuri anuale de energie) şi invers proporţional de înregistrări monetare.
Pentru a măsura
variaţia
în timp a intensităţii energetice a unei ţări se pot utiliza valorile anuale ale Produsului Intern Brut, exprimate în moneda naţională constantă a ţării (Produsul Intern Brut exprimat în preţuri curente şi
corectat
cu inflaţia).
În situaţia în care se doreşte compararea evoluţiei intensităţii energetice a mai multor ţări este necesar ca Produsul Intern Brut să fie exprimat folosind aceeaşi unitate monetară. Determinarea intensităţii energetice se poate realiza prin două metode.
Prima metodă constă în exprimarea Produsului Intern Brut în dolari SUA, calculat pentru fiecare stat şi pentru fiecare an la preţurile şi ratele de schimb corespunzătoare unui an de referinţă (de exemplu, 1990 sau 1995).
·
Metoda are două lacune. Prima lacună o constituie faptul că, pe de o parte, rezultatele depind în mod direct de rata de schimb din anul de referinţă, iar pe de altă parte, ratele de schimb reflectă în mică măsură nivelul de viaţă şi puterea reală de cumpărare. Produsul Intern Brut calculat prin această metodă nu exprimă valori, ci volume aferente activităţilor economice. Cea de a doua lacună s-a manifestat la nivelul Uniunii Europene, în momentul în care state mai sărace au fost comparate cu statele bogate sau în lume, în momentul în care statele
europene
au fost comparate cu Japonia şi Statele Unite ale Americii.
Distorsiunile introduse de această metodă se amplifică în momentul în care comparaţia ia în considerare o t
,
ară în curs de dezvoltare sau o t
,
ară în tranzit
,
ie.
Cea de a doua metodă, care este din ce în ce mai frecvent folosită, este corectarea Produsului Intern Brut calculat cu ajutorul primei metode, cu paritatea puterii de cumpărare (PPC). Paritatea puterii de cumpărare este o rată de schimb monetar care permite exprimarea într-o unitate comună a puterilor de cumpărare ale diferitelor monede naţionale
şi
eliminarea diferenţelor de niveluri de preţuri existente între diferite state.
În concluzie, analiza comparativă a evoluţiei intensităţii energetice, implicând două sau mai multe state cu niveluri diferite de dezvoltare, conduce la concluzii relevante dacă sunt avute în vedere ambele metode de determinare a Produsului Intern Brut.
România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat de o economie puternic
energointensivă,
mai ales înainte de anul 1989
,
este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media înregistrată în Uniunea Europeană.
Corectând Produsul Intern Brut cu paritatea puterii de cumpărare (PPC),
valorile
precedente
ale
intensităţii
energetice primare
devin
cele din
tabelul 2.
Tabelul 2. Evoluţia intensităţii energetice primară în perioada 1990
-
2000 (PPC)
Indicator
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
Intensitatea
energetică
primară
în
România
(tep
/
1
oi
USD
95
ppp)
1,579
1,496
1,511
1
,
433
1,296
1,308
1,352
1,291
1,232
1,117
1,095
Media
în
Uniunea
Europeană
(tep/10
3
USD95PPP)
0,196
0
,
198
0,194
0,194
0,190
0,190
0,193
0
,
18
7
0
,
185
0
,
181
0,177
Raportul dintre intensitatea
energetică
primară în România
şi
media în Uniunea Europeană
8,063
7,561
7
,
803
7,368
6,807
6,903
7,017
6,911
6,673
6,170
6,200
Sursa: Energy Balances of Non-OECD Countnes
1996-1997,
Intemat10nal Energy Agency, 1999-2002
Editions,
Paris, France, 2002
Evoluţia comparativă a intensităţii
energetice
finale
în
România
şi
Uniunea Europeană, în perioada
1990-2000
şi
luând
ca referinţă anul 1995, este prezentată în
tabelul 3.
În acest caz
,
pentru calculul
intensităţilor
energetice a fost
utilizat
consumul final
de resurse
energetice
primare aferent
exclusiv consumatorilor
finali (industrie, transporturi,
sectorul rezidenţial, sectorul terţiar, agricultura etc.)
.
