Acasă › Legislație › Altele
ANEXA 14/01/2021
ANEXĂ din 14 ianuarie 2021
privind modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008
EMITENT
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII nr. 14 din 14 ianuarie 2021
CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE nr. 69 din 14 ianuarie 2021
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 51 bis din 18 ianuarie 2021
Notă
...
Conţinută de ORDINUL nr. 14 din 14 ianuarie 2021, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 51 din 18 ianuarie 2021.
ANEXA MODIFICĂRI ŞI COMPLETĂRI
la anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.301/500/2008
fizi
ce
pers
oanelo
r
După poziţia 305 se introduc 13 noi poziţii, poziţile 306- 318, cu următorul cuprins:
"NR.
ANEXĂ
COD
PROTOCOL
TIP
DENUMIRE
1.
306
A16AB03
DCI
AGALSIDASUM ALFA
2.
307
B01AX07
DCI
CAPLACIZUMABUM
3.
308
L01XE50
DCI
ABEMACICLIBUM
4.
309
L01XX19
DCI
IRINOTECANUM (ONIVYDE PEGYLATED LIPOSOMAL)
5.
310
L01XC28
DCI
DURVALUMABUM
6.
311
N07XX12
DCI
PATISIRANUM
7.
312
L01XC11-17
DCI
DCI NIVOLUMAB + DCI IPILIMUMAB
8.
313
C10BA05
DCI
COMBINAŢII (EZETIMIBUM + ATORVASTATINUM)
9.
314
C10BX13
DCI
COMBINAŢII (ROSUVASTATINUM + PERINDOPRILUM +
INDAPAMIDUM)
10.
315
A04AA55
DCI
COMBINAŢII (NETUPITANTUM + PALONOSETRONUM)"
11.
316
J01XB01
DCI
COLISTIMETAT DE SODIU
12.
317
D11AH05
DCI
DUPILUMABUM
13.
318
A10BD15
DCI
COMBINAŢII (DAPAGLIFLOZINUM + METFORMINUM)
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
În tabel, poziţiile 63, 87, 104, 105, 106, 108, 232 şi 263, se modifică şi va avea următorul cuprins:
"NR.
ANEXĂ
COD
PROTOCOL
TIP
DENUMIRE
1.
63
H006C
DCI
TUMORI NEUROENDOCRINE - TRATAMENT CU ANALOGI DE
SOMATOSTATINĂ
2.
87
L014C
DCI
RITUXIMABUM (original si biosimilar)
3.
104
L039M
DCI
ARTRITA IDIOPATICĂ JUVENILĂ - AGENŢI BIOLOGICI: ADALIMUMABUM**
1
, ETANERCEPTUM**
1
, ABATACEPTUM**
1
,
TOCILIZUMABUM**
1
, GOLIMUMABUM**
1
4.
105
L040M
DCI
ARTROPATIA PSORIAZICĂ - AGENŢI BIOLOGICI ADALIMUMABUM**
1
(ORIGINAL SI BIOSIMILAR), CERTOLIZUMABUM**
1
, ETANERCEPTUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**
1
, INFLIXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), SECUKINUMABUM**
1
,
IXEKIZUMABUM**
1
5.
106
L041M
DCI
SPONDILOARTRITA AXIALĂ, INCLUSIV SPONDILITA ANCHILOZANTĂ - AGENŢI BIOLOGICI: ADALIMUMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), CERTOLIZUMABUM**
1
, ETANERCEPTUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**
1
, INFLIXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI
BIOSIMILAR), SECUKINUMABUM**
1
6.
108
L043M
DCI
POLIARTRITA REUMATOIDĂ - AGENŢI BIOLOGICI: INFLIXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR),
ETANERCEPTUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR),
ADALIMUMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**
1
, CERTOLIZUMABUM**
1
, RITUXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), TOCILIZUMABUM**
1
, ABATACEPTUM**
1
ŞI A REMISIVE SINTETICE ŢINTITE:
BARICITINIB**
1
, TOFACITINIB**
1
....
7.
232
L01XE23-25
DCI
DCI DABRAFENIBUM + DCI TRAMETINIBUM
8.
263
L04AA26
DCI
LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC - AGENŢI BIOLOGICI:
BELIMUMABUM**
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 2 cod (A002C): DCI PALONOSETRONUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 2 cod (A002C): DCI PALONOSETRONUM
Definiţia afecţiunii
: EMESIS indus de chimioterapie: simptome acute de greaţă şi vărsătură asociate chimioterapiei înalt şi moderat emetogene
fizi
ce
Stadializarea afecţiunii
: EMESIS-UL
Anticipator (înainte de instituirea chimioterapiei)
Acut (apărut în primele 24 h postchimioterapie)
Cu debut tardiv (apărut între 24 h şi 120 h postchimioterapie)
pers
oanelo
r
Criterii de includere
(vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)
vârsta: peste 18 ani
tratamentul poate fi administrat oricărui pacient care se află în regim terapeutic cu antineoplazice/chimioterapice înalt şi moderat emetogene
Tratament
(doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)
doza: administrare unică - o doză de palonosetron este de 0,25 mg, intravenos, în bolus, cu 30 de minute înainte de începerea chimioterapiei sau
info
rmarii
Se administrează oral 500 micrograme de palonosetron cu aproximativ o oră înainte de începerea chimioterapiei.
nu este necesară ajustarea sau scăderea dozelor
studiile clinice au demonstrat siguranţa utilizării până la 9 cicluri de chimioterapie
Monitorizarea tratamentului
(parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
parametrii clinici:
excl
usiv
răspuns complet (fără emeză şi fără medicaţie de urgenţă)
control complet (răspuns complet şi nu mai mult de greaţă uşoară)
fără greaţă (conform Scala Likert)
parametrii paraclinici:
În timpul tratamentului cu palonosetron (Aloxi), nu s-au înregistrat modificări ale testelor de laborator, semnelor vitale şi EKG.
Dest
inat
periodicitate:
respectă periodicitatea chimioterapiei instituite
Criterii de excludere din tratament
:
Reacţii adverse severe
Comorbidităţi - nu este cazul
Non-responder: nu există criterii de excludere/renunţare la medicaţie antiemetică la pacienţii care prezintă emeza refractară la tratament şi necesită medicaţie de urgenţă
Non-compliant - nu se aplică
Reluare tratament
(condiţii) - NA
Prescriptori
: Medici din specialităţile oncologie medicală şi oncologie hematologică"
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 10 cod (A014E): DCI AGALSIDASUM BETA se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 10 cod (A014E): DCI AGALSIDASUM BETA
CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ
fizi
ce
Principalele manifestări din boala Fabry sunt:
Renale:
proteinurie, disfuncţii tubulare, insuficienţă renală cronică până la stadiul de uremie (decadele 4 - 5);
Cardiace:
cardiomiopatie hipertrofică, aritmii, angor, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă;
pers
oanelo
r
Neurologice:
acroparestezii, hipo sau anhidroză, intoleranţă la frig/căldură, accidente vasculare cerebrale ischemice;
Gastrointestinale:
crize dureroase abdominale, diaree, greţuri, vomă, saţietate precoce;
ORL:
hipoacuzie neurosenzorială progresivă, surditate unilaterală brusc instalată, acufene, vertij
Pulmonare:
tuse, disfuncţie ventilatorie obstructivă;
Cutanate:
angiokeratoame;
info
rmarii
Oculare:
opacităţi corneene (cornea verticillata), cristalininene, modificări vasculare retininene;
Osoase:
osteopenie, osteoporoză.
Criterii de confirmare a diagnosticului de boală Fabry:
subiecţi de sex masculin:
nivel scăzut al activităţii a-galactozidazei A în plasmă şi leucocite.
excl
usiv
subiecţi de sex feminin:
nivel scăzut al activităţii a-galactozidazei A în plasmă şi leucocite şi/sau mutaţie la nivelul genei GLA ce codifică a-galactozidaza A.
Sunt eligibili pentru includerea în tratamentul de substituţie enzimatică pacienţii cu diagnostic cert de boală Fabry.
Indicaţiile terapiei de substituţie enzimatică în boala Fabry (anexa 1):
bărbaţi (> 16 ani):
după confirmarea diagnosticului de boală Fabry;
Dest
inat
băieţi:
în prezenţa de manifestări semnificative*) sau la asimptomatici, după vârsta de 10 - 13 ani;
subiecţi de sex feminin (toate vârstele): monitorizare;
se instituie terapia în prezenţa de manifestări semnificative*) sau dacă este documentată progresia afectărilor de organ.
IIIIIIIIIIIII
*) manifestări semnificative sunt considerate:
acroparestezii cronice rezistente la tratamentul convenţional, proteinurie persistentă peste 300 mg/24 ore, filtrare glomerulară scăzută sub 80 ml/min/1,73 mp, afectare cardiacă semnificativă clinic, accident vascular cerebral sau atacuri ischemice tranzitorii în antecedente, sau modificări ischemice cerebrale la RMN.
Obiectivele terapiei de substituţie enzimatică: ameliorarea simptomatologiei şi prevenirea complicaţiilor tardive ale bolii Fabry (anexa 1, anexa 2).
STABILIREA SCHEMEI DE TRATAMENT PRIN SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ LA PACIENŢII CU BOALĂ FABRY
Tratamentul se face cu medicamentul
agalsidasum beta
care se administrează în perfuzie intravenoasă lentă la fiecare 2 săptămâni (2 administrări pe lună), în doză de 1 mg/Kg corp; rata de administrare la primele perfuzii nu trebuie să depăşească 15 mg agalsidasum beta/oră.
Durata tratamentului de substituţie enzimatică este indefinită, în principiu, pe tot parcursul vieţii.
Pacienţii care au fost trataţi cu terapia de înlocuire cu enzima Agalsidaza alfa (utilizând doza de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni) pentru boala Fabry pot fi mutaţi pe tratamentul cu Agalsidaza beta, dacă opţiunea medicului pentru această decizie terapeutică este motivată de lipsa de răspuns la tratamentul cu Agalsidasum alfa conform criteriilor din protocolul pentru acest medicament.
fizi
ce
Pacienţii care prezinta o mutatie sensibilă (""amenable mutation") si care au fost trataţi cu saperon farmacologic, Migalastat, pentru boala Fabry pot fi mutaţi pe tratamentul cu Agalsidaza alfa (utilizând doza de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni) sau Agalsidaza beta, dacă opţiunea medicului pentru această decizie terapeutică este motivată de lipsa de răspuns la tratamentul cu Migalastat conform criteriilor din protocolul pentru acest medicament.
pers
oanelo
r
Pacienţii care prezinta o mutatie sensibilă (""amenable mutation") si care au fost trataţi cu Agalsidaza alfa (utilizând doza de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni) sau Agalsidaza beta saperon farmacologic pot fi mutaţi pe tratamentul cu Migalastat, pentru boala Fabry, dacă opţiunea medicului pentru această decizie terapeutică este motivată de lipsa de răspuns la tratamentul cu Agalsidaza alfa sau Agalsidaza beta conform criteriilor din protocoalele pentru aceste medicamente sau este motivată de preferinta medicului sau pacientului pentru terapie orala.
CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ
info
rmarii
(anexa 1, anexa 2)
Lipsa de complianţă la tratament sau la evaluarea periodică
Reacţii adverse severe la medicament
excl
usiv
Dest
inat
EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALA FABRY LA INIŢIEREA ŞI PE PARCURSUL TERAPIEI DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ
Evaluare
Obiective, criterii şi mijloace
Periodicitatea evaluării, Recomandări
Generală
Date demografice Activitatea enzimatică Genotip
Anamneza şi ex. clinic obiectiv (greutate, înălţime)
Pedigree-ul clinic
iniţial iniţial iniţial
iniţial, la fiecare 6 luni*)
iniţial, actualizat la fiecare 6 luni
Renală
Creatinină, uree serică
Proteinurie/24 ore său raport proteinurie/creatininurie din probă random
Rata filtrării glomerulare (cl.creatininic) Dializă, transplant (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Cardiovasculară
Tensiunea arterială ECG, echocardiografie
Monitorizare Holter, coronarografie Aritmii (da/nu)
Angor (da/nu)
Infarct miocardic (da/nu)
Insuficienţă cardiacă congestivă (da/nu)
Investigaţii/intervenţii cardiace semnificative (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Iniţial, la fiecare 24 luni la pacienţi
<
35 ani, la fiecare 12 luni la pacienţi > 35 ani*) Suspiciune aritmii, respectiv, angor Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Neurologică
Respiraţie (normală, hipohidroză, anhidroză) Toleranţa la căldură/frig
Durere cronică/acută (da/nu), tratament Depresie (da/nu)
Accident vascular cerebral ischemic (da/nu)
Atac ischemic cerebral tranzitor (da/nu) Examinare imagistică cerebrală RMN (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Iniţial, la fiecare 24 - 36 luni*)
ORL
Hipoacuzie, acufene, vertij (da/nu)
Audiograma
Iniţial, la fiecare 6 luni
Iniţial, la fiecare 24 - 36 luni*)
Gastroenterologică
Dureri abdominale, diaree (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Dermatologică
Angiokeratoame (prezenţă, evoluţie)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Respiratorie
Tuse, sindrom de obstrucţie bronşică (da/nu) Fumat (da/nu)
Spirometrie
Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni
iniţial, anual dacă este anormală, dacă este normală la fiecare 24 - 36 luni
Oftalmologică
Acuitate vizuală, oftalmoscopie,
ex. biomicroscopic
iniţial, anual dacă există tortuozităţi ale
vaselor retiniene
Alte teste de laborator
Profil lipidic
Profil trombofilie (proteină C, proteina S, antitrombina III, etc.)
iniţial, anual
iniţial, dacă este accesibil
Teste de laborator specializate
GL-3 plasmatică, anticorpi IgG serici anti- agalsidasum beta
Iniţial pentru GL-3 plasmatic, la 6 luni de la iniţierea tratamentului pentru ambele,
dacă sunt accesibile
Durere/calitatea vieţii
Chestionar "Inventar sumar al durerii" Chestionar de sănătate mos-36 (SF-36)
Chestionar PedsQL (copii)
Iniţial, la fiecare 6 luni*) Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Iniţial, la fiecare 6 luni*)
Efecte adverse ale terapiei
Monitorizare continuă
fizi
ce
pers
oanelo
r
Notă
*) Evaluare necesară la modificare schemei terapeutice sau la apariţia unor complicaţii/evenimente renale, cardiovasculare sau cerebrovasculare.
info
rmarii
EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALĂ FABRY CE NU BENEFICIAZĂ DE TRATAMENT DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ se face conform
criteriilor şi mijloacelor expuse la punctul IV, dar cu periodicitate anuală.
excl
usiv
Dest
inat
MĂSURI TERAPEUTICE ADJUVANTE ŞI PREVENTIVE PENTRU CELE MAI IMPORTANTE MANIFESTĂRI ALE BOLII FABRY
Domeniu de patologie
Manifestări
Tratament adjuvant şi profilactic
Renală
Proteinurie
Uremie
Inhibitori ai ECA sau blocanţi ai receptorilor de angiotensină;
Dializă sau transplant renal (donator cu boală Fabry exclus);
Cardiovasculară
Hipertensiune arterială
Hiperlipidemie
Bloc A-V de grad înalt, bradicardie sau tahiaritmii severe
Stenoze coronariene semnificative Insuficienţă cardiacă severă
Inhibitori ai ECA, blocanţi ai canalelor de calciu pentru combaterea disfuncţiei endoteliale şi a vasospasmului;
Statine;
Cardiostimulare permanentă; PTCA sau by-pass aortocoronarian;
Transplant cardiac;
Neurologică
Crize dureroase şi acroparestezii
Profilaxia accidentelor vasculocerebrale
Depresie, anxietate, abuz de medicamente
Evitarea efortului fizic, a circumstanţelor care provocă crizele; fenitoin, carbamazepin, gabapentin;
Aspirină 80 mg/zi la bărbaţi > 30 ani şi femei > 35 ani; Clopidogrel dacă aspirina nu este tolerată; ambele după accident vasculocerebral ischemic sau atac ischemic tranzitor. Aport adecvat de vit. B12, 6, C, folat.
Ex. psihiatric, inhibitori ai recaptării serotoninei;
ORL
Vertij Hipoacuzie
Surditate
Trimetobenzamidă, proclorperazină; Protezare auditivă;
Implant cohlear;
Dermatologică
Angiokeratoame
Terapie cu laser;
Respiratorie
Abandonarea fumatului, bronhodilatatoare;
Gastrointestinală
Stază gastrică
Mese mici, fracţionate; metoclopramid
PRESCRIPTORI
Medicii din specialităţile nefrologie, cardiologie, genetică medicală, pediatrie, neurologie.
Anexa Nr. 1
REFERAT DE JUSTIFICARE
În atenţia Comisiei Naţionale pentru aprobarea tratamentului în boala Fabry
fizi
ce
- BOALA FABRY -
FO nr. Aflat în evidenţă din ..... Număr dosar/
Pacient
pers
oanelo
r
Nume ................................................ Prenume ............................................
Data naşterii ....................................... CNP .............................
Adresa .................................................................... Telefon .......................
Casa de Asigurări de Sănătate ................................................
Medic curant
Nume ...................................... Prenume ......................................... CNP ....................................
Parafa şi semnătura ................... Specialitatea .............................
info
rmarii
Unitatea sanitară .......................
Solicitare:
Iniţială: Da Nu
În continuare: Da Nu
Doza de agalzidază beta recomandată ..........................
Date clinice
Talia (cm) Greutatea (Kg)
excl
usiv
Data debutului clinic ................. Data confirmării diagnosticului ....... Metoda de diagnostic utilizată:
determinarea activităţii alfa-galactozidazei plasmatice şi leucocitare - valori ............./(valori de referinţă ale laboratorului )
Se anexează în copie buletinul de analiză)
Dest
inat
Analiza ADN: mutaţia identificată .............. Se anexează în copie buletinul de analiză)
Evaluarea renală
Data .......................
Creatinina serică .......... Uree serică ................
Proteinurie ................
Dializă Transplant renal
Da Da
Nu Nu
4. Evaluarea cardiovasculară
Data .......................
Cardiomiopatie hipertrofică
Da
Nu
Aritmii
Da
Nu
Angor
Da
Nu
Infarct miocardic
Da
Nu
Insuficienţă cardiacă congestivă
Da
Nu
Electrocardiogramă
Da
Nu
Ecocardiografie
Da
Nu
Investigaţii/intervenţii cardiace semnificative
Da
Nu
5. Evaluarea neurologică
Data .......................
Perspiraţie (normală, hipohidroză, anhidroză) ..........
Toleranţa la căldură/frig .............
Durere cronică/acută ..................
Creatininurie .............. Clearance creatininic ......
Tensiunea arterială ........
Tratament antialgic ...................
Depresie
Da
Nu
Accident vascular cerebral
Da
Nu
Atac ischemic cerebral tranzitor
Da
Nu
Examinare imagistică cerebrală
Da
Nu
6. Evaluare ORL
Hipoacuzie/Surditate
Da
Nu
Acufene
Da
Nu
Vertij
Da
Nu
Audiograma
Da
Nu
7. Evaluare gastroenterologică
Dureri abdominale
Da
Nu
Diaree
Da
Nu
8. Evaluare dermatologică
Data .......................
Angiokeratoame (prezenţă, evoluţie)
9. Evaluare respiratorie
Tuse
Da
Nu
Sindrom de obstrucţie bronşică
Da
Nu
Spirometrie
Da
Nu
10. Evaluare oftalmologiei
Acuitate vizuală
Da
Nu
Oftalmoscopie
Da
Nu
Ex. biomicroscopic
Da
Nu
11. Durere/calitatea vieţii (chestionare)
Data completării ..................
Chestionar "Inventar sumar al durerii"
Chestionar de sănătate mos-36 (SF-36)
Chestionar PedsQL (copii)
Data .......................
fizi
ce
pers
oanelo
r
Data .......................
Data .......................
info
rmarii
Data .......................
excl
usiv
Efecte adverse ale terapiei cu agalzidază beta (până la data actualei evaluări) .........................
Alte afecţiuni (în afară de boala Fabry) ..........................
......................................................................................................................................................................
Scurtă prezentare de către medicul curant a aspectelor esenţiale privind istoricul şi evoluţia bolii la pacientul respectiv
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Dest
inat
......................................................................................................................................................................
Tratamentul recomandat în boala Fabry:
Agalzidază beta
Doza recomandată: 1 mg/kg corp, la fiecare 2 săptămâni Perioada de tratament recomandată: 26 săptămâni
Nr. total de flacoane AGALZIDAZA BETA a 35 mg
pentru perioada recomandată.
Alte observaţii referitoare la tratament
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Semnătura şi parafa medicului curant
Anexa Nr. 2
CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
Subsemnatul ..................................................................................., CNP ,
domiciliat în , telefon
fizi
ce
............................. suferind de boala Fabry cu care am fost diagnosticat din data de
. , am fost pe deplin informat în legătură cu manifestările şi
complicaţiile posibile ale bolii.
pers
oanelo
r
Am fost pe deplin informat asupra beneficiilor tratamentului cu agalzidază beta privind ameliorarea simptomelor actuale şi prevenirea complicaţiilor ulterioare.
De asemenea, am fost informat în legătură cu necesitatea administrării în perfuzie a tratamentului cu agalzidază beta tot la două săptămâni pe termen nelimitat, precum şi în legătură cu riscurile acestui tratament.
Mă angajez să respect cu stricteţe toate prescripţiile medicale legate de tratamentul cu agalzidază beta şi măsurile adjuvante şi profilactice.
info
rmarii
Mă angajez să respect cu stricteţe recomandările privind evaluările medicale periodice necesare pe tot parcursul administrării tratamentului cu agalzidază beta.
Sunt de acord să mi se aplice tratamentul cu agalzidază beta, precum şi cu condiţionările aferente menţionate mai sus.
Nume prenume pacient, Semnătura,
Nume prenume medic curant, Semnătura,
excl
usiv
Dest
inat
Data "
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 12 cod (A016E): DCI INSULINUM ASPART
Definiţie
fizi
ce
Insulina aspart este un analog de insulină cu acţiune scurtă. O unitate de insulină aspart (obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae) corespunde la 6 nmol, 0,035 mg de insulină aspart bază anhidră. Se prezintă sub două variante, insulina aspart şi insulina aspart cu acţiune rapidă- insulină aspart cu adăugarea de nicotinamidă (vitamina B3).
pers
oanelo
r
Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină aspart
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 1 an si peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. Insulina aspart poate fi utilizată si în timpul sarcinii. În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu insulina aspart. Tratamentul cu insulină al mamelor care alăptează nu prezintă risc pentru copil.
Doze şi mod de administrare:
info
rmarii
excl
usiv
Doza de insulina aspart este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului. De regulă, insulina aspart trebuie utilizată în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită injectate cel puţin o dată pe zi. În mod obişnuit, necesarul individual de insulină pentru adulţi şi copii este de 0,5 - 1,0 U/kg şi zi. În tratamentul corelat cu mesele, 50 - 70% din necesarul de insulină poate fi asigurat de insulina aspart, iar restul de o insulină cu acţiune intermediară sau prelungită. Insulina aspart are un debut mai rapid şi o durată mai scurtă a acţiunii decât insulina umană solubilă. Datorită debutului său rapid, insulina asparttrebuie administrată, în general, imediat înainte de masă. Atunci când este necesar, insulina aspart poate fi administrat imediat după masă.
Dest
inat
Insulina aspart se administrează subcutanat, la nivelul abdomenului, coapsei, în regiunile deltoidiană sau gluteală. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Atunci când se injectează subcutanat în peretele abdominal, debutul acţiunii va fi la 10 - 20 minute de la injectare. Efectul maxim se manifestă între 1 şi 3 ore de la administrare. Durata acţiunii este de 3 - 5 ore. Insulina aspart cu acţiune rapidă are un debut al acţiunii cu 5 minute mai devreme şi durata până la rata maximă de perfuzie a glucozei cu 11 minute mai scurt în comparaţie cu insulina aspart. Ca şi în cazul celorlalte insuline, durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică. Ca şi în cazul altor insuline, administrarea subcutanată la nivelul peretelui abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din alte locuri de injectare. Totuşi, indiferent de locul injectării, debutul acţiunii este mai rapid decât pentru insulina umană solubilă. Insulina aspartpoate fi utilizată în perfuzie continuă subcutanată cu insulină (PCSI) în pompe adecvate pentru perfuzia de insulină. PCSI trebuie administrată în peretele abdominal.
De asemenea, dacă este necesar, insulina aspart poate fi administrat intravenos de către personal medical de specialitate.
Monitorizarea tratamentului
În primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina aspart, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.
Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină aspart.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Folosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino- dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale. O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.
fizi
ce
Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. La pacienţii care utilizează insulina aspart poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele folosite obişnuit. Dacă este necesară ajustarea dozelor, aceasta poate fi făcută la primele doze sau în primele săptămâni sau luni de tratament.
pers
oanelo
r
Insulina aspart şi aspart cu acţiune rapidă poate fi utilizată la adolescenţi şi copii de la vârsta de 1an. Nu există experienţă clinică privind utilizarea insulinei aspart cu acţiune rapidă la copii cu vârsta sub 2ani.
Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează insulina aspart sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.
info
rmarii
Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.
Întreruperea tratamentului:
decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori:
medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi."
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 14 cod (A018E): DCI INSULINUM ASPART
Definiţie
fizi
ce
Insulina aspart forma premixată 30 este un analog premixat de insulină ce conţine insulină aspart solubilă şi protamină, insulină aspart cristalizată în raport de 30/70. 1 ml suspensie conţine insulină aspart solubilă/insulină aspart cristalizată cu protamină în raport de 30/70 (echivalent cu 3,5 mg) 100 unităţi.
Insulina aspart este produsă în Saccharomyces cerevisiae, prin tehnologie ADN recombinat
pers
oanelo
r
Criterii de includere
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani şi peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.
Doze şi mod de administrare:
info
rmarii
Insulina aspart forma premixată 30 poate fi administrată în monoterapie la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 sau în asociere cu medicamente antidiabetice orale pentru care este aprobată asocierea cu insulină, atunci când acele medicamente antidiabetice orale în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător. Când Insulina aspart forma premixată 30 se administrează o dată pe zi, iar doza este mai mare de 30 de unităţi, în general este recomandat să se împartă doza în două părţi şi să se efectueze două administrări.
La pacienţii cu diabet zaharat tip 1, necesarul individual de insulină este cuprins obişnuit între 0,5 şi 1,0 Unităţi/kg şi zi şi poate fi asigurat total sau parţial de Insulină aspart forma premixată
excl
usiv
30. Doza de Insulină aspart forma premixată 30 se stabileşte individual, în concordanţă cu nevoile pacientului.
Insulina aspart forma premixată 30 prezintă un debut al acţiunii mai rapid decât insulina umană bifazică şi trebuie administrată, în general, imediat înainte de masă. Când este necesar, Insulina aspart forma premixată 30 se poate administra la scurt timp după masă.
Dest
inat
Insulina aspart forma premixată 30 se administrează numai subcutanat în coapsă sau peretele abdominal. Se poate administra, de asemenea, în regiunea fesieră sau deltoidiană. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni. Ca şi în cazul celorlalte insuline, durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică. Insulina aspart forma premixată 30 nu se administrează niciodată intravenos.
Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.
Insulina aspart forma premixată 30 poate fi utilizată la copii şi adolescenţi începând de la vârsta de 10 ani în cazul în care insulina premixată este preferată. Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani datele clinice sunt limitate. Nu au fost efectuate studii cu Insulină aspart formă premixată 30 la copii cu vârsta sub 6 ani.
Monitorizarea tratamentului
În primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina aspart, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Posologia inadecvată sau întreruperea tratamentului, îndeosebi în diabetul de tip 1 duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, condiţii potenţial letale.
Omiterea unei mese sau efortul fizic excesiv, neplanificat poate duce la hipoglicemie. Comparativ cu insulina umană bifazică, Insulina aspart forma premixată 30 poate avea un efect mai pronunţat de scădere a glicemiei până la 6 ore după injectare.
În funcţie de pacient, poate fi necesară compensarea acestui fenomen prin adaptarea dozei de insulină şi/sau a aportului alimentar.
fizi
ce
Insulina aspart forma premixată 30 se administrează strict în funcţie de orarul meselor. De aceea, la pacienţii cu afecţiuni concomitente sau trataţi cu alte medicamente care pot întârzia absorbţia alimentelor, trebuie avut în vedere debutul rapid al acţiunii.
pers
oanelo
r
Modificări ale concentraţiei, mărcii (producătorul), tipului, speciei şi/sau metodei de fabricaţie) pot face necesară modificarea dozei. La pacienţii trataţi cu Insulina aspart forma premixată 30 poate fi necesară modificarea posologiei folosită în cazul insulinei lor uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament. Experienţa clinică privind folosirea insulinei aspart în timpul sarcinii este limitată. În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu Insulina aspart forma premixată 30. Tratamentul cu insulină al mamelor care alăptează nu prezintă risc pentru copil. Totuşi, poate fi necesară ajustarea dozei de Insulină aspart forma premixată 30.
info
rmarii
Asocierea Insulină aspart forma premixată 30 cu pioglitazonă trebuie avută în vedere numai după o evaluare clinică a riscului pacientului de dezvoltare a unor semne sau simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme.
Reacţii adverse
excl
usiv
Reacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina aspart forma premixată 30 sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină şi de aceea, pe durata intensificării dozajului, este necesară o atenţie specială.
Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.
Dest
inat
Întreruperea tratamentului
: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
Prescriptori
: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 19 cod (A024E): DCI INSULINUM GLARGINE se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 19 cod (A024E): DCI INSULINUM GLARGINE
Definiţie
fizi
ce
Insulina glargin este un analog de insulină umană cu durată lungă de acţiune produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe tulpini de Escherichia coli.
Insulina glargin se poate prezenta sub forma insulina glargin 100 unităţi/ml (echivalent cu 3,64 mg) inovativ sau biosimilar şi insulina glargin 300 unităţi/ml (echivalent cu 10,91 mg).
pers
oanelo
r
Criterii de includere
pentru tratamentul cu insulină glargin
Insulina glargin 100 unităţi/ml este indicată pentru adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.
Insulina glargin 300 unităţi/ml este indicată pentru tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 6 ani.
Doze şi mod de administrare
info
rmarii
Insulina glargin trebuie administrată o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în fiecare zi. Dozele şi momentul administrării insulinei glargin trebuie adaptate individual. La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, insulina glargin poate fi administrată şi în asociere cu antidiabetice orale.
excl
usiv
Stabilirea dozei de insulină şi a algoritmului de ajustare al acesteia se va face de către medicul specialist diabetolog pentru fiecare pacient în parte în funcţie de necesarul de insulină stabilit pe baza evaluării clinico-biochimice, a obiectivelor de tratament stabilite şi a prezenţei concomitente şi a altor măsuri terapeutice.
Insulina glargin se administrează pe cale subcutanată prin injectare la nivelul peretelui abdominal, regiunii deltoidiene sau a coapsei.
Locurile de injectare din cadrul unei regiuni de injectare aleasă trebuie alternate de la o injecţie la alta.
Dest
inat
Insulina glargin nu trebuie administrată intravenos. Durata prelungită de acţiune a Insulinei glargin este dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Monitorizarea tratamentului
În primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulină glargin, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la insulina glargin sau la oricare dintre excipienţi.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu insuficienţă renală moderată/severă.
Sarcina şi alăptarea. Pentru insulina glargin nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa în cursul sarcinii şi alăptării.
Utilizarea insulinei glargin poate fi luată în considerare în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic.
Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme.
Reacţii adverse
Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină.Momentul apariţiei hipoglicemiei depinde de profilul de acţiune al insulinelor utilizate şi, de aceea, se modifică atunci când se schimbă regimul terapeutic.
fizi
ce
Reacţii la locul injectării. Aceste reacţii includ eritem, durere, prurit, urticarie, edem sau inflamaţie. Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de administrare se remit, de regulă, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.
pers
oanelo
r
Întreruperea tratamentului
: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori
: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet sau medici desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN DIABETUL ZAHARAT se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN DIABETUL ZAHARAT
fizi
ce
Introducere:
pers
oanelo
r
Diabetul zaharat (DZ) se defineşteca un grup de tulburari metabolice care pot avea etiopatogenie multiplă, caracterizată prin modificări ale metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie, insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element de definire până în prezent valoarea glicemiei. ( după definiţia OMS-1999).
Diabetul este o condiţie definită prin nivelul de hiperglicemie care generează risc de afectare microvasculară (retinopatie, nefropatie şi neuropatie). Acesta este asociat cu speranţa de viaţă redusă, morbiditate semnificativă din cauza complicaţiilor specifice asociate diabetului zaharat, risc crescut de complicaţii macrovasculare (boală cardiacă ischemică, accident vascular cerebral şi boli vasculare periferice), şi diminuarea calităţii vieţii (după definiţia WHO/IDF 2012).
info
rmarii
Screening-ul diabetului şi prediabetului la adulţii asimptomatici
Rudă de gradul I cu diabet
Rasă/etnie cu risc ridicat (de exemplu, afro-american, latin, american nativ, asiatic american)
Istoric de boală cardiovasculară
Hipertensiune arterială (2:140/90 mmHg sau pe terapie pentru hipertensiune)
Nivelul de colesterol HDL <35 mg/dL şi/sau un nivel de trigliceride> 250 mg/dL
Femeile cu sindrom de ovar polichistic
Sedentarismul
Alte afecţiuni clinice asociate cu rezistenţa la insulină (ex. Obezitate severă, acantosis nigricans)
Pacienţii cu prediabet (A1C =5.7-6.4%, alterarea glicemiei a jeun sau alterarea toleranţei la glucoză) trebuie testaţi anual.
Femeile care au fost diagnosticate cu diabet gestational sau care au născut feţi cu greutatea la naştere>4000g.
Pentru toţi pacienţii, în special cei cu suprapondere/obezitate, testarea trebuie să înceapă la vârsta de 45 de ani.
Dacă rezultatele sunt normale, testarea trebuie repetată la intervale de minimum 3 ani, luând în considerare testarea mai frecventă în funcţie de rezultatele iniţiale şi de starea riscului.
excl
usiv
Dest
inat
Testarea trebuie luată în considerare la adulţi supraponderali sau obezi (IMC 2:25 kg/m2) care au unul sau mai mulţi dintre următorii factori de risc:
fizi
ce
Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat (DZ)
pers
oanelo
r
info
rmarii
Figura 1.
excl
usiv
În absenţa simptomelor clare de hiperglicemie (poliurie, polidipsie, polifagie, scădere ponderală), rezultatele trebuie confirmate prin testarea repetată într-o zi separată.(figura 1).
Adaptat
şi
modificat dup
ă [1],[2].
Dest
inat
Criterii de diagnostic pentru prediabet
Figura 2. Criterii de diagnostic pentru prediabet.
Adaptat
şi
modificat dup
ă [1],[2].
Depistarea şi diagnosticul diabetului zaharat gestational (DZG)
Screeningul DZG se recomandă în săptămânile 24-28 de sarcină la femeile însărcinate necunoscute anterior cu diabet
Se recomandă evaluarea femeilor diagnosticate cu DZG, pentru diabet persistent la 6-12 săptămâni postpartum, utilizând TTGO şi criterii de diagnosticare pentru populaţia generală
Femeile cu antecedente de DZG ar trebui să facă o examinare pe tot parcursul vieţii pentru dezvoltarea diabetului sau prediabetului cel puţin o dată la 3 ani
Se recomandă screeningul DZ tip 2 nediagnosticat, la prima vizită prenatală la femeile cu factori de risc, utilizând criterii de diagnosticare pentru populaţia generală
fizi
ce
Pentru diagnosticul DZG se efectuază TTGO cu 75 g glucoză anhidră, cu măsurarea glucozei plasmatice a jeun şi la 1 şi 2 h, în perioada 24-28 săptămâni de sarcină, la femeile care nu au fost diagnosticate anterior cu diabet
TTGO trebuie efectuat dimineaţa, după un repaus alimentar de cel puţin 8 ore.
pers
oanelo
r
Diagnosticul de diabet gestational se face atunci când oricare dintre următoarele valori plasmatice ale glicemiei sunt mai mari sau egale cu:
Glicemie a jeun: 92 mg/dL
Glicemie la 1 h în cursul TTGO: 180 mg/dL
Glicemie la 2 h în cursul TTGO: 153 mg/dL
Clasificarea etiologică a diabetului zaharat (DZ)
info
rmarii
Diabet zaharat tip 1
(distrugerea celulelor �, care induce deficit absolut de insulină)
Autoimun (90% din cazuri)
Idiopatic (10% din cazuri)
Diabet zaharat tip 2
(defect secretor de insulină progresiv şi rezistenţă la insulină)
Diabet zaharat gestational
(diabet diagnosticat în intervalul 24-28 săptămâni de sarcină).