Tabelul 3. Evoluţia intensităţii energetice finale în perioada 1990 - 2000
Ind
icator
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
I
ntensi
t
atea
energetică finală în
România
(tep
/
10
3
USD
95
)
1
,
083
1,020
0
,
912
0,803
0,753
0,721
0,756
0,758
0
,72
1
0
,
635
0,639
Media
în
Uniunea Europeană
(
tep/10
3
US
D
9
s)
O,
115
0,115
0,115
O,
115
0,113
0,113
0,114
0,113
0,110
0,109
0,109
Raportul dintre
intensitatea
energetică
primară în România
şi media
în Uniu
nea
Europeană
9,417
8,870
7,930
6,983
6,664
6,381
6,632
6,708
6,555
5,826
5,862
Sursa: Energy
Balances
of Non-OECD Countnes 1996-1997, Intemat10nal Energy Agency, 1999-2002 Editions, Paris, France,2002
Anexa nr.2
Lista actelor normative care asigură preluarea Directivelor Europene privind eficienţa energetică În legislaţia românească
-
1
-
•
HG nr.573/14.06.200 I privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă, publicată în Monitorul Oficial
al
României, partea I, anul XIII - nr.375, 11 iulie 2001;
•
HG nr.598/21.06.2001 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a maşinilor de spălat rufe de uz casnic, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII - nr.377, 11 iulie 2001;
•
HG nr.671/19.07.2001 privind stabilirea cerinţelor referitoare la
eficienţa
şi etichetarea energetică pentru introducerea pe piaţă a maşinilor combinate de spălat şi uscat rufe de uz casnic, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII - nr.445, 08 august 2001;
•
HG nr. I 056/18.10
.
2001 privind stabilirea cerinţelor referitoare la eficienţa şi etichetarea energetică pentru introducerea pe piaţă a lămpilor electrice de uz casnic, publicată in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII- nr.727, 15 noiembrie 2001;
•
HG nr.1274
/
20
.
12
.200
I privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a uscătoarelor electrice de rufe de uz casnic cu tambur, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII -nr. 845, 28 decembrie 2001;
•
HG nr.27/17
.O
1.2002 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a maşinilor de spălat vase de uz casnic, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I
,
anul XIV - Nr.68, 30 ianuarie 2002;
•
HG nr.1117/l O. I 0.2002 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea energetică pentru introducerea pe piaţă a cuptoarelor electrice de u
z
casnic, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I
,
anul XIV - nr
.
785, 29 octombrie 2002;
•
HG nr.1549/18.12.2002 privind stabilirea cerinţelor de eficienţă energetică pentru introducerea pe piaţă a balasturilor pentru sursele de iluminat fluorescent, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV - nr. 20, 15 ianuarie 2003;
•
HG nr.407
/
2.04.2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a aparatelor de climatizare de uz casnic, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV - nr. 267, 17 aprilie 2003.
Anexa
nr.
3
•
construcţie-op rnre-h·ansfor (BOT) -
un contract
în care
investitorul
îşi asumă
construcţia, incluzând finanţarea> exploatarea şi
întreţinerea
unui bun public; investitorului i
se
permite
să
perceapă
tarife de utilizare pentru a-şi
recupera investiţia şi a-şi
acoperi costurile de întreţinere, inclusiv pentru a obţine un profit
'
rezonabîl,
•
leasing dezvoltare-operare (LDO) - un contract încheiat între autoritatea public .
şi
investitor,
în
care investitorul preia în
leasîng un bun public
existent (având şi
dreptul
de a obţine
venituri
din furnizarea
anumitor
servicii), pentru maximum 50 de
ani>
•
reabilitare-operare-transfer (ROT) - un contract
între
autoritatea
publică
şi investitor,
în
care
bunul
public este transferat
investitorului,
care finanţează, reabilitează, operează
şi
întreţine
bunul
public pentru
maximum
50 de ani.
1n
funcţie de tipurile de proiecte
de
parteneriat public-privat, finanţarea poate fi asigurată integral de investitor sau
pa1ţial,
împreună cu autorităţile publice centrale şi locale.
Resursele financiare
puse
la dispoziţie de acestea pot fi
obţinute
prin
alocaţii de la
bugetul de
stat
sau
local, în limita fondurilor aprobate anual cu
această
destinaţie în
bugetele
autorităţilor publice centrale sau
locale care
încheie
contractele de parteneriat public
privat.
ANEXĂ
la
strategie
Tabelul 3
Sectorul
Acţiuni
(Măsuri)
Răspunde
Resurse financiare (mii.€)
Surse financiare
(mil.
€)
Alocarea resurselor
(mii.€)
Surse
interne
Surse
externe
2003*
2004
2005
2006
2007-2015
3.
Transporturi
3.1.