Tipuri specifice de diabet
- diabet secundar.
excl
usiv
Defecte genetice ale funcţiei celulelor p
(MODY - Diabetul zaharat al tinerilor cu debut la maturitate.)
Defecte genetice ale acţiunii insulinei
(rezistenţă la insulină de tip A, etc)
Afecţiuni ale pancreasului exocrin
(pancreatită acută/cronică, traumă, pancreatectomie, neoplasie, fibroză chistică, hemocromatoză, etc.)
Endocrinopatii
(sindrom Cushing, acromegalie, feocromocitom, glucagonom etc.)
Dest
inat
Indus de medicamente/substanţe chimice
(glucocorticoizi, tiazide etc.)
Infecţii
(rubeolă congenitală, citomegalovirus etc.)
Forme neobişnuite de
boli autoimune
(anticorpi anti-receptor insulinic, sindromul „Omuli rigid"), etc.
Alte
sindroame genetice
(sindromul Down, coreea Huntington, sindromul Klineffelter, sindromul Prader Willy, sindromul Turner, etc.)
CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ ŞI STADIALĂ A DIABETULUI
DZ tip 1 este caracterizat prin insuficienţă beta-celulară severă, ca urmare a distrucţiei autoimune a celulelor beta-insulare (cel mai frecvent) sau din cauze necunoscute (idiopatic).
DZ tip 2 este caracterizat prin insuficienţa beta-celulară progresivă, rezistenţă la insulină şi creşterea producţiei hepatice de glucoză. Diferitele modalităţi terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât şi heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părţi diferite ale acestor defecte patogenetice principale. (figura 3)
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Figura 3. Stadiile evolutive ale diabetului zaharat.
Adaptat
şi
modificat dup
ă [1],[2].
excl
usiv
La nivel mondial, populaţia se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, datorată occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii. Prevalenţa DZ diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statutul socio-economic şi stilul de viaţă. Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi conform aprecierilor ADA, prevalenţa DZ va atinge 9% la nivel global. În România, conform datelor din studiul PREDATORR, în anul 2016 prevalenţa DZ era de 11,6%, iar a prediabetului de 16,5%.
Dest
inat
Obiectivul protocolului este de a recomanda diabetologilor algoritmul şi criteriile de tratament conform ghidurilor internaţionale, validate de date clinice recente, precum şi de practică medicală curentă, asigurând abordarea integrată a diabetului zaharat şi a complicaţiilor asociate, cu un management adecvat al costurilor. Protocolul se bazează în principal pe recomandările din Consensul ADA/EASD 2018 cu actualizările din 2019 şi pe recomandările ADA2020, acestea fiind cele mai larg recunoscute seturi de recomandări la nivel mondial în ceea ce priveşte managementul diabetului zaharat.[2]
Protocolul stabileşte modalităţi generale de abordare terapeutică (farmacologice şi nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum şi pe parcursul istoriei naturale a bolii.
Ţintele terapeutice sunt cele menţionate în ghidurile actualizate IDF[1], ADA[2] şi EASD[3]
.
Ţintele terapeutice vor fi adaptate în funcţie de speranţa de viaţă, de comorbidităţi, de dorinţa şi posibilităţile pacientului de automonitorizare şi control şi vor viza controlul glicemic, controlul tensiunii arteriale, controlul lipidic şi controlul ponderal.
Stabilirea obiectivelor glicemice individualizate
Managementul hiperglicemiei la pacienţii cu DZ este evaluat prin:
Dozarea
hemoglobinei glicate (HbA1c)
se recomandă la interval de 6 luni pentru pacienţii care au un control glicemic optim şi stabil şi la interval de 3 luni la pacienţii la care nu se ating obiectivele glicemice individualizate sau la pacienţii la care s-a modificat terapia antidiabetică [ADA2020].
Automonitorizare glicemică
este eficientă pentru ajustarea medicaţiei de către pacienţi, în special în cazul insulinoterapiei, dar se pot omite hipoglicemii asimptomatice, apărute în special în cursul nopţii.
ADA
HbA1c: < 7,0%*
Glicemie capilară preprandială: 90 - 130 mg/dl* Glicemie capilară postprandialăţ: < 180 mg/dl
* Obiectivele trebuie individualizate.
ţ Determinarea glicemiei postprandiale trebuie făcuta la 1-2 ore după începutul mesei.
fizi
ce
Monitorizare glicemică continuă
(evaluarea nivelului glucozei din ţesutul interstiţial prin intermediul sistemelor de monitorizare glicemică continuă) permite evaluarea eficacităţii şi siguranţei (frecvenţa şi severitatea hipoglicemiilor) tratamentului insulinic.
pers
oanelo
r
Obiectivele glicemice individuale.
Adaptat
şi
modificat dup
ă [2],[3].
info
rmarii
Obiectivele glicemice trebuie individualizate în funcţie de riscul de hipoglicemie, de antecedentele de hipoglicemie severă, de prezenţa şi severitatea complicaţiilor cardiovasculare cronice sau a comorbidităţilor, de speranţa de viaţă şi de aderenţa şi complianţa pacienţilor la tratament şi automonitorizare glicemică.
Tratamentul nefarmacologic
Scop: modificarea stilului de viaţă.
excl
usiv
Se bazează pe educaţie medicală terapeutică, vizând în principal dietoterapia (terapia medicală nutriţională) şi activitatea fizică.
Tratamentul nefarmacologic este menţinut obligatoriu pe tot parcursul bolii.
Dest
inat
Poate fi încercat, în mod excepţional, ca unică modalitate terapeutică, şi doar în condiţiile unei monitorizări atente a evoluţiei bolii, la unii pacienţi cu DZ tip 2 (de exemplu la pacienţii la care după 3 luni de terapie cu metformin, în doze minime, se ating ţintele terapeutice şi acestea sunt ulterior menţinute).
Tratamentul farmacologic
include terapia non-insulinică şi insulinoterapia. (figura 4,tabel 1)
Terapia non-insulinică
(antidiabetice orale şi terapii injectabile cu agonişti de receptori de glucagon- like peptide-1- AR GLP-1): indicată în DZ tip 2 şi unele tipuri specifice de diabet
În monoterapie
În terapie combinată (dublă şi triplă), inclusiv cu AR GLP-1
Insulinoterapia:
indicaţie absolută în DZ tip 1, poate fi necesară în DZ tip 2, tipuri specifice de DZ şi DZ gestaţional
Beneficiile şi limitările terapiei antidiabetice
Clasă Eficacitate
terapeutică glicemică
Efecte
cardiovasculare
Risc
de Efect pe
hipoglicemie
greutate
Reacţii adverse/
Contraindicaţii
Biguanide
Metformin
Mare Glicemie
bazală
Potenţial Neutru beneficiu în BCV
aterosclerotică
Neutru/ Uşoară scădere
ponderală
Efecte
Cale de
administrare
adverse Oral
gastrointestinale (greaţă, diaree)
Deficit de Vitamina B12
Acidoză lactică (rară)
Contraindicat în
insuficienţa hepatică
Inhbitori de SGLT-2
Dapagliflozin
Canagliflozin Empagliflozin
Intermediară
Beneficiu
insuficienţa
în
Neutru
Scădere
ponderală
Risc
de cetoacidoză Oral
Glicemie cardiacă şi BCV postprandială aterosclerotică
Reduce
progresia BCR
diabetică
Infecţii genitourinare Risc de hipovolemie Hipotensiune
Risc de gangrenă Fournie
Risc de fracturi şi
amputaţii (canagliflozin)
1'LDL-Colesterol
Figura 4.
Medicaţia hipoglicemiantă în tratamentul diabetului zaharat tip 2 : abordare generală.
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
A
daptat
şi
modificat dup
ă [2],[3].
Agonişti de receptor/ana logi de GLP-1
Exenatid cu eliberare prelungită Dulaglutid Liraglutid Lixisenatid Semaglutid
Mare
Glicemie postprandială
Neutru: Lixisenatid
Neutru Scădere ponderală
Risc de neoplasm medular tiroidian (liraglutid, dulaglutid, exenatid)
fizi
ce
Efecte adverse gastrointestinale (greaţă, vărsături, diaree) Posibile reacţii la locul de injectare
? Pancreatită acută
Injectabil s.c/Oral (Semaglutide
)
Inhibitori de DPP-4
Sitagliptin Saxagliptin Linagliptin Vildagliptin
Inhibitori de alfa glucozidază
Acarboză Miglitol Voglibose
Intermediară
Glicemie postprandială
Intermediară
Glicemie postprandială
Risc potenţial pentru insuficienţă cardiacă: Saxagliptin
Neutru Neutru Potenţial risc de
pers
oanelo
r
pancreatită acută Dureri articulare
Neutru Neutru Efecte adverse
gastrointestinale (flatulenţă, diaree)
Oral
Oral
Sulfonilureic e
Glibenclamid Gliclazid Glimepirid Gliquidona Glipizid
Mare
Glicemie bazală şi postprandială
Risc crescut de hipoglicemie Glucagonul este
info
rmarii
excl
usiv
ineficient în corecţia acestor hipoglicemii. Risc 1':
glibenclamid, glipizid GITS Risc -J,:
Dest
inat
gliclazid, glimepirid
Creştere ponderală
-J, Precondiţionarea ischemică cardiovasculară (Sulfonilurece din generaţia I) Contraindicate în insuficienţa hepatică
Oral
Glinide
Repaglinide Nateglinide
Intermediară
Glicemie postprandială
Moderat Creştere ponderală
Crescut Creştere
Contraindicat în insuficienţa hepatică
Hipoglicemie
Oral
Injectabil
Insulină
Mare
Glicemie bazală – insulină bazală Glicemie postprandială – insulină prandilă
ponderală
Lipodistrofia atrofică sau hipertrofică
s.c/Inhalator
Analogi de
Mare
Neutru
Scădere
ponderală
Efecte adverse
gastrointestinale (greaţă,
Injectabil
Amylină
Glicemie
vărsături)
Pramlintide
postprandială
Tiazolidindio
Mare
Beneficiu
potenţial în BCV
Neutru
Creştere
ponderală
Edeme
Insuficienţă cardiacă
Oral
ne
Glicemie
aterosclerotică
(retenţie
Fracturi
Pioglitazona
postprandială
de fluide)
Cancer vezical
fizi
ce
Tabel 1. Antidiabeticele orale, non-insulinice şi insulina*.
*Observaţie: Unele clase terapeutice (analogii de amilină) sau molecule din unele clase terapeutice nu sunt disponibile în prezent în Europa şi/sau România.
pers
oanelo
r
Monoterapia
Terapia de linia întâi este reprezentată de metformin şi măsuri extinse de stil de viaţă (inclusiv gestionarea greutăţii şi exerciţii fizice). Acestea vor fi aplicate de la momentul diagnosticului DZ tip 2.
info
rmarii
Monoterapia presupune, pe lângă modificarea stilului de viaţă (reducerea greutăţii corporale, creşterea activităţii fizice la 30-45 de minute/zi), şi reducerea conţinutului caloric al meselor în combinaţie cu tratamentul cu metformin.
Pentru a minimiza riscul reacţiilor adverse la metformin, tratamentul trebuie început cu doze mici şi crescute treptat până la doza maximă tolerată.
Eficienţa tratamentului se evaluează într-un interval de 1 până la-maxim 3 luni de la iniţierea tratamentului.
excl
usiv
Dest
inat
Dacă metformin nu este tolerat sau este contraindicat, în principiu, opţiunile terapeutice în monoterapie includ fie un inhibitor SGLT2 sau inhibitor DPP-4, SU (sulfonilureice) sau tiazolidindione (agonişti PPAR-y) (pioglitazonă) sau AR GLP-1; în aceste cazuri, se preferă un inhibitor SGLT2 sau un inhibitor DPP-4 sau un AR GLP-1 la pacienţii cu obezitate şi la cei 2:cu risc crescut de hipoglicemie; agoniştii PPAR-y nu trebuie utilizaţi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă; Decizia privind medicaţia anti-hiperglicemianta utilizată ca monoterapie trebuie să ţină cont de existenţa recomandării de monoterapie pentru medicamentul în cauză conform protocolului pentru moleculă respectivă.
Dacă nu se obţinţintele terapeutice, în condiţiile unei aderenţe şi complianţe bune la tratament şi regimul alimentar, se trece la terapie combinată.
Terapia combinată
Tratament combinat cu administrare orală sau terapie cu AR GLP-1
Dubla terapie:
În această etapă, alegerea tratamentului de asociere se va face luând în considerare dacă tratamentul anterior nu a produs efectele scontate şi anume nu s-a atins controlul glicemic, cumulul de factori de risc şi comorbidităţile, în primul rând afecţiunile cardiovasculare şi boala renală cronică:
La pacienţii
CU semne sugestive de risc înalt (vârsta �55 ani şi hipertrofie ventriculară stânsă sau stenoze coronariene, carotidiene sau ale arterelor membrelor inferioare>50%) sau BCVAS (boală cardiovasculară aterosclerotica) manifestă clinic, BCR (boala cronică de
rinichi) şi IC (insuficienţă cardiacă)
au prioritate clasele/medicamentele cu efect benefic dovedit asupra riscului cardio-vascular şi cu beneficii renale dovedite.
Aceste efecte au fost demonstrate pentru inhibitorii SGLT2 şi unii agonişti ai receptorilor GLP-1. De asemenea, inhibitorii SGLT2 sunt de preferat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
La pacienţii cu boală renală cronică, inclusiv cu rata de filtrare glomerulară şi/sau proteinurie, oricare dintre aceste clase este de preferat - în primul rând inhibitorii SGLT2, dacă nu există contraindicaţii pentru utilizarea acestora, apoi agoniştii receptorilor GLP-1, datorită efectelor dovedite de protecţie la nivel renal.(table 2,3)
excl
usiv
Dest
inat
Fig. 4a
Medicaţia hipoglicemiantă în tratamentul diabetului zaharat tip 2 la cei
CU semne sugestive de risc înalt sau BCVAS manifestă clinic, BCR sai IC
: abordare generală. A
daptat
şi
modificat dup
ă [2].
Legendă:
Beneficiu CV dovedit înseamnă că în informaţiile de prescriere există indicaţie pentru reducerea evenimentelor CV.
Se va ţine cont de faptul că informaţiile de prescriere ale iSGLT2 prezintă diferenţe de la o regiune la alta şi în funcţie de fiecare agent în parte din punct de vedere al nivelului indicat al RFGe pentru iniţierea şi continuarea tratamentului
Empaglifozin, canaglifozin şi dapaglifozin au demonstrat ameliorarea IC şi reducerea progresiei BCR în cadrul CVOT. Pentru canaglifozin sunt disponibile date privind obiectivul principal renal din studiul CREDENCE, iar pentru Dapaglifozin date privind obiectivul principal de tip insuficienţă cardiacă din studiul DAPA-HF
Insulina degludec sau insulina glargin U100 a demonstrat siguranţă CV
Doza redusă poate fi mai bine tolerată, deşi este mai puţin studiată în privinţa efectelor CV
ţ Relevante oricând acestea devin consideraţii clinice noi indiferent de medicaţia hipoglicemiantă de fond
Se optează pentru SU de generaţie mai nouă în vederea reducerii riscului de hipoglicemie, glimepirid a demonstrate siguranţă CV similară cu iDPP- 4
Insulina degludec/glargin U300 <glargin U100/detemir< insulină NPH
Semaglutid>liraglutid>dulaglutid>exenatid>lixisenatid
Dacă nu există co-morbidităţi specifice (fără boală CV manifestă clinic, risc redus de hipoglicemie şi evitarea creşterii în greutate nu este prioritară sau nu există co-morbidităţi corelate cu greutatea corporală)
Se au în vedere costurile medicamentelor specifice ţării şi regiunii. Actualizările raportului de consens din 2018 sunt indicate cromatic cu magenta.
BCVAS = boală cardiovasculară aterosclerotică; FEVS = fracţie de ejecţie a ventriculului Stâng; CV = cardiovascular (ă); HVS = hipertrofie ventriculară stângă; ICFEr = insuficienţă
Cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă; RACU = raport albumină-creatinină urinare; SU = sulfoniluree; TZD = tiazolidindionă
La pacienţii
FĂRĂ semne sugestive de risc înalt sau BCVAS (boală cardiovasculară aterosclerotică) manifestă clinic, BCR (boală cronică de rinichi) şi IC (insuficienţă cardiacă)
, alte 3 sub-obiective care trebuie evaluate şi prioritizate sunt
riscul de hipoglicemie, reducerea greutăţii corporale şi costul sau accesul la medicaţie
şi în funcţie de care trebuie să se facă alegerea medicaţiei anti-hiperglicemiante asociată la metformin:
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
La pacienţii cu
risc crescut de hipoglicemie
, trebuie luată în considerare asocierea cu un inhibitor SGLT2, inhibitor DPP- 4, agonist al receptorilor GLP-1 sau agonist PPAR-y (Figura 4b).
excl
usiv
Dest
inat
Fig. 4b
Medicaţia hipoglicemiantă în tratamentul diabetului zaharat tip 2 la cei
FARĂ semne sugestive de risc înalt sau BCVAS (boală cardiovasculară aterosclerotică) manifestă clinic, BCR (boala cronică de rinichi) şi IC (insuficienţă cardiacă)
şi la care este absolut
necesar să se minimizeze incidenţa hipoglicemiei
: abordare generală. A
daptat
şi
modificat dup
ă [2].
Legendă:
Beneficiu CV dovedit înseamnă că în informaţiile de prescriere există indicaţie pentru reducerea evenimentelor CV.
Se va ţine cont de faptul că informaţiile de prescriere ale iSGLT2 prezintă diferenţe de la o regiune la alta şi în funcţie de fiecare agent în parte din punct de vedere al nivelului indicat al RFGe pentru iniţierea şi continuarea tratamentului
Empaglifozin, canaglifozin şi dapaglifozin au demonstrat ameliorarea IC şi reducerea progresiei BCR în cadrul CVOT. Pentru canaglifozin sunt disponibile date privind obiectivul principal renal din studiul CREDENCE, iar pentru Dapaglifozin date privind obiectivul principal de tip insuficienţă cardiacă din studiul DAPA-HF
Insulina degludec sau insulina glargin U100 a demonstrat siguranţă CV
Doza redusă poate fi mai bine tolerată, deşi este mai puţin studiată în privinţa efectelor CV
ţ Relevante oricând acestea devin consideraţii clinice noi indiferent de medicaţia hipoglicemiantă de fond
Se optează pentru SU de generaţie mai nouă în vederea reducerii riscului de hipoglicemie, glimepirid a demonstrat siguranţă CV similară cu iDPP-4
Insulina degludec/glargin U300 <glargin U
1
00/detemir< insulină NPH
Semaglutid>liraglutid>dulaglutid>exenatid>lixisenatid
Dacă nu există co-morbidităţi specifice (fără boală CV manifestă clinic, risc redus de hipoglicemie şi evitarea creşterii în greutate nu este prioritară sau nu există co-morbidităţi corelate cu greutatea corporală)
Se au în vedere costurile medicamentelor specifice ţării şi regiunii. Actualizările raportului de consens din 2018 sunt indicate cromatic cu magenta.
BCVAS = boală cardiovasculară aterosclerotică; FEVS = fracţie de ejecţie a ventriculului Stâng; CV = cardiovascular (ă); HVS = hipertrofie ventriculară stângă; ICFEr = insuficienţă Cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă; RACU = raport albumină-creatinină urinare;
SU = sulfoniluree; TZD = tiazolidindionă
fizi
ce
pers
oanelo
r
În mod similar, agoniştii receptorilor GLP-1 şi inhibitorii SGLT2 sunt de elecţie la pacienţii cu diabet zaharat şi obezitate la care
reducerea în greutate
este un sub-obiectiv important (Figura 4c).
info
rmarii
excl
usiv
Fig. 4c
Medicaţia hipoglicemiantă în tratamentul diabetului zaharat tip 2 la cei
FARĂ semne sugestive de risc înalt sau BCVAS (boală cardiovasculară aterosclerotică) manifestă clinic, BCR (boala cronică de rinichi) şi IC (insuficienţă cardiacă)
şi la care este absolut
necesar să se minimizeze creşterea în greutate sau să se promoveze scăderea în greutate
: abordare generală. A
daptat
şi
modificat dup
ă [2].
Dest
inat
Legendă:
Beneficiu CV dovedit înseamnă că în informaţiile de prescriere există indicaţie pentru reducerea evenimentelor CV.
Se va ţine cont de faptul că informaţiile de prescriere ale iSGLT2 prezintă diferenţe de la o regiune la alta şi în funcţie de fiecare agent în parte din punct de vedere al nivelului indicat al RFGe pentru iniţierea şi continuarea tratamentului
Empaglifozin, canaglifozin şi dapaglifozin au demonstrat ameliorarea IC şi reducerea progresiei BCR în cadrul CVOT. Pentru canaglifozin sunt disponibile date privind obiectivul principal renal din studiul CREDENCE, iar pentru Dapaglifozin date privind obiectivul principal de tip insuficienţă cardiacă din studiul DAPA-HF
Insulina degludec sau insulina glargin U100 a demonstrat siguranţă CV
Doza redusă poate fi mai bine tolerată, deşi este mai puţin studiată în privinţa efectelor CV
ţ Relevante oricând acestea devin consideraţii clinice noi indiferent de medicaţia hipoglicemiantă de fond
Se optează pentru SU de generaţie mai nouă în vederea reducerii riscului de hipoglicemie, glimepirid a demonstrat siguranţă CV similară cu iDPP-4
Insulina degludec/glargin U300 <glargin U100/detemir< insulină NPH
Semaglutid>liraglutid>dulaglutid>exenatid>lixisenatid
Dacă nu există co-morbidităţi specifice (fără boală CV manifestă clinic, risc redus de hipoglicemie şi evitarea creşterii în greutate nu este prioritară sau nu există co-morbidităţi corelate cu greutatea corporală)
Se au în vedere costurile medicamentelor specifice ţării şi regiunii. Actualizările raportului de consens din 2018 sunt indicate cromatic cu magenta.
BCVAS = boală cardiovasculară aterosclerotică; FEVS = fracţie de ejecţie a ventriculului Stâng; CV = cardiovascular (ă); HVS = hipertrofie ventriculară stângă; ICFEr = insuficienţă Cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă; RACU = raport albumină-creatinină urinare;
SU = sulfoniluree; TZD = tiazolidindionă
Utilizarea sulfonilureei ca şi etapă de intensificare a tratamentului imediat după metformin, cu singurul argument al unui
cost imediat redus
, ar trebui riguros reevaluată din perspectiva riscului de hipoglicemie mai ales la vârstnici, al absenţei beneficiilor şi siguranţei cardiovasculare dovedite şi al epuizării mai devreme şi mai accentuate a rezervei endogene de insulină (Figura 4c)
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Fig. 4d
Medicaţia hipoglicemiantă în tratamentul diabetului zaharat tip 2 la cei
FARĂ semne sugestive de risc înalt sau BCVAS (boală cardiovasculară aterosclerotică) manifestă clinic, BCR (boala cronică de rinichi) şi IC (insuficienţă cardiacă)
şi la care
costul este un factor major
: abordare generală. A
daptat
şi
modificat dup
ă [2].
excl
usiv
Legendă:
Beneficiu CV dovedit înseamnă că în informaţiile de prescriere există indicaţie pentru reducerea evenimentelor CV.
Se va ţine cont de faptul că informaţiile de prescriere ale iSGLT2 prezintă diferenţe de la o regiune la alta şi în funcţie de fiecare agent în parte din punct de vedere al nivelului indicat al RFGe pentru iniţierea şi continuarea tratamentului
Empaglifozin, canaglifozin şi dapaglifozin au demonstrat ameliorarea IC şi reducerea progresiei BCR în cadrul CVOT. Pentru canaglifozin sunt disponibile date privind obiectivul principal renal din studiul CREDENCE, iar pentru Dapaglifozin date privind obiectivul principal de tip insuficienţă cardiacă din studiul DAPA-HF
Insulina degludec sau insulina glargin U100 a demonstrat siguranţă CV
Doza redusă poate fi mai bine tolerată, deşi este mai puţin studiată în privinţa efectelor CV
Dest
inat
ţ Relevante oricând acestea devin consideraţii clinice noi indiferent de medicaţia hipoglicemiantă de fond
Se optează pentru SU de generaţie mai nouă în vederea reducerii riscului de hipoglicemie, glimepirid a demonstrate Siguranţă CV similară cu iDPP- 4
Insulina degludec/glargin U300 <glargin U100/detemir< insulină NPH
Semaglutid>liraglutid>dulaglutid>exenatid>lixisenatid
Dacă nu există co-morbidităţi specifice (fără boală CV manifestă clinic, risc redus de hipoglicemie şi evitarea Creşterii în greutate nu este prioritară sau nu există co-morbidităţi corelate cu greutatea corporală)
Se au în vedere costurile medicamentelor specifice ţării şi regiunii. Actualizările raportului de consens din 2018 sunt indicate cromatic cu magenta.
BCVAS = boală cardiovasculară aterosclerotică; FEVS = fracţie de ejecţie a ventriculului Stâng; CV = cardiovascular (ă); HVS = hipertrofie ventriculară stângă; ICFEr = insuficienţă Cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă; RACU = raport albumină-creatinină urinare;
SU = sulfoniluree; TZD = tiazolidindionă
Triplă terapie:
Este recomandată la pacienţii care nu ating ţintele glicemice individualizate pri dubla terapie. Triplă terapie presupune terapia cu metformin (în toate cazurile, cu excepţia contraindicaţiilor) şi alte două medicamente cu mecanisme de acţiune diferite din următoarele clase terapeutice: inhibitori SGLT2, inhibitori DPP-4, agonişti ai receptorilor GLP-1, inhibitori de alfa-glucozidază (acarboză), agonişti PPAR-y şi sulfoniluree (vezi schemele din figurile 4-4a-4b-4c-4d).
În această etapă, alegerea medicaţiei de asociere trebuie să se bazeze pe aceleaşi premise ca şi în cazul dublei terapii şi să respecte principiile generale de asociere a medicamentelor anti-hiperglicemiante. (tabel 2,3)
De asemenea este important să se aibă în vedere asocierea, atunci când este posibilă a medicamentelor (claselor de medicamente anti-hiperglicemiante) cu acţiune sinergică (de ex. MET + inhibitor SGLT2
+ inhibitor DPP-4; MET + inhibitor SGLT2 + agonist GLP-1; MET + agonist PPAR-y + agonist GLP-1) în combinaţiile permise de protocoalele în vigoare.
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
În cazul dublei şi triplei terapii orale, utilizarea de medicamente anti-hiperglicemiante de tip combinaţii în doza fixă trebuie avută în vedere cu prioritate datorită impactului pozitiv pe creşterea complianţei şi aderenţei pacienţilor la tratament.
Asocieri medicamentoase posibile conform protocoalelor terapeutice in vigoare
Monoterapie
Dubla terapie
Tripla terapie
In asociere cu GLP1-AR ca prim injectabil si MET
In asociere cu INS
Bazala ca prim injectabil
In asociere DOAR cu INS
Dubla terapie cu MET
Dubla terapie cu SU
Dubla terapie cu alte ADO (TZD)
Dubla terapie cu alte ADO (DPP4i)
Dubla terapie cu alte ADO (SGLT2i)
MET + SU +
Tripla terapie cu alte ADO (ex. MET + TZD + ...)
Tripla terapie cu alte ADO (ex. MET + SGLT2i + ...)
Tripla terapie cu alte ADO (ex. MET + DPP4i
+ ...)
INS Bazala + MET +
INS + (dubla asociere)
INN
FARA protocol de prescriere
Metformin (MET)
Sulfoniluree (SU) - gliclazid, glimepirid
1/2 din doza
1/2 din doza
CU protocol de prescriere
DPP4i
Sitagliptin (JANUVIA)
Sitagliptin + MET (JANUMET)
Saxagliptin (ONGLYZA)
vezi protocol saxa +
dapa (Qtern)
vezi protocol saxa + dapa
(Qtern)
Saxagliptin + MET (KOMBOGLYZE)
vezi protocol saxa +
dapa (Qtern)
Vildagliptin (DALMEVIN,GALVUS)
Vildagliptin + MET (DALTEX, EUCREAS)
SGLT2i
Dapagliflozin (FORXIGA)
vezi protocol met +
dapa (Xigduo)
vezi protocol met +
dapa (Xigduo)
vezi protocol met + dapa
(Xigduo)
vezi protocol met + dapa
(Xigduo)
cu exenatida (protocol exenatida)
Dapagliflozin + MET (XIGDUO)
Dapagliflozin + saxagliptin (QTERN)
dupa tratament anterior cu dapa sau
saxa
dupa tratament anterior cu dapa
sau saxa
dupa tratament anterior cu dapa sau saxa
dupa tratament anterior cu dapa sau saxa
Empagliflozin (JARDIANCE)
GLP1-AR
Exenatida (Q[ & BID) (BYDUREON & BYETTA)
cu dapagliflozin
Dulaglutid (TRULICITY)
Liraglutid (VICTOZA)
Semaglutidum (OZEMPIC)
Sc Tr 1/ScTr2
Sc Tr 1/ScTr2
Lixisenatida (indisponibila)
vezi protocol Suli ua
vezi protocol Suli ua
INS + GLP1
SULIQUA (glargine + lixisenatide)
cu Metformin si SGLT2i
INS
LANTUS (glargin 100)
> 2 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
LEVEMIR (detemir)
> 1 an; NU sunt date disponibile pentru perioada de lactatie
TOUJEO (glargin 300)
> 6 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
TRESIBA (degludec)
> 1 an; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
Reducere cu 20% a dozei in cazul asocierii cu GLP1
HUMALOG (lispro)
> 6 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
APIDRA (glulizin)
> 6 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
NOVORAPID (aspart) & FIASP (aspart)
> 1 ani; poate fi administrat in perioada de sarcina si lactatie
Humalog Mix 25, Mix 50
> 6 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
NOVOMIX 30
> 6 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
HUMALOG NLP
> 6 ani; NU sunt date disponibile pentru perioada de sarcina si lactatie
Semaglutidum (OZEMPIC)
Schema terapeutică 1(Sc Tr1) - 0,25 mg/zi semaglutidum timp de 4 saptămâni + 0,5 mg/zi semaglutidum ulterior
Semaglutidum (OZEMPIC)
Schema terapeutică 2(Sc Tr2) - 0,25 mg/zi semaglutidum timp de 4 saptămâni + 0,5 mg/zi semaglutidum, timp de 12 saptămâni + 1 mg/zi semaglutidum ulterior - semaglutidum + Met sau semaglutidum + Met + SU
excl
usiv
Dest
inat
: asocieri permise conform protocolului pentru molecula/produsul respectiv
: asociere posibilă dar atenţie la reducerea dozei/precauţie la modificarea dozei
:asocieri posibile dar în baza protocolului de boală şi a protocolului unui produs diferit (în majoritatea cazurilor în baza protocolui unui produs care reprezintă o combinaţie/asociere medicamntoasa în doză fixă)
: asociere medicamnentoasa imposibilă şi nerecomandată
Tabel 2. Asocieri terapeutice ale protocoalelor de terapie aflate in vigoare.
eRFG(ml/min/1,73m
2
)
eRFG >/ = 60
eRFG 59 - 45
eRFG 44 - 30
eRFG 30 - 15
eRFG < 15
Metformin
se ajusteaza doza/prudenta
Sulfoniluree
se prefera Gliquidona deoarece se
metabolizeaza hepatic
Repaglinina
Acarboza
Linagliptin
Saxagliptin
se ajusteaza doza/prudenta
Sitagliptin
se ajusteaza doza/prudenta
Vildagliptin
se ajusteaza doza/prudenta
Canagliflozin
nu se initiaza la eRFG
<60(ml/min/1,73m2)
se ajusteaza doza/prudenta
Dapagliflozin
nu se initiaza la eRFG
<60(ml/min/1,73m2)
Empagliflozin
nu se initiaza la eRFG
<60(ml/min/1,73m2)
Dulaglutid
Exenatid
Liraglutid
Lixisenatid
Semaglutid
Insulina
risc de hipoglicemie indus de reducerea clereance-ului renal al
insulinei
,
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Tabel 3.
Terapia antidiabetică în funcţie de RFGe, adaptat
şi
modificat dup
ă
[4]
=medicaţie permisă fără restricţii
=medicaţie permisă cu ajustarea dozei/precauţie,
=medicaţie nerecomandată
INSULINOTERAPIA
excl
usiv
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, tratamentul cu insulină este singura abordare terapeutică. Se recomandă terapia intensivă cu insulină cu injecţii multiple sau administrare subcutanată continuă (CSII), utilizând pen-uri (stilouri injectoare) sau pompe de insulină cuplate sau nu cu sisteme de monitorizare continuă a glucozei.
Dest
inat
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 se preferă analogii de insulină datorită riscului mai scăzut de hipoglicemie.
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune progresivă. Agravarea tulburărilor fiziopatologice subiacente, mai ales epuizarea celulelor beta-pancreatice, este urmată de nevoia de intensificare treptată a tratamentului, inclusiv iniţierea tratamentului cu insulină. Conform UKPDS, în momentul diagnosticului, pacienţii cu DZ tip 2 prezintă o reducere cu 50% a funcţiei beta-celulare. Ulterior, funcţia beta-celulară continuă să scadă progresiv cu o rată de aproximativ 4% pe an. În consecinţă, mai devreme sau mai târziu, un procent semnificativ al bolnavilor cu DZ tip 2 devin insulino- necesitanţi, mai ales dacă sunt utilizate medicamente insulino-secretagoge de tip sulfoniluree, în doze mari şi pe durata lungă de timp.
Indicaţii pentru iniţierea terapiei cu insulină în tratamentul diabetului zaharat de tip 2
:
Diabet nou diagnosticat (cu opţiunea de a reveni la algoritmul de tratament fără insulină şi întreruperea terapiei cu insulină):
Glicemie 2:300 mg/dl (16,7 mmol/l) cu prezenţa simptomelor de hiperglicemie;
Ineficienţa regimului terapeutic fără insulină (valoarea HbA1c depăşeşte valoarea ţintă, cu toate măsurile de intensificare a terapiei non-farmacologice)
Stres metabolic acut: infecţii, abdomen acut, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, etc - necesar tranzitoriu de insulină
Complicaţii acute: cetoacidoză diabetică, starea hiperglicemică hiperosmolară
Pre-, intra-, postoperator
Sarcină şi lactaţie.
Indicaţii pentru schimbarea terapiei antihiperglicemiante (de la tratament cu medicamente antidiabetice orale cu sau fără asociere cu un agonist al receptorilor GLP-1) la o strategie combinată care include insulină
dacă glicemia rămâne necontrolată:
Hiperglicemie continuă confirmată la mai multe determinări (glicemii şi/sau HbA1c repetat peste ţintele stabilite individualizat); si
fizi
ce
Încercări lipsite de succes de a elimina cauze potenţiale de hiperglicemie ce pot fi corectate, precum:
Erori în dietă;
Nivel redus de activitate fizică;
pers
oanelo
r
Utilizare neregulată a medicamentelor antidiabetice orale (aderenţă slabă);
Infecţii;
Doze necorespunzătoare de antidiabetice orale/AR GLP-1.
În general, înainte de iniţierea terapiei cu insulină, se recomandă utilizarea terapiei injectabile cu un AR-GLP-1 (dacă acesta nu a fost utilizat într-o treaptă anterioară).
Indicaţii pentru iniţierea terapiei cu insulină indiferent de nivelul glicemiei
:
Sarcină;
info
rmarii
Diabet autoimun latent al adultului (tip 1/LADA);
Diabet asociat cu fibroză chistică;
Cererea pacientului, din motive rezonabile.
La pacienţii supraponderali sau obezi cu LADA, este benefică utilizarea metformin în asociere cu insulină.
excl
usiv
Indicaţii pentru terapia temporară cu insulină:
Decompensarea controlului glicemic de cauze tranzitorii (infecţii, traumă, terapie cu glucocorticoizi etc.);
Proceduri chirurgicale;
AVC;
Intervenţie coronariană percutanată (PCI);
Dest
inat
Sindrom coronarian acut;
Altă afecţiune acută care necesită internare în secţia de terapie intensivă.
Algoritmul tratamentului cu insulină în diabetul zaharat de tip 2 (figura 5)
Figura 5
: Intensificarea tratametului injectabil. A
daptat
şi
modificat dup
ă [2].
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Luaţi în considerare alegerea unui AR GLP-1 în funcţie de: preferinţa pacientului, reducerea HbA1c, efectul de scădere a greutăţii sau frecvenţa administrării injecţiilor. Dacă este prezentă BCV, luaţi în considerare un AR GLP-1 cu beneficiu CV dovedit.
Dest
inat
FDC, combinaţie în doză fixă; AR GLP-1, agonist al receptorilor peptidului 1 asemănător glucagonului; FBG, nivel al glucozei în sânge, recoltat
a jeun
; FPG, nivel al glucozei în plasmă, recoltat
a jeun
; PPG, glicemie post-prandială
Tratamentul cu insulină bazală
Este recomandat ca primă modalitate de iniţiere a terapiei cu insulină la pacienţii cu DZ tip 2 sau unele tipuri specifice de DZ, la care terapiile anterioare nu permit atingerea şi menţinerea ţintelor glicemice individualizate.