Program
2004
-
2006
•
Modernizarea flotei
de
autovehicule
prin utilizarea
autovehiculelor cu
motoare performante
şi emisii
poluante reduse
•
Extinderea
utilizării
combustibililor alternativi în transportul
locale
•
Extinderea utilizării
tahografelor
şi
limitatoarelor
de viteză
la
autovehicule
•
Dotarea metroului
cu
material rulant
având tracţiune
în
curent alternativ
•
Reducerea la
minimum a
timpului de funcţionare
în gol a maşinilor de şi
utilajelor de
întreţinere şi
refacerea infrastructurii
feroviare
•
Înlocuirea
compresoarelor existente
tip Reşiţa
,
la
reviziile de
vagoane,
cu compresoare cu
răcire
cu aer
•
Reducerea
consumului de
motorină
prin
dotarea
cu automotoare noi
,
•
Dotarea
cu rame
electrice
în
transportul
de
călători
•
Înzestrarea locomotivelor diesel
cu generatoare
de
450kW/1500v
/
50Hz pentru
încălzirea
electrică a
trenurilor de călători
,
pe liniile neelectrific
a
te
•
Încălzirea
halelor cu
panouri
radiante
3.2. Program 2007
-
2015
•
Continuarea
programului de
reducere intensităţii energetice
în transporturile rutiere
şi
de
creştere a eficienţei energetice în transporturile feroviare
216
67
149
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
18
18
2
1
0,2
2,8
4
0,1
2
3
2
0,9
-
-
18
18
2
1
0,2
2,8
4
0
,
1
2
3
2
0
,
9
-
-
18
18
2
1
0
,
2
2,8
4
0,1
2
3
2
0,9
-
-
162
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
162
162
MTCT
54
12
42
6
2
4
3
1
2
0,6
0,2
0,4
8,4
3,8
4
,
6
12
0,3
4
-
8
0,3
6
1
5
9
-
9
6
-
6
MTCT
2,7
162
-
55
2,7
107
162
55
107
75
Sectorul
Acţiuni (Măsuri)
Răspunde
Resurse financiare (mii.€)
Surse financiare
(01il.
€)
Alocarea
resurselor
(mii.€)
Surse interne
Surse
e terne
2003*
2004
2005
2006
2007--2015
4.
Sectorul
terţiar
4.1.
Program 2004
-
2006
•
Reducerea
consumului specific
de energie în
marile
unităţi
comerciale
•
Educarea si
motivarea
consumatorilor
din
serviciile
publice
şi
comerciale
4.2. Program
2007 -
2015
•
Continuarea
programului de reducere
a consumului specific
de energie
in
marile unităţi
comerciale şi
de
educare şi
motivare
a consumatorilor
din
serviciile
publice şi
comerciale
7
7
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
1
1
1
0,4
-
-
1
1
0,5
0,3
-
-
1
1
0,5
0,3
-
-
4
MAI
ARCE
3
2
3
2
-
1
1
MAI ARCE
4
4
4
4
4
4
Tabelul 4
76
Tabelul 5
Sectorul
Acţiuni (Măsuri)
Răspunde
Resurse
financiare (mii.€)
Surse financiare
(mii.€)
Alocarea resurselor
(mii.€)
Surse
interne
I
Surse
externe
2003*
I
2004
I
2005
I
2006
I
2007-2015
5.
Sectorul
de alimentare centralizată cu energie termică
5.1.
Program 2004
-
2006
•
Modernizarea
sistemului
de producere energie termică
în
municipiul Oradea
•
Modernizarea sistemului de
distribuţie
energie
termica
Micro
3
Drumul T
a
berei
,
Bucureşti
•
Modernizarea sistemului de alimentare
cu
energie
termica în
municipiul
Botoşani
•
Modernizarea
sistemului
de
alimentare
cu
energie
termica în municipiul Brăila
•
Modernizarea
sistemului de
alimentare cu
energie
termica în municipiul Cluj
•
Modernizarea
sistemului
de
încălzire
urbană
în
municipiul Mangalia
•
Modernizarea
sistemului
de distribuţie
energie
termica în municipiul Iaşi
•
Reabilitarea
sistemului
de
alimentare
cu
energie
termica la
Spitalul Clinic
Judeţean
'Sfinţii
Constantin
şi
Elena'
din
municipiul Giurgiu
•
Transformarea punctelor
termice în centrale
termice în oraşul Balş
•
Modernizarea centralelor termice
în
municipiul Roşiorii de Vede
•
Reabilitarea reţelei
termice
secundare
şi
construirea
reţelei
de
distribuţie
gaze
naturale pentru
centrala
termică
în
municipiul Tulcea
•
Modernizarea punctelor termice
ale
sistemului de
alimentare
cu
energie
termica în municipiul Focşani
•
Modernizarea sistemului de
alimentare
centralizată cu
energie
termica
în
municipiul Râmnicu
Vâlcea
•
Realizarea programului de
modernizare
şi
reparaţii a sistemului
de alimentare cu
energie
termica în municipiul Vaslui
•
Modernizarea punctelor termice
în
municipiul
Sighetu!