Se recomandă insulină cu durată lungă de acţiune (NPH sau analog de insulină cu durată lungă de acţiune) administrată injectabil o dată pe zi:
hiperglicemie matinală - administrare seara; utilizarea analogilor cu durată lungă de acţiune reduce riscul de hipoglicemie nocturnă severă;
hiperglicemie bazala şi pe timpul zilei - administrare dimineaţa (luaţi în considerare injecţii multiple cu insulină cu durată scurtă/rapidă de acţiune dacă se observă hiperglicemie post-prandială).
În cazuri selectate, când iniţierea terapiei cu insulină a fost mult întârziată, la pacienţi cu hiperglicemie severă şi HbA1c cu mult peste ţinta terapeutică, iniţierea terapiei cu insulină premixată sau terapia intensivă cu insulină trebuie considerată drept prima opţiune terapeutică, mai ales la pacienţii relativ tineri cu speranţă mare de viaţă. În prezent, nu există dovezi convingătoare pentru stabilirea superiorităţii eficacităţii şi siguranţei tratamentului cu insulină premixată umană sau analogi de insulină. Alegerea unui anumit produs cu insulină trebuie făcută în mod individual, luând în considerare preferinţele pacientului asupra numărului zilnic de mese.
Doza iniţială este 0,1-0,2 unităţi/kg sau 10 unităţi.
La pacienţii trataţi cu insulină, medicamentele antidiabetice orale şi terapiile injectabile pe bază de incretine se pot utiliza conform indicaţiilor aprobate si in conformitate cu protocolul fiecarei molecule:
Tratamentul cu metformin trebuie continuat la toţi pacienţii, dacă este tolerat şi nu este contraindicat;
fizi
ce
În cazul pacienţilor supraponderali sau obezi se preferă terapia combinată cu metformin şi inhibitor SGLT2 sau terapia pe bază de incretine (inhibitor DPP-4 sau agonist al receptorilor GLP-1);
În cazul pacienţilor cu greutate corporală normală, poate fi luată în considerare asocierea cu o sulfoniluree.
pers
oanelo
r
Controlul glicemiei trebuie evaluat pe o perioadă de 4-5 zile, cu creşterea treptată a dozei cu 2-4 unităţi în funcţie de rezultatele obţinute la auto-monitorizarea glicemiei, până la stabilirea controlului.
info
rmarii
Dacă necesarul zilnic de insulină bazală este >0,3-0,5 unităţi/kg, fără obţinerea controlului glicemic şi al greutăţii corporale, se poate lua în considerare intensificarea tratamentului cu mixtură de insulină sau analog de insulină cu acţiune bifazică; de asemenea, se poate lua în considerare asocierea insulinei cu durată lungă de acţiune (administrată o dată sau de două ori pe zi) cu insulină cu durată scurtă de acţiune/analog de insulină cu acţiune rapidă administrat la 1-3 mese (regim bazal-plus, terapie intensivă cu insulină). Trebuie luată în considerare întreruperea medicamentelor care stimulează secreţia de insulină.
excl
usiv
Dacă se utilizează doze zilnice crescute de insulină (>100 unităţi), indicând rezistenţa la insulină, trebuie luate în considerare cauzele rezistenţei la insulină şi riscul de reacţii adverse.Se recomandă încercarea de a reduce nivelul de rezistenţă la insulină prin administrarea de insulină în perfuzie continuă subcutanată sau intravenoasă de pe o perioadă de 72 până la 96 de ore.
Tratamentul intensiv cu insulină
Dest
inat
Tratamentul intensiv cu insulină are la bază principii similare în toate formele de diabet, cu injecţii zilnice multiple cu insulină sau prin CSII (pompa de insulină).
Principiile terapiei intensive cu insulină:
Auto-monitorizare glicemică zilnică;
Auto-ajustarea dozelor de insulină sau administrarea dozelor suplimentare de insulină în funcţie de valorile glicemiei, necesarul energetic şi activitatea fizică;
Definirea exactă a valorilor ţintă ale glicemiei;
Educaţia terapeutică şi nutriţională adecvată şi motivarea pacientului;
Posibilitatea contactării rapide a echipei terapeutice;
În diabetul zaharat de tip 2, CSII cu pompa de insulină nu este o abordare terapeutică de rutină.
Algoritmul tratamentului cu injecţii multiple cu insulină
:
Analogi de insulină cu durată scurtă de acţiune sau cu acţiune rapidă înainte de mese; Şi
Insulină NPH sau analog de insulină cu durată lungă de acţiune pentru a asigura un nivel constant de insulină bazală, înainte de culcare şi/sau dimineaţa. În unele cazuri de diabet zaharat de tip 2, cu niveluri normale ale glicemiei bazale, poate fi considerată administrarea injecţiilor cu insulină/analog de insulină cu durată scurtă de acţiune la momentul mesei.
Algoritmul terapeutic dacă se utilizează pompa de insulină
:
Tratamentul cu pompa de insulină trebuie monitorizat în centre cu experienţă în acest fel de terapie. Această abordare este utilizată la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 şi alte forme specifice de diabet (de ex., diabet asociat fibrozei chistice).
Indicaţii:
Necesar de insulină în doze mici (de ex., la copii);
Episoade recurente, imprevizibile de hipoglicemie;
Lipsa identificării hipoglicemiei;
Stil de viaţă dezordonat şi mese neregulate;
Hiperglicemie matinală;
fizi
ce
Diabet zaharat pre-gestaţional dificil de controlat cu multiple injecţii cu insulină;
Preferinţa pacientului, dacă sunt acceptate costurile acestui tratament.
Contraindicaţii:
Nivel intelectual/educaţional scăzut al pacientului;
pers
oanelo
r
Complianţă redusă la tratament;
Fără posibilitatea de consult într-o clinică specializată
Analogii de insulină
info
rmarii
Tratamentul diabetului zaharat cu insuline umane este mai puţin fiziologic atât datorită profilului farmacocinetic al acestor insuline cât şi datorită căii de administrare a insulinei (subcutanat). Astfel, toate preparatele de insulină umană presupun administrare preprandială de la minim cu 15 minute - 45 minute în funcţie de preparat, interval adesea nerespectat de către pacient, fapt ce diminuează convenienţa şi complianţa la tratament, cu consecinţe negative asupra controlului metabolic. De asemenea, variabilitatea, riscul crescut de hipoglicemie (în special nocturnă) şi câştigul ponderal sunt neajunsuri ale tratamentului cu insulină umană, care împiedică tratamentul "agresiv" în vederea obţinerii ţintelor glicemice.
excl
usiv
Cu scopul depăşirii acestor limitări ale insulinelor umane, au fost dezvoltaţi şi lansaţi analogii de insulină, care după profilul lor de acţiune sunt: rapizi (prandiali), bazali şi premixaţi (cu acţiune duală).
Analogii de insulină cu acţiune rapidă
(lispro, aspart, glulizină), indiferent de locul injectării subcutanate au o absorbţie mai rapidă, o concentraţie maximă crescută instalată rapid şi o durată de acţiune mai scurtă în comparaţie cu insulina rapidă umană.
Dest
inat
Ca atare, oricare analog rapid trebuie administrat, în general, imediat înainte de masă, iar atunci când este necesar, administrarea poate fi imediat după masă.
De asemenea controlul glicemiei post-prandiale este îmbunătăţit cu risc scăzut de hipoglicemie (în special severă şi nocturnă).
Analogii de insulină bazală
(glargină, detemir, degludec) oferă controlul glicemiei bazale pe o durată de 24 de ore, fără vârf pronunţat de acţiune. Variabilitatea şi riscul de hipoglicemie sunt scăzute în comparaţie cu insulinele umane bazale. Analogii bazali pot fi folosiţi atât în tipul 1 de diabet cât şi în tipul 2 (atât în combinaţie cu ADO cât şi ca parte a unei scheme bazal-bolus). Pentru insulina detemir avantajul asupra câştigului ponderal a fost demonstrat constant în studiile din diabetul zaharat tip 1 cât şi 2.
Analogii premixaţi de insulină, cu acţiune duală
conţin atât analogul rapid (lispro şi respectiv aspart) în amestecuri fixe de 25, 50 şi respectiv 30% alături de insulina cu acţiune prelungită. Prezenţa analogului rapid (lispro şi respectiv aspart) determină debutul rapid, cu concentraţia maximă atinsă rapid, permiţând administrarea mai aproape de masă (între 0 şi 10 minute înainte/după masă) iar componenta prelungită asigură o durată de acţiune de 24 de ore, mimând cele 2 faze insulinosecretorii fiziologice. Şi aceşti analogi premixaţi pot fi folosiţi atât în tipul 1 de diabet cât şi în tipul 2 (cu sau fără ADO în combinaţie).
Iniţierea insulinoterapiei cu analogi de insulina
Iniţierea insulinoterapiei cu analogi de insulină atât în diabetul zaharat tip 1 cât şi cel tip 2 de face de către medicul diabetolog în urma deciziei acestuia, bazată pe evaluarea complexă a persoanei cu diabet zaharat.
Schimbarea tratamentului insulinic de la insulină umană la analog de insulină
se face de către medicul diabetolog şi este recomandat a se realiza în următoarele situaţii:
La persoanele cu diabet zaharat la care
echilibrul metabolic
nu este obţinut, în ciuda unui stil de viaţă adecvat (dietă, exerciţiu fizic) şi a unei complianţe crescute la tratament.
fizi
ce
In condiţii de
variabilitate glicemică
crescută, documentata, în pofida unui stil de viaţă adecvat şi constant.
In caz de
hipoglicemii
recurente documentate sau asimptomatice în ciuda unui stil de viaţă adecvat (dietă, exerciţiu fizic).
pers
oanelo
r
Stil de viaţă activ, neregulat:
copii, adolescenţi, adulţi care prin natura activităţii lor au acest stil de viaţă activ, neregulat.
Indicaţii specifice (conform RCP) ale analogilor de insulină la grupuri populaţionale speciale sau la anumite grupe de vârstă
info
rmarii
Copii, adolescenţi: Aspart de la >/= 2 ani, Lispro, Glulizină, Glargină, Detemir de la >/= 6 ani, Lispro NPL >/= 12 ani, Degludec>/= 1 an. În cazul în care este preferată mixtura de analog, Aspart 30 >/= 10 ani, Lispro 25, Lispro 50 >/= 12 ani
Sarcina: Aspart, Lispro, Lispro 25, 50, Lispro NPL
Alăptare: Aspart, Lispro, Lispro 25, 50, Lispro NPL, Aspart 30
RECOMANDĂRI
excl
usiv
Măsurarea glicemiei pentru a permite diagnosticul precoce de pre-diabet/diabet zaharat de tip 2 (DZ2) trebuie efectuată la toate persoanele cu vârsta >45 de ani şi la persoanele mai tinere cu obezitate şi cel puţin un factor suplimentar de risc pentru diabet.
În săptămânile 24 - 28 de sarcină, femeile fără diagnostic anterior de diabet trebuie evaluate cu ajutorul testului de toleranţă orală la glucoză (prin administrarea orală a 75 g glucoză) pentru diagnosticul de diabet gestational.
Dest
inat
Pacienţii cu pre-diabet trebuie să primească recomandări referitoare la un stil de viaţă sănătos (reducerea şi menţinerea greutăţii corporale, activitate fizică cel puţin 150 de minute pe săptămână) şi informaţii asupra eficacităţii metodelor de prevenire a diabetului zaharat.
La pacienţii cu pre-diabet, mai ales la cei cu indicele de masă corporală (IMC) 2:35 kg/m
2
şi cu vârsta <60 de ani şi la femeile cu istoric de diabet zaharat gestaţional (DZG), trebuie luată în considerare prevenirea farmacologică a apariţiei diabetului prin administrarea tratamentului cu metformin împreună cu măsurile de modificare a stilului de viaţă.
La pacienţii cu pre-diabet monitorizarea trebuie făcută prin măsurarea glicemiei
à jeun
sau prin testul de toleranţă orală la glucoză (TTGO).
La pacienţii cu diabet zaharat, obiectivul general pentru controlul diabetului este protecţia cardio- renala si menţinerea HbA1c :S7,0% (53 mmol/mol), aceasta poate fi individualizata in funcţie de vârsta pacientului, speranţa sa de viaţa si existenta sau nu a complicaţiilor cronice si a comorbiditatilor.
La toţi pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 şi albuminurie crescută şi/sau disfuncţie renală se recomandă tratament cu statină pentru a reduce nivelul LDL-C cu cel puţin 50% indiferent de nivelul LDL-C la momentul iniţial.
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi boală cardiovasculară sau insuficienţă renală cronică şi la pacienţii cu vârsta >40 de ani fără diagnostic de boală cardiovasculară, dar cu cel puţin 1 factor de risc sau afectare de organ ţintă, se recomandă tratament hipolipemiant pentru a atinge nivelul LDL- C ţintă <70 mg/dl (1,8 mmol/l).
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 fără afectare de organ ţintă şi fără factori de risc, LDL-C ţintă este <100 mg/dl (2,6 mmol/l).
fizi
ce
Tensiunea arterială recomandată ca ţintă este <130/80 mm Hg.
pers
oanelo
r
Toţi pacienţii cu diabet zaharat trebuie să primească educaţie privind principiile generale ale dietei adecvate în diabet zaharat din partea personalului pregătit corespunzător (medic, nutriţionist, asistentă medicală în diabet zaharat, asistenta medicală de educaţie în diabet), utilizând metode şi tehnici variate, inclusiv telemedicina. Recomandările detaliate de nutriţie trebuie adaptate la nevoile şi posibilităţile fiecărui pacient.
Macronutrientul principal care determină necesarul de insulină peri-prandială este reprezentat de carbohidraţi. Instruirea asupra modului în care se poate estima conţinutul de carbohidraţi al unei mese pentru optimizarea tratamentului cu insulină trebuie să fie o componentă importantă în educaţia nutriţională la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1.
info
rmarii
Nu există o dietă universală care să fie potrivită pentru toţi pacienţii cu diabet zaharat. Proporţiile optime ale macronutrienţilor trebuie determinate individual, luând în considerare vârsta, nivelul de efort fizic, prezenţa complicaţiilor diabetului zaharat şi prezenţa comorbidităţilor.
excl
usiv
Datorită beneficiilor pleiotrope, exerciţiile fizice reprezintă o parte integrantă a controlului glicemic adecvat. Pentru efecte optime, exerciţiile fizice trebuie să se desfăşoare periodic, cel puţin o dată la 2-3 zile, dar de preferat în fiecare zi.
Starea psihică a pacientului trebuie evaluată la iniţierea tratamentului pentru diabet zaharat şi în timpului fiecărei vizite ulterioare.
Dest
inat
Depresia se asociază frecvent cu diabetul zaharat şi creşte semnificativ riscul de apariţie a complicaţiilor diabetului.
Pacienţii cu diabet trebuie evaluaţi pentru identificarea simptomelor de anxietate, dependenţă, tulburări de alimentaţie şi disfuncţie cognitivă. Aceste afecţiuni pot deteriora semnificativ abilitatea de adaptare la boală.
Educaţia reprezintă un element principal în tratamentul şi prevenirea diabetului zaharat. Toţii pacienţii cu diabet zaharat şi familiile/aparţinătorii trebuie să participe la orele de educaţie în diabet pentru a acumula cunoştinţe şi abilităţi pentru managementul bolii şi ca suport iniţierea şi menţinerea auto-controlului.
Principalele obiective ale educaţiei în diabetul zaharat sunt auto-îngrijirea eficientă, controlul metabolic, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi suportul pacienţilor şi familiilor lor. Eficacitatea educaţiei şi programele educaţionale trebuie monitorizate şi evaluate în mod regulat pentru îmbunătăţirea metodelor de aplicare.
Educaţia în diabet trebuie să fie centrată pe pacient şi pe nevoile sale individuale.
Atitudinea unită şi organizată a echipei multidisciplinare terapeutice în diabet are un efect benefic asupra controlului metabolic şi aspectului psihologic al tratamentului.
Metformin este prima opţiune terapeutică pentru iniţierea tratamentului medicamentos în diabetul zaharat de tip 2, cu excepţia situaţiilor în care este contraindicat sau nu este tolerat.
Dacă monoterapia cu dozele maxime recomandate sau tolerate devine insuficientă pentru a asigura protectia cardio-renală si pentru a obţine sau menţine nivelul ţintă HbA1c, se va proceda în conformitate cu schemele de la figurile 1-5. Această decizie nu trebuie amânată cu mai mult de 3-6 luni.
fizi
ce
Alegerea medicamentelor trebuie să fie individualizată, luând în considerare eficacitatea, complicaţiile, cumulul de factori de risc, morbiditatile pacientului, reacţiile adverse, efectul asupra greutăţii corporale, riscul de hipoglicemie şi preferinţele pacienţilor.
pers
oanelo
r
La pacienţii cu cumul de factori de risc, afecţiuni cardiovasculare, la cei cu infarct miocardic in antecedente si/sau cu insuficienta cardiaca, trebuie mai întâi luate în considerare medicamentele cu efect benefic stabilit asupra riscului cardiovascular. În asociere cu metformin, un asemenea efect a fost obţinut cu inhibitorii SGLT-2 si unii agonişti GLP-1.
info
rmarii
La pacienţii cu cumul de factori de risc si/sau boală renală cronică, se preferă utilizarea medicamentelor din cele cele doua clase terapeutice - iSGLT2 si AR-GLP-1 - datorită efectelor dovedite de protecţie asupra aparatului renal, în primul rând inhibitorii SGLT-2, dacă nu există contraindicaţii pentru utilizarea acestora.
Din cauza evoluţiei progresive a diabetului zaharat de tip 2, terapia cu insulină va fi indicată la majoritatea pacienţilor, pe parcursul evoluţiei bolii si pe măsura intensificării terapiei.
La fiecare consult, pacienţii cu diabet trebuie întrebaţi despre simptomele şi frecvenţa episoadelor de hipoglicemie.
excl
usiv
Pacienţii cu risc crescut de hipoglicemie clinic semnificativă (< 54 mg/dl; de ex., <3,0 mmol/l) trebuie să primească recomandare de tratament cu glucagon. Membrii familiei, aparţinătorii şi cadrele didactice implicate în îngrijirea copiilor şi adolescenţilor cu diabet trebuie să cunoască modalitatea de administrare a glucagonului.
Dest
inat
În cazul apariţiei episoadelor de hipoglicemie severă şi hipoglicemie asimptomatică trebuie luată în considerare modificarea tratamentului.
Tratamentul hipoglicemiei la un pacient cu stare de conştienţă păstrată (glicemie :S70 mg/dl) constă în administrarea orală a 15 g de glucoză sau un alt carbohidrat simplu. Dacă determinarea glicemiei repetată la un interval de 15 minute încă indică prezenţa hipoglicemiei, administrarea de glucoză trebuie repetată. Atunci când hipoglicemia se remite, pacientul trebuie să consume alimente (o gustare/masă) pentru a preveni hipoglicemia recurentă.
La pacienţii trataţi cu insulină care prezintă hipoglicemie asimptomatică sau manifestă un episod de hipoglicemie severă, obiectivul terapeutic trebuie să fie menţinerea unui nivel glicemic uşor mai ridicat timp de cel puţin câteva săptămâni, pentru a creşte, măcar parţial, nivelul de conştientizare a simptomelor asociate hipoglicemiei şi a preveni episoadele viitoare de hipoglicemie.
Planificarea sarcinii la femeile cu diabet zaharat reduce efectele adverse materne şi fetale/neonatale.
Se recomandă screening-ul general pentru hiperglicemie în timpul sarcinii. Criteriile de clasificare şi diagnostic pentru hiperglicemia în timpul sarcinii sunt în concordanţă cu ghidurile OMS. Screening-ul este recomandat în trimestrele 1 şi 3 de sarcină.
La iniţierea tratamentului pentru diabet zaharat la persoanele cu vârsta peste 65 de ani, ţintele terapeutice ar trebui stabilite individual, în funcţie de starea de sănătate a pacientului, funcţia sa cognitivă şi statusul socio-economic.
Unul dintre obiectivele principale ale tratamentului diabetului zaharat la persoanele cu vârsta peste 65 de ani este acela de a preveni apariţia hipoglicemiei prin individualizarea obiectivelor terapeutice şi evitarea medicamentelor asociate cu un risc crescut de hipoglicemie.
fizi
ce
La pacienţii cu vârsta peste 65 de ani fără complicaţii semnificative, ţintele terapeutice pot fi similare cu cele ale adulţilor mai tineri.
pers
oanelo
r
Când se intensifică tratamentul, valorile ţintă ale glicemiei, tensiunii arteriale şi nivelurilor de lipide trebuie ajustate în funcţie de vârsta pacientului, speranţa sa de viaţa si existenta sau nu a complicaţiilor cronice si a comorbiditatilor.
Eficienta intensificării terapiei va fi evaluată periodic la 3 luni sau ori de câte ori este nevoie. Dacă după 3 luni nu există ameliorări semnificative, se evaluează stilul de viaţă şi, dacă este necesar, se trece la o etapă superioară de tratament. Dacă la 3 luni există o tendinţă de ameliorare a controlului metabolic, se continua educaţiaşi etapa terapeutică.
info
rmarii
Pacienţii, inclusiv cei incluşi in Programul National de tratament al Diabetului Zaharat, vor fi monitorizaţi periodic din perspectiva echilibrului metabolic, al riscului cardiovascular si/sau al instalării si/sau evoluţiei complicaţiilor cronice. Eficienta terapiei trebuie urmărită la intervale regulate, cel puţin la fiecare 6 luni de către medicul diabetolog, prin determinarea glicemiei bazale, glicemiei postprandiale, HbA1c si cu ajutorul procedurilor specifice si al echipei multidisciplinare se va face screening-ul complicaţiilor cronice ale DZ.
excl
usiv
Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie justificata prin nivel de protectie cardio-renala asigurat si eventual probată prin determinarea cel puţin a glicemiei bazale şi postprandială, dar ideal si acolo unde este posibil şi a HbA1c.
Dest
inat
Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse si pentru evitarea complicaţiilor cronice cardio -renale (infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficienta cardiaca, insuficienta renala cronica).
La rezultate similare (în termenii protecţiei cardio-renale, a atingerii ţintelor terapeutice şi a calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu beneficii cardio-renale pe termen lung si cu un raport eficienţă-cost cât mai bun.
După asigurarea protecţiei cardio-renale si atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în condiţiile reducerii dozelor - se va testa doza minimă eficientă - si in condiţiile unui număr rezonabil de asocieri medicamentoase, fiind preferate moleculele cu beneficii suplimentare cardio-renale demonstrate in studii clinice randomizate.
Bibliografie:
1
International DiabetesFederation. Recommendations For Managing Type 2 Diabetes In Primary Care, 2017.
www.idf.org/managing-type2-diabetes;
2
American Diabetes Association - Standard of Medical Care in Diabetes - 2020 - Diabetes Care January 01 2020; volume 43 issue Supplement 1;
https://care.diabetesjournals.org/content/43/Supplement_1
;
3
Melanie J. Davies et al - Management of hyperglycaemia in type 2 diabetes, 2018. A consensus report by the American Diabetes Association (ADA) and the European Association for theStudy of Diabetes (EASD) Diabetologia (2018) - 61:2461-2498;
https://doi.org/10.1007/s00125-018-4729-5
).
4
www.gpnotebookeducation.com"
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 63 cod (H006C): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN TUMORI NEUROENDOCRINE se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 63 cod (H006C): DCI TUMORI NEUROENDOCRINE - TRATAMENT CU ANALOGI DE SOMATOSTATINĂ
fizi
ce
Clasificarea OMS a tumorilor neuroendocrine gastroentero-pancreatice (2017)
(WHO Classification of Tumours of the Digestive System, 2017) recunoaşte următoarele categorii de TNE:
Tumori (Neoplasme) neuroendocrine bine diferenţiate, NET G1 (Ki 67 < 3% sau număr de mitoze < 2/10 HPF)
pers
oanelo
r
Tumori (Neoplasme) neuroendocrine bine diferenţiate, NET G2 (Ki 67 între 3 - 20% sau număr de mitoze 2 - 20/10 HPF)
Tumori(Neoplasme) neuroendocrine bine diferenţiate, NET G3 (Ki 67>20% sau număr de mitoze >20/10 HPF)
Neoplasme neuroendocrine slab differentiate (Carcinoame neuroendocrine), NEC G3 (cu celule mici sau cu celule mari) (Ki 67 > 20% sau număr de mitoze > 20/10 HPF)
Neoplasme mixte neuroendocrine - nonneuroendocrine, MINEN (tumori neuroendocrine + adenocarcinoame / carcinoame scuamoase) G1-G3
info
rmarii
Grading-ul tumoral, pe baza indicelui de proliferare Ki-67, propus de ENETS
(Rindi G, et al. Virchows Arch. 2006; 449: 395 - 401):
Grading propus pentru TNE
Grad
Indexul mitotic (10 HPF*))
Indicele Ki-67 (%)
G1
< 2
< 3
G2
2 - 20
3 - 20
G3
> 20
> 20
excl
usiv
*) Ki-67 se bazează pe evaluarea a cel puţin 500 celule în ariile cu cel mai mare număr de mitoze ("hot spots"); pentru determinarea indexului Ki-67 evaluarea vizuală ocazională nu se recomandă, ci se recomandă numărarea manuală pe imagini printate.
Indexul mitotic se exprimă ca număr de mitoze pe 10 HPF (high power field = 0,2 mm
2
), cel puţin 40 câmpuri evaluate în zona cu cea mai mare densitate de mitoze şi se exprimă pe 10 HPF (2,0 mm
2
).
Dest
inat
Strategiile terapeutice pentru TNE includ: rezecţia chirurgicală a tumorii primitive, terapia cu analogi de somatostatin, imunoterapia (interferon), chimioterapia, radioterapia ţintită pentru receptorii peptidici (PRRT), tratamentul local al metastazelor hepatice (chemoembolizare transarterială, distrucţia prin radiofrecvenţă, rezecţia chirurgicală), precum şi terapiile biologice: inhibitorii de mTOR şi inhibitorii de receptori tirozin-kinazici.
Rezecţia chirurgicală a tumorii trebuie efectuată ori de câte ori tumora este localizată. Tratamentul cu analogi de somatostatină (Octreotid, Lanreotid) reprezintă un tratament eficace în controlul simptomatologiei de sindrom carcinoid şi în reducerea volumului tumoral (Octreotid, studiul PROMID şi Lanreotid autogel, studiul Clarinet şi Clarinet-OLE), în cazul TNE G1 şi G2, de ansă mijlocie, care au progresat, şi în tumorile neuroendocrine pancreatice şi intestinale cu Ki-67 < 10%. Profilul de siguranţă al acestor medicamente este foarte bun, sunt bine tolerate, dar sunt şi cazuri rezistente la tratament.
I. CRITERII DE DIAGNOSTIC
Examenul histopatologic cu imunohistochimie este obligatoriu
Imunohistochimie pozitivă pentru markerii pan-neuroendocrini: cromogranina A, sinaptofizina, enolaza specific neuronală (NSE), CD56, ATRX/DAXX, receptori somatostatinici.
Obligatoriu pentru încadrarea diagnostică este pozitivitatea a minim 2 markeri (cromogranina A, sinaptofizina, enolaza specific neuronală, CD56, receptori somatostatinici).
Pentru stabilirea agresivităţii tumorii este obligatorie determinarea indexului de proliferare Ki-67 sau a indexului mitotic.
În cazuri selecţionate sunt necesare coloraţii specifice pentru următorii hormoni: serotonină, gastrină, insulină, glucagon, VIP, etc sau imunohistochimia pentru receptorii de somatostatin.
Imagistica
fizi
ce
Metodele imagistice tradiţionale (radiografia toracică, ecografia abdominală, endoscopia digestivă superioară sau inferioară, TC torace, abdomen şi pelvis, RMN abdomen şi pelvis, echoendoscopia digestivă, bronhoscopia, scintigrafia osoasă cu techneţiu (dacă există simptomatologie specifică) pot evidenţia o tumoră primară sau metastatică, fără a putea preciza însă natura neuroendocrină.
pers
oanelo
r
Metodele imagistice moleculare cu specificitate mai mare sunt: scintigrafia receptorilor de somatostatină Octreoscan, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) cu trasori selectivi cum ar fi 11C- 5HTP sau 68Galium sau F-DOPA (fluoro dihidroxi-fenilalanina). PET-CT-ul cu 18-FDG este utilă doar în identificarea TNE slab diferenţiate, anaplazice şi a extinderii lor.
Criterii biochimice umorale
În ciuda anumitor limitări, cromogranina A este în prezent cel mai util marker circulant pentru tumorile carcinoide şi pancreatice şi este crescut la 60% până la 100% din NET-uri. La pacienţii cu TNE G3 cromogranina A plasmatică este adesea normală, dar enolaza specific neuronală (NSE) în plasmă poate fi modificată.
info
rmarii
Pentru tumorile carcinoide de intestin subţire se recomandă măsurarea 5-HIAA, a serotoninei şi a cromograninei A. Nivelurile crescute de serotonină, măsurată în urină ca 5 acid hidroxiindolacetic (5HIAA) sunt corelate cu sindromul carcinoid şi cu crizele carcinoide.
Markerii umorali specifici pentru diverse tipuri de tumori neuroendocrine sunt: gastrină, insulină, glucagon, ACTH - like, VIP, calcitonină, normetanefrine/metanefrine, VIP, etc.
Clinica
excl
usiv
Sindromul carcinoid (flush, diaree, obstrucţie bronşică, cianoză cutanată, boala cardiacă carcinoidă)/ manifestari legate de sindromul funcţional specific (gastrinom,vipom, somatostatinom, insulinom, etc)
Alte manifestări clinice (durere abdominală, obstrucţie intestinală, sindrom Cushing, acromegalie, etc)
Asimptomatic
Dest
inat
Diagnosticul pozitiv de TNE se stabileşte pe baza următoarelor criterii:
Diagnostic histopatologic de TNE cu imunohistochimie pozitivă pentru cromogranina A sau sinaptofizină sau NSE sau CD 56, etc
şi
indexul de proliferare Ki-67/mitotic certifică diagnosticul de TNE şi permit o clasificare corelată cu răspunsul la terapie şi cu prognosticul bolii. De asemenea, pot fi pozitivi receptorii de somatostatină SSTR 2 şi SSTR 5 pe examenul imunohistochimic la subtipuri selecţionate de NET (Tumori neuroendocrine cu secreţii hormonale specifice şi NET G3).
Confirmare imagistică a tumorii primare şi/sau a metastazelor (CT, RMN, echoendoscopia), scintigrafia tip Octreoscan sau PET-CT cu radiotrasori specifici.
Niveluri crescute de cromogranina A şi/sau serotonină şi/sau acid 5 hidroxiindolacetic (5-HIAA) cu semnificaţie clinică susţin diagnosticul de TNE funcţională.
De asemenea, nivelul crescut seric al hormonilor imunoreactivi specifici pancreatici, gastrici, medulosuprarenali, ai celulelor parafoliculare C tiroidiene sau paraneoplazici susţin diagnosticul în cazurile respective.
Există cauze de rezultate
fals pozitive
ale dozării de cromogranină A (medicamente: inhibitori de pompă protonică, antagonişti de receptori H2; insuficienţă renală; HTA; insuficienţă cardiacă; ciroză hepatică; hepatită cronică; pancreatită; gastrită atrofică cronică; sindrom de colon iritabil; artrită reumatoidă; BPOC; hipertiroidism; diferite adenocarcinoame, etc.).
Tumorile neuroendocrine cu secreţii hormonale specifice de tipul: insulinoamelor, gastrinoamelor, feocromocitoamelor, carcinoamelor medulare tiroidiene, etc. se diagnostichează prin teste specifice care evidenţiază hormonul produs în exces în sânge (prin imunodozări) sau în ţesutul tumoral (imunohistochimic).
Metode terapeutice:
Chirurgia radicală în boala locală/loco-regională sau citoreducţională în boala avansată/metastatică;
Tratamentul locoregional al metastazelor prin embolizarea sau chemoembolizarea arterei hepatice, ablaţie prin radiofrecvenţă (RFA), radioterapie internă selectivă (SIRT);
fizi
ce
Tratamentul medical cu analogi de somatostatină (Octreotid, Lanreotid) ca terapie de primă linie în TNE G1 şi G2, nemetastazate care au progresat sau cu metastaze care au progresat sau nu, funcţionale sau nefuncţionale.
pers
oanelo
r
TNE care au progresat sunt TNE cunoscute (rezecate curativ) la care la un bilanţ imagistic de urmărire, se constată creşterea tumorii, apariţia recidivei locoregionale sau a metastazelor.
Nu există
încă nici o indicaţie de folosire a analogilor de somatostatină
cu scop adjuvant în TNE G1 sau G2
, indiferent de localizarea tumorii primare sau pentru tratamentul posibilelor metastaze microscopice (ESMO 2012).
Chimioterapia sistemică (temozolomid plus capecitabina, 5FU plus leucovorin+/- oxaliplatin/irinotecan, etc)
Radioterapia externă pentru metastazele osoase şi cerebrale;
info
rmarii
Radioterapia cu analogi radioactivi de somatostatină: Indiu-DTPA-Octreotid, Ytriu90- DOTATOC şi Luteţiu177-DOTA-Octreotat;
Tratament medical imunologic cu Interferon.
PROTOCOL DE TRATAMENT
Principii
excl
usiv
Rezecţia chirurgicală radicală sau citoreducţională a tumorii primare şi metastazelor este indicaţia primară, utilă în orice moment al evoluţiei bolii dacă se poate face.
Tratamentul chimioterapic este indicat pentru TNE slab diferenţiate, anaplazice, dar şi pentru TNE pancreatice G1, G2 local avansate/metastazate.
Se poate asocia cu analogi de somatostatină, dacă prezintă elemente clinice de sindrom carcinoid clinic manifest, pentru care analogii de somatostatină devin terapie adjuvantă.
Dest
inat
Tratamentul cu analogi de somatostatină controlează eficient simptomatologia clinică, nivelul seric de hormoni şi progresia tumorală.
Studiul PROMID a arătat reducerea volumului tumoral cu Octreotid 30 mg/28 zile în TNE G1 şi G2, de ansă intestinală mijlocie care au progresat. Studiul Clarinet a arătat o creştere a supravieţuirii fără progresie la pacienţii cu NET pancreatice şi intestinale cu Ki-67 < 10%, care au prezentat stabilitatea bolii la includerea în studiu, indiferent de volumul tumoral hepatic. De asemenea, studiul Clarinet OLE a dovedit o creştere a folosirii Lanreotidului autogel 120 mg/28 zile la pacienţii incluşi în studiul Clarinet care au continuat tratamentul în studiul Clarinet OLE ceea ce a dovedit că analogul de somatostatină are şi efect antitumoral.
Radioterapia cu analogi radioactivi de somatostatină (PRRT) este disponibilă în prezent doar în centre europene de referinţă.
Tratamentul medical imunologic cu Interferon.
Criterii de includere în tratamentul cu analogi de somatostatină:
Diagnostic histopatologic de tumoră neuroendocrină G1/G2, cu imunohistochimie pozitivă pentru cromogranina A+/- sinaptofizină, +/- NSE+/- marker specific pentru TNE pancreatice functionale şi obligatoriu index de proliferare Ki-67/mitotic, cu tumoră prezentă sau metastaze/resturi tumorale prezente postoperator;
Tumori neuroendocrine avansate, nefuncţionale G1/G2, de ansă intestinală mijlocie sau cu localizare primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansa intestinală mijlocie, cu diagnostic histopatologic şi imunohistochimie pozitivă pentru cromogranina A sau
sinaptofizină sau NSE şi obligatoriu index de proliferare Ki-67/mitotic (Studiul PROMID, RCP Octreotid LAR)
Tumori neuroendocrine G1 şi un subset G2 (indice Ki-67 până la 10%) de origine mezenterică, pancreatică sau necunoscută (acolo unde a fost exclusă originea în hemicolonul stâng şi rect), la pacienţii adulţi cu boală local avansată nerezecabilă sau la cei cu boală metastatică, cu diagnostic histopatologic şi imunohistochimie pozitivă pentru cromogranina A sau sinaptofizină sau NSE şi obligatoriu index de proliferare Ki-67/mitotic (Studiul Clarinet).
fizi
ce
Prezenţa elementelor clinice de sindrom carcinoid şi unul dintre markerii serici crescuţi (cromogranina A +/- serotonina serică +/- 5-HIAA urinar).
pers
oanelo
r
Tumoră neuroendocrină slab diferenţiată, TNE G3 (inclusiv NET bronhopulmonar, nerezecabil sau metastazat - NCCN 2017 -), cu condiţia să fie însoţită de elemente clinice de sindrom carcinoid şi confirmate de un marker seric cu nivel crescut +/- prezenţa receptorilor de somatostatină SSTR 2 şi SSTR 5 în masa tumorală
info
rmarii
Tumorile neuroendocrine diferenţiate, funcţionale, cu secreţii hormonale specifice (gastrină, insulină, catecolamine, ACTH like, calcitonină, etc) care pe lângă tratamentul specific al acestor tumori (în funcţie de hormonul secretat şi imunohistochimia specifică) vor necesita şi o corecţie a unui sindrom clinic carcinoid asociat (cu serotonina serică crescută) sau care au receptori pentru somatostatină demonstraţi în masa tumorală.
Criterii de includere în tratamentul cu analogi de somatostatină: unul din următoarele criterii combinate sau unice
1+2 sau 1+3 sau 1+6
4
excl
usiv
5
Criterii de urmărire terapeutică
simptomatologie clinică de sindrom carcinoid/sindrom funcţional
markeri serici: cromogranina A, serotonina, 5-HIAA sau specific
evaluarea răspunsului tumoral (imagistic)
Dest
inat
Prima evaluare se efectuează după 3-6 luni de tratament (a + b), apoi la 6 luni de tratament (a + b + c). Orice mărire a dozei de tratament (în limitele permise de protocol) necesită reevaluare la 3-6 luni (a + b).
Rezultatele evaluării:
ameliorarea/controlarea simptomatologiei clinice
scăderea concentraţiilor plasmatice ale markerilor hormonali
stabilizarea/reducerea volumului tumoral, evaluat imagistic
justifică menţinerea aceleiaşi doze. În caz contrar se recomandă creşterea dozei, în limitele prevăzute de protocol.
Posologie
Octreotid (forme cu eliberare prelungită - LAR)
30 mg i. m. la fiecare 4 săptămâni (28 de zile), cu posibilitatea creşterii progresive a dozei până la maxim 60 mg/28 zile (40 mg/28 zile; 50 mg/28 zile; 60 mg/28 zile).
Pentru tratamentul pacienţilor cu simptome asociate tumorilor neuroendocrine funcţionale gastro-entero-pancreactice (RCP Octreotid LAR) doza iniţială este 30 mg, i. m. la fiecare 28 zile.
Lanreotid Autogel 120 mg
- soluţie injectabilă s.c. profund în regiunea gluteală, cu eliberare prelungită, conţine acetat de lanreotidă, asigurând injectarea s.c. profund a 120 mg Lanreotid. Doza iniţială recomandată este de 120 mg s.c. profund la interval 28 de zile.
Ţinând cont de variabilitatea sensibilităţii tumorilor la analogii de somatostatină, este recomandat să se înceapă tratamentul cu injecţii test de analogi de somatostatină cu acţiune scurtă (Octreotid 100 µg x 3/zi subcutan), pentru a evalua calitatea răspunsului (simptome legate de tumora carcinoidă, secreţii tumorale) şi toleranţă.
Doza iniţială este de o injecţie de Lanreotid autogel s.c. profund la fiecare 28 zile sau Octreotid LAR 30 mg, i. m. odată la 28 de zile. Doza maximă de Octreotid LAR este de 60 mg/28 zile, iar de Lanreotid autogel 120 mg/28 zile.
fizi
ce
În lipsa răspunsului la doza maximă cu unul dintre analogii de somatostatin se recomandă reevaluarea pacientului într-o clinică medicala, gastroenterologică, endocrinologică sau oncologică şi schimbarea recomandării terapeutice cu celălalt analog de somatostatină (dacă a fost pe Octreotid LAR 60 mg/28 zile va trece pe Lanreotid autogel 120 mg/28 zile sau invers dacă a fost pe Lanreotid autogel 120 mg/28 zile va trece pe Octreotid LAR 60 mg/28 zile)
pers
oanelo
r
Administrarea se va face în exclusivitate de către personal medical specializat, sub supravegherea medicului de familie sau a medicului prescriptor, conform ghidului de injectare. Medicul curant este obligat să informeze pacientul asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor pentru monitorizarea tratamentului.
Monitorizarea tratamentului
info
rmarii
Există obligativitatea înscrierii pacientului de către acest medic, în Registrul Naţional de Tumori Endocrine de la Institutul Naţional de Endocrinologie, abilitat de către Ministerul Sănătăţii, din momentul în care acesta va deveni funcţional.
Perioadele de timp la care se face monitorizarea de către medicul curant: endocrinolog/oncolog/gastroenterolog:
după trei-şase luni de tratament cu un analog de somatostatină la doza recomandată
dacă se menţine controlul terapeutic, cel puţin stabil sau beneficiu clinic, cu preparatul şi doza recomandată anterior, reevaluarea se face la fiecare 6 luni de tratament
excl
usiv
dacă preparatul şi doza recomandată de medicul curant nu sunt eficiente la 3 luni, se poate recomanda creşterea dozei, dar nu peste doza maximă recomandată în protocol, cu reevaluare după alte 3-6 luni.
Criterii de întrerupere a terapiei
Dest
inat
progresia bolii, evidenţiată imagistic, pe doza maximă admisă (Octreotid LAR 60 mg/28 zile sau Somatuline autogel 120 mg/28 zile), dar în absenţa simptomatologiei clinice de sindrom carcinoid
apariţia reacţiilor adverse severe sau a contraindicaţiilor
lipsa de complianţă la tratament şi monitorizare
decesul pacientului
PRESCRIPTORI:
medicii endocrinologi şi/sau oncologi şi/sau gastroenterologi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 81 cod (L002G): DCI TRATAMENT IMUNOMODULATOR - SCLEROZĂ MULTIPLĂ se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 81 cod (L002G): DCI TRATAMENT IMUNOMODULATOR - SCLEROZĂ MULTIPLĂ
fizi
ce
pers
oanelo
r
Terapia imunomodulatoare a pacienţilor cu scleroză multiplă trebuie să se desfăşoare - aşa cum prevăd şi recomandările Ghidului European EAN/ECTRIMS 2018, numai în secţii de neurologie în care medicii specialişti şi primari neurologi au competenţa şi experienţa necesară pentru diagnosticul, tratamentul, monitorizarea bolii şi controlul reacţiilor secundare în această patologie, aflate în unităţi medicale în care există dotările cu aparatura de investigaţii necesară realizării acestor activităţi specifice. Criteriile de acreditare ale acestor secţii de neurologie au fost elaborate, şi vor fi periodic revizuite şi adaptate cerinţelor ghidurilor internaţionale, de către Comisia de Neurologie a Ministerului Sănătăţii. Se va avea în vedere ca aceste centre medicale să fie repartizate cât mai omogen pe întreg teritoriul ţării, şi să fie într-un număr suficient de mare pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii optime, iar pacienţii cu această afecţiune din orice parte a ţării să aibă acces cât mai facil la acestea.
info
rmarii
Scleroza multiplă reprezintă cea mai invalidantă boală a adultului tânăr, afectând un număr important de pacienţi la vârsta de maximă activitate socio-profesională, având deci implicaţii socio-economice semnificative dar şi
determinând
o alterare severă a calităţii vieţii acestor pacienţi. Singurul
tratament modificator al evoluţiei bolii
eficient aprobat în acest moment la pacienţii diagnosticaţi cu scleroză multiplă, pe plan intern şi internaţional, este cel imunomodulator pentru următoarele categorii de pacienţi:
Sindromul clinic izolat (CIS);
excl
usiv
Forma cu recurenţe şi remisiuni;
În stadiile iniţiale ale formei secundar progresive;
Pentru recurenţele care pot să apară în formele progresive de boală;
Forma primar progresivă (recent aprobată pe plan internaţional).
Dest
inat
Acest tip de tratament este unul de prevenţie secundară a invalidităţii severe (fizice şi mintale) la pacienţii cu scleroză multiplă, deoarece pentru această afecţiune nu există în prezent un tratament curativ.
Studiile cost-eficienţă au evidenţiat în mod clar faptul că dacă tratamentul imunomodulator este introdus cât mai aproape de momentul debutului clinic al sclerozei multiple clinic definite sau de preferat în stadiul de eveniment clinic unic cu modificări IRM de leziuni demielinizante multifocale în sistemul nervos central diseminate în timp şi spaţiu ("sindrom clinic izolat" - CIS), cel puţin pentru interferonul beta 1b, interferonul beta 1a - atât pentru forma cu administrare i.m., cât şi s.c., pentru glatiramer acetat şi pentru teriflunomide,
cheltuielile directe
dar mai ales cheltuielile indirecte (în primul rând cele legate de tratamentul cu imunomodulatoare modificatoare ale evoluţiei bolii) sunt
semnificativ mai mici
decât dacă tratamentul se iniţiază în formele mai avansate de boală.
Criteriile de includere a pacienţilor cu scleroză multiplă în tratamentul imunomodulator
Diagnostic de certitudine de SM (SM formă clinic definită conform criteriilor McDonald
revizuite în 2018
), forma recurent-remisivă, forma recurent remisivă cu boala activă formă secundar progresivă sau forma primar progresivă (cu imunomodulatoare autorizate la înregistrare pentru fiecare formă de boală);
Eveniment clinic unic cu modificări IRM de leziuni demielinizante multifocale în sistemul nervos central diseminate în timp şi spaţiu (sindromul clinic izolat - CIS) cu modificări IRM caracteristice de SM (ceea ce presupune excluderea altor afecţiuni care se pot manifesta asemănător clinic şi imagistic);
Pacienţii cu scleroză multiplă sau sindrom clinic izolat care au fost incluşi în studii clinice aprobate oficial, cu medicamente imunomodulatoare, vor fi preluaţi în programul naţional de tratament la sfârşitul studiului, pentru continuarea tratamentului bolii.
Pacienţii cu scleroză multiplă sau sindrom clinic izolat care au fost incluşi în studii clinice aprobate oficial, la sfârşitul studiului, sau pacienţii incluşi în alte programe de acces la terapie aprobate oficial sau terapii iniţiate în străinătate, cu medicamente imunomodulatoare, vor fi preluaţi în programul naţional de tratament pentru continuarea tratamentului bolii.
fizi
ce
Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul imunomodulator sau contraindicaţii ale acestuia:
Lipsa criteriilor de certitudine a diagnosticului de SM;
Contraindicaţii determinate de comorbidităţi asociate:
pers
oanelo
r
tulburări psihiatrice, în special depresia medie sau severă(
1
);
afecţiuni hematologice grave, afecţiuni hepatice grave, neoplazii, insuficienţă renală severă, alte afecţiuni cu risc vital sau de agravare, incompatibile cu medicamentele imunomodulatoare indicate, infecţie HIV.
Intoleranţa la unul dintre medicamentele imunomodulatoare;
Contraindicaţii determinate de condiţii fiziologice(
2
):
sarcina în evoluţie (doar pentru unele imunomodulatoare, nu pentru toate, conform Ghidului EAN/ECTRIMS 2018 şi actualizărilor RCP pentru fiecare produs medicamentos
info
rmarii
- ref. mai jos);
alăptarea (doar pentru unele imunomodulatoare, nu pentru toate, conform RCP produse).
Imobilizare definitivă la pat (EDSS >= 8);
excl
usiv
Lipsa anticorpilor protectivi pentru unii agenţi patogeni infecţioşi (anticorpi anti-HBs, anti- virus varicelo-zosterian, anti-virus rujeolos, anti-virus urlian, anti-virus rubeolic) în cazul doar al unora dintre imunomodulatoare în mod specific; în această din urmă situaţie medicamentele respective pot fi folosite după realizarea vaccinărilor specifice. În cazul vaccinării cu un vaccin cu virus viu sau virus viu atenuat, nu se va folosi o terapie cu un imunomodulator care produce limfopenie specifică sau non-specifică, pe durata vaccinării; aceste medicamente pot fi folosite după terminarea vaccinării şi stabilizarea efectelor acesteia.
Dest
inat
Pozitivitatea testului la Quantiferon pentru bacilul tuberculos impune consult de pneumo- ftiziologie; în cazul absenţei semnelor clinice şi radiologice de tuberculoză se va face tratament tuberculostatic timp de 6 luni (conform schemei indicate de către medicul specialist pneumo-ftiziolog), după care se poate iniţia tratamentul specific imunomodulator pentru scleroza multiplă.
Refuzul pacientului de a accepta sau continua tratamentul;
Nerespectarea repetată de către pacient a vizitelor obligatorii de monitorizare medicală.
În special pentru tratamentul imunomodulator care accentuează depresia, de exemplu interferonul beta (cu variantele beta 1a sau 1b); aceşti pacienţi pot beneficia de tratament cu glatiramer acetat, teriflunomida, natalizumab sau alţi agenţi cu mecanism de acţiune similar.
În situaţii speciale în care se consideră că beneficiul pentru mamă depăşeşte riscul pentru făt sau nou-născut, glatiramerul acetat 20 mg sau alte imunomodulatoare menţionate în Ghidul din 2018 al EAN/ECTRIMS ar putea fi administrate pe parcursul sarcinii şi alăptării, deoarece în conformitate cu RCP, nu au fost înregistrate date de toxicitate materno-fetală (ref. mai jos).
Acest protocol terapeutic pentru România îşi însuşeşte în integralitatea lor RECOMANDĂRILE GHIDULUI EAN/ECTRIMS 2018 pentru cazurile de sarcină asociată sclerozei multiple:
Trebuie adus la cunoştinţa femeilor cu potenţial gestaţional că tratamentele imunomodulatoare pentru scleroza multiplă nu sunt recomandate pentru a fi utilizate în sarcină, cu excepţia cazurilor în care beneficiul clinic pentru mamă depăşeşte riscul pentru făt, evaluat de către medicul curant, în conformitate cu recomandările EAN/ECTRIMS şi RCP produs.
Pentru femeile care îşi planifică o sarcină, dacă există un risc crescut de recidivare a bolii, se recomandă folosirea interferonului-beta sau a glatiramerului acetat până la confirmarea sarcinii. În cazuri foarte specifice de boală activă, se poate lua în considerare continuarea acestor tratamente şi în cursul sarcinii. Interferon beta 1a poate fi utilizat în timpul sarcinii şi alăptării. Nu se anticipează efecte dăunătoare asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi.
Pentru femeile cu activitate crescută persistentă a bolii, recomandarea generală este de a amâna sarcina. Pentru acele femei, care în pofida acestei recomandări, decid totuşi să aibă o sarcină sau au o sarcină neplanificată:
fizi
ce
se poate lua în considerare tratamentul cu natalizumab pe toată durata sarcinii, după o discuţie completă privind potenţialele implicaţii ale acestei decizii;
pers
oanelo
r
tratamentul cu alemtuzumab poate fi o opţiune de alternativă terapeutică pentru sarcinile planificate în cazurile foarte active, dar cu obligativitatea de a avea un interval de minimum 4 luni de la ultima perfuzie cu alemtuzumab până la data concepţiei.
Scheme terapeutice în tratamentul imunomodulator
info
rmarii
Medicul curant poate alege de regulă (fiind şi excepţii detaliate mai jos) ca primă soluţie terapeutică, în funcţie de forma clinică de SM şi complianţa pacientului, următoarele medicamente de primă alegere: Interferon beta 1a cu administrare I.M., Interferon 1a cu administrare S.C. (cele două forme de Interferon 1a, sunt considerate două DCI diferite datorită caracteristicilor lor diferite farmacokinetice), Interferon beta 1b, Peginterferon beta 1a, Glatiramer acetat (sub formă de Copaxone sau alţi glatiramoizi, aceste medicamente nefiind însă interşanjabile deşi au acelaşi DCI, fiind medicamente complexe non-biologice care nu corespund criteriilor EMA şi FDA pentru definiţia genericelor), Teriflunomide, sau în situaţii particulare (forme de boală active conform criteriilor clinice şi IRM din RCP pentru fiecare produs medicamentos), Natalizumab, Alemtuzumab, Fingolimod, Ocrelizumab, Dimethyl Fumarate.
excl
usiv
Tratamentul iniţiat este continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie şi nu dezvoltă reacţii adverse sau eşec terapeutic care să impună oprirea/schimbarea terapiei.
Evaluarea răspunsului la tratament se face prin:
examen clinic o dată la 6 luni (sau ori de câte ori evoluţia clinică o impune)
evaluarea scorului EDSS anual (sau ori de câte ori evoluţia clinică o impune)
Dest
inat
evidenţa anuală a numărului de recăderi clinice
examen IRM cerebral anual (cel puţin în primii 2 ani de tratament, apoi ori de câte ori există argumente medicale care să justifice medicaţia)
Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate recomanda continuarea, schimbarea sau întreruperea tratamentului administrat.
La pacienţii trataţi, cu evoluţie favorabilă stabilă şi fără reacţii adverse, nu este recomandată oprirea tratamentului, aceasta putând precipita reactivarea bolii.
Întreruperea temporară a tratamentului
În condiţiile unei sarcini programate,
poate necesita ca regulă generală (de la care există şi excepţii
- ref. mai jos),
întreruperea tratamentului cu respectarea unor intervale de timp corespunzătoare farmacokineticii fiecărei molecule.
Pe lângă întreruperea tratamentului, la pacienţii cu
Teriflunomide
este necesară
aplicarea unei proceduri de eliminare accelerată folosind colestiramină sau cărbune activ
, cel puţin cu două luni înainte de concepţie.
În cazul unei sarcini neplanificate, procedura trebuie iniţiată imediat.
Eşecul tratamentului imunomodulator are următoarele semne:
Pacientul are aceeaşi frecvenţă a recăderilor ca şi înainte de iniţierea terapiei actuale;
Persistenţa activităţii bolii evidenţiată prin criterii de imagistică IRM;
Agravarea dizabilităţii produse de boală sau a activităţii bolii (din punct de vedere clinic şi/sau imagistic - IRM), sub tratament;
Agravarea treptată a dizabilităţii fără apariţia unui nou puseu, sau a unor semne imagistice (IRM) de activitate a bolii;
fizi
ce
Progresia continuă a dizabilităţii timp de un an, în absenţa puseelor şi semnelor IRM care nu răspund la medicaţia imunomodulatoare;
Reacţii adverse severe.
În caz de eşec al tratamentului imunomodulator, se iau în considerare:
pers
oanelo
r
Întreruperea tratamentului imunomodulator;
Schimbarea medicamentului imunomodulator;
Schimbarea tratamentului cu un medicament mai activ precum natalizumab în următoarele situaţii:
sub tratament pacientul face cel puţin 1 recădere clinică iar examenul IRM cerebral şi spinal evidenţiază cel puţin 9 leziuni noi pe imaginile T2 sau cel puţin 1 leziune hipercaptantă pe parcursul unui an;
boala are o progresie continuă sub tratamentul iniţial.
info
rmarii
Schimbarea cu un medicament mai activ precum alemtuzumab în următoarele condiţii:
Pacienţii care nu au răspuns adecvat la cel puţin o terapie modificatoare de boală (TMB), prezentând cel puţin un puseu în anul precedent în timpul tratamentului (cel puţin un puseu sub medicaţie la mai mult de 6 luni de la începerea tratamentului imunomodulator modificator de boală) şi cel puţin nouă (9) leziuni T2-hiperintense sau cel puţin o leziune hipercaptantă de contrast pozitivă la examenul IRM comparativ cu cea anterioară recentă.
asocierea altor medicamente simptomatice
excl
usiv
asocierea corticoterapiei de scurtă durată
administrarea unui medicament imunosupresor
Prescriptori:
Dest
inat
Medicii din specialitatea neurologie din centrele nominalizate pentru derularea programului naţional al bolilor neurologice - scleroza multiplă.
Clase de medicamente
Interferon beta 1b
(medicamentele biologice corespunzătoare comercializate aprobate în România pentru acest DCI sunt identice ca indicaţii, doze şi mod de administrare).
Indicaţii la iniţierea terapiei:
Formele de scleroză multiplă cu recăderi şi remisiuni cu scor EDSS la iniţierea tratamentului între 0 - 5,5;
Sindromul clinic izolat (cu diagnostic de scleroză multiplă confirmat conform criteriilor internaţionale McDonald revizuite în 2018);
Formele de scleroză multiplă secundar progresivă cu scor EDSS de până la 6.5.
Doze şi mod de administrare:
8 milioane UI/doză, 1 dată la 2 zile, subcutanat.
Interferon beta 1a
cu administrare intramusculară Indicaţii la iniţierea terapiei:
Formele de scleroză multiplă cu recăderi şi remisiuni cu scor EDSS la iniţierea tratamentului între 0 - 5,5;
Sindromul clinic izolat (cu diagnostic de scleroză multiplă confirmat conform criteriilor internaţionale McDonald revizuite în 2018);
Doze şi mod de administrare:
30 micrograme/doză, 1 dată pe săptămână, intramuscular
Observaţie: prezintă uneori avantajul unei mai bune complianţe datorită frecvenţei mai rare de administrare, ceea ce recomandă această intervenţie în special pentru formele de debut ale bolii, la pacienţii foarte tineri.
fizi
ce
Interferon beta 1a cu administrare subcutanată Indicaţii la iniţierea terapiei:
Formele de scleroză multiplă cu recăderi şi remisiuni cu scor EDSS la iniţierea tratamentului între 0 - 5,5;
Sindromul clinic izolat după primul puseu clinic de boală;
Recăderile suprapuse uneia dintre formele cu evoluţie progresivă.
pers
oanelo
r
Doze şi mod de administrare:
44 micrograme/doză, de 3 ori pe săptămână, subcutanat.
La pacienţii între 12 şi 18 ani, se va administra doar în doză de 22 micrograme s.c. de 3 ori pe săptămână.
info
rmarii
Glatiramer acetat
Indicaţii la iniţierea terapiei:
Formele de scleroză multiplă cu recăderi şi remisiuni cu scor EDSS la iniţierea tratamentului între 0 - 5,5;
Sindromul clinic izolat.
Doze şi mod de administrare
(cu aceleaşi indicaţii indiferent de medicamentul utilizat, în funcţie de preferinţă şi toleranţa pacientului):
20 mg/doză, o dată pe zi, subcutanat;
40 mg/doză, cu administrare s.c. 3 doze/săptămână.
excl
usiv
Ambele doze sunt utile, deoarece doza de 20 mg datorită prezintă efecte adverse mai reduse, în timp de doza de 40 mg este preferată datorită modului mai rar de administrare.
Observaţii:
Dest
inat
Glatiramer acetat (GA) poate fi utilizat şi pentru pacienţii care sunt sub tratament cu interferon- beta la care eficacitatea acestuia începe să scadă din motive biologice şi medicale.
Se poate recomanda acest medicament preferenţial pentru pacienţii la care există semne clinice şi imagistice de pierdere axonală şi atrofie cerebrală secundară, deoarece unele studii arată posibile efecte neuroprotectoare.
Un medicament cu DCI glatiramer acetat, nu poate fi înlocuit automat (interschimbabil) cu un alt medicament cu acelaşi DCI (respectiv tot glatiramer acetat), deoarece aceste medicamente nu sunt generice între ele, fiind structural medicamente complexe non-biologice, care conform criteriilor EMA şi FDA de definire a genericelor nu se pot încadra în această categorie, iar echivalarea lor terapeutică se face după o metodologie diferită de cea legală pentru generice.
Peginterferon Beta 1-a
Indicaţii la iniţierea terapiei:
Peginterferon - beta - 1a este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu scleroză multiplă formă recurent-remisivă.
Doze şi mod de administrare
Peginterferon beta 1a se administrează subcutanat. Doza recomandată este de 125 micrograme o dată la 14 zile.
Pentru a limita reacţiile adverse se recomandă titrarea dozei administrate, astfel:
-
În Ziua 1 (Ziua în care se administrează pentru prima dată medicamentul) se va administra o doză de 63 de micrograme.
La distanţă de 14 zile (Ziua 15) se va administra o doză de 94 de micrograme.
La distanţă de alte 14 zile (Ziua 29) se va administra o doză de 125 de micrograme.
Ulterior se va administra Peginterferon - beta - 1a 125 micrograme/sc o dată la 14 zile. Pentru a facilita titrarea dozei poate fi utilizat Pachetul de iniţiere a tratamentului cu Peginterferon - beta - 1a ce conţine 1 pen preumplut cu Peginterferon - beta - 1a 63 micrograme şi 1 pen preumplut cu Peginterferon - beta - 1a 94 micrograme.
Contraindicaţii şi precauţii
fizi
ce
Peginterferon - beta - 1a este contraindicat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la Interferon beta sau la oricare dintre excipienţii asociaţi.
Siguranţa şi eficienţa Peginterferon - beta - 1a la populaţia cu vârste < 18 ani şi > 65 de ani nu este cunoscută.
pers
oanelo
r
Nu este necesară ajustarea dozei de Peginterferon - beta - 1a la pacienţii cu insuficienţă renală. Siguranţa administrării acestui medicament la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este cunoscută. Peginterferon - beta - 1a este inclus în categoria C de risc pentru administrarea pe parcursul sarcinii.
Măsuri necesare pentru limitarea efectelor adverse
(* adaptat după: Kolb-Maurer et al. "An update on Peginterferon beta-1a Management in Multiple Sclerosis: results from an interdisciplinary Board of German and Austrian Neurologists and Dermatologists"- BMC Neurology - 2019, 19:130 şi RCP Peginterferon - beta - 1a)
info
rmarii
Cele mai frecvente reacţii adverse ale Peginterferon - beta - 1a sunt reacţiile cutanate la locul injectării şi sindromul pseudo-gripal tranzitoriu manifestat prin febră, frison, mialgii, artralgii şi cefalee ce survin la câteva ore după administrare.
Pentru a diminua riscul de apariţie a reacţiilor cutanate la locul injectării, se recomandă:
Instruirea atentă a pacienţilor cu privire la tehnica de administrare a Peginterferon - beta - 1a
Încălzirea soluţiei de Peginterferon - beta - 1a la temperatura ambientală înainte de administrare
excl
usiv
Injectarea subcutanată în regiuni tegumentare diferite la fiecare administrare
În cazul apariţiei eritemului la locul de injectare, se recomandă:
Aplicarea de comprese reci cu ceai negru (efect antiinflamator local)
Aplicarea de creme ce conţin Polidocanol 5% (efect de reducere a pruritului şi eritemului)
Dest
inat
În cazul apariţiei eczemelor severe sau a leziunilor indurate pot fi administrare preparate topice cu corticosteroizi
În ceea ce priveşte sindromul pseudo-gripal, se recomandă:
Informarea pacienţilor cu privire la posibilitatea apariţiei acestor manifestări clinice şi la medicamentele ce pot fi administrate pentru a reduce impactul şi severitatea acestor simptome.
Titrarea dozei la iniţierea tratamentului de Peginterferon - beta - 1a conform recomandărilor de mai sus are de cele mai multe ori ca rezultat reducerea riscului de apariţie a acestor simptome.
Administrarea profilactică sau concomitentă a medicamentelor cu efecte antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice (Ex: Acetaminofen, Ibuprofen, Naproxen) poate preveni apariţia sau ameliora simptomele sindromului pseudo-gripal.
Explorări paraclinice necesare înainte de iniţierea tratamentului
Analize de sânge: Hemoleucogramă, AST, ALT, GamaGT, Bilirubină, Creatinină, markeri de inflamaţie, TSH, test de sarcină (pentru pacienţii de sex feminin)
Explorare imagistică prin rezonanţă magnetică (cerebrală/spinală): conform procedurilor obişnuite pentru diagnosticul sclerozei multiple
Explorări paraclinice necesare pentru monitorizarea pacienţilor
Analize de sânge: Hemoleucogramă, AST, ALT, GamaGT, Bilirubină, Creatinină - la o lună de la iniţierea tratamentului cu Peginterferon - beta - 1a, ulterior o dată/3 luni pe parcursul
primului an de tratament, ulterior o dată/6 - 12 luni în funcţie de particularităţile individuale ale pacientului.
TSH - periodic
Explorare imagistică prin rezonanţă magnetică (cerebrală/spinală): conform procedurilor obişnuite pentru managementul pacienţilor cu scleroză multiplă
fizi
ce
Teriflunomidum
Indicaţii la iniţierea terapiei:
Scleroză multiplă recurent-remisivă cu scor EDSS la iniţierea tratamentului între 0 - 5,5 şi la pacienţii cu un singur eveniment clinic (CIS) la un pacient cu leziuni demielinizate diseminate în spaţiu şi timp evidenţiate prin IRM cerebral şi spinal;
pers
oanelo
r
Doză şi mod de administrare:
14 mg/doză, o dată pe zi, oral.
Observaţii:
Nu este necesară o perioadă de aşteptare atunci când se iniţiază tratamentul cu teriflunomidum după administrarea de interferon beta sau acetat de glatiramer sau atunci când se începe tratamentul cu interferon beta sau cu acetat de glatiramer după cel cu teriflunomidum;
info
rmarii
Se recomandă precauţie atunci când se efectuează schimbarea de la tratamentul cu natalizumab la tratamentul cu teriflunomidum datorită timpului de înjumătăţire plasmatică prelungit al natalizumabului.
Înainte de începerea tratamentului cu teriflunomidum trebuie evaluate următoarele:
Tensiunea arterială, alanin-aminotransferaza (ALT), glutamic-piruvat-transferaza (GPT) serice, hemoleucograma completă, inclusiv numărătoarea diferenţiată a leucocitelor şi a numărului de trombocite.
excl
usiv
În timpul tratamentului cu teriflunomidă trebuie monitorizate următoarele:
Tensiunea arterială, ALT, GPT; hemoleucograma completă trebuie efectuată pe baza semnelor şi simptomelor (ex. de infecţii) din timpul tratamentului.
Pentru procedura de eliminare accelerată:
Dest
inat
Se administrează colestiramină - 8 g de 3 ori pe zi, timp de 11 zile, sau se poate utiliza colestiramină 4 g de 3 ori pe zi, în cazul în care colestiramina în doza de 8 g nu este bine tolerată;
Alternativ, se administrează pulbere de cărbune activat - 50 g la fiecare 12 ore, timp de 11 zile;
Se vor verifica concentraţiile plasmatice prin două determinări repetate, la interval de 14 zile, şi se va respecta un interval de minim 1,5 luni între prima concentraţie plasmatică mai mică de 0,02 mg/l şi momentul unei concepţii planificate.
Natalizumab
Indicaţii la iniţierea terapiei:
Medicament pentru cazurile foarte active de SM cu recăderi şi remisiuni la care unul dintre medicamentele de prima alegere (interferon-beta, glatiramer acetat sau teriflunomidum) nu a putut controla satisfăcător activitatea bolii, raportat la dinamica bolii (cel puţin 2 sau mai multe pusee care produc invaliditate într-un an şi cu una sau mai multe leziuni hipercaptante de contrast la IRM craniană sau cel puţin 9 leziuni noi pe imaginile T2 cu o IRM craniană recentă) şi nu la scorul EDSS.
Poate fi folosit ca tratament imunomodulator de prima alegere în formele recurent remisive cu evoluţie rapidă (definită prin 2 sau mai multe recidive care produc invaliditate într-un an şi
cu 1 sau mai multe leziuni captante de contrast evidenţiate la IRM craniană, sau o creştere semnificativă a încărcării leziunilor T2 comparativ cu o IRM anterioară recent).
Doze şi mod de administrare:
300 mg/doză, o administrare la 4 săptămâni în perfuzie i.v. cu durată de 1 oră.
Observaţii:
Nevoia excluderii leucoencefalopatiei multifocale progresive la iniţierea tratamentului;
fizi
ce
Evaluarea indexului pentru anticorpii anti-virus JC înainte de iniţierea tratamentului, la 2 ani după iniţierea tratamentului, sau ori de câte ori situaţia clinică şi/sau imagistică o impune; la cei cu index iniţial mai mic de 1,5 care nu au utilizat anterior imunosupresoare, după ce ating o vechime de 2 ani a tratamentului, se va reevalua periodic la 6 luni acest parametru;
pers
oanelo
r
Monitorizarea clinică, biologică şi imagistică pe întreaga durată a tratamentului pentru depistarea precoce a reacţiilor adverse grave ce impun întreruperea imediată a tratamentului:
leucoencefalopatie multifocală progresivă;
infecţii, în special cu germeni condiţionat patogeni;
insuficienţă hepatică;
reacţii de hipersensibilitate.
Alemtuzumabum
info
rmarii
Observaţie: Intervenţie cu raport existent de Evaluare a Tehnologiilor Medicale (ETM) din partea ANMDMR; este în prezent inclus în programul naţional de tratament al sclerozei multiple prin contractare de tip cost-volum prin CNAS.
Indicaţii la iniţierea terapiei:
Pacienţii adulţi cu scleroză multiplă recurent-remisivă (SMRR), cu boală activă, definită prin caracteristici clinice şi/sau imagistice, respectiv:
excl
usiv
Pacienţi, netrataţi anterior (naivi), cu cel puţin două recăderi invalidate în ultimul an (cel puţin 2 pusee în ultimii doi ani din care cel puţin un puseu în ultimele 12 luni) şi cu cel puţin o leziune IRM - captantă de contrast pozitivă sau creşterea semnificativă a încărcăturii lezionale T2 comparativ cu un examen IRM anterior recent.
Dest
inat
Pacienţii care nu au răspuns adecvat la cel puţin o terapie modificatoare de boală, prezentând cel puţin un puseu în anul precedent, la mai mult de 6 luni de la începerea tratamentului imunomodulator modificator de boală şi cel puţin 9 leziuni T2 - hiperintense sau cel puţin o leziune captantă de contrast pozitivă la examenul IRM.
Doze şi mod de administrare:
Terapia este recomandată sub forma a 2 cicluri de tratament, cu o perioadă de urmărire a siguranţei la pacienţi, de la iniţierea tratamentului şi până la 48 de luni după ultima perfuzie.
Doza recomandată de alemtuzumab este de 12 mg pe zi, administrată în perfuzie intravenoasă pe parcursul a 2 cicluri iniţiale de tratament şi a unui număr de până la 2 cicluri suplimentare de tratament, dacă este necesar.
Terapia iniţială cu 2 cicluri de tratament:
Primul ciclu de tratament: 12 mg pe zi, în 5 zile consecutive (doza totală de 60 mg)
Al doilea ciclu de tratament: 12 mg pe zi, în 3 zile consecutive (doză totală de 36 mg), administrat la 12 luni după primul ciclu de tratament.
Poate fi avută în vedere administrarea unui număr de până la două cicluri suplimentare de tratament, dacă este necesar:
Al treilea sau al patrulea ciclu de tratament: 12 mg/zi, în 3 zile consecutive (doza totală de 36 mg), administrat la minimum 12 luni după ciclul de tratament anterior la pacienţii cu activitatea SM definită pe baza caracteristicilor clinice sau imagistice.
Observaţii
Pacienţii eligibili pentru tratament cu alemtuzumab necesită premedicaţie înaintea administrării şi tratament profilactic (vezi Anexa nr. 1)
La pacienţii cu SM trataţi recent cu beta-interferon şi/sau acetat de glatiramer, este necesară întreruperea tratamentului cu 28 de zile înainte de iniţierea tratamentului cu alemtuzumab; la pacienţii aflaţi anterior pe tratament cu teriflunomide se va recurge mai întâi la procedura de evacuare accelerată (v. mai sus) urmată de un interval liber de 28 zile, iar în cazul că procedura de evacuare accelerată a teriflunomidei nu este posibilă, se va lăsa un interval liber de minimum 1 lună între cele două terapii dacă nu există leucopenie, iar dacă exista leucopenie se va aştepta până la normalizarea numărului de leucocite.
fizi
ce
pers
oanelo
r
Testele de laborator trebuie efectuate periodic, timp de până la 48 de luni după ultimul ciclu de tratament cu alemtuzumab, pentru a monitoriza apariţia semnelor precoce ale unei afecţiuni autoimune, inclusiv a purpurei trombocitopenice imune (PTI), tulburărilor tiroidiene sau rareori, a nefropatiilor (de exemplu boala cu anticorpi anti-membrană bazală glomerulară) (vezi Anexa nr. 1).
Siguranţă:
Pacienţilor trataţi cu Alemtuzumab trebuie să li se înmâneze cardul de avertizare a pacientului şi ghidul pentru pacient, iar aceştia trebuie informaţi despre riscurile tratamentului cu acest medicament. În data de 11 aprilie 2019, EMA a iniţiat o analiză a raportului beneficiu/risc pentru DCI
info
rmarii
Alemtuzumabum în indicaţia aprobată. În perioada în care se desfăşoară această analiză:
excl
usiv
Tratamentul pacienţilor noi trebuie iniţiat numai la adulţi cu scleroză multiplă recurent remisivă foarte activă (SMRR) în ciuda tratamentului complet şi adecvat cu minimum două alte tratamente modificatoare ale evoluţiei bolii (DMT) sau la pacienţi adulţi cu SMRR foarte activă, la care toate celelalte DMT sunt contraindicate sau inadecvate din alte considerente. Pacienţii aflaţi în tratament cu alemtuzumab trebuie monitorizaţi din perspectiva semnelor vitale, incluzând măsurarea tensiunii arteriale, înainte de iniţierea tratamentului şi periodic pe parcursul administrării perfuziei cu alemtuzumab. Dacă sunt observate modificări semnificative clinic ale funcţiilor vitale, trebuie avută în vedere întreruperea administrării perfuziei şi instituirea unor măsuri suplimentare de monitorizare, inclusiv ECG.