Marmaţiei
•
Modernizarea centralelor
electrice
de termoficare
din
marile
oraşe (Arad,
Bacău
,
Braşov
,
Suceava
,
Timişoara)
•
Modernizarea
sistemului energetic
de interes local în municipiul Miercurea
Ciuc
•
Modernizarea sistemului de alimentare cu
energie
termica în municipiul Slobozia
•
Modernizarea
sistemului
de
alimentare
cu energie termica în municipiul Bistriţa
5.2. Program 2007
-
2015
•
Continuarea
programului de investiţii pentru modernizarea
sistemelor
de
alimentare centralizată cu energie termică
1.137
284
853
34
61
95
95
852
MAI
285
72
213
34
61
95
95
ARCE
2
,
4
0,6
1
,
8
0,3
0,5
0,8
0,8
100,5
10,2
25,4
2,5
75,1
7,7
12
1,2
21,5
2,2
33,5
3,4
33,5
3
,
4
0,9
0,2
0
,
7
0,1
0,2
0,3
0,3
6,0
1,5
4,5
0,7
1,3
2,0
2,0
7,5
1,9
5,6
0,9
1,6
2,5
2,5
14,3
3,6
10,7
1,7
3,
1
4,8
4
,8
2,4
0,6
1,8
0,3
0,5
0
,
8
0,8
1,8
0,4
1,4
0,2
0,4
0,6
0,6
6,0
1,5
4,5
0,7
1,3
2,0
2,0
0
,
9
0,2
0,7
0
,
1
0,2
0,3
0
,
3
6,6
1,7
4,9
0,8
1,4
2,2
2,2
44,4
11,2
33,2
5,3
9,5
14,8
14,8
0
,
9
0
,
2
0,7
0
,
1
0,2
0,3
0,3
1
,
8
0,4
1,4
0,2
0
,
4
0
,
6
0,6
68,7
17,4
51,3
8,2
14,7
22,9
22
,
9
4,2
1,1
3,1
0,5
0,9
1,4
1,4
1,8
0,4
1,4
0,2
0,4
0,6
0
,
6
4,2
1,1
3,1
0,5
0,9
1,4
1,4
MAI ARCE
852
212
640
852
Tabelul 8
Sectorul
Acţiuni
(Măsuri)
Răspunde
Resurse
financiare (mii.€)
Surse
financiare
(mii.€)
Alocarea
resurselor
(mii.€)
Surse
interne
Surse
externe
2003*
I
2004
2005
2006
I
2007-2015
8. Sectorul energetic
761
200
561
45
100
100
40
476
8.1
.
Măsuri
instituţionale
şi
legislative
în sectorul energiei electrice
şi
termice
MEC
privind
dezvoltarea
pieţei
de
electricitate
şi
energie termică conform
prevederilor
Operatorii
din Foaia
de parcurs
a
sectorului
energetic şi atragerea capitalului
privat prin
economici
din
continuarea
procesului de privatizare conform
strategiilor guvernamentale
de privatizare
8.2. Măsuri
instituţionale
şi
legislative în
sectorul gazelor
naturale privind
sector
ARCE
MEC
transmiterea
semnalului corect privind costurile din tarife, diminuarea până
la
Operatorii
eliminarea
completă a
s
istemului
de
comp
e
nsări; promovarea unor
politici de
tarife
economici din
diferenţiate pe categorii de utilizatori
şi
perioade de utilizare
8.3. Măsuri tehnice în
sectorul
energiei electrice
şi
termice
privind
modernizarea
infrastructurii
reţelelor
de transport şi
distribuţie
cu
accent
pe reducerea
CPT conform strategiei
de
dezvoltare energetică a
României, transmiterea
semnalului
sector
ARCE
MEC
Operatorii economici din
507
133
374
30
67
67
27
317
corect
privind costurile
din
tarife, diminuarea
până
la
eliminarea completă a
sistemului
de
compensări
,
promovarea
unor politic
de tarife diferenţiate pe categorii de utilizatori şi
perioade de utilizare
sector
ARCE
8.4
.
Măsuri
de
eficienţă
energetică pe piaţa resurselor primare referitoare la
reducerea CPT în
sectorul
de producere
,
transport
şi
distribuţie
gaze
naturale,
MEC
Operatorii
254
67
187
15
33
33
13
159
creşterea eficienţei
energetice
la producerea, transportul
şi
distribuţia de
produse
economici din
petroliere
şi
reducerea
consumurilor
energetice pentru redresarea
economică şi
financiară a sectorului minier
sector
ARCE
I I
79
*
acţiuni realizate
P
R
E
Ţ
U
R
I
L
E
publicaţiilor
legislative
pentru
anul
2004
-
pe
suport
tradiţional
-
Valoarea
Valoarea
crt.
anual
-
lei
-
Nr.