Funcţia hepatică trebuie evaluată înainte de iniţierea tratamentului şi pe parcursul acestuia.
În cazul manifestărilor asociate cu leziuni hepatice sau în cazul altor reacţii mediate imun grave, tratamentul trebuie reluat numai după o analiză atentă.
Dest
inat
Pacienţii trebuie sfătuiţi să solicite imediat asistenţă medicală, dacă apar simptome la câteva zile după administrarea perfuziei sau manifestări clinice asociate cu leziuni hepatice.
Ocrelizumabum
Observaţie: Intervenţie cu raport existent de Evaluare a Tehnologiilor Medicale (ETM) din partea ANMDMR; este în prezent inclus în programul naţional de tratament al sclerozei multiple prin contractare de tip cost-volum prin CNAS.
Indicaţii terapeutice la iniţierea terapiei
Tratamentul pacienţilor adulţi cu forme recurente de scleroză multiplă (SMR) cu boala activă definită prin caracteristici clinice sau imagistice care vizează* pacienţi adulţi cu scleroză multiplă recurent-remisivă (RMS) cu boală activă care nu au primit anterior nicio terapie de modificare a bolii sau pacienţi adulţi trataţi anterior cu terapie de modificare a bolii** a căror boală nu este foarte activă.
Tratamentul pacienţilor adulţi cu scleroză multiplă primar progresivă (SMPP), incipientă în ceea ce priveşte durata bolii şi nivelul de dizabilitate şi cu caracteristici imagistice ale activităţii inflamatorii.
Doza recomandată
Tratamentul cu Ocrelizumabum trebuie iniţiat şi supravegheat de către un medic specialist cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor neurologice, care are acces la suport medical adecvat pentru abordarea terapeutică a reacţiilor adverse severe, cum sunt reacţiile legate de administrarea perfuziei (RAP).
Premedicaţia pentru reacţiile asociale perfuziei
Următoarele două medicamente trebuie administrate înaintea fiecărei perfuzii cu Ocrelizumabum, pentru a reduce frecvenţa şi severitatea RAP:
fizi
ce
metilprednisolon (sau un echivalent) în doză de 100 mg, administrat intravenos cu aproximativ 30 minute înaintea fiecărei perfuzii cu Ocrelizumabum;
pers
oanelo
r
antihistaminic, cu aproximativ 30 - 60 minute înaintea fiecărei perfuzii cu Ocrelizumabum; În plus, poate fi luată în considerare administrarea ca premedicaţie şi a unui antitermic (de exemplu paracetamol), cu aproximativ 30 - 60 minute înaintea fiecărei perfuzii cu Ocrelizumabum.
Doza iniţială
Doza iniţială de 600 mg se administrează sub forma a două perfuzii intravenoase separate; prima perfuzie cu doza de 300 mg, urmată după 2 săptămâni de a doua perfuzie cu doza de 300 mg.
Dozele ulterioare
info
rmarii
Ulterior, dozele următoare de Ocrelizumabum se administrează sub forma unei singure perfuzii intravenoase cu doza de 600 mg, la interval de 6 luni. Prima doză ulterioară de 600 mg trebuie administrată la şase luni după prima perfuzie cu doza iniţială. Trebuie menţinut un interval de minim 5 luni între administrarea dozelor de Ocrelizumabum.
Observaţii
Înainte de administrarea perfuziei:
excl
usiv
Abordarea terapeutică a reacţiilor adverse: trebuie să fie disponibile resurse adecvate pentru abordarea terapeutică a reacţiilor severe cum sunt reacţii asociate perfuziei (RAP) grave, reacţii de hipersensibilitate şi/sau reacţii anafilactice.
Dest
inat
Hipotensiunea arterială: ca simptom al RAP, poate apărea pe durata administrării perfuziei cu Ocrelizumab. Prin urmare, întreruperea temporară a tratamentului antihipertensiv trebuie luată în considerare cu 12 ore înainte şi pe durata administrării fiecărei perfuzii cu Ocrelizumab. Nu au fost incluşi în studii pacienţi cu antecedente de insuficienţă cardiacă congestivă (clasele III şi IV New York Heart Association).
Premedicaţie: pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie pentru a reduce frecvenţa şi severitatea RAP.
Pe durata administrării perfuziei:
La pacienţii care prezintă simptome pulmonare severe, cum sunt bronhospasm sau acutizare a astmului bronşic, trebuie luate următoarele măsuri:
întreruperea imediată şi permanentă a perfuziei
administrarea de tratament simptomatic
monitorizarea pacientului până la remiterea simptomelor pulmonare, deoarece ameliorarea iniţială a simptomelor poate fi urmată de deteriorare.
Hipersensibilitatea poate fi dificil de diferenţiat de o RAP în ceea ce priveşte simptomele. Dacă se suspectează o reacţie de hipersensibilitate pe durata administrării perfuziei, perfuzia trebuie oprită imediat şi permanent.
După administrarea perfuziei:
Pacienţii trataţi cu Ocrelizumab trebuie supravegheaţi pentru orice simptom de RAP timp de cel puţin o oră după terminarea perfuziei.
Medicii trebuie să avertizeze pacienţii cu privire la faptul că o RAP poate apărea în interval de 24 ore de la perfuzie.
Fingolimodum
Observaţie: Intervenţie cu raport existent de Evaluare a Tehnologiilor Medicale (ETM) din partea ANMDMR; este în prezent inclus în programul naţional de tratament al sclerozei multiple prin contractare de tip cost-volum prin CNAS.
Indicaţie terapeutică
DCI Fingolimodum este indicat ca unic tratament de modificare a bolii pentru scleroză multiplă recidivantă - remitentă extrem de activă la pacienţi adulţi:
cu activitate intensă a bolii în ciuda administrării unei scheme complete şi adecvate de tratament, cu cel puţin un tratament de modificare a bolii.
fizi
ce
Doza recomandată
Doza recomandată de Fingolimodum este de o capsulă 0,5 mg administrată oral o dată pe zi.
Cerinţe privind monitorizarea pacienţilor la iniţierea tratamentului:
pers
oanelo
r
Înaintea administrării primei doze
efectuarea unui EKG iniţial înainte de administrarea primei doze de Fingolimod.
efectuarea unei măsurători a tensiunii arteriale înainte de administrarea primei doze de Fingolimod
efectuarea unor analize de laborator a funcţiei hepatice (în decurs de 6 luni) înainte de începerea tratamentului;
info
rmarii
efectuarea unei examinări oftalmologice înaintea de începerea tratamentului cu Fingolimod la pacienţii cu diabet zaharat sau cu antecedente de uveită.
Înainte de începerea tratamentului trebuie confirmat un rezultat negativ la testul de sarcină.
Într-un interval de maximum 6 ore după administrarea primei doze
monitorizarea pacientului timp de 6 ore de la administrarea primei doze de Fingolimod pentru semne şi simptome ale bradicardiei, inclusiv verificări ale pulsului şi tensiunii arteriale la fiecare oră. Se recomandă monitorizarea continuă (în timp real) a EKG-ului;
efectuarea unui EKG la sfârşitul perioadei de monitorizare de 6 ore.
excl
usiv
6 până la 8 ore de la administrarea primei doze
dacă, după intervalul de 6 ore, frecvenţa cardiacă atinge valoarea minimă de la administrarea primei doze, prelungiţi monitorizarea frecvenţei cardiace cu minim 2 ore şi până când frecvenţa cardiacă creşte din nou.
Dest
inat
Recomandare pentru reiniţierea tratamentului cu Fingolimod după întreruperea acestuia:
Se recomandă aceeaşi urmărire după administrarea primei doze când tratamentul este întrerupt timp de:
o zi sau mai mult în timpul primelor 2 săptămâni de tratament;
peste 7 zile în săptămânile 3 şi 4 de tratament;
peste 2 săptămâni după minimum 1 lună de tratament.
Recomandare privind monitorizarea peste noapte după administrarea primei doze (sau dacă urmărirea după administrarea primei doze se aplică în timpul reiniţierii tratamentului):
Prelungirea monitorizării frecvenţei cardiace cel puţin peste noapte într-o unitate medicală şi până la rezolvarea simptomelor la pacienţii care necesită tratament medicamentos în timpul monitorizării, la începutul/reiniţierea tratamentului. După a doua doză de Fingolimod, repetaţi urmărirea ca după administrarea primei doze;
Prelungiţi monitorizarea frecvenţei cardiace cu minim o noapte într-o unitate medicală şi până la soluţionarea problemelor la pacienţii:
cu bloc AV de gradul III care apare în orice moment;
când, după intervalul de 6 ore, au loc:
frecvenţa cardiacă < 45 bpm, < 55 bpm la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste această vârstă sau < 60 bpm la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 ani şi sub 12 ani;
nou debut de bloc AV de gradul doi sau mai mare;
interval QTc
>
500 msec.
Monitorizarea funcţiei hepatice
şi criteriile pentru întreruperea tratamentului pentru a reduce la minimum riscul afectării hepatice indusă medicamentos:
Monitorizarea hepatica : Trebuie efectuate analize ale funcţiei hepatice, inclusiv bilirubinemie, înainte de începerea tratamentului şi în lunile 1, 3, 6, 9 şi 12 în timpul administrării terapiei şi, ulterior, periodic, timp de până la 2 luni de la întreruperea administrării fingolimod.
În absenţa simptomelor clinice, dacă valorile transaminazelor hepatice sunt:
fizi
ce
mai mari de 3 ori limita superioară a normalului (LSN), dar sub de 5 ori LSN, fără creşterea bilirubinemiei, trebuie instituită o monitorizare mai frecventă, incluzând bilirubinemie şi fosfatază alcalină.
pers
oanelo
r
de minimum 5 ori LSN sau de minimum 3 ori LSN, în asociere cu orice creştere a bilirubinemiei, trebuie întreruptă administrarea fingolimod. Dacă valorile plasmatice revin la normal, poate fi reluată administrarea fingolimod pe baza unei atente evaluări a raportului beneficiu/risc privind pacientul.
În prezenţa simptomelor clinice care sugerează o disfuncţie hepatică:
Valorile enzimelor hepatice şi ale bilirubinei trebuie verificate prompt şi administrarea fingolimod trebuie oprită, dacă se confirmă o afectare hepatică semnificativă.
Contraindicaţii
info
rmarii
Sindrom cunoscut de imunodeficienţă.
Pacienţi cu risc crescut de apariţie a infecţiilor oportuniste, inclusiv pacienţi imunocompromişi (inclusiv pacienţi care, în prezent, administrează terapii imunosupresoare sau cei imunocompromişi de terapii anterioare).
Infecţii active severe, infecţii cronice active (hepatită, tuberculoză).
Neoplazii active cunoscute.
Insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C).
excl
usiv
În 6 luni anterioare, infarct miocardic (IM), angină pectorală instabilă, accident vascular cerebral/atac ischemic tranzitoriu (AIT), insuficienţă cardiacă decompensată (care necesită tratament în spital) sau insuficienţă cardiacă clasa III/IV conform New York Heart Association (NYHA).
Aritmii cardiace severe care necesită tratament antiaritmic cu medicamente antiaritmice de clasa Ia sau III.
Dest
inat
Bloc atrioventricular (AV) de gradul II Mobitz tip II sau bloc AV de gradul III sau sindromul sinusului bolnav, dacă pacienţii nu au stimulator cardiac.
Pacienţi cu interval iniţial QTc
>
500 msec.
Femei gravide şi femei cu potenţial fertil care nu utilizează contracepţie eficace;
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Dimethyl Fumarate
Observaţie: Intervenţie cu raport existent de Evaluare a Tehnologiilor Medicale (ETM) din partea ANMDMR; este în prezent inclus în programul naţional de tratament al sclerozei multiple prin contractare de tip cost-volum prin CNAS.
Indicaţie terapeutică
Dimethyl Fumarate este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu scleroză multiplă forma recurent-remisivă.
Doza recomandată
Doza iniţială este de 120 mg de două ori pe zi. După 7 zile, doza trebuie crescută până la doza de întreţinere recomandată, de 240 mg de două ori pe zi.
Dacă un pacient omite o doză, nu trebuie administrată o doză dublă. Pacientul poate lua doza omisă numai dacă se lasă un interval de 4 ore între doze. În caz contrar, pacientul trebuie să aştepte până la următoarea doză programată.
Reducerea temporară a dozei la 120 mg de două ori pe zi poate determina scăderea incidenţei hiperemiei faciale şi a reacţiilor adverse gastrointestinale. În decurs de 1 lună trebuie reluată administrarea dozei de întreţinere recomandate, de 240 mg de două ori pe zi.
fizi
ce
Dimethyl Fumarate trebuie administrat împreună cu alimente. În cazul acelor pacienţi care ar putea prezenta hiperemie facială tranzitorie sau reacţii adverse gastrointestinale, administrarea Dimethyl Fumarateîmpreună cu alimente ar putea îmbunătăţi tolerabilitatea.
Grupe speciale de pacienţi
pers
oanelo
r
Vârstnici
Studiile clinice efectuate cu Dimethyl Fumarate au avut o expunere limitată la pacienţii cu vârsta de 55 de ani şi peste şi nu au inclus un număr suficient de pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste, pentru a stabili dacă răspunsul acestora este diferit faţă de cel al pacienţilor mai tineri. Având în vedere modul de acţiune al substanţei active, teoretic nu există motive pentru introducerea unor ajustări ale dozei la vârstnici.
info
rmarii
Insuficienţă renală şi hepatică
Utilizarea Dimethyl Fumarate la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu a fost studiată. Conform studiilor de farmacologie clinică, nu sunt necesare ajustări ale dozei. Trebuie procedat cu precauţie atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă.
excl
usiv
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului.
La pacienţii trataţi cu Dimethyl Fumarate au fost raportate cazuri de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) în contextul limfopeniei uşoare (număr de limfocite 2: 0,8 x 109
Dest
inat
/l şi sub limita inferioară a valorilor normale); anterior, apariţia LMP a fost confirmată numai în contextul limfopeniei moderate până la severe.
Dimethyl Fumarate este contraindicat la pacienţii cu LMP suspectată sau confirmată. Tratamentul cu Dimethyl Fumarate nu trebuie iniţiat la pacienţi cu limfopenie severă (număr de limfocite < 0,5 x 109/l).
În situaţia în care numărul de limfocite este sub intervalul normal, înainte de iniţierea tratamentului cu Dimethyl Fumarate, trebuie efectuată o evaluare amănunţită a cauzelor posibile.
Tratamentul cu Dimethyl Fumarate trebuie întrerupt la pacienţii cu limfopenie severă (număr de limfocite < 0,5 x 109 /l) care persistă mai mult de 6 luni.
În situaţia în care un pacient dezvoltă LMP, tratamentul cu Dimethyl Fumarate, trebuie oprit definitiv.
Anexa Nr. 1
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Alemtuzumab - criterii de selecţie, pregătire, administrare şi monitorizare a tratamentului
Înainte de iniţierea tratamentului cu alemtuzumab
Calendar
Iniţial
Cu 6
săptămâni înainte
Cu 2
săptămâni înainte
Teste de screening recomandate:
înainte de tratament, cât şi anual după încheierea tratamentului.
X
Hemoleucograma completă cu formula leucocitară
X
Valorile creatininei serice
X
Teste ale funcţiei tiroidiene, precum concentraţia hormonului de stimulare tiroidiană (TSH)
X
Examenul sumar de urină, inclusiv examenul microscopic al sedimentului urinar
X
Vaccinări:
iniţierea unui ciclu de tratament cu alemtuzumab
X
Regimul alimentar:
Se recomandă ca pacienţii să evite consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic, de brânzeturi moi şi produse lactate nepasteurizate timp de două
săptămâni înainte
X
Pacienţii trebuie evaluaţi atât pentru infecţia tuberculoasă activă, cât şi pentru infecţia inactivă (latentă), conform ghidurilor locale.
Trebuie avută în vedere efectuarea unor teste de screening pentru pacienţii cu risc ridicat de infecţie cu virusul hepatitei B (VHB) şi/sau cu virusul hepatitei C (VHC). Este necesar să se procedeze cu precauţie în cazul în care se prescrie alemtuzumab la pacienţi identificaţi ca fiind purtători de VHB şi/sau VHC.
Testul de screening pentru Virusul Papiloma uman (Human Papiloma Virus - HPV) este recomandat atât
Se recomandă ca pacienţii să fi încheiat imunizarea conform cerinţelor locale.
Trebuie avută în vedere vaccinarea împotriva virusului varicelo-zosterian a pacienţilor cu rezultate negative la testarea anticorpilor antivirali înainte de
Înainte de administrarea tratamentului cu Alemtuzumab
Calendar
Ziua
1
tratament
Ziua
2
tratament
Ziua
3
tratament
La 30 zile post
tratament
La 120 zile post
tratament
Tratamentul prealabil pentru reacţii asociate cu administrarea perfuziei
Cu puţin timp înainte de administrarea Alemtuzumab, pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie cu
corticosteroizi
în fiecare dintre primele 3 zile ale oricărui ciclu de tratament (1000 mg de metilprednisolon sau
tratament echivalent).
X
X
X
De asemenea, poate fi avut în vedere tratamentul prealabil cu
antihistaminice şi/sau antipiretice
.
X
X
X
Profilaxia cu un medicament antiherpetic administrat oral
Se va administra
aciclovir 200 mg
(sau echivalent)
de două ori pe zi
, începând din
prima zi de tratament şi
X
X
X
X
ulterior, timp de cel puţin 1 lună după încheierea tratamentului
cu Alemtuzumab.
Sarcină şi contracepţie
Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze măsuri eficiente de contracepţie în cursul unui ciclu de tratament cu Alemtuzumab şi ulterior, timp de până la
4 luni după încheierea ciclului de tratament.
X
Trebuie efectuat un test de sarcină. Dacă pacienta este gravidă, se va administra Alemtuzumab numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul posibil
pentru făt.
X
Regimul alimentar
Se recomandă ca pacienţii să evite consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic, de brânzeturi moi şi produse lactate nepasteurizate în cursul tratamentului şi timp de cel puţin o lună după
încheierea tratamentului.
X
Activităţi de monitorizare între cele 2 cicluri de monitorizare şi post tratament timp de 48 de luni după administrarea ultimei doze de Alemtuzumab
Lunar
Trimestrial
Hemoleucograma completă cu formula leucocitară şi creatinina serică:
x
Examenul sumar de urină, inclusiv examenul microscopic al sedimentului urinar:
x
Teste ale funcţiei tiroidiene:
x
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
"
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 87 cod (L014C): DCI RITUXIMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 87 cod (L014C): DCI
RITUXIMABUM (original şi biosimilar)
Indicatii:
Limfom non-Hodgkin difuz cu celula mare B CD20+
fizi
ce
Limfom folicular CD20+ stadiul III-IV
Leucemia limfatica cronica CD20+
pers
oanelo
r
Alte tipuri de limfoame CD20+ [limfom de manta, limfom Burkitt, NLPHL (nodular lymphocyte predominant Hodgkin lymphoma), etc.]
-
Criterii de includere:
Limfom nonHodgkin difuz cu celula mare B CD20+
netratat anterior, in asociere cu chimioterapia tip
CHOP sau CHOP-like.
tratament de linia a 2-a si linii subsecvente, in combinatii terapeutice, conform ghidurilor ESMO si NCCN
info
rmarii
Limfom folicular CD20+ stadiul III-IV:
netratat anterior, in asociere cu chimioterapie
chimiorezistent in asociere cu chimioterapie sau in monoterapie
care a recidivat 2: 2 ori dupa chimioterapie in asociere cu chimioterapie sau in monoterapie
Leucemia limfatica cronica CD20+
excl
usiv
netratata anterior sau recazuta, in asociere cu chimioterapie
pacienţi adulţi care au primit anterior cel puţin un tratament - în asociere cu venetoclax
Alte tipuri de limfoame CD20+ (limfom de manta, limfom Burkitt, NLPHL, etc)
tratament de linia 1, a 2-a si linii subsecvente, in combinatii terapeutice, conform ghidurilor ESMO si NCCN
Dest
inat
Terapie de mentinere (administrat la 2-3 luni, timp de 2 ani):
Limfomul folicular CD20+ netratat anterior care a raspuns la terapia de inductie
Limfomul folicular CD20+ refractar/recidivat care a raspuns la tratamentul de inductie
Criterii de excludere:
Infectii severe, active
Hepatita cronica VHB+ active
Hipersensibilitate la substanta activa, la proteinele de soarece sau la excipientii din compozitia produsului.
Pacienti sever imunocompromisi.
-
Metode de diagnostic
:
hemoleucograma+formula leucocitara
examen medular
imunofenotiparea limfocitelor din sange sau maduva prin
citometrie în flux
examen histopatologic cu imunohistochimie:
biopsia
- de cele mai multe ori ganglionara
urmata de
examenul histopatologic şi imunohistochimic
permite incadrarea limfoproliferarii în categoria malignitatilor, stabilirea tipului limfocitelor afectate (limfocite B CD20 pozitive, limfocite T) şi forma de limfom (agresiv sau indolent). Se
poate pune astfel şi diagnosticul diferential excluzandu-se alte proliferari benigne sau maligne precum şi alte cauze de adenopatii.
* De retinut, diagnosticul histopatologic şi imunohistochimic sau imunofenotiparea prin citometrie in flux sunt obligatorii.
probe biochimice: fibrinogen, proteina C reactiva, lacticodehidrogenaza serica, functia renala, functia hepatica
examenele imagistice
(radiografie, ecografie, tomografie) permit completarea diagnosticului şi stadializarea (stabilirea gradului de extensie al bolii la diagnostic).
fizi
ce
Testele citogenetice si de biologie molecular aduc suplimentar elemente de prognostic, dar nu sunt obligatorii pentru stabilirea diagnosticului.
pers
oanelo
r
Testarea infectiei cu virusul hepatitic B trebuie efectuata la toti pacientii inaintea inceperii tratamentului cu rituximab (cel putin AgHBs si anti HBc) deoarece pacientii cu hepatita activa trebuiesc exclusi din tratament iar cei cu serologie pozitiva trebuie sa fie evaluate si sa primeasca acordul specialistului hepatolog.
-
-
III. Tratament:
LMNH/LH: asociat cu chimioterapie:
info
rmarii
375 mg/m
2
- administrare intravenoasa in ziua 1 a fiecarui ciclu pentru 8 cicluri la 14 zile sau 21 zile sau
375 mg/m
2
- administrare intravenoasa in ziua 1 a primului ciclu, urmata in ciclurile
ulterioare de rituximab forma subcutanata in doza fixa de 1400 mg in ziua 1 a fiecarui ciclu - total 8 cicluri
LMNH: monoterapie - 375 mg/m
2
/saptamana-administrare intravenoasa X 4 saptamani
excl
usiv
LLC:
asociat cu chimioterapie = 6 cicluri la 28 zile (375 mg/m
2
administrare intravenoasa in ziua 0 a primului ciclu, urmat de
500 mg/m
2
administrare intravenoasa in ziua 1 a urmatoarelor 5 cicluri)
Dest
inat
sau
asociat cu chimioterapie = 6 cicluri la 28 zile (375 mg/m
2
administrare intravenoasa in ziua 0 a primului ciclu, urmat in ciclurile ulterioare de rituximab forma subcutanata in doza fixa 1600 mg in ziua 1 a urmatoarelor 5 cicluri)
in asociere cu venetoclax = rituximab trebuie administrat după ce pacientul a terminat calendarul de titrare a dozei de venetoclax (vezi RCP venetoclax) şi a primit doza zilnica recomandată de 400 mg venetoclax timp de 7 zile; doza de rituximab este 375 mg/m
2
administrare intravenoasa in ziua 1 a ciclului 1 (un ciclu are 28 zile), urmata in ziua 1 a ciclurilor 2 - 6 de o doza de 500 mg/m
2
administrare intravenoasa rituximabul se opreste dupa ciclul 6.
Venetoclax trebuie administrat in doza de 400 mg o data/zi timp de maxim 24 luni incepand din ziua 1 a ciclului 1 de rituximab, pana la progresia bolii sau pana la aparitia unei toxicitati inacceptabile.
Tratament de mentinere:
375 mg/m
2
administrare intravenoasa la 2 luni timp de 2 ani (12 aplicatii) sau la 3 luni timp de 2 ani (8 aplicatii)
1400 mg (doza fixa) administrare subcutanata, la 2 luni timp de 2 ani (12 aplicatii) sau la 3 luni timp de 2 ani (8 aplicatii)
Monitorizarea tratamentului
:
Monitorizare hematologica
Pacientii trebuiesc monitorizati la intervale regulate din punct de vedere neurologic (aparitia unor simptome neurologice noi sau agravarea unora preexistente) pentru depistarea timpurie a instalarii leucoencefalopatiei multifocale progresive; daca se depisteaza astfel de semne sau apar semne ce nu pot fi clar atribuite acestei afectiuni tratamentul se intrerupe definitiv sau pana la clarificarea etiologiei simptomelor.
fizi
ce
Monitorizare atenta cardiologica la pacientii cu istoric de boala cardiaca sau chimioterapie cardiotoxica
Monitorizare hepatica - risc de reactivare a hepatitei VHB+
-
pers
oanelo
r
IV. Intreruperea tratamentului:
progresia bolii sub tratament şi pierderea beneficiului clinic
toxicitate inacceptabila
reactivare hepatita B
aparitia leucoencefalopatiei multifocale progresive
infectii severe, active.
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
V. Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii din specialitatile hematologie sau oncologie medicală, după caz iar continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 102 cod (L037C): DCI CETUXIMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 102 cod (L037C): DCI CETUXIMABUM
Cancer colorectal
fizi
ce
Indicaţii
cancer colorectal (confirmat histopatologic) în stadiul metastatic (stabilit imagistic) care prezintă gena RAS non-mutantă (wild-type),
în asociere cu chimioterapie pe bază irinotecan, indiferent de linia de tratament
pers
oanelo
r
în asociere cu chimioterapie pe bază de oxaliplatin, în linia I de tratament
ca monoterapie la pacienţii la care terapia pe bază de oxaliplatin şi irinotecan a eşuat NOTĂ: Cetuximab poate fi administrat ca monoterapie şi la pacienţii la care terapia pe bază de oxaliplatin a eşuat şi care prezintă intoleranţă la irinotecan
Criterii de includere
cancer colorectal (confirmat histopatologic) în stadiul metastatic (stabilit imagistic) care prezintă gena RAS non-mutantă (wild-type)
info
rmarii
în asociere cu chimioterapie pe bază de irinotecan, indiferent de linia de tratament
în asociere cu chimioterapie pe bază de oxaliplatin, în linia I de tratament
ca monoterapie la pacienţii la care terapia pe bază de oxaliplatin şi irinotecan a eşuat NOTĂ: Cetuximab poate fi administrat ca monoterapie şi la pacienţii la care terapia pe bază de oxaliplatin a eşuat şi care prezintă intoleranţă la irinotecan
vârsta > 18 ani
excl
usiv
funcţie hematologică, hepatică, renală care permit administrarea tratamentului citostatic şi a inhibitorului de EGFR
ECOG PS 0-2
Criterii de excludere
hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă
Dest
inat
radioterapie externă terminată cu mai puţin de 14 zile în urmă sau persistenţa toxicităţilor determinate de radioterapie
boală pulmonară interstiţială sau fibroză pulmonară
sarcină/alăptare
mutaţii RAS prezente
Posologie
doză de încărcare: 400 mg/m
2
, ulterior 250 mg/m
2
săptămânal
Alternativ: 500 mg/m
2
la 2 săptămâni, fără doză de încărcare
Pentru cancerul colorectal metastatic, indiferent de linia de tratament, atunci când cetuximab se asociază cu regimuri de chimioterapie pe bază de irinotecan, administrarea 5-FU poate fi înlocuită cu cea de capecitabină.
Monitorizare
monitorizare clinică şi biologică conform bolii de bază şi tratamentului
răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice adecvate stadiului şi localizării bolii, la 3 - 6 luni.
Criterii de întrerupere
definitivă
sarcina/alăptarea
reacţii cutanate de gradul 4 care apar pentru a patra oară şi nu se reduc la gradul 2 sub tratament specific
decesul pacientului
fizi
ce
temporară
în cazul apariţiei unor reacţii adverse severe, se va temporiza administrarea până la remiterea acestora la un grad
<
2 (vezi RCP pentru criteriile de modificare a dozei)
pers
oanelo
r
Prescriptori:
medici din specialitatea oncologie medicală
Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului
Indicaţii
Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului avansat local, în asociere cu radioterapia
info
rmarii
Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului recurent/metastatic în asociere cu chimioterapia pe bază de derivaţi de platină (până la maxim 6 cicluri), urmat de terapia de menţinere (monoterapie)
Criterii de includere
Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului avansat local, în asociere cu radioterapia
excl
usiv
Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului recurent/metastatic în asociere cu chimioterapia pe bază de derivaţi de platină (până la maxim 6 cicluri), urmat de terapia de menţinere (monoterapie)
Vârstă > 18 ani
Funcţie hematologică, hepatică, renală care permit administrarea tratamentului citostatic şi a inhibitorului de EGFR
ECOG PS 0-2
Dest
inat
Criterii de excludere:
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă
Boala pulmonară interstiţială sau fibroză pulmonară
Sarcină/alăptare
Reacţii adverse severe de tip şoc anafilactic legate de cetuximab
Reacţii cutanate de gradul 4 care apar pentru a patra oară şi nu se reduc la gradul 2 sub tratament specific.
Posologie
Doza de încărcare: 400 mg/m
2
, ulterior 250 mg/m
2
săptămânal, până la 6 cicluri, urmate de 500mg/m
2
la 2 saptamani in mentenanta.
Nota 1: Pentru cancerul cu celule scuamoase ale capului şi gâtului recurent şi/sau metastatic care nu au primit anterior chimioterapie pentru aceasta afecţiune, se recomandă Cetuximab asociat cu Cisplatin/Carboplatin şi 5 Fluorouracil sau doar cu Cisplatin/Carboplatin timp de 6 cicluri sau cu Cisplatin/Carboplatin şi Paclitaxel/Docetaxel timp de 4 cicluri urmat de cetuximab în mententanţă la 2 săptămâni
Nota 2: Se recomandă începerea tratamentului cu cetuximab cu o săptămână înaintea radioterapiei şi continuarea tratamentului cu cetuximab până la sfârşitul perioadei de radioterapie.
Înaintea primei perfuzii, pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie cu un antihistaminic şi un corticosteroid cu cel puţin o oră înainte de administrarea cetuximabului. Această premedicaţie este recomandată înaintea tuturor perfuziilor ulterioare.
Dacă în timpul tratamentului cu cetuximab apar reacţii cutanate severe, terapia cu cetuximab trebuie întreruptă sau reduse dozele (vezi RCP secţiunea 4.4 reacţii cutanate).
fizi
ce
Pentru cancerul cu celule scuamoase ale capului şi gâtului recurent şi/sau metastatic care nu au primit anterior chimioterapie pentru această afecţiune, se recomandă Cetuximab asociat cu Cisplatin/Carboplatin şi 5 Fluorouracil timp de 6 cicluri urmat de tratament de întreţinere cu Cetuximab până la progresia bolii.
pers
oanelo
r
Monitorizare
Monitorizare clinică şi biologică conform bolii de bază şi tratamentului
Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice adecvate stadiului şi localizării bolii la 3 - 6 luni
Criterii de întrerupere
info
rmarii
definitivă
progresia bolii
sarcina/alăptarea
reacţii cutanate de gradul 4 care apar pentru a patra oară şi nu se reduc la gradul 2 sub tratament specific
decesul pacientului
terminarea iradierii (în cazul asocierii cu radioterapia)
excl
usiv
temporară
în cazul apariţiei unor reacţii adverse severe, se va temporiza administrarea până la remiterea acestora la un grad
<
2 (vezi RCP pentru criteriile de modificare a dozei)
Dest
inat
Prescriptori:
medici specialişti oncologie medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 104 cod (L039M): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTRITA IDIOPATICĂ JUVENILĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI: ADALIMUMABUM****, ETANERCEPTUM****,
ABATACEPTUM****, TOCILIZUMABUM**** se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
fizi
ce
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 104 cod (L039M): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTRITA IDIOPATICĂ JUVENILĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI: ADALIMUMABUM**
1
, ETANERCEPTUM**
1
, ABATACEPTUM**
1
, TOCILIZUMABUM**
1
pers
oanelo
r
Artrita idiopatică juvenilă (AIJ; alte denumiri: artrita cronică juvenilă, artrita reumatoidă juvenilă) reprezintă un grup heterogen de afecţiuni caracterizate prin durere, tumefiere şi limitarea mobilităţii articulaţiilor, persistente în timp. În formele sale severe, AIJ determină întârzierea creşterii, deformări articulare, complicaţii oculare şi dizabilitate permanentă. O proporţie însemnată a copiilor dezvoltă distrugeri articulare care necesită endoprotezare precoce. Prevalenţa AIJ este de 0,1 la 1000 copii.
Obiectivele terapiei: controlul inflamaţiei, reducerea distrugerilor articulare, prevenirea handicapului funcţional şi ameliorarea calităţii vieţii.
info
rmarii
Criterii de includere a pacienţilor cu artrită idiopatică juvenilă
în tratamentul cu blocanţi de TNFa (etanercept, adalimumab, golimumab), abatacept, tocilizumab:
-
este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii (1 - 5):
Vârsta şi greutate
:
pacienţi cu vârsta între 1-18 ani pentru tocilizumab subcutanat;
pacienţi cu vârstă între 2-18 ani pentru etanercept, adalimumab şi tocilizumab intravenos;
excl
usiv
pacienţi cu vârstă între 6-18 ani pentru abatacept;
pacienţi cu greutate de cel puţin 40 kg pentru golimumab.
Prezenţa uneia dintre formele active de boală
Se defineşte ca artrită activă:
Dest
inat
-
tumefierea sau, dacă tumefierea nu este prezentă, limitarea mişcării însoţită de durere pasivă (sensibilitate la palpare) şi/sau activă (durere la mobilizare).
Următoarele forme de AIJ pot beneficia de terapie biologică:
AIJ cu cel puţin 3 articulaţii
cu mobilitate diminuată şi durere la mişcare, sensibilitate la presiune sau ambele, iar în cazul asocierii cu
uveită
indiferent de numărul de articulaţii, dacă boala nu a fost controlată cu remisive sintetice convenţionale.
AIJ poliarticulară
sau cu formă oligoarticulară extinsă care afectează in evolutie 5 sau mai multe articulaţii.
Artrita asociată cu entezita
: prezenţa artritei şi a entezitei respectiv artrita sau entezita însoţite de cel puţin două dintre următoarele:
artrita la un băiat cu vârsta peste 6 ani;
sensibilitate a articulaţiilor sacroiliace şi/sau dureri lombo-sacrale de tip inflamator şi imagistică sugestivă (IRM)
antigenul HLA-B27 prezent
uveita anterioară acută
antecedente heredo-colaterale (spondilită anchilozantă, artrită cu entezită, sacroiliită, boala inflamatoare intestinală, sindrom Reiter, uveita anterioară acută) la o rudă de gradul întâi.
La pacienţii din categoria 2.3. se vor exclude AIJ sistemică sau artrita psoriazică.
Artrita psoriazică
: artrită şi psoriazis, sau artrita şi cel puţin două dintre următoarele: dactilită, unghii "înţepate", onicoliză, psoriazis la o rudă de gradul întâi.
AIJ sistemică
definită prin: artrită la una sau mai multe articulaţii însoţită sau precedată de febră timp de minimum 2 săptămâni şi însoţită de una sau mai multe dintre următoarele manifestări sistemice:
erupţie eritematoasă fugace;
adenomegalii multiple;
hepatomegalie şi/sau splenomegalie;
serozită (pericardită, pleurită şi/sau peritonită).
fizi
ce
În categoria 2.5. se vor include şi cazurile cu febră şi cel puţin 2 manifestări sistemice persistente şi care (deşi au prezentat artrită în istoricul bolii) nu prezintă artrită activă la momentul ultimei evaluări.
pers
oanelo
r
Pacientul se află într-una dintre următoarele situaţii
:
Persistenţa manifestărilor de mai sus (punctul 2) în ciuda tratamentului cu:
metotrexat în doză de 0,6 mg/kg/săptămână sau 10 - 15 mg/mp/săptămână fără a depăşi doza de 20 mg/săptămână (doza adultului) timp de minim 3 luni - sau
sulfasalazină în doză de 50 mg/kg/zi (maxim 2 grame/zi) timp de minim 3 luni - sau
info
rmarii
Indiferent de forma de incadrare initiala o artrita activa (articulaţie tumefiată şi/sau cu mobilitate diminuată, dureroasă la mişcare şi presiune) restanta în ciuda tratamentului cu metotrexat/sulfasalazină şi a 3 administrări de CST intraarticular (evaluare la minim o luna de la ultima administrare).