Denumirea
publicaţiei
abonamentului
abonamentului
trimestrial
-
lei
-
Trim.
I
Trim.
II
Trim.
III
Trim.
IV
1.
Monitorul
Oficial,
Partea
I,
în
limba
română
9.875.000
2.468.750
2.715.750
2.987.500
3.286.000
2.
Monitorul
Oficial,
Partea
I,
în
limba
română,
numere
bis*)
1.780.000
-
-
-
-
3.
Monitorul
Oficial,
Partea
I,
în
limba
maghiară
7.900.000
1.975.000
1.975.000
1.975.000
1.975.000
4.
Monitorul
Oficial,
Partea
a
II-a
12.500.000
3.125.000
3.125.000
3.125.000
3.125.000
5.
Monitorul
Oficial,
Partea
a
III-a
2.530.000
632.500
632.500
632.500
632.500
6.
Monitorul
Oficial,
Partea
a
IV-a
10.680.000
2.670.000
2.670.000
2.670.000
2.670.000
7.
Monitorul
Oficial,
Partea
a
VI-a
9.850.000
2.462.500
2.462.500
2.462.500
2.462.500
8.
Colecţia
Legislaţia
României
2.500.000
625.000
687.500
756.500
832.500
9.
Colecţia
de
hotărâri
ale
Guvernului
şi
alte
acte
normative
4.150.000
1.038.000
1.141.500
1.255.500
1.381.500
10.
Repertoriul
actelor
normative
625.000
-
-
-
-
11.
Decizii
ale
Curţii
Constituţionale
470.000
-
-
-
-
12.
Ediţii
trilingve
2.500.000
-
-
-
-
*)
Cu
excepţia
numerelor
bis
în
care
se
publică
acte
cu
un
volum
extins
şi
care
interesează
doar
un
număr
restrâns
de
utilizatori.
Toate
publicaţiile
Regiei
Autonome
„Monitorul
Oficial"
sunt
purtătoare
de
T.V.A.
în
cotă
de
9%,
aceasta
fiind
inclusă
în
preţul
de
abonament.
Pentru
siguranţa
clienţilor,
abonamentele
la
publicaţiile
Regiei
Autonome
„Monitorul
Oficial"
se
pot
efectua
prin
următorii
difuzori:
◆
COMPANIA
NAŢIONALĂ
„POŞTA
ROMÂNĂ"
-
S.A.
-
prin
oficiile
sale
poştale
◆
RODIPET
-
S.A.
-
prin
toate
filialele
◆
INTERPRESS
SPORT
-
S.R.L.
-
Bucureşti,
str.
Hristo
Botev
nr.
6
(telefon/fax:
313.85.07;
313.85.08;
313.85.09)
◆
PRESS
EXPRES
-
S.R.L.
-
Otopeni,
str.
Flori
de
Câmp
nr.
9
(telefon/fax:
221.05.37;
0745.133.712)
◆
M.T.
PRESS
IMPEX
-
S.R.L.
-
Bucureşti,
bd.
Basarabia
nr.
256
(telefon/fax:
255.48.15;
255.48.16)
◆
INFO
EUROTRADING
-
S.A.
-
Bucureşti,
Splaiul
Independenţei
nr.202A
(telefon/fax:
212.73.54)
◆
ACTA
LEGIS
-
S.R.L.
-
Bucureşti,
str.
Banul
Udrea
nr.
10,
(telefon/fax:
411.91.79)
◆
CURIER
PRESS
-
S.A.
-
Braşov,
str.
Traian
Grozăvescu
nr.
7
(telefon/fax:
0268/47.05.96)
◆
MIMPEX
-
S.R.L.
-
Hunedoara,
str.
Ion
Creangă
nr.
2,
bl.
2,
ap.
1
(telefon/fax:
0254/71.92.43)
◆
CALLIOPE
-
S.R.L.
-
Ploieşti,
str.
Candiano
Popescu
nr.
36
(telefon/fax:
0244/51.40.52,
0244/51.48.01)
◆
ASTOR-MED
-
S.R.L.
-
Iaşi,
str.
Sucidava
nr.
2,
bl.
U2,
sc.
C,
ap.
2
(telefon/fax:
0232/27.91.76,
0232/25.84.27)
Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.