3.3. Pacientul a prezentat reacţii adverse inacceptabile la metotrexat sau sulfasalazină.
3.4. Boala nu a putut fi controlată decât prin corticoterapie generală cu doze de felul celor care expun copilul la reacţii adverse inacceptabile (peste 0,25 mg/kg/24 ore echivalent prednison).
excl
usiv
Pentru formele sistemice şi poliarticulare,
reactanţi de fază acută
: VSH > 20 mm/h sau PCR 2: 3 x valoarea normală (determinate cantitativ; nu se admit determinări calitative sau semicantitative)
Absenţa contraindicaţiilor recunoscute ale terapiilor biologice
:
infecţii active concomitente (inclusiv infecţia TB şi cu virusurile hepatitice B şi C);;
malignitate prezentă sau în antecedente, cu excepţia cazurilor în care tratamentul biologic este avizat de medicul oncolog;
Dest
inat
primele 4 săptămâni după vaccinare cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate (contraindicaţie temporară);
Confirmarea absenţei infecţiei TB şi cu virusurile hepatitice B şi C.
Screeningul necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice cuprinde:
Tuberculoza
Înaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu AIJ de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară (după caz) şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculină (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT) 2: 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog). Numai la pacienţii care au avut teste iniţiale negative, se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau TCT), în caz de necesitate dar nu mai rar de 1 an (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).
Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie.
Hepatitele virale
Ţinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante, deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B şi C. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti- HBc (IgG); pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.
fizi
ce
Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a AIJ poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice.
pers
oanelo
r
Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu virusuri hepatitice la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie şi protocoalele terapeutice din hepatitele cronice aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Schema terapeutică cu agenţi biologici
info
rmarii
De regulă, orice terapie biologică se recomandă a fi administrată asociat cu un remisiv sintetic convenţional (metotrexat sau sulfasalazină). În cazul în care din motive obiective, documentate corespunzător, nu este posibilă utilizarea concomitentă a niciunui remisiv sintetic convenţional, următoarele terapii biologice pot fi folosite, în situaţii speciale ce trebuie documentate, în monoterapie: abatacept, adalimumab, etanercept, tocilizumab.
Alegerea terapiei biologice se va face ţinând seama de formă de boală, particularităţile pacientului şi criteriile de excludere şi contraindicaţiile fiecărui produs în parte.
Tratamentul cu adalimumab (biosimilar şi original)
în asociere cu metotrexat este indicat:
excl
usiv
în tratamentul
artritei juvenile idiopatice, forma poliarticulară
, la pacienţi cu vârsta de 2 ani şi peste, atunci când răspunsul la unul sau mai multe medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARDs) a fost inadecvat. Doza de adalimumab recomandată este:
pentru pacienţii cu greutate între 10 kg până la < 30 kg doza este de 20 mg administrată injectabil subcutanat la două săptămâni, iar pentru pacienţii cu greutate egală sau > 30 kg doza este de 40 mg administrată injectabil subcutanat la două săptămâni.
Dest
inat
în tratamentul
artritei asociate entezitei
la pacienţi cu vârsta de 6 ani şi peste, care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentul convenţional (DMARDs) timp de minim 3 luni sau care au contraindicaţie majoră la acest tratament. Doza de adalimumab recomandată este:
pentru pacienţii cu greutate între 15 kg până la < 30 kg doza este de 20 mg administrată injectabil subcutanat la două săptămâni, iar pentru pacienţii cu greutate egală sau > 30 kg doza este de 40 mg administrată injectabil subcutanat la două săptămâni.
În formele de artrită asociată entezitei şi cu prezenţa sacroiliitei active evidenţiată IRM, la pacienţii nonresponderi la DMARD convenţional sintetic timp de 3 luni (MTX sau SSZ), adalimumab se poate administra în monoterapie.
Tratamentul cu etanercept (biosimilar şi original)
în asociere cu metotrexat se administrează la:
pacienţii diagnosticaţi cu
AIJ poliarticulară cu factor reumatoid pozitiv sau negativ şi oligoartrite extinse
la copii şi adolescenţi cu vârste peste 2 ani care au prezentat un răspuns necorespunzător la tratamentul cu DMARDs convenţional sintetic timp de minim 3 luni;
tratamentul
artritei psoriazice
la adolescenţi începând cu vârsta de 12 ani care au prezentat un răspuns necorespunzător la tratamentul cu DMARDs convenţional sintetic timp de minim 3 luni
tratamentul
artritei asociate entezitei
la adolescenţi începând cu vârsta de 12 ani care au prezentat un răspuns necorespunzător la tratamentul cu DMARDs convenţional sintetic timp de minim 3 luni.
Utilizarea etanercept la copiii cu vârste mai mici de 2 ani nu a fost studiată.
Doza de etanercept recomandată este de 0,4 mg/kg (până la un maximum de 25 mg per doză), administrată de două ori pe săptămână sub formă de injecţie subcutanată, cu un interval de 3 - 4 zile între doze, sau 0,8 mg/kg (până la un maximum de 50 mg pe doză) administrată o dată pe săptămână. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare la pacienţii care nu prezintă niciun răspuns după 4 luni.
Etanercept se poate administra în regim de monoterapie în formele de artrită asociată cu entezită cu prezenţa sacroiliitei evidenţiată IRM.
fizi
ce
pers
oanelo
r
Tratamentul cu abatacept
în asociere cu metotrexat este indicat la pacienţii cu
AIJ poliarticulară cu FR pozitiv sau FR negativ care nu au răspuns la cel puţin un blocant TNF
. Doza, la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 75 kg, este de 10 mg/kg, calculată pe baza greutăţii corporale a pacientului la fiecare administrare. La copiii şi adolescenţii cu greutate corporală de 75 kg sau mai mare, abatacept se va administra respectând schema terapeutică cu dozele recomandate pentru adulţi, fără a se depăşi o doză maximă de 1000 mg. Abatacept se va administra sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. După administrarea iniţială, abatacept trebuie administrat la 2 şi la 4 săptămâni după prima perfuzie şi la interval de 4 săptămâni după aceea.
Tratamentul cu tocilizumab
în asociere cu metotrexat este indicat:
info
rmarii
în tratamentul
artritei juvenile idiopatice, forma sistemică
la pacienţii care au avut un răspuns inadecvat la tratamentele anterioare cu AINS şi corticosteroizi sistemici. În forma sistemică tocilizumab cu administrare subcutanată poate fi administrat pacienţilor cu vârstă mai mare de 1 an şi greutate de cel puţin 10 kg, iar tocilizumab cu administrare intravenoasă poate fi folosit la pacienţii cu vârste mai mari de 2 ani.
în tratamentul
artritei idiopatice juvenile, forma poliarticulară
(cu factor reumatoid pozitiv sau negativ) şi
forma oligo-articulară extinsă
, la pacienţi cu vârste mai mari de 2 ani şi care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul anterior cu metotrexat.
Doze şi mod de administrare:
excl
usiv
Pentru pacienţii cu artrită idiopatică juvenilă forma sistemică
Intravenos
:
pacienţi cu greutate mai mică de 30 kg: doza este 12 mg/kgc administrat în perfuzie endovenoasă o dată la 2 săptămâni.
Dest
inat
pacienţi cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg: doza este de 8 mg/kgc administrat în perfuzie endovenoasă o dată la 2 săptămâni.
Subcutanat
pacienţi cu greutate mai mică de 30 kg: doza este de 162 mg, administrată subcutanat o dată la fiecare 2 săptămâni.
pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg: doza este de 162 mg, administrată subcutanat o dată pe săptămână.
Pentru pacienţii cu artrită idiopatică juvenilă forma poliarticulară
Intravenos
:
pacienţi cu greutate mai mică de 30 kg: doza este 10 mg/kgc administrat în perfuzie endovenoasă o dată la 4 săptămâni.
pacienţi cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg: doza este de 8 mg/kgc administrat în perfuzie endovenoasă o dată la 4 săptămâni.
Subcutanat
pacienţi cu greutate mai mică de 30 kg: doza este de 162 mg, administrată subcutanat o dată la fiecare 3 săptămâni.
pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg: doza este de 162 mg, administrată subcutanat o dată la fiecare 2 săptămâni.
Dozele de tocilizumab intravenos se calculează la fiecare administrare şi se ajustează în funcţie de greutatea corporală.
Tocilizumab poate fi administrat ca
monoterapie
în cazul intoleranţei la metotrexat. Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea pentru tocilizumab administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani şi pentru tocilizumab administrat subcutanat la copii cu vârsta sub 1 an şi/sau greutatea mai mică de 10 kg.
fizi
ce
Tratamentul cu golimumab
se indică în asociere cu metotrexat la pacienţii cu formă poli- articulară de AIJ care au prezentat răspuns inadecvat la tratamentul anterior cu MTX. Golimumab 50 mg se administrează sub formă de injecţie subcutanată o dată pe lună, la aceeaşi dată în fiecare lună, pentru copii cu o greutate corporală de cel puţin 40 kg.
pers
oanelo
r
Evaluarea răspunsului la tratamentul cu agenţi biologici
Pe baza evoluţiei scorurilor din sistemul ACR: număr total de articulaţii afectate, scara vizuală analogă/pacient (SVAp), scara vizuală analogă/medic (SVAm), VSH şi CRP cantitativ.
Definirea ameliorării:
>
30% reducere a scorului în cel puţin 3 din cele 5 criterii şi (eventual);
>
30% creştere a scorului în nu mai mult decât unul dintre cele 5 criterii.
info
rmarii
Definirea agravării
(puseului):
>
30% creştere a scorului în cel puţin 3 din cele 5 criterii şi (eventual);
>
30% reducere a scorului în nu mai mult decât unul dintre cele 5 criterii sau
cel puţin 2 articulaţii rămase active.
excl
usiv
La pacienţii nonresponderi la unul dintre agenţii biologici sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea tratamentului, motivat cu documente medicale, medicul curant este singurul care poate propune schimbarea tratamentului cu un alt agent biologic în conformitate cu recomandările capitolului II al prezentului protocol.
Dest
inat
Ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic, se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă la două evaluări succesive (la minimum 6 luni interval între evaluări), să se ia în considerare, de comun acord cu părinţii sau tutorele legal, reducerea treptată a administrării tratamentului biologic, în condiţiile menţinerii neschimbate a terapiei remisive sintetice convenţionale asociate. Această reducere a expunerii la terapie biologică se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice moment la schema iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală, după discutarea propunerii de reducere a dozei de biologic cu pacientul/părintele/tutorele legal şi semnarea unui consimţământ informat.
Criterii de excludere din tratamentul cu agenţi biologici a pacienţilor:
Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu terapii biologice sau contraindicaţii pentru acestea:
Criterii valabile pentru toate medicamentele biologice:
pacienţi cu infecţii severe (actuale, netratate) precum (dar nu limitativ): stări septice, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste sau orice alte infecţii considerate semnificative în opinia medicului curant;
tratamentul biologic este contraindicat la pacienţii cu infecţii active cu VHB şi utilizat cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC, cu monitorizare atentă. În ambele situaţii de infecţie virală B sau C decizia de iniţiere/continuare a terapiei impune avizul medicului infecţionist sau gastroenterolog;
antecedente de hipersensibilitate la substanţele active, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
sarcina/alăptarea; la pacienţii de vârstă fertilă eventualitatea unei sarcini va fi atent discutată anterior concepţiei împreună cu medicul curant şi medicul de obstetrică-ginecologie;
pacienţi cu stări de imunodeficienţă severă;
administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;
afecţiuni maligne prezente sau afecţiuni maligne în antecedente, fără avizul oncologic;
orice contraindicaţii recunoscute ale terapiilor biologice, conform RCP al fiecărui produs;
lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;
pierderea calităţii de asigurat;
fizi
ce
în cazul non-aderenţei majore la tratament, medicul curant va evalua cauzele acesteia şi oportunitatea continuării terapiei biologice, având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.
Criterii particulare:
pentru agenţii anti-TNFa: pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV);
pers
oanelo
r
pentru agenţii anti-TNFa: pacienţi cu lupus sau sindroame lupus - like.
Precauţii
Vaccinări.
Nu se vor administra vaccinuri vii atenuate în timpul tratamentului biologic sau în primele 3 luni de la întreruperea sa.
info
rmarii
Înaintea iniţierii tratamentului biologic, bolnavii vor fi complet vaccinaţi în prealabil, în acord cu schemele de vaccinare din programele naţionale. În plus se vor efectua vaccinările antipneumococică, anti-hepatită A şi anti-varicelă. Vaccinurile vii atenuate (antivaricelic, respectiv antirujeolic) se vor administra cu minim 4 săptămâni anterior iniţierii terapiei biologice.
excl
usiv
Înaintea iniţierii tratamentului biologic, părintele sau tutorele legal al pacientului pediatric va face dovada (cu un document eliberat de medicul de familie) a vaccinării complete conform schemei de vaccinări obligatorii, precum şi dovada vaccinărilor antipneumococică, antivaricelă şi antihepatită A sau dovada că pacientul pediatric a prezentat aceste boli. La cazurile cu boală activă la care medicul curant consideră că terapia biologică nu poate fi temporizată timp de 6 luni, pentru vaccinul anti- hepatită A se poate accepta 1 doză unică de vaccin anterior iniţierii acestei terapii. Pentru varicelă şi hepatită A dovada vaccinării poate fi înlocuită de dovada serologică a imunizării (AC anti varicelă de tip IgG, respectiv anticorpi anti-HAV de tip IgG).
În concordanţă cu recomandările EULAR se consideră având doze mari următoarele medicamente imunosupresoare şi cortizonice:
Dest
inat
pulse-terapie cu metil-prednisolon;
corticoterapia în doze
>
2 mg/kg/zi sau
>
20 mg/zi mai mult de 14 zile;
MTX
>
15 mg/mp/săpt (0,6 mg/kg/săpt);
sulfasalazina
>
40 mg/kg/zi (peste 2 g/zi);
ciclosporina
>
2,5 mg/kg/zi;
azatioprina
>
1 - 3 mg/kg/zi;
ciclofosfamida
>
0,5 - 2 mg/kg/zi;
În cazul în care - la momentul solicitării terapiei biologice - pacienţii se află deja în tratament cu doze mari de medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARDs) şi/sau doze mari de glucocorticoizi şi nu au efectuat vaccinarea completă pentru rujeolă şi/sau varicelă, medicul curant are la dispoziţie varianta scăderii timp de minim 2 - 3 săptămâni a dozelor imunosupresoare sub cele menţionate anterior şi efectuarea vaccinărilor restante după acest interval.
În situaţia în care schema de vaccinare obligatorie este incompletă şi/sau nu se poate face dovada vaccinărilor antipneumococică, antivaricelă şi antihepatită A, medicul curant are obligaţia de a aduce la cunoştinţa părintelui sau tutorelui legal al pacientului pediatric riscurile legate de terapia biologică la un pacient cu schemă incompletă de vaccinare. Părintele sau tutorele legal îşi va asuma în scris aceste riscuri.
Nu se vor administra concomitent două medicamente biologice.
Medici curanţi şi medici prescriptori
Medicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, completează dosarul pacientului care conţine date despre:
diagnosticul cert de artrită idiopatică juvenilă după criteriile ACR confirmat într-un centru universitar;
fizi
ce
istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare - preparate, doze, evoluţie sub tratament, data iniţierii şi data opririi tratamentului);
starea clinică (număr de articulaţii dureroase/tumefiate, redoare matinală, deficite funcţionale);
pers
oanelo
r
scala analogă vizuală (VAS) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient sau aparţinător, care este completată direct pe fişă, aceasta fiind semnată şi datată de către părinte sau tutorele legal;
nivelul reactanţilor de fază acută a inflamaţiei (VSH, CRP cantitativ);
rezultatele testării QuantiFERON TB Gold Test (teste imunologice de tip IGRA 2: interferon gamma release assay) sau a testării cutanate la tuberculină (TCT);
rezultatele markerilor serologici pentru infecţiile cu virusuri hepatitice B şi C;
info
rmarii
recomandarea tratamentului cu agenţi biologici (justificare pentru iniţiere, continuare sau switch);
avizul medicului pneumolog în cazul în care determinarea QuantiFERON TB sau a TCT este pozitivă;
avizul medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie în cazul în care este pozitiv cel puţin un marker al infecţiei cu virusuri hepatitice.
excl
usiv
Medicul curant are obligaţia să discute cu părintele sau tutorele legal al pacientului pediatric starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii şi necesitatea administrării corecte a tratamentului biologic, inclusiv asocierea tratamentului biologic cu DMARDs. Medicul curant care întocmeşte dosarul poartă întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor medicale incluse şi documentele sursă ale pacientului, punându-le la dispoziţia Comisiilor de control ale Caselor de Asigurări de Sănătate.
Dest
inat
Medicul curant va asigura permanent caracterul confidenţial al informaţiei despre pacient. Medicul curant va solicita părintelui sau tutorelui legal să semneze o declaraţie de consimţământ privind tratamentul aplicat şi prelucrarea datelor sale medicale în scopuri ştiinţifice şi medicale. Declaraţia de consimţământ privind tratamentul aplicat va fi reînnoită doar dacă se modifică schema terapeutică, agentul biologic sau medicul curant. În restul situaţiilor declaraţia de consimţământ se întocmeşte o singură dată.
Pentru iniţierea terapiei biologice sau pentru switch se impune certificarea diagnosticului, a gradului de activitate al bolii şi a necesităţii instituirii/modificării tratamentului biologic de către un medic specialist pediatru cu atestat de studii complementare în reumatologie pediatrică dintr-un centru universitar (Bucureşti, Oradea, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa) sau de către un medic pediatru, cadru didactic universitar, nominalizat prin decizie a managerului din următoarele spitale universitare: Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului "Alessandrescu-Rusescu" Bucureşti; Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj Napoca; Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova; Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sfânta Maria" Iaşi; Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş; Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Louis Ţurcanu" Timişoara.
Prescripţia poate fi efectuată de către medicul de specialitate pediatrie sau reumatologie care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 105 cod (L040M): DCI
PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTROPATIA PSORIAZICĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI ADALIMUMABUM**1), TANERCEPTUM**1) (ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**1), INFLIXIMABUM**1) (ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR),
SECUKINUMABUM**1)
se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
fizi
ce
pers
oanelo
r
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 105 cod (L040M): DCI ARTROPATIA PSORIAZICĂ - AGENŢI BIOLOGICI ADALIMUMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), CERTOLIZUMABUM**
1
, ETANERCEPTUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**
1
, INFLIXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), SECUKINUMABUM**
1
, IXEKIZUMABUM**
1
Definiţia afecţiunii/Factori de prognostic nefavorabil
info
rmarii
Artropatia psoriazică (AP) este o artropatie inflamatoare cu prevalenţa cuprinsă între 0,1 şi 1% ce apare la aproximativ o treime din bolnavii afectaţi de psoriazis, având o distribuţie egală între sexe. AP este recunoscută a avea potenţial eroziv şi distructiv la aproximativ 40 - 60% din pacienţi, cu o evoluţie progresivă încă din primul an de la diagnostic. Asemănător cu artrita reumatoidă, artropatia psoriazică poate produce leziuni articulare cronice, deficit funcţional şi un exces de mortalitate, cu costuri medicale şi sociale semnificative.
Diagnosticul cert de AP este realizat cu ajutorul criteriilor CASPAR (Classification criteria for Psoriatic Arthritis), conform căruia pacientul trebuie să aibă boală inflamatoare articulară (articulaţii, coloană vertebrală sau enteze) şi cel puţin 3 puncte din următoarele 5 categorii:
psoriazis (manifest, istoric personal, istoric familial);
dactilită;
excl
usiv
reacţii osoase juxta-articulare - periostită (evidenţiate radiografic la nivelul mâinilor şi picioarelor);
absenţa factorului reumatoid;
distrofie unghială.
Artrita definită periferică poate avea următoarele forme clinice:
Dest
inat
oligo-artrita asimetrică;
poliartrita simetrică;
artrita IFD;
artrita mutilantă.
Afectarea axială în AP cuprinde una din următoarele manifestări:
sacroiliita;
spondilita;
entezita ahiliană.
În aprecierea potenţialului evolutiv al bolii sunt evaluaţi următorii factori de prognostic nefavorabil:
numărul mare de articulaţii activ afectate (tumefiate; > 5 articulaţii tumefiate);
valori mari ale reactanţilor de fază acută: PCR/VSH (PCR de peste 5 ori limita superioară a normalului determinată cantitativ în mg/dL; VSH > 50 mm/h);
modificări distructive/erozive osteo-articulare evidenţiate radiologic;
prezenţa manifestărilor extra-articulare (în special dactilită).
Tratamentul artropatiei psoriazice
Tratamentul remisiv (de fond) al AP este obligatoriu în toate formele active ale bolii. Nomenclatura utilizată în acest protocol respectă recomandările actuale EULAR: terapii remisive sau modificatoare de boală (disease-modifying antirheumatic drugs - DMARDs), care se clasifică în: remisive sintetice
convenţionale (csDMARDs) şi remisive biologice (bDMARDs), care pot fi originale (boDMARDs) sau biosimilare (bsDMARDs).
Conform recomandărilor EULAR, revizia 2015, tratamentul cu csDMARDs reprezintă prima linie terapeutică, este obligatoriu în toate formele active ale bolii şi trebuie început cât mai devreme de la stabilirea diagnosticului (ideal în primele 6 săptămâni de la diagnostic). Obiectivul terapeutic urmărit este obţinerea:
remisiunii bolii, ori de câte ori este posibil (cel mai frecvent în formele de boală depistate timpuriu, cu iniţierea precoce a tratamentului);
fizi
ce
activităţii joase a bolii, la cazurile la care nu se poate obţine remisiunea (cel mai frecvent în formele constituite de boală).
Cele mai utilizate terapii sunt reprezentate de:
pers
oanelo
r
antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), care se folosesc pentru controlul durerii şi a simptomelor, şi/sau glucocorticoizii în administrare locală;
info
rmarii
metotrexat: conform EULAR reprezintă csDMARDs de primă alegere, cu excepţia cazurilor când exista contraindicaţii majore, în doza de întreţinere uzuală (20 mg/săptămână). Pentru creşterea toleranţei asocierea de folat este de regulă recomandată, iar administrarea injectabilă (subcutanată sau intramusculară) trebuie luată în calcul pentru creşterea biodisponibilităţii şi reducerea riscului de efecte adverse digestive (alături de administrarea de domperidonă şi antiemetice: ondasetron sau granisetron). Metotrexatul este preferat în forma cu psoriazis manifest deoarece el prezintă eficacitate demonstrată şi în afectarea cutanată.
leflunomid: utilizat ca alternativă la metotrexat doar atunci când acesta este contraindicat sau la pacienţii non-responsivi, cu răspuns insuficient sau care au dezvoltat reacţii adverse la metotrexat, în doză uzuală de 20 mg/zi oral;
sulfasalazină: utilizată ca alternativă la metotrexat doar atunci când acesta este contraindicat sau la pacienţii non-responsivi, cu răspuns insuficient sau care au dezvoltat reacţii adverse la alte csDMARD, în doza de întreţinere uzuală de minim 2 g/zi, crescută până la 3 g/zi (în funcţie de toleranţă);
excl
usiv
ciclosporina: 3 - 5 mg/kgc/zi oral;
În funcţie de particularităţile cazului tratat şi de gradul de activitate a bolii, medicul curant formulează schema de tratament şi indică aceste preparate remisive, care se pot utiliza singure sau în asociere. Asocierea trebuie de obicei să includă metotrexat.
Dest
inat
Evaluarea activităţii bolii
Evaluarea activităţii bolii este obligatorie pentru alegerea schemei terapeutice şi evaluarea gradului de răspuns la tratament, făcându-se prin calcularea unui indice cumulativ numit indicele de activitate a bolii în artropatia psoriazică (Disease Activity Index for PSoriatic Arthritis - DAPSA), care include:
numărul articulaţiilor dureroase (NAD): evaluarea articulară la artropatia psoriazică se face pentru 68 de articulaţii;
numărul articulaţiilor tumefiate (NAT): evaluarea articulară la artropatia psoriazică se face pentru 66 de articulaţii;
evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient (PtGA) pe o scală analogă vizuală (VAS) în centimetri (0 - 10);
evaluarea durerii de către pacient (PtPain) pe scala analogă vizuală (VAS) în centimetri (0 - 10);
PCR cantitativ (în mg/dL).
Formula de calcul DAPSA este următoarea: NAD68+ NAT66 + PtGA (VAS în cm) + PtPain (VAS în cm) + CRP (mg/dL).
În evaluarea semnificaţiei DAPSA se ţine cont de următoarele definiţii:
remisiune: DAPSA :S 4;
activitate scăzută a bolii (LDA): 4 < DAPSA :S 14;
activitate moderată a bolii (MDA): 14 < DAPSA :S 28;
activitate ridicată a bolii (HDA): DAPSA > 28.
Pentru aprecierea răspunsului la tratament se vor folosi criteriile de răspuns DAPSA. Astfel:
scăderea (reducerea) cu 85% a DAPSA (DAPSA85) faţă de evaluarea iniţială (înainte de iniţierea respectivului tratament) semnifică răspuns bun la tratament;
scăderea (reducerea) cu 75% a DAPSA (DAPSA75) faţă de evaluarea iniţială (înainte de iniţierea respectivului tratament) semnifică răspuns moderat la tratament;
scăderea (reducerea) cu 50% a DAPSA (DAPSA50) faţă de evaluarea iniţială (înainte de iniţierea respectivului tratament) semnifică răspuns minor la tratament.
fizi
ce
pers
oanelo
r
Evoluţia bolii va fi strâns monitorizată, clinic şi biologic (lunar sau cel puţin o dată la fiecare 3 - 6 luni), iar medicul curant va adapta şi va modifica schema de tratament, utilizând DAPSA ca indicator global de evoluţie al afecţiunii, ţinta terapeutică fiind obţinerea remisiunii sau atingerea unui grad scăzut de activitate a bolii. Nu este recomandată utilizarea de parametri individuali (clinici sau biologici) pentru a aprecia evoluţia bolii sub tratament, aplicarea indicilor compoziţi fiind întotdeauna superioară. Dacă nu se obţine nicio îmbunătăţire în interval de cel mult 3 luni de la iniţierea terapiei sau dacă obiectivul terapeutic nu este atins în 6 luni, terapia trebuie reconsiderată, ca preparate, doze sau scheme terapeutice.
info
rmarii
Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca responder sau nonresponder la tratamentul cu csDMARDs, situaţie în care se poate indica utilizarea terapiilor blocante de TNFa. Pacienţii cu AP activă, la care boala nu poate fi satisfăcător controlată prin aplicarea corectă a tratamentului csDMARDs, necesită utilizarea de tratament biologic. Prescrierea acestuia va fi făcută numai la indicaţia medicului reumatolog, care va ţine cont de particularităţile cazului şi de caracteristicile fiecărui preparat biologic, aşa cum sunt descrise în rezumatul caracteristicilor fiecărui produs, de recomandările ghidurilor terapeutice (EULAR) şi a protocoalelor de prescriere aprobate.
excl
usiv
Complexitatea şi riscurile terapiei biologice impun supravegherea permanentă a pacientului de către medicul curant în centre de specialitate reumatologice. În vederea iniţierii unei terapii biologice, medicul curant va înregistra o serie de parametri de activitate a bolii, între care următorii sunt obligatorii:
numărul de articulaţii dureroase (NAD) din 68 de articulaţii dureroase;
numărul de articulaţii tumefiate (NAT) din 66 de articulaţii tumefiate;
Dest
inat
evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient pe scala analogă vizuală (VAS) în centimetri (0 - 10);
evaluarea durerii de către pacient pe scala analogă vizuală (VAS) în centimetri (0 - 10);
PCR cantitativ (în mg/dL).
Datele medicale ale pacientului vor fi introduse într-o aplicaţie informatică numită Registrul Român de boli Reumatice (RRBR).
Criterii de includere a pacienţilor cu AP în tratamentul biologic cu blocanţi de TNFa (adalimumabum original şi biosimilar, certolizumab, etanerceptum original şi biosimilar, golimumabum, infliximabum original şi biosimilar) şi blocanţi de IL-17 (secukinumabum, ixekizumabum)
Pentru includerea unui pacient cu AP în terapia biologică este necesară îndeplinirea simultană a următoarelor 4 criterii:
diagnostic cert de AP conform criteriilor CASPAR;
pacienţi cu AP severă, cu activitate ridicată a bolii (DAPSA > 28), în ciuda tratamentului administrat. Pacienţii trebuie să prezinte cel puţin:
5 articulaţii dureroase şi tumefiate (evaluarea articulară la artropatia psoriazică se face pentru 68 articulaţii dureroase şi 66 articulaţii tumefiate; prezenţa dactilitei sau a entezitei se cuantifică drept o articulaţie);
PCR de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale, determinată cantitativ în mg/dL.
Eşecul la terapia convenţională:
pacienţi cu AP fără factori de prognostic nefavorabil, nonresponsivi la csDMARDs, corect administrate (atât ca doze, cât şi ca durată a terapiei), respectiv după utilizarea a cel puţin 2 terapii remisive sintetice, cu durata de minim 12 săptămâni fiecare, dintre care una este de obicei reprezentată de metotrexat (cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie majoră la acest preparat sau a cazurilor care nu tolerează acest tratament având documentaţie medicală);
fizi
ce
pacienţi cu AP cu factori de prognostic nefavorabil nonresponsivi după utilizarea a cel puţin o terapie remisivă sintetică administrată în doză maximă cu durată de minim 12 săptămâni reprezentată de metotrexat (cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie majoră la acest preparat sau a cazurilor care nu tolerează acest tratament având documentaţie medicală);
pers
oanelo
r
pacienţi cu AP predominant axială, activă (BASDAI > 6) nonresponsivi după utilizarea a cel puţin la 2 AINS administrate în doză maximă pe o perioadă de 6 săptămâni fiecare, chiar dacă terapia cu csDMARDs nu a fost încercată, deoarece csDMARDS nu şi-au dovedit eficacitatea în boala axială;
pacienţi cu AP cu entezită şi/sau dactilită activă nonresponsivi la 2 AINS administrate în doză maximă pe o perioadă de 6 săptămâni fiecare şi/sau injectări locale de glucocorticoizi chiar dacă terapia cu csDMARDs nu a fost încercată, deoarece csDMARDs nu şi-au dovedit eficacitatea în tratamentul acestor determinări ale bolii.
Absenţa contraindicaţiilor recunoscute pentru terapiile biologice.
info
rmarii
În cazul în care medicul curant decide să nu indice metotrexat, motivul acestei decizii va fi explicit menţionat, iar prezenţa unor eventuale contraindicaţii sau reacţii adverse va fi adecvat documentată. Definirea unui caz ca fiind non-responder la csDMARDs se face prin persistenţa criteriilor de activitate, după 12 săptămâni de tratament continuu, cu doza maximă recomandată uzual şi tolerată din preparatul remisiv respectiv, excepţie făcând pacienţii cu AP predominant axială şi pacienţii cu AP cu entezită şi/sau dactilită activă la care utilizarea de AINS este suficientă în dozele maximale în ultimele 12 săptămâni, deoarece csDMARDS nu şi-au dovedit eficacitatea în boala axială şi în AP cu entezită şi/sau dactilită.
excl
usiv
Pentru a fi relevante, toate evaluările (clinice şi de laborator) privind activitatea bolii, precum şi cele pentru excluderea contraindicaţiilor de terapie biologică vor fi efectuate într-o perioada relativ scurtă (ce nu va depăşi 4 săptămâni).
Screeningul necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice
Dest
inat
Tuberculoza
Înaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu artropatie psoriazică de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculină (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT) 2: 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog). Numai la pacienţii care au avut teste iniţiale negative, se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau TCT), în caz de necesitate dar nu mai rar de 1 an (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).
Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al artropatiei psoriazice elaborat de Societatea Română de Reumatologie.
Hepatitele virale
Ţinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante, deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B şi C. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei
terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti- HBc (IgG); pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.
Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a AP poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice. Se recomandă repetarea periodică a screeningului pentru infecţiile cronice cu virusuri hepatitice B şi C, în caz de necesitate, dar nu mai rar de un an.
fizi
ce
Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu virusuri hepatitice la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al artropatiei psoriazice elaborat de Societatea Română de Reumatologie şi protocoalele terapeutice din hepatitele cronice aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
pers
oanelo
r
Scheme terapeutice
Conform recomandărilor EULAR, medicul curant poate alege ca primă soluţie terapeutică biologică oricare dintre următorii inhibitori TNFa (listaţi în ordine alfabetică: adalimumab original sau biosimilar, certolizumab, etanercept original sau biosimilar, golimumab, infliximab original sau biosimilar) sau blocanţi de IL-17 (secukinumab, ixekizumab) fără a se acorda preferinţă sau prioritate unui produs în funcţie de particularităţile cazului. Schemele terapeutice sunt următoarele:
adalimumabum (original, biosimilar):
40 mg o dată la 2 săptămâni, subcutanat;
info
rmarii
certolizumab:
200 mg x 2, injectabil subcutanat la 0, 2, 4 săptămâni, apoi 200 mg subcutanat la 2 săptămâni. Atunci când este obţinut răspunsul clinic, poate fi luată în considerare o doză de menţinere alternativă de 400 mg o dată la 4 săptămâni.
etanerceptum (original, biosimilar):
25 mg de 2 ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat.
golimumabum:
50 mg injectabil subcutanat administrat o dată pe lună în aceeaşi dată a fiecărei luni. La pacienţii cu greutate peste 100 kg care nu ating răspunsul clinic după 3 sau 4 doze golimumab 50 mg se creşte doza la 100 mg o dată pe lună în aceeaşi dată a lunii.
excl
usiv
infliximabum (original, biosimilar):
în doze de 5 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni.
secukinumabum:
doza recomandată este de 150 mg/săptămână subcutanat (1 injecţie la săptămânile 0, 1, 2, 3 şi 4, ulterior de 150 mg/lună subcutanat (1 injecţie în fiecare lună). Doza
Dest
inat
de 300 mg/săptămână subcutanat la săptămânile 0, 1, 2, 3 şi 4, ulterior de 300 mg/lună subcutanat, se utilizează la pacienţii cu artropatie psoriazică, care nu au răspuns corespunzător la terapia cu medicamente anti-TNFa utilizate anterior. Fiecare doză de 300 mg este administrată sub forma a două injecţii subcutanate de 150 mg. La pacienţii care au început tratament cu secukinumabum 150 mg şi nu au atins ţinta terapeutică (conform definiţiei de mai jos la capitolul "Continuarea tratamentului"), se poate creşte doza de secukinumabum la 300 mg/lună.
ixekizumabum:
doza recomandată este de 160 mg prin injectare subcutanată (două injecţii de 80 mg) în săptămâna 0, urmată apoi de 80 mg (o injecţie) la intervale de 4 săptămâni.
Conform noilor recomandări şi evidenţe nu este obligatorie asocierea biologicului cu un remisiv sintetic convenţional. Acesta poate fi continuat la latitudinea medicului curant pentru prevenirea apariţiei de anticorpi anti-medicament biologic.
Tratamentul biologic iniţiat este continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie (îndeplinind criteriile de ameliorare de mai jos) şi nu dezvoltă reacţii adverse care să impună oprirea terapiei. Evaluarea răspunsului la tratament se face la fiecare 24 săptămâni de tratament.
Evaluarea răspunsului la tratament
Evaluarea răspunsului la tratament este apreciat prin urmărirea următorilor parametri clinici şi de laborator:
numărul de articulaţii dureroase (NAD) din 68 de articulaţii;
numărul de articulaţii tumefiate (NAT) din 66 de articulaţii;
scala analogă vizuală (VAS în centimetri 0 - 10) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient;
scala analogă vizuală (VAS în centimetri 0 - 10) pentru evaluarea durerii de către pacient;
PCR (cantitativ) în mg/dL;
indicele cumulativ DAPSA.
Pentru a fi relevante, toate evaluările (clinice şi de laborator) privind activitatea bolii, precum şi cele pentru identificarea unor potenţiale reacţii adverse vor fi efectuate într-o perioadă relativ scurtă (ce nu va depăşi 4 săptămâni). În conformitate cu recomandările EULAR şi principiile strategiei terapeutice "treat to target", obiectivul terapeutic este reprezentat de obţinerea remisiunii, iar în cazurile în care aceasta nu este posibilă, de obţinerea unei activităţi joase a bolii.
fizi
ce
Continuarea tratamentului
pers
oanelo
r
În cazul pacienţilor în curs de tratament biologic (inclusiv cei provenind din cazuri pediatrice, terapii iniţiate în străinătate sau alte situaţii justificate, corespunzător documentate), pacientul este considerat ameliorat (responder) şi poate continua tratamentul cu condiţia atingerii obiectivului terapeutic, respectiv atingerea remisiunii (DAPSA :S 4) sau cel puţin a activităţii scăzute a bolii (4 < DAPSA :S 14). Până la obţinerea acestui obiectiv se acceptă un răspuns bun sau moderat la tratament (DAPSA85, DAPSA75) faţă de evaluarea iniţială (înainte de iniţierea tratamentului biologic).
info
rmarii
Se definesc ca nonresponderi la tratamentul administrat acei pacienţi care au un răspuns minor la tratament respectiv o scădere cu 50% a DAPSA (DAPSA50) faţă de evaluarea iniţială (înainte de iniţierea respectivului tratament biologic) menţinându-se în boală cu activitate moderată (14 < DAPSA :S 28) sau înaltă (DAPSA > 28).
În cazul pacienţilor care au răspuns la tratament, dar la care se înregistrează o pierdere a răspunsului, definite prin prezenţa unui răspuns minor la tratament, respectiv ameliorare doar cu 50% a valorii DAPSA (DAPSA50) între 2 evaluări succesive, cu condiţia trecerii într-un grad mai mare de activitate (de exemplu de la remisiune la activitatea joasă sau de la activitate joasă la activitate moderată), se impune schimbarea terapiei administrate.
excl
usiv
Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate recomanda continuarea sau schimbarea tratamentului administrat.
Schimbarea terapiei biologice
Dest
inat
La pacienţii non-responderi la primul tratament biologic administrat sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea respectivului tratament, medicul curant va recomanda utilizarea altei terapii biologice, putând alege un alt inhibitor TNFa (pe care pacientul nu l-a mai încercat, listaţi în ordine alfabetică: adalimumabum original sau biosimilar, certolizumab, etanerceptum original sau biosimilar, golimumabum, infliximabum original sau biosimilar) sau un blocant IL-17 (secukinumabum, ixekizumabum) în dozele adecvate, cu menţiunea că nu este permisă folosirea unui biosimilar după un produs original care nu a fost eficient sau a produs o reacţie adversă (inversul afirmaţiei fiind şi el corect).
În cazul în care medicul curant constată lipsa de răspuns la tratamentul administrat sau apariţia unei reacţii adverse care să impună oprirea tratamentului, acesta poate recomanda modificarea schemei terapeutice înainte de împlinirea celor 24 de săptămâni prevăzute pentru evaluarea uzuală de eficacitate. Conform EULAR, lipsa răspunsului la 3 luni de la iniţierea unei terapii impune schimbarea acesteia.
Acelaşi protocol de modificare a schemei de tratament se repetă ori de câte ori este nevoie, respectiv pacientul nu mai răspunde la terapie sau dezvoltă o reacţie adversă care să impună oprirea terapiei.
Atitudinea la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (boală inactivă)
În conformitate cu recomandările EULAR şi ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic, se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (definită prin DAPSA :S 4 sau absenţa activităţii bolii la nivel articular periferic şi axial, cutanat, unghial, absenţa entezitei şi a dactilitei, prezenţa valorilor normale a VSH şi PCR) la două evaluări consecutive la interval de 6 luni se recomandă ca tratamentul biologic administrat să fie redus progresiv prin creşterea intervalului dintre administrări. Această reducere a expunerii la terapie biologică se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice
moment la dozele/frecvenţa iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală. Reducerea expunerii la terapie biologică va fi aplicată cu acordul scris al pacientului, numai după ce acesta a fost informat de medicul curant asupra avantajelor şi riscurilor spaţierii intervalului de administrare.
O schemă propusă de reducere a expunerii la agentul biologic se face după cum urmează:
adalimumabum (original sau biosimilar) 40 mg injectabil subcutanat - se creşte intervalul între administrări la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la o lună, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
fizi
ce
certolizumab: se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 8 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic (schema aplicabilă în cazul în care remisiunea este obţinută cu 400 mg o dată la 4 săptămâni). Dacă se utilizează 200 mg la 2 săptămâni, se creşte intervalul la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 4 săptămâni.
pers
oanelo
r
etanerceptum (original sau biosimilar) pentru doza de 50 mg/săpt. injectabil subcutanat - se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la 2 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
golimumabum 50 mg injectabil subcutanat - se creşte intervalul la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 2 luni, în aceeaşi dată a lunii, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
infliximabum (original sau biosimilar) utilizat în doza care a indus remisiunea - se creşte intervalul între perfuzii la 10 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 12 săptămâni, fără a se depăşi intervalul de 16 săptămâni între administrări;
info
rmarii
secukinumabum 150/300 mg injectabil subcutanat se creşte intervalul la 6 săptămâni pentru 6 luni, apoi la 2 luni, în aceeaşi dată a lunii, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
ixekizumabum 80 mg injectabil subcutanat se creşte intervalul la 6 săptămâni pentru 6 luni, apoi la 2 luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic
Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu terapii biologice sau contraindicaţii pentru acestea
excl
usiv
pacienţi cu infecţii severe (actuale, netratate) precum (dar nu limitativ): stări septice, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste sau orice alte infecţii considerate semnificative în opinia medicului curant
Dest
inat
tratamentul biologic este contraindicat la pacienţii cu infecţii active cu VHB şi utilizat cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC, cu monitorizare atentă. În ambele situaţii de infecţie virală B sau C decizia de iniţiere/continuare a terapiei impune avizul medicului infecţionist sau gastroenterolog;
antecedente de hipersensibilitate la adalimumab (original sau biosimilar), certolizumab, etanercept (original sau biosimilar), golimumab, infliximab (original sau biosimilar), la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
sarcina/alăptarea; la pacienţii de vârstă fertilă eventualitatea unei sarcini va fi atent discutată anterior concepţiei împreună cu medicul curant şi medicul de obstetrică-ginecologie; pentru pacienţii care doresc să procreeze, medicul curant va ţine cont de informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru certolizumab pegol;
pacienţi cu stări de imunodeficienţă severă;
administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;
afecţiuni maligne prezente sau afecţiuni maligne în antecedente fără aviz oncologic.
orice contraindicaţii recunoscute ale terapiilor biologice, conform RCP fiecărui produs;
lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;
pierderea calităţii de asigurat;
în cazul non-aderenţei la tratament, medicul curant va evalua cauzele acesteia şi oportunitatea continuării terapiei biologice, având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.
pentru infliximab original sau biosimilar, readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni;
insuficienţa cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV), cu excepţia etanercept la care se va consulta rezumatul caracteristicilor produsului.
pacienţi cu lupus sau sindroame lupus-like, cu excepţia etanercept la care se va consulta rezumatul caracteristicilor produsului.
Prescriptori
fizi
ce
Medicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, va completa o foaie de observaţie/fişă medicală care va conţine evaluările clinice şi de laborator sau imagistice necesare, datele fiind introduse în aplicaţia informatică Registrul Român de Boli Reumatice.
pers
oanelo
r
Se recomandă înregistrarea următoarelor date, atât la iniţierea terapiei, cât şi pe parcursul evoluţiei bolii sub tratament:
informaţii demografice şi generale despre pacient;
diagnosticul cert de AP conform criteriilor CASPAR;
istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare - preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament), prezenţa manifestărilor sistemice sau non- articulare;
info
rmarii
antecedente semnificative şi comorbidităţi;
starea clinică actuală (NAD, NAT, VAS pacient, deficite funcţionale);
nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, CRP cantitativ);
rezultatele screening-ului pentru tuberculoză (inclusiv rezultat test QuantiFERON), avizul medicului pneumolog în cazul unui rezultat pozitiv;
rezultatele testelor pentru hepatitele virale B şi C, avizul medicului gastroenterolog sau infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;
alte teste de laborator relevante;
excl
usiv
evaluarea gradului de leziuni osteo-articulare (imagistic: radiologic);
justificarea recomandării tratamentului cu agenţi biologici (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol);
preparatul biologic recomandat: denumirea comună internaţională şi denumirea comercială, precizând doza şi schema terapeutică;
Dest
inat
nivelul indicilor compoziţi: DAPSA şi după caz îndeplinirea criteriilor de remisiune/boală cu activitate scăzută;
apariţia şi evoluţia în caz de reacţii adverse post-terapeutice, complicaţii, comorbidităţi.
Scala analogă vizuală (VAS) este completată direct de pacient pe fişă, acesta semnând şi datând personal.
Pentru iniţierea terapiei biologice se recomandă obţinerea unei a doua opinii de la un medic primar în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) privind diagnosticul, gradul de activitate a bolii şi necesitatea instituirii tratamentului biologic.
Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic. Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestor terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic recomandat. Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar denumirea comună internaţională şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient. Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic, precum şi pe parcursul acestuia, dacă: se schimbă schema terapeutică (denumirea comună internaţională sau preparat comercial, doza sau frecvenţa de administrare) sau pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M):
PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN SPONDILITA ANCHILOZANTĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI: ADALIMUMABUM**1), CERTOLIZUMABUM**1O), ETANERCEPTUM**1) (ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**1), INFLIXIMABUM**1) (ORIGINAL
ŞI BIOSIMILAR), SECUKINUMABUM**1)
se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
fizi
ce
pers
oanelo
r
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M): DCI SPONDILOARTRITA AXIALĂ, INCLUSIV SPONDILITA ANCHILOZANTĂ - AGENŢI BIOLOGICI: ADALIMUMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), CERTOLIZUMABUM**
1
, ETANERCEPTUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**
1
, INFLIXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), SECUKINUMABUM**
1
Definiţia afecţiunii
info
rmarii
Spondiloartritele (SpA) sunt un grup de boli inflamatoare cronice care afecteaza scheletul axial (articulaţiile sacro-iliace si coloana vertebrala), uneori si articulaţiile periferice (oligoartrita asimetrica interesand predominant articulaţiile membrelor inferioare), asociate frecvent cu entesita, dactilita, manifestari extraarticulare (uveita acuta anterioara, psoriazis, boala inflamatoare intestinală), precum si un factor genetic predispozant: antigenul HLA-B27.
Clasificarea actuală a SpA in
forma axiala
(SpA ax) si
forma periferica
(SpA p) se bazeaza pe manifestările clinice predominante: axiale sau periferice
excl
usiv
SpA ax este o boala inflamatoare cronică afectând predominant scheletul axial (articulaţii sacro-iliace si coloană), avand 2 subtipuri principale:
spondiloartrita axiala nonradiografica (SpA ax nr), fără sacroiliită radiografica, si
spondilita anchilozantă (SA) cu sacroiliită evidentiata radiologic.
Tratamentul spondiloartritei axiale (SA si SpA ax nr)
Dest
inat
Tratamentul trebuie ghidat în funcţie de:
manifestări clinice actuale ale bolii
simptomatologia pacientului şi factori de prognostic:
activitatea bolii/inflamaţie;
durere;
nivel de funcţionalitate/dizabilitate;
afectarea articulaţiilor coxofemurale, anchiloze la nivelul coloanei.
factori individuali (sex, vârstă, comorbidităţi, medicaţie concomitentă, particularitaţile individuale ale pacientului).
Cele mai utilizate terapii sunt:
antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) - au fost primele şi pentru mult timp singurele medicamente folosite; evaluarea eficacităţii AINS necesită administrarea unor doze maxime, pe o perioadă de minimum 6 săptămâni, cu conditia unei tolerante satisfacatoare.
sulfasalazina - este indicata doar în tratamentul afectărilor periferice din SpA. Doza eficientă de sulfasalazină este de 2 - 3 g/zi oral, tratamentul fiind iniţiat cu 500 mg/zi şi crescut progresiv până la doza eficientă, cu conditia unei tolerante bune. Se consideră nonresponder la sulfasalazină lipsa de ameliorare semnificativa după 4 luni de tratament.
terapia biologică a modificat prognosticul pacienţilor cu SpA ax, determinând nu doar ameliorări semnificative ale activităţii bolii, ci şi oprirea evoluţiei bolii, permiţând
reintegrarea socială a pacienţilor tineri condamnaţi la invaliditate, cu scăderea costurilor totale şi în special a celor indirecte datorate handicapului fizic şi echilibrarea balanţei cost/beneficiu.
Criterii de includere
a pacienţilor cu SpA ax (SA, SpA ax nr) în tratamentul biologic cu blocanţi de TNFa (adalimumabum original şi biosimilar, certolizumabum, etanerceptum original şi biosimilar,
golimumabum, infliximabum original şi biosimilar) şi blocanţi de IL17 (secukinumab):
fizi
ce
Diagnosticul cert de SpA ax se stabileste de către medicul reumatolog, si se bazează demonstrarea sacroiliitei pe imagistica (IRM: cu semne de inflamatie activa sau radiografie) la care se asociaza, conform criteriilor de clasificare ale SpA ax, cel putin unul dintre elementele caracteristice ale SpA ax:
artrita
entesita (calcâi)
uveita
pers
oanelo
r
dactilita
psoriasis
boala Crohn/colita ulcerativă
răspuns bun la AINS
antecedente de SpA ax
HLA-B27
nivele crescute de proteina C reactiva (PCR)
info
rmarii
In cazul in care pacientul prezinta pe radiografie modificari de sacroiliita, care sa indeplineasca criteriile de clasificare New York modificate (1984), cazul se incadreaza ca SA, conform celor de mai jos:
durere lombară joasă si redoare, cu durata de peste 3 luni, care se ameliorează la mobilizare şi nu dispare în repaus;
limitarea mişcării coloanei lombare în plan sagital şi frontal;
limitarea expansiunii cutiei toracice;
excl
usiv
criteriul imagistic: sacroiliita unilaterală grad 3-4 sau sacroiliita bilaterală grad 2-4 radiografic.
Diagnosticul cert de SA presupune prezenţa criteriului imagistic asociat cel puţin unui criteriu clinic.
Dest
inat
Boala activă şi severă:
BASDAI > 6 la 2 evaluări succesive separate de cel puţin 4 săptămâni şi ASDAS 2: 2,5 (boală cu activitate înaltă sau foarte înaltă)
VSH > 28 mm/h şi/sau proteina C reactivă (PCR) de peste 3 ori limita superioară a normalului (determinată cantitativ, nu se admit evaluări calitative sau semicantitative).
BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Activity Index) este format din 6 întrebări privind principalele 5 simptome din spondilită anchilozantă: oboseală, durerea coloanei cervicale, toracale sau lombare, durerea/tumefacţia articulaţiilor periferice, durerea la atingere ori presiune la nivelul entezelor, redoare matinală (severitate, durată). Aprecierea se face folosind scala analogă vizuală (VAS) - o scală de 0-10, în care se notează cu 0 = absenţa durerii, oboselii şi 10 - durere sau oboseală foarte severă. Se face scorul total adunând întrebările 1-4 cu media întrebărilor 5 şi 6, iar rezultatul se împarte la 5. (vezi anexa BASDAI).
ASDAS (Ankylosing Spondylitis Disease Activity Score) este format din 5 variabile: durerea lombară cuantificată în întrebarea nr. 2 din BASDAI, durata redorii matinale cuantificată prin întrebarea nr. 6 din BASDAI, VAS (0-10) care cuantifică activitatea bolii de către pacient în ultima săptămână, durerile şi tumefacţiile articulare resimţite de pacient cuantificate prin a treia întrebare din BASDAI, VSH (la 1 h) sau PCR cantitativ (mg/L).
În funcţie de valorile scorului ASDAS activitatea bolii se împarte pe următoarele paliere:
ASDAS 2: 3,5 (boală cu activitate foarte înaltă);
ASDAS 2: 2,1 şi < 3,5 (boală cu activitate înaltă);
ASDAS > 1,3 şi < 2,1 (boală cu activitate medie);
ASDAS :S 1,3 (boală inactivă).
Eşecul terapiilor tradiţionale
cel puţin 2 AINS administrate continuu, cel puţin 6 săptămâni fiecare, la doze maxim recomandate sau tolerate. Pacienţii cu SpA ax si SA numai cu afectare axiala, nu au nevoie de DMARD (sulfasalazinum) înainte de terapia biologică;
fizi
ce
sulfasalazina în formele periferice, cel puţin 4 luni de tratament la doze maxim tolerate (2 - 3 g/zi);
pers
oanelo
r
răspuns ineficient la cel puţin o administrare de glucocorticoid injectabil local în artritele periferice şi/sau entesitele active, dacă este indicată.
Prezenţa afectărilor articulaţiilor coxofemurale şi a manifestărilor extra-articulare reprezintă factori adiţionali ce permit administrarea terapiei anti-TNFa la un scor mai mic de activitate al bolii cu un BASDAI > 4 sau la un scor al ASDAS între 2,1 şi 2,5.
Screeningul
necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice
info
rmarii
Tuberculoza
excl
usiv
Înaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu SpA ax de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologie mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculină (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT) 2: 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog). Numai la pacienţii care au avut teste iniţiale negative, se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau TCT), în caz de necesitate, dar nu mai rar de un an (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).
Dest
inat
Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al SA elaborat de Societatea Română de Reumatologie.
Hepatitele virale
Ţinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante, deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B şi C. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti- HBc (IgG); pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.
Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a SpA ax poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice. Se recomandă repetarea periodică, a screeningului pentru infecţiile cronice cu virusuri hepatitice B şi C, în caz de necesitate, dar nu mai rar de un an.
Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu virusuri hepatitice la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al SA elaborat de
Societatea Română de Reumatologie şi protocoalele terapeutice din hepatitele cronice aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Scheme terapeutice
La pacienţii la care sunt îndeplinite criteriile privind iniţierea terapiei biologice medicul curant va alege, în funcţie de particularităţile cazului şi caracteristicile produselor disponibile, preparatul biologic pe care îl consideră adecvat. De regulă, nu se recomandă combinarea preparatului biologic cu un remisiv sintetic (sulfasalazină).
fizi
ce
Blocanţii TNFa
utilizaţi în SpA ax:
adalimumabum original şi biosimilar: 40 mg o dată la două săptămâni, subcutanat; se indică in tratamentul in SpA axiala (SA si SpA ax nr).
pers
oanelo
r
certolizumab pegol: doza de încărcare este de 400 mg (administrată a câte 2 injecţii subcutanate a câte 200 mg fiecare) în săptămânile 0, 2 şi 4; doza de întreţinere recomandată este de 200 mg o dată la 2 săptămâni sau 400 mg o dată la 4 săptămâni, subcutanat; se indică in tratamentul in SpA axiala (SA si SpA ax nr).
etanerceptum (original şi biosimilar): 25 mg de două ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat; se indică in tratamentul in SpA axiala (SA si SpA ax nr)
info
rmarii
golimumab: 50 mg lunar în aceeaşi dată a lunii subcutanat. La pacienţii cu greutatea > 100 kg care nu ating răspunsul clinic după 3 sau 4 doze de golimumab 50 mg lunar poate fi folosită doza de 100 mg injectabil subcutanat o dată pe lună în aceeaşi dată a lunii; se indică in tratamentul in SpA axiala (SA si SpA ax nr).
infliximabum (original şi biosimilar): se utilizează în doze de 5 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni; se indică numai în tratamentul SA.
excl
usiv
Blocanţi de IL17
utilizaţi în SpA axiala (SpA ax) - secukinumab: doza recomandată este de 150 mg/săptămână subcutanat timp de 4 săptămâni (1 injecţie la săptămânile 0, 1, 2 şi 3), ulterior de 150 mg/lună subcutanat (1 injecţie în fiecare lună începând cu săptămâna 4). La pacienţii care au început tratamentul cu secukinumabum 150 mg si au avut un răspuns clinic inadecvat (conform definiţiei de mai jos la capitolul „Continuarea tratamentului"), se poate creşte doza de secukinumabum la 300 mg/lună. Fiecare doză de 300 mg este administrată sub forma a două injecţii subcutanate de 150 mg; se indică in tratamentul in SpA axiala (SA si SpA ax nr).
Dest
inat
Evaluarea răspunsului la tratamentului biologic
Evaluarea răspunsului la tratament se face la 24 de săptămâni de tratament în vederea încadrării cazului ca responder sau nonresponder, ţinând cont de următoarele elemente:
Dinamica ASDAS definită ca diferenţă între ASDAS-ul anterior şi cel actual (delta ASDAS):
delta ASDAS 2: 1,1- ameliorare clinică importantă,
delta ASDAS 2: 2 - ameliorare clinică majoră;
delta ASDAS < 1,1 - ameliorare clinică absentă
Dinamica BASDAI care se defineşte ca modificare procentuală (%) sau scăderea acestuia în valoare absolută, faţă de evaluarea anterioară.
Continuarea tratamentului
În cazul pacienţilor în curs de tratament biologic (inclusiv cei provenind din cazuri pediatrice, terapii iniţiate în străinătate sau alte situaţii justificate, corespunzător documentate), tratamentul se continuă dacă pacientul este responder, după cum urmează:
se înregistrează ameliorare de peste 50% a BASDAI;
se înregistrează o scădere a valorilor VSH şi/sau CRP cu peste 50%;
delta ASDAS 2: 1,1.
Acest profil se raportează faţă de iniţiere şi/sau faţă de evaluarea anterioară.
În caz de discordanţe între valorile ASDAS şi delta ASDAS cu cele ale BASDAI, vor prima la evaluarea răspunsului ASDAS şi delta ASDAS.
Boala cu activitate medie (1,3 < ASDAS < 2,1) este acceptată doar în primul an de tratament, ţintă fiind ASDAS :S 1,3 (boală inactivă).
Situaţii speciale la pacienţii responderi:
pacienţii cu boală veche (cel puţin 5 ani de la diagnostic) pot continua tratamentul dacă ASDAS este între 1,3 şi 2,1.
fizi
ce
pacienţii care sub tratament înregistrează o creştere a activităţii bolii, cu depăşirea pragului ASDAS de 2,1, dar nu mai mult de 2,5, pot continua tratamentul încă 24 de săptămâni cu reevaluare ulterioară şi reîncadrare în responder sau nonresponder.
pers
oanelo
r
Pacientul nonresponder se defineşte ca: ASDAS 2: 3,5 (boala cu activitate foarte înaltă) şi/sau delta ASDAS < 1,1; BASDAI < 50% ameliorare (sau BASDAI > 4); VSH şi/sau CRP > 50% faţă de momentul iniţierii tratamentului.
Medicul curant este cel care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca responder sau nonresponder la tratamentul administrat. Apariţia unei reacţii adverse poate impune schimbarea terapiei biologice.
info
rmarii
Lipsa de ameliorare a criteriilor enunţate după schimbări succesive ale agenţilor biologici duce la oprirea tratamentului biologic.
excl
usiv
Evoluţia bolii va fi strâns monitorizată, clinic şi biologic (lunar sau cel puţin o dată la fiecare 3 - 6 luni), iar medicul curant va adapta şi modifica schema de tratament, utilizând ASDAS şi BASDAI ca indicatori de evoluţie a afecţiunii, ţinta terapeutică fiind obţinerea remisiunii sau atingerea unui grad scăzut de activitate a bolii.
Atitudinea la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă
(boală inactivă)
Dest
inat
În conformitate cu recomandările EULAR şi ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic, se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (boală inactivă) ASDAS :S 1,3 şi valori normale VSH şi PCR la 2 evaluări succesive (la interval de minimum 6 luni între evaluări) tratamentul biologic administrat să fie redus treptat. Această reducere a expunerii la terapie biologică se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice moment la schema iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală.
O schemă propusă de reducere a expunerii la agentul biologic se face după cum urmează:
adalimumabum original şi biosimilar 40 mg injectabil subcutanat se creşte intervalul între administrări la 3 săptămâni pentru 6 luni, apoi la o lună, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic;
certolizumab pegol: se creşte intervalul dintre administrări la 6 săptămâni pentru 6 luni cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic (schema aplicabilă în cazul în care remisiunea este obţinută cu 400 mg sc la 4 săptămâni). Dacă se utilizează 200 mg subcutanat la 2 săptămâni se creşte intervalul la 3 săptămâni pentru 6 luni, apoi la 4 săptămâni;
etanerceptum (original sau biosimilar) pentru doza de 50 mg/săpt. injectabil subcutanat - se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la 2 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic. Alternativ se poate folosi doza de 25 mg la 5 zile timp de 6 luni, apoi 25 mg/săptămână, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic;
golimumabum 50 mg injectabil subcutanat se creşte intervalul la 6 săptămâni pentru 6 luni, apoi la 2 luni, în aceeaşi dată a lunii, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic;
infliximabum (original sau biosimilar) utilizat în doza care a indus remisiunea - se creşte intervalul între perfuzii la 10 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 12 săptămâni, fără a se depăşi intervalul de 16 săptămâni între administrări.
Criterii de excludere
a pacienţilor din tratamentul cu terapii biologice sau contraindicaţii pentru acestea
pacienţi cu infecţii severe (actuale, netratate) precum (dar nu limitativ): stări septice, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste sau orice alte infecţii considerate semnificative în opinia medicului curant;
fizi
ce
tratamentul biologic este contraindicat la pacienţii cu infecţii active cu VHB şi utilizat cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC, cu monitorizare atentă. În ambele situaţii de infecţie virală B sau C decizia de iniţiere/continuare a terapiei impune avizul medicului infecţionist sau gastroenterolog;
pers
oanelo
r
antecedente de hipersensibilitate la adalimumab original şi biosimilar, certolizumab, etanercept (original sau biosimilar), golimumab, infliximab (original sau biosimilar), secukinumab, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
sarcina/alăptarea; la pacienţii de vârstă fertilă eventualitatea unei sarcini va fi atent discutată anterior concepţiei împreună cu medicul curant şi medicul de obstetrică-ginecologie; pentru pacienţii care doresc să procreeze, medicul curant va ţine cont de informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru certolizumab pegol;
info
rmarii
pacienţi cu stări de imunodeficienţă severă;
administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;
afecţiuni maligne prezente sau afecţiune maligne în antecedente fără avizul oncologic;
orice contraindicaţii recunoscute ale terapiilor biologice;
lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;
pierderea calităţii de asigurat;
excl
usiv
în cazul non-aderenţei majore la tratament, medicul curant va evalua cauzele acesteia şi oportunitatea continuării terapiei biologice, având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.
pentru infliximab original sau biosimilar: readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni;
insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV), cu excepţia etanercept la care se va consulta rezumatul caracteristicilor produsului;
Dest
inat
pacienţi cu lupus sau sindroame lupus-like, cu excepţia etanercept la care se va consulta rezumatul caracteristicilor produsului.
Prescriptori
Medicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, va completa o foaie de observaţie/fişă medicală care va conţine evaluările clinice şi de laborator sau imagistice necesare, datele fiind introduse în aplicaţia informatică Registrul Român de Boli Reumatice.
Se recomandă înregistrarea următoarelor date, atât la iniţierea terapiei, cât şi pe parcursul evoluţiei bolii sub tratament:
informaţii demografice şi generale despre pacient;
diagnosticul cert de SA;
istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare - preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament), prezenţa manifestărilor sistemice sau non-articulare;
antecedente semnificative şi comorbidităţi;
starea clinică actuală (NAD, NAT, redoare matinală, deficite funcţionale);
BASDAI, ASDAS;
nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, PCR cantitativ);
rezultatele screening-ului pentru tuberculoză (inclusiv rezultat test Quantiferon), avizul medicului pneumolog în cazul unui rezultat pozitiv;
rezultatele testelor pentru hepatitele virale B şi C, avizul medicului gastroenterolog sau infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;
alte teste de laborator relevante;
evaluarea gradului de leziuni osteo-articulare (imagistic: radiologic/IRM);
fizi
ce
justificarea recomandării tratamentului cu agenţi biologici (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol);
preparatul biologic recomandat: denumirea comună internaţională şi denumirea comercială, precizând doza şi schema terapeutică;
pers
oanelo
r
apariţia şi evoluţia în caz reacţii adverse post-terapeutice, complicaţii, comorbidităţi.
Chestionarul BASDAI pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient este completat direct de pacient pe fişă, acesta semnând şi datând personal.
info
rmarii
Pentru iniţierea terapiei biologice se recomandă obţinerea unei a doua opinii de la un medic primar în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) privind diagnosticul, gradul de activitate a bolii şi necesitatea instituirii tratamentului biologic.
Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic. Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestor terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic recomandat.
excl
usiv
Dest
inat
Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar denumirea comună internaţională şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient. Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic, precum şi pe parcursul acestuia, dacă: se schimbă schema terapeutică (denumirea comună internaţională sau preparat comercial, doza sau frecvenţa de administrare) sau pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 107 cod (L042C): DCI SUNITINIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 107 cod (L042C): DCI SUNITINIBUM
Indicaţii:
Carcinomul renal avansat şi/sau metastatic
fizi
ce
Tumori stromale gastro-intestinale maligne (GIST) nerezecabile şi/sau metastatice după eşecul terapiei cu imatinib mesilat datorită rezistenţei sau intoleranţei
Tratamentul tumorilor neuroendocrine pancreatice pNET bine diferentiate, nerezecabile sau metastatice, la adulti care au prezentat progresia bolii
pers
oanelo
r
Criterii de includere pentru indicaţia - carcinom renal
:
diagnostic histopatologic de carcinom renal
pacienţi cu stadiu avansat (boala recidivată/metastatică):
care nu au primit tratament sistemic anterior
după tratament anterior cu citokine (interferon şi/sau interleukina-2)
vârstă > 18 ani
Indice de performanţă ECOG 0, 1 sau 2
info
rmarii
probe biologice care să permită administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă
Criterii de includere pentru indicaţia - GIST:
Diagnostic histopatologic de tumoră stromală gastro-intestinală (GIST), confirmat imunohistochimic
Boala metastazată, local avansată sau recidivată (chirurgical nerezecabilă)
excl
usiv
Pacienţi trataţi cu imatinib în prima linie şi care au progresat sau nu au tolerat acest tratament
vârstă > 18 ani
Indice de performanţă ECOG 0, 1 sau 2
probe biologice care să permită administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă
Criterii de includerepentruindicaţia-tumori neuroendocrine pancreatice
:
Dest
inat
diagnostic histopatologic de tumoraneuroendocrinapancreatica
pacienţi cu stadiuavansat (boalarecidivată/metastatică), in evolutie
vârstă> 18 ani
Indice de performanţă ECOG 0, 1 sau 2
probe biologice care să permita administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă
Tratament
Doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament
pentru indicatiile carcinoma renal si GIST
Doza recomandată = 50 mg administrată pe cale orală, zilnic timp de 4 săptămâni consecutive, urmat de o perioadă liberă de 2 săptămâni (schema 4/2) pentru un ciclu complet de 6 săptămâni; în cazul unor toxicităţi accentuate în ultimele 1 - 2 săptămâni de administrare, se poate opta şi pentru administrarea zilnică timp de 2 săptămâni, urmată de o săptămână de pauză (schema 2/1)
Doza maximă = 75 mg (cu excepţia cazurilor de administrare concomitentă cu inductori puternici de CYP3A4)
Doza minimă = 25 mg
Dozele pot fi modificate cu câte 12,5 mg în funcţie de siguranţa şi toleranţa individuală
Doza se reduce la minimum 37,5 mg când se administrează concomitent cu inhibitori puternici de CYP3A4 (de ex. ketoconazol)
Doza se creşte la maximum 87,5 mg când se administrează concomitent cu inductori puternici de CYP3A4 (de ex. rifampicină)
Nu se modifică doza la persoanele vârstnice sau la pacienţi cu insuficienţă hepatică (Clasa Child-Pugh A şi B)
Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale în cazul administrării de sunitinib la pacienţii cu disfuncţie renală (uşoară până la severă) sau cu afecţiune renală în stadiu terminal care efectuează hemodializă
fizi
ce
Pentru indicatia tumorile neuroendocrine pancreatice
- doza recomandată de Sunitinib este de 37,5 mg administrate pe cale orală o data pe zi, zilnic, fără a fi urmată de o perioadă liberă.
pers
oanelo
r
Durata tratamentului
: Tratamentul continuă până la progresia bolii, toxicitate semnificativă, retragerea consimţământului
Criterii de excludere din tratament:
Co-morbidităţi:
Hipertensiunea arterială malignă necontrolată medicamentos
Evenimente cardiace prezente în ultimele 6 luni precum
infarct miocardic (inclusiv angina pectorală severă/instabilă)
bypass cu grefă pe artere coronariene/periferice
info
rmarii
insuficienţă cardiacă congestivă simptomatică
accident cerebrovascular sau atac ischemic tranzitor
embolism pulmonar
Disfuncţie hepatică severă Clasa Child-Pugh C
Metastaze cerebrale necontrolate
Hemoragie gastro-intestinală semnificativă, hemoragie cerebrală, hemoptizie în ultimele 6 luni
excl
usiv
Ulcer peptic activ, boală inflamatorie intestinală, colită ulcerativă sau alte afecţiuni cu risc crescut de perforaţie, fistulă abdominală, perforaţie gastro-intestinală sau abces intra- abdominal, în urmă cu o lună
Diateze hemoragice, coagulopatii
Plăgi dehiscente
Fracturi, ulcere, leziuni nevindecate
Dest
inat
Tratamente anterioare cu agenţi anti-VEGF (bevacizumab, sunitinib, sorafenib)
Sarcină/alăptare
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Criterii de întrerupere a tratamentului (temporar/definitiv la latitudinea medicului curant):
Hipertensiune arterială severă
Se recomandă întreruperea temporară a terapiei la pacienţii cu hipertensiune severă care nu este controlată prin măsuri medicale. Tratamentul poate fi reluat atunci când se obţine un control adecvat al hipertensiunii.
Manifestări clinice de ICC
Microangiopatietrombotică
Pancreatita
Insuficienţă hepatică
Sindrom nefrotic
Formarea unor fistule
Intervenţii chirurgicale majore
Se recomandă întreruperea temporară a tratamentului cu sunitinib ca precauţie la pacienţii care vor fi supuşi unor intervenţii chirurgicale majore. Decizia privind reluarea tratamentului cu sunitinib după o intervenţie chirurgicală majoră trebuie luată pe baza evaluării clinice a recuperării după operaţie.
Convulsii şi semne/simptome sugestive pentru leucoencefalopatie posterioară reversibilă, precum hipertensiune, cefalee, scăderea atenţiei, deteriorarea funcţiei cognitive şi tulburări de vedere, inclusiv orbire corticală - impun oprirea temporară a sunitinibului; tratamentul poate fi reluat după vindecare, în funcţie de decizia medicului curant
Fasceită necrozantă
Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
fizi
ce
La iniţierea tratamentului se efectuează examen fizic complet cu măsurarea tensiunii arteriale, hemoleucogramă şi biochimie completă, funcţia tiroidiană (TSH), electrocardiogramă, echocardiografie cu determinarea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) şi examinări imagistice pentru stadializarea bolii
Hemoleucograma, biochimia şi TA se monitorizează ori de câte ori se consideră necesar
pers
oanelo
r
Se recomandă monitorizarea atentă a semnelor şi simptomelor clinice de ICC, în special la pacienţii cu factori de risc cardiac şi/sau antecedente de boală arterială coronariană (pentru aceşti pacienţi se recomandă evaluări periodice ale FEVs)
Funcţia tiroidiană trebuie evaluată periodic
Electrocardiogramă, echocardiografie cu determinarea fracţiei de ejecţie a ventricolului stâng (FEVS) se efectuează pe parcursul tratamentului numai dacă există suspiciune/simptom de afectare de organ
info
rmarii
Examinările imagistice se efectuează conform standardelor instituţiei
Prescriptori
excl
usiv
Dest
inat
-
medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se poate face şi pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 108 cod (L043M): DCI
PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN POLIARTRITA REUMATOIDĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI: INFLIXIMABUM**1 (ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), ETANERCEPTUM**1 (ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), ADALIMUMABUM**1, GOLIMUMABUM**1, CERTOLIZUMABUM**1, RITUXIMABUM**1, TOCILIZUMABUM**1, ABATACEPTUM**1 ŞI A REMISIVELOR SINTETICE ŢINTITE: BARICITINIB**1
se modifică şi se
înlocuieşte cu următorul protocol:
fizi
ce
pers
oanelo
r
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 108 cod (L043M): DCI POLIARTRITA REUMATOIDĂ - AGENŢI BIOLOGICI: INFLIXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), ETANERCEPTUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), ADALIMUMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), GOLIMUMABUM**
1
, CERTOLIZUMABUM**
1
, RITUXIMABUM**
1
(ORIGINAL ŞI BIOSIMILAR), TOCILIZUMABUM**
1
, ABATACEPTUM**
1
ŞI A REMISIVE SINTETICE ŢINTITE: BARICITINIB**
1
, TOFACITINIB**
1
Definiţia afecţiunii/Diagnostic/Factori prognostici
info
rmarii
excl
usiv
Poliartrita reumatoidă reprezintă forma cea mai frecventă de reumatism inflamator, afectând aproximativ 1% din populaţia generală. Netratată sau tratată necorespunzător are de obicei o evoluţie severă şi progresiv agravantă, generând durere şi inflamaţie articulară, distrucţii osteocartilaginoase definitive şi handicap funcţional semnificativ. Severitatea bolii rezultă din faptul că peste 50% din pacienţi îşi încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în primii 2 ani de evoluţie. Apariţia unor leziuni viscerale este responsabilă de o scurtare a duratei medii de viaţă cu 5 până la 10 ani. Având în vedere severitatea potenţială şi riscul de complicaţii, diagnosticul PR trebuie confirmat într-un stadiu cât mai precoce şi în acest sens pacientul va fi îndrumat către un medic reumatolog.
Dest
inat
Diagnosticul cert de poliartrită reumatoidă va fi confirmat de medicul reumatolog, cât mai devreme faţă de debutul bolii, conform criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2010. Populaţia-ţintă de pacienţi la care se aplică aceste criterii este reprezentată de pacienţi cu cel puţin o articulaţie tumefiată şi la care prezenţa sinovitei nu poate fi explicată de o altă boală. Sunt evaluate cantitativ un număr de 4 domenii, conform tabelului de mai jos, pentru diagnosticul de PR fiind necesare minimum 6 puncte din 10 posibile (Tabel 1).
În aprecierea potenţialului evolutiv al bolii sunt consideraţi factori de prognostic nefavorabil următorii:
vârsta sub 45 ani la debut;
un titru înalt al factorilor reumatoizi sau al anticorpilor anti-CCP (de peste 10 ori valoarea normală);
valori mari ale reactanţilor de fază acută: proteina C reactivă > 5 ori limita superioară a normalului sau VSH > 50 mm/1 h;
numărul mare de articulaţii tumefiate (> 5 articulaţii tumefiate);
eroziuni evidenţiate imagistic;
status funcţional alterat (HAQ peste 1,5);
prezenţa manifestărilor extra-articulare (noduli reumatoizi, sindrom Felty sau vasculită sau altele).
Tratamentul remisiv al poliartritei reumatoide, evaluare, criterii de includere şi excludere, scheme terapeutice pentru terapia biologică şi cu remisive sintetice ţintite
Tratamentul remisiv (de fond) al poliartritei reumatoide este obligatoriu în toate formele active ale bolii. Nomenclatura utilizată în acest protocol respectă recomandările actuale EULAR: terapii remisive sau modificatoare de boală (Disease-Modifying Antirheumatic Drugs - DMARDs), care se clasifică în:
remisive sintetice (sDMARDs), cu subtipurile: sintetice convenţionale (csDMARDs) şi sintetice ţintite (tsDMARDs);
remisive biologice (bDMARDs), care pot fi originale (boDMARDs) sau biosimilare (bsDMARDs).
Conform recomandărilor EULAR, revizia 2013/2016, tratamentul cu remisive sintetice convenţionale reprezintă prima linie terapeutică, este obligatoriu în toate formele active ale bolii şi trebuie început cât mai devreme de la stabilirea diagnosticului (ideal în primele 6 săptămâni de la diagnostic).
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Tabel 1. Criteriile de clasificare a poliartritei reumatoide conform EULAR/ACR 2010
A. Afectarea articulară
1
)
Puncte
1 articulaţie mare
2
)
0
2 - 10 articulaţii mari
1
1 - 3 articulaţii mici (cu sau fără afectare a articulaţiilor mari)
3
)
2
4 - 10 articulaţii mici (cu sau fără afectare a articulaţiilor mari)
3
> 10 articulaţii (cu cel puţin o articulaţie mică)
4
)
5
B. Serologie (cel puţin un test necesar pentru diagnostic)
5
)
FR şi anticorpi anti-CCP negativi
0
FR sau anticorpi anti-CCP pozitivi în titru mic
2
FR sau anticorpi anti-CCP pozitivi în titru mare
3
C. Reactanţi de fază acută (cel puţin un test necesar pentru diagnostic)
6
)
PCR şi VSH normale
0
PCR sau VSH crescute
1
D. Durata simptomelor
7
)
< 6 săptămâni
0
> 6 săptămâni
1
Note:
1
) afectarea articulară se referă la orice articulaţie dureroasă sau tumefiată la examinare, care pot fi confirmate de evidenţierea imagistică a sinovitei. Primele articulaţii carpo-metacarpiene, primele articulaţii metatarsofalangiene şi articulaţiile interfalangiene distale nu se evaluează.
2
) articulaţii mari sunt: umerii, coatele, şoldurile, genunchii, articulaţiile tibio-tarsiene.
3
) articulaţii mici sunt: metacarpofalangiene, interfalangiene proximale, metatarsofalangiene, interfalangiană a policelui, radiocubitocarpiene.
4
) se referă la orice combinaţie de articulaţii mari cu cel puţin o articulaţie mică, inclusiv articulaţii nespecificate anterior (de exemplu temporomandibulare, acromioclaviculare, sternoclaviculare etc.).
5
) valori negative se referă la valori în unităţi internaţionale mai mici sau egale cu valoarea superioară a normalului (VSN); titrul mic se referă la valori mai mari decât VSN dar mai mici sau egale cu de 3 ori VSN a laboratorului; titrul mare se referă la valori mai mari de 3 ori VSN. În cazurile în care testarea FR este disponibilă numai ca test calitativ (rezultat cu FR negativ sau pozitiv), un rezultat pozitiv va fi catalogat drept FR în titru mic.
6
) valorile normale sau crescute se determină conform standardelor laboratorului local.
7
) durata simptomelor se referă la auto-evaluarea pacientului asupra perioadei semnelor de sinovită (durere, tumefacţie, sensibilitate) la articulaţiile afectate clinic la momentul evaluării, indiferent de tratament.
Abrevieri: FR - factor reumatoid, CCP - cyclic citrullinated peptides, PR - poliartrită reumatoidă, PCR - proteina C
reactivă, RCC - radiocubitocarpiene, VSH - viteza de sedimentare a hematiilor.
excl
usiv
Dest
inat
Obiectivul terapeutic urmărit este obţinerea:
remisiunii bolii, ori de câte ori este posibil (cel mai frecvent în formele de boală depistate timpuriu, cu iniţierea precoce a tratamentului);
activităţii joase a bolii (LDA), la cazurile la care nu se poate obţine remisiunea (cel mai frecvent în formele constituite de boală).
Cele mai utilizate terapii remisive sintetice convenţionale sunt reprezentate de:
metotrexat - conform EULAR reprezintă medicaţia remisivă sintetică convenţională de primă alegere, cu excepţia cazurilor când există contraindicaţii majore, în doza de întreţinere uzuală: 20 mg/săptămână (în funcţie de toleranţă), de regulă oral. Pentru creşterea toleranţei, asocierea de folat este de regulă recomandată, iar administrarea injectabilă (subcutanat sau intramuscular) a metotrexatului trebuie luată în calcul pentru creşterea biodisponibilităţii şi
reducerea riscului de efecte adverse digestive (alături de administrarea de domperidonă şi antiemetice: ondansetron sau granisetron);
leflunomid - utilizat ca alternativă la metotrexat doar atunci când acesta este contraindicat ori la pacienţii nonresponsivi, cu răspuns insuficient sau care au dezvoltat reacţii adverse la metotrexat, în doza uzuală de 20 mg/zi;
sulfasalazina - utilizat ca alternativă la metotrexat doar atunci când acesta este contraindicat ori la pacienţii nonresponsivi, cu răspuns insuficient sau care au dezvoltat reacţii adverse la alte remisive sintetice, doza de întreţinere uzuală minim 2 g/zi, crescută la nevoie până la 3 g/zi (funcţie de toleranţă);
fizi
ce
pers
oanelo
r
hidroxiclorochina - utilizată de obicei în asociere cu alte remisive sintetice convenţionale majore (de exemplu: metotrexat, leflunomid, sulfasalazină), din cauza eficacităţii relative mai mici; utilizarea sa, ca a doua opţiune de remisiv sintetic, în afara metotrexat, nu este considerată suficientă pentru indicaţia de terapie biologică şi sintetică ţintită (tsDMARDs); doza uzuală de 400 mg/zi;
următoarele 2 preparate remisive sintetice convenţionale au în prezent, conform EULAR, indicaţie foarte limitată în PR, rezervată doar formelor nonresponsive, care nu au răspuns la nicio altă terapie sintetică sau biologică sau care au dezvoltat reacţii adverse la alte remisive sintetice sau biologice, fiind utilizate doar în situaţii excepţionale:
ciclosporina A, în doză uzuală de 3 - 5 mg/kgc/zi;
azatioprina, în doză uzuală de 100 mg/zi.
info
rmarii
În funcţie de particularităţile cazului tratat şi de gradul de activitate a bolii, medicul curant formulează schema de tratament şi indică aceste preparate remisive, care se pot utiliza singure sau în asociere, iar asocierea trebuie de obicei să includă metotrexat.
Glucocorticoizii în doze mici (:S 7,5 mg/zi) trebuie avuţi în vedere ca parte a strategiei terapeutice iniţiale (în asociere cu unul sau mai multe remisive sintetice convenţionale), însă tratamentul trebuie redus şi oprit cât mai rapid posibil.
excl
usiv
Evaluarea activităţii bolii
Evaluarea activităţii bolii este obligatorie pentru alegerea schemei terapeutice şi evaluarea gradului de răspuns la tratament; se face prin calcularea unui indice cumulativ numit scorul activităţii bolii (DAS28). Indicele cumulativ DAS28 cu 4 variabile include:
NAD: numărul articulaţiilor dureroase;
Dest
inat
NAT: numărul articulaţiilor tumefiate;
VAS: scală analogă vizuală (mm) pentru evaluarea globală a activităţii bolii, de către pacient;
VSH (la 1 h) sau proteina C reactivă cantitativ.
În evaluarea semnificaţiei DAS28 se ţine cont de următoarele definiţii:
DAS28 :S 2,6 = remisiune:
DAS28 > 2,6 şi :S 3,2 = activitate scăzută a bolii (LDA);
DAS28 > 3,2 şi < 5,1 = activitate moderată a bolii (MDA);
DAS28 2: 5,1 = activitate ridicată a bolii (HDA).
Pentru aprecierea răspunsului la tratament se vor folosi criteriile de răspuns EULAR, utilizând DAS28 (Tabel 2):
Tabel 2. Criteriile EULAR de răspuns la tratament a PR folosind DAS28
scăderea DAS28
nivel DAS atins
> 1,2
0,6 - 1,2
< 0,6
DAS28 < 3,2
răspuns bun
răspuns moderat
fără răspuns
3,2 :S DAS28 :S 5,1
răspuns moderat
răspuns moderat
fără răspuns
DAS28 > 5,1
răspuns moderat
fără răspuns
fără răspuns
Evoluţia bolii va fi strâns monitorizată, clinic şi biologic (lunar sau cel puţin o dată la fiecare 3 - 6 luni), iar medicul curant va adapta şi modifica schema de tratament, utilizând DAS28 ca indicator global de evoluţie al afecţiunii, ţinta terapeutică fiind obţinerea remisiunii sau atingerea unui grad scăzut de activitate a bolii. Nu este recomandată utilizarea de parametri individuali (clinici sau biologici) pentru a aprecia evoluţia bolii sub tratament, aplicarea indicilor compoziţi fiind întotdeauna superioară. Dacă nu se obţine nicio îmbunătăţire în interval de cel mult 3 luni de la iniţierea terapiei sau dacă obiectivul terapeutic nu este atins în 6 luni, terapia trebuie ajustată, ca preparate, doze ori scheme terapeutice.
fizi
ce
Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca având lipsă de răspuns sau răspuns parţial la tratamentul remisiv sintetic convenţional, situaţie în care se poate indica utilizarea terapiilor biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs).
pers
oanelo
r
Pacienţii cu poliartrită reumatoidă activă, la care boala nu poate fi satisfăcător controlată prin aplicarea corectă a tratamentului remisiv sintetic convenţional, necesită utilizarea de tratament biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs).
În vederea iniţierii unei terapii biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs), medicul curant va înregistra o serie de parametri de activitate a bolii, între care următorii sunt obligatorii:
numărul de articulaţii dureroase (NAD);
info
rmarii
numărul de articulaţii tumefiate (NAT);
redoarea matinală (în minute);
scala analogă vizuală (VAS în milimetri) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient;
VSH (la 1 oră);
proteina C reactivă (determinată cantitativ, nu se admit evaluări calitative sau semicantitative), determinarea este obligatorie, chiar dacă nu este folosită la calculul DAS28.
excl
usiv
Datele medicale ale pacientului vor fi introduse în aplicaţia informatică numită Registrul Român de Boli Reumatice (RRBR).
Dest
inat
Criterii de includere
a pacienţilor cu poliartrită reumatoidă în tratamentul cu agenţii biologici infliximabum (original şi biosimilar), etanerceptum (original şi biosimilar), adalimumabum (original şi biosimilar), golimumabum, certolizumabum, rituximabum (original şi biosimilar), tocilizumabum, abataceptum şi cu remisive sintetice ţintite (baricitinib, tofacitinib).
Pentru includerea unui pacient cu poliartrită reumatoidă în terapia biologică sau în terapia cu remisive sintetice ţintite (tsDMARD) este necesară îndeplinirea simultană a următoarelor 4 criterii:
Diagnostic cert de poliartrită reumatoidă conform criteriilor ACR/EULAR (2010);
a) Pacienţi cu poliartrită reumatoidă severă, cu activitate ridicată a bolii (DAS > 5,1), în pofida tratamentului administrat;
b) Pacienţi cu poliartrită reumatoidă precoce (< 2 ani de la debut), cu activitate medie a bolii (DAS28 > 3,2) în pofida tratamentului administrat, dar cu prezenţa a cel puţin 5 factori de prognostic nefavorabil (conform criteriilor prezentate la pct. I). Pentru oricare categorie 2.a) şi 2.b), pacienţii trebuie să prezinte cel puţin:
5 sau mai multe articulaţii cu sinovită activă (articulaţii dureroase şi tumefiate);
şi 2 din următoarele 3 criterii:
redoare matinală peste 60 de minute;
VSH > 28 mm la o oră (respectiv peste 50 mm/h pentru pct. 2b);
proteina C reactivă > de 3 ori (respectiv de 5 ori pentru pct. 2b) limita superioară a valorilor normale.
Indicele DAS28 se calculează conform practicii uzuale (automat în cazul utilizării aplicaţiei on-line RRBR) în varianta cu 4 variabile (NAD, NAT, VAS, VSH sau CRP). Medicul curant poate alege să calculeze DAS28 cu oricare dintre cei doi reactanţi de fază acută, va ţine însă cont că pentru toate evaluările ulterioare va trebui să utilizeze acelaşi parametru care a fost folosit la prima evaluare.
fizi
ce
Cazuri de poliartrită reumatoidă care nu au răspuns la terapia remisivă sintetică convenţională, corect administrată (atât ca doze, cât şi ca durate a terapiei), respectiv după utilizarea a cel puţin 2 terapii remisive sintetice convenţionale, cu durata de minimum 12 săptămâni fiecare, dintre care una este de obicei reprezentată de metotrexat (cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie majoră la acest preparat sau a cazurilor care nu tolerează acest tratament, corespunzător documentate). Pentru categoria de pacienţi cu poliartrită reumatoidă precoce (< 2 ani de la debut), cu activitate medie a bolii (DAS > 3,2) în pofida tratamentului administrat, dar cu prezenţa a cel puţin 5 factori de prognostic nefavorabil, este necesară utilizarea unei singure terapii remisive sintetice convenţionale, cu durata de minimum 12 săptămâni, de obicei reprezentată de metotrexat (cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie majoră la acest preparat sau a cazurilor care nu tolerează acest tratament, corespunzător documentate).
pers
oanelo
r
Absenţa contraindicaţiilor recunoscute pentru terapiile biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs). Definirea unui caz ca având lipsă de răspuns sau răspuns parţial la terapia remisivă sintetică convenţională se face prin persistenţa criteriilor de activitate, după 12 săptămâni de tratament continuu, cu doza maximă uzual recomandată şi tolerată din preparatul remisiv convenţional respectiv. Pentru a fi relevante, evaluările (clinice şi de laborator) privind activitatea bolii, precum şi cele pentru excluderea contraindicaţiilor de terapie biologică sau sintetică ţintită (tsDMARDs) vor fi efectuate într-o perioadă relativ scurtă (ce nu va depăşi de regulă 4 săptămâni).
info
rmarii
Screeningul
necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs)
Tuberculoza
excl
usiv
Dest
inat
Înaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu poliartrită reumatoidă de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculină (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT) 2: 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog). Numai la pacienţii care au avut teste iniţiale negative, se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau TCT), în caz de necesitate dar nu mai rar de un an (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).
Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie.
Hepatitele virale
Ţinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante, deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B şi C. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs) sunt pentru virusul hepatitic B (VHB): antigen HBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti-HBc (IgG); pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.
Decizia de iniţiere a terapiei biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs) la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică sau sintetică ţintită (tsDMARDs) a poliartritei reumatoide poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice. Se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru infecţiile cronice cu virusuri hepatitice B şi C, în caz de necesitate, dar nu mai rar de un an.
Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu virusuri hepatitice la pacienţii cu terapii biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs) medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie şi protocoalele terapeutice din hepatitele cronice aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
fizi
ce
Scheme terapeutice
în tratamentul cu agenţii biologici şi terapii sintetice ţintite (tsDMARDs) Conform recomandărilor EULAR, medicul curant poate alege ca primă soluţie terapeutică biologică sau sintetică ţintită (tsDMARDs) oricare dintre următoarele (fără a se acorda preferinţă sau prioritate unei clase):
inhibitori TNF (listaţi în ordine alfabetică: adalimumab original şi biosimilar, certolizumab pegol, etanercept original sau biosimilar, golimumab, infliximab original sau biosimilar);
abatacept;
pers
oanelo
r
tocilizumab;
în anumite circumstanţe (detaliate ulterior), rituximab (original şi biosimilar);
sau un preparat sintetic ţintit (tsDMARDs) (baricitinib, tofacitinib)
Tratamentul biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) iniţiat este continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie (îndeplinind criteriile de ameliorare de mai jos) şi nu dezvoltă reacţii adverse care să impună oprirea terapiei. Evaluarea răspunsului la tratament se face de regulă la fiecare 24 săptămâni de tratament.
info
rmarii
excl
usiv
De regulă, orice terapie biologică (inclusiv tocilizumab) şi sintetică ţintită (tsDMARDs) se recomandă a fi administrată asociat cu un remisiv sintetic convenţional (de regulă unul singur, cel mai frecvent utilizat fiind metotrexat, pentru care se recomandă o doză minimă de 10 mg/săptămână), care este menţinut şi după iniţierea biologicului sau remisivului sintetic ţintit (tsDMARDs). În cazul în care din motive obiective, documentate corespunzător, nu este posibilă utilizarea concomitentă a niciunui remisiv sintetic convenţional, se recomandă utilizarea preferenţială de tocilizumab sau de sintetic ţintit (tsDMARDs). De menţionat că în conformitate cu rezumatele caracteristicilor produselor aprobate, următoarele terapii biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs) pot fi utilizate în monoterapie, în situaţii speciale ce trebuie documentate: adalimumab original şi biosimilar, certolizumab, etanercept original sau biosimilar, tsDMARDs (baricitinib, tofacitinib).
Dest
inat
Evaluarea răspunsului la tratament este apreciat prin urmărirea următorilor parametri clinici şi de laborator:
numărul de articulaţii dureroase (NAD);
numărul de articulaţii tumefiate (NAT);
scala analogă vizuală (VAS în milimetri) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient;
VSH (la 1 oră);
proteina C reactivă (cantitativ), a cărui determinare este obligatorie, chiar dacă nu este folosit la calculul DAS28;
indicele cumulativ DAS28 cu 4 variabile (NAD, NAT, VAS şi nivel VSH sau CRP).
Pentru a fi relevante, toate evaluările (clinice şi de laborator) privind activitatea bolii, precum şi cele pentru identificarea unor potenţiale reacţii adverse vor fi efectuate într-o perioadă relativ scurtă (ce nu va depăşi de regulă 4 săptămâni). În conformitate cu recomandările EULAR şi principiile strategiei terapeutice "treat to target (T2T)" obiectivul terapeutic este reprezentat de obţinerea remisiunii, iar în cazurile în care aceasta nu este posibilă, de obţinerea unei activităţi joase a bolii.
Continuarea tratamentului
În cazul pacienţilor în curs de tratament biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) (inclusiv cei provenind din cazuri pediatrice, terapii iniţiate în străinătate sau alte situaţii justificate, corespunzător documentate), pacientul este considerat ameliorat şi poate continua tratamentul cu condiţia atingerii obiectivului terapeutic, respectiv atingerea remisiunii sau cel puţin activitatea joasă a bolii (definite ca o valoare DAS28 mai mică de 2,6 şi respectiv 3,2). Până la atingerea ţintei terapeutice se va evalua
folosind criteriul de răspuns bun EULAR, respectiv o scădere a DAS28 de minimum 1,2 faţă de evaluarea precedentă.
fizi
ce
Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate recomanda continuarea sau schimbarea tratamentului administrat. Schimbarea terapiei biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs): la pacienţii având lipsă de răspuns sau răspuns moderat (vezi Tabel 2) la primul tratament biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) administrat sau care au dezvoltat o reacţie adversă documentată care să impună oprirea respectivului tratament, medicul curant va recomanda utilizarea altei terapii biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs), putând alege, conform recomandărilor EULAR, între oricare dintre următoarele opţiuni (alegerea făcându-se în funcţie de particularităţile cazului, de evoluţia şi de severitatea bolii):
pers
oanelo
r
un alt inhibitor TNFa biosimilar sau original, pe care pacientul nu l-a mai încercat, cu menţiunea că nu este permisă folosirea unui biosimilar după un produs original care nu a fost eficient sau a produs o reacţie adversă (inversul afirmaţiei fiind şi el corect); conform recomandărilor EULAR este în mod explicit permisă utilizarea unui al doilea inhibitor de TNFa după eşecul primului; în cazul eşecului celui de-al doilea blocant TNFa din motive de eficacitate, se recomandă utilizarea unei terapii cu un alt mod de acţiune;
abatacept;
rituximab (original şi biosimilar);
tocilizumab;
info
rmarii
terapie sintetică ţintită (tsDMARDs) (baricitinib, tofacitinib).
În cazul în care medicul curant constată lipsa de răspuns la tratamentul administrat sau apariţia unei reacţii adverse care să impună oprirea tratamentului, acesta poate recomanda modificarea schemei terapeutice înainte de împlinirea celor 24 de săptămâni prevăzute pentru evaluarea uzuală de eficacitate.
excl
usiv
Acelaşi protocol de modificare a schemei de tratament se repetă ori de câte ori este nevoie, respectiv pacientul nu mai răspunde la terapie sau dezvoltă o reacţie adversă care să impună oprirea terapiei. În cazul pacienţilor care au răspuns la tratament, dar la care se înregistrează o pierdere a răspunsului, exprimată într-o creştere a DAS28 mai mare de 1,2 între 2 evaluări succesive, cu condiţia trecerii într- un grad mai mare de activitate (de exemplu de la remisiune la LDA) sau de la LDA la MDA, se recomandă ajustarea schemei de tratament administrate (prin modificarea dozelor, frecvenţei de administrare, preparatelor utilizate sau terapiilor asociate).
Dest
inat
Clasa blocanţilor de TNFa:
adalimumab (original şi biosimilar), certolizumab, etanercept (original şi biosimilar), golimumab, infliximab (original şi biosimilar)
Adalimumab (original şi biosimilar): se utilizează în doze de 40 mg o dată la 2 săptămâni, subcutanat. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.
Certolizumab: se utilizează în doze de 200 mg x 2, injectabil subcutanat la 0, 2, 4 săptămâni, apoi 200 mg subcutanat la 2 săptămâni. Atunci când este obţinut răspunsul clinic, poate fi luată în considerare o doză de menţinere alternativă de 400 mg o dată la 4 săptămâni. Pentru a asigura eficacitatea maximă, se utilizează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.
Etanercept (original şi biosimilar): se utilizează în doze de 25 mg de 2 ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează asociat cu metotrexat, în doza maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10
mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.
fizi
ce
Golimumab: se utilizează în doze de 50 mg o dată pe lună, injectabil subcutanat în aceeaşi dată a lunii. La pacienţii cu greutate peste 100 kg care nu ating răspunsul clinic după 3 sau 4 doze golimumab 50 mg, se poate folosi doza de 100 mg injectabil subcutanat lunar în aceeaşi dată a lunii. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.
pers
oanelo
r
Infliximab (original şi biosimilar): se utilizează în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), în doze de 3 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional. În caz de răspuns insuficient se poate creşte treptat doza de infliximabum până la 7,5 mg/kgc sau se poate reduce intervalul dintre administrări până la 6 săptămâni.
info
rmarii
Clasa blocanţilor co-stimulării limfocitelor T
- abatacept: se utilizează în doză de 125 mg săptămânal sub formă de injecţie subcutanată, indiferent de greutatea corporală. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.
excl
usiv
Blocanţi ai receptorului pentru IL-6
- tocilizumab: se administrează în perfuzie intravenoasă (timp de o oră), la interval de 4 săptămâni în doză de 8 mg/kg (fără a se depăşi doza totală de 800 mg/PEV). Pentru situaţiile de reacţii adverse care nu impun întreruperea tratamentului, doza se scade la 4 mg/kg. Pentru administrarea dozei adecvate se vor folosi atât flacoanele concentrat pentru soluţie perfuzabilă de 200 sau 400 mg/flacon, cât şi cele de 80 mg/flacon. În funcţie de greutatea pacientului, reconstituirea dozei standard se realizează în felul următor:
Dest
inat
50 kg - 1 flacon de 400 mg
51 - 61 kg - 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 80 mg
62 - 65 kg - 1 flacon de 200 mg + 4 flacoane de 80 mg
66 - 70 kg - 1 flacon de 400 mg + 2 flacoane de 80 mg
71 - 75 kg - 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 200 mg
76 - 80 kg - 1 flacon de 400 mg + 3 flacoane de 80 mg
81 - 84 kg - 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 200 mg + 1 flacon de 80 mg
85 - 90 kg - 1 flacon de 400 mg + 4 flacoane de 80 mg
91 - 94 kg - 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 200 mg + 2 flacoane de 80 mg
95 kg - 2 flacoane de 400 mg
Pentru formularea subcutanată a tocilizumabului, doza recomandată este de 162 mg (conţinutul unei seringi pre-umplute) administrată subcutanat o dată pe săptămână. Pacienţii care trec de la forma farmaceutică intravenoasă la cea subcutanată trebuie să-şi administreze subcutanat prima doză care înlocuieşte următoarea doză programată a fi administrată intravenos, sub supravegherea medicului calificat. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu metotrexat, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional. Tocilizumab poate fi administrat ca monoterapie în cazul intoleranţei la remisivele sintetice convenţionale sau unde continuarea tratamentului cu acestea nu este adecvată.
Terapia cu anticorpi anti-CD20:
rituximab (original şi biosimilar)
Tratamentul cu rituximab (original şi biosimilar) este de regulă o terapie biologică de linia a doua, fiind indicat în prezenţa cumulativă a două criterii:
pacienţi cu PR activă (DAS28 > 3,2) şi
având lipsă de răspuns sau răspuns moderat sau intoleranţă la unul sau mai mulţi agenţi biologici (incluzând cel puţin un blocant de TNFa), apreciat după criteriile de evaluare la tratament mai sus-descrise.
fizi
ce
În situaţii particulare menţionate mai jos, rituximab (original şi biosimilar) poate fi folosit ca terapie biologică de linia I după eşecul terapiilor remisive sintetice convenţionale (situaţie în care se aplică criteriile de activitate a bolii de la prima soluţie terapeutică biologică):
istoric de limfom;
tuberculoză latentă, cu contraindicaţie specifică pentru chimioprofilaxie;
antecedente recente de neoplazie;
pers
oanelo
r
istoric de afecţiuni demielinizante.
Rituximab (original şi biosimilar) se administrează de regulă asociat cu metotrexat, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), dar nu mai puţin de 10 mg/săptămână. În cazul în care rituximab (original şi biosimilar) nu poate fi asociat cu metotrexat, medicul curant va indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic.
info
rmarii
O serie de tratament cu rituximab (original şi biosimilar) constă în două perfuzii intravenoase de 1000 mg fiecare, administrate la două săptămâni interval. Premedicaţia cu antipiretice (exemplu: paracetamol), antihistaminice (exemplu: difenhidramină) şi 100 mg metilprednisolon (cu 30 minute înaintea administrării de rituximab original şi biosimilar) este obligatorie.
excl
usiv
Evaluarea răspunsului la tratamentul cu rituximab (original şi biosimilar) se face la 24 de săptămâni de la seria precedentă de tratament cu rituximab (original şi biosimilar). Astfel, la 24 de săptămâni de la primul ciclu de tratament dacă pacientul este considerat ca având răspuns EULAR bun, continuă tratamentul până atinge obiectivul terapeutic, respectiv obţinerea remisiunii sau cel puţin activitatea joasă a bolii (definite ca o valoare DAS28 mai mică de 2,6 şi, respectiv, 3,2). Până la atingerea ţintei terapeutice se va evalua folosind criteriul de răspuns bun EULAR, respectiv o scădere a DAS28 de minimum 1,2 faţă de evaluarea precedentă.
Dest
inat
Repetarea tratamentului se va face după cel puţin 24 săptămâni de la ciclul de tratament precedent, doar la responderi, şi numai la momentul în care sunt îndeplinite una din următoarele condiţii de activitate a bolii:
există o boală activă reziduală (DAS 28 2: 3,2); sau
se produce o reactivare a bolii cu creşterea DAS 28 cu 2: 1,2, cu condiţia trecerii bolii la nivelul superior de activitate (din remisiune în LDA sau din LDA în MDA).
Terapia cu remisive sintetice ţintite
(tsDMARDs):
baricitinib: doza recomandată este de 4 mg/zi per os. Doza de 2 mg/zi per os este adecvată pentru pacienţii cu vârste de 2: 75 ani şi poate fi adecvată şi pentru pacienţii cu un istoric de infecţii cronice sau recurente, la pacienţii cu clearence al creatininei între 30 şi 60 ml/min şi la pacienţii care se află în tratament cu inhibitori ai transportorilor organici anionici 3 (OAT3), cum ar fi probenecidul.
tofacitinib: doza recomandată este de 5 mg de 2 ori pe zi oral. Doza de tofacitinib trebuie redusă la jumătate la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai citocromilor hepatici (ketoconazol, fluconazol). Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Pacienţii trebuie monitorizaţi pe parcursul tratamentului pentru semne şi simptome de embolism pulmonar.
Atitudinea la pacienţii cu poliartrită reumatoidă aflaţi în remisiune persistentă
Ţinta terapeutică finală este reprezentată de remisiunea bolii, pentru evaluarea posibilităţii de reducere treptată a terapiei administrate se utilizează o definiţie a remisiunii stringente care a fost validată de ACR şi EULAR, care poate fi aplicată în două variante:
Definiţia bazată pe analiza booleană: în orice moment, pacientul trebuie să satisfacă toate condiţiile de mai jos:
numărul articulaţiilor dureroase :S 1;
numărul articulaţiilor tumefiate :S 1;
proteina C reactivă :S 1 mg/dl;
fizi
ce
aprecierea globală de către pacient :S 1 (pe o scală de la 0 la 10).
pers
oanelo
r
Definiţia bazată pe indicele compozit: în orice moment, pacientul trebuie să aibă un scor al indicelui simplificat de activitate a bolii (SDAI) :S 3,3, definit conform formulei SDAI = NAD28 + NAT28 + evaluarea globală a pacientului pe o scală (0 - 10) + evaluarea globală a medicului pe o scală (0 - 10) + proteina C reactivă (mg/dL).
info
rmarii
În conformitate cu recomandările EULAR şi ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic şi sintetic ţintit (tsDMARDs), se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă, definită conform criteriilor ACR/EULAR 2011 (vezi mai sus), la două evaluări succesive (la minimum 6 luni interval între evaluări), să se ia în considerare, de comun acord cu pacientul, reducerea treptată a administrării tratamentului biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs), în condiţiile menţinerii neschimbate a terapiei remisive sintetice convenţionale asociate. Această reducere a expunerii la terapia biologică sau sintetică ţintită (tsDMARDs) se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice moment la schema iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală, după discutarea propunerii de reducere a dozei de biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) cu pacientul şi semnarea unui consimţământ informat.
excl
usiv
O schemă propusă de reducere a expunerii la agentul biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) se face după cum urmează:
abatacept: 125 mg - se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la două săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
adalimumab (original şi biosimilar): 40 mg - se creşte intervalul între administrări la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la o lună, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
Dest
inat
certolizumab: se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 2 luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic (schema aplicabilă în cazul în care remisiunea este obţinută cu 400 mg o dată la 4 săptămâni). Dacă se utilizează 200 mg la 2 săptămâni, se creşte intervalul la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 4 săptămâni.
etanercept (original şi biosimilar): pentru doza de 50 mg/săpt. se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la 2 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic. Alternativ se poate folosi doza de 25 mg la 5 zile pentru 6 luni, apoi 25 mg/săpt., cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
golimumab: 50 mg - se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 2 luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
infliximab (original sau biosimilar): utilizat în doza care a indus remisiunea, se creşte intervalul între perfuzii la 10 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 12 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic, cu grija de a nu depăşi 16 săptămâni între administrări.
rituximab (original şi biosimilar): 1.000 mg x 2, readministrare doar în cazul reluării activităţii bolii (creşterea DAS28 cu peste 1.2, cu trecerea într-o categorie superioară de activitate a bolii (din remisiune în LDA sau din LDA în MDA) sau existenţa unei boli cu activitate reziduală (DAS28 peste 3,2).
tocilizumab: 8 mg/kg - se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la două luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
baricitinib: 4 mg/zi sau 2 mg/zi - la cei cu 4 mg/zi se reduce doza la 2 mg/zi, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
tofacitinib: 10 mg/zi - se reduce doza la 5 mg/zi, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.
Criterii de excludere
a pacienţilor din tratamentul cu terapii biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs) sau contraindicaţii pentru acestea:
criterii valabile pentru toate medicamentele biologice şi sintetice ţintite (tsDMARDs):
pacienţi cu infecţii severe (actuale, netratate) precum (dar nu limitativ): stări septice, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste sau orice alte infecţii considerate semnificative în opinia medicului curant;
fizi
ce
tratamentul biologic şi sintetic ţintit (tsDMARDs) este contraindicat la pacienţii cu infecţii active cu VHB şi utilizat cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC, cu monitorizare atentă. În ambele situaţii de infecţie virală B sau C decizia de iniţiere şi continuare a terapiei impune avizul medicului infecţionist sau gastroenterolog;
pers
oanelo
r
antecedente de hipersensibilitate la abatacept, adalimumab (original şi biosimilar), baricitinib, certolizumab, etanercept (original sau biosimilar), golimumab, infliximab (original sau biosimilar), rituximab (original şi biosimilar), tocilizumab, tofacitinib, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
sarcina/alăptarea: la pacienţii de vârstă fertilă eventualitatea unei sarcini va fi atent discutată anterior concepţiei împreună cu medicul curant şi medicul de obstetrică-ginecologie; pentru pacienţii care doresc să procreeze, medicul curant va ţine cont de informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru certolizumab pegol;
info
rmarii
pacienţi cu stări de imunodeficienţă severă;
administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;
afecţiuni maligne prezente sau afecţiuni maligne în antecedente, fără avizul oncologic;
orice contraindicaţii recunoscute ale terapiilor biologice şi sintetice ţintite (tsDMARDs), conform rezumatului caracteristicilor fiecărui produs;
lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;
pierderea calităţii de asigurat;
excl
usiv
în cazul non-aderenţei majore la tratament, medicul curant va evalua cauzele acesteia şi oportunitatea continuării terapiei biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs), având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.
criterii particulare:
Dest
inat
pentru infliximab original sau biosimilar: readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni;
pentru agenţii anti-TNFa (cu excepţia etanercept la care se va consulta rezumatul caracteristicilor produsului) şi rituximab (original şi biosimilar): pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV);
pentru agenţii anti-TNFa (cu excepţia etanercept la care se va consulta rezumatul caracteristicilor produsului): pacienţi cu lupus sau sindroame lupus-like;
pentru baricitinib: pacienţi cu număr absolut de limfocite < 0,5 x 10
9
celule/L, număr absolut de neutrofile < 1 x 10
9
celule/L, valoare a hemoglobinei < 8 g/dL, pacienţi cu clearance al creatininei < 30 ml/minut şi pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
pentru tofacitinib: pacienţi cu număr absolut de limfocite < 750 celule/mm
3
, număr absolut de neutrofile < 1000 celule/mm
3
, scăderea hemoglobinei cu mai mult de 2 g/dL sau hemoglobină < 8 g/dL (confirmată prin testare repetată), insuficienţă hepatică severă (clasa Child Pugh C).
Prescriptori
Medicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, va completa o foaie de observaţie/fişă medicală care va conţine evaluările clinice şi de laborator sau imagistice necesare, datele fiind
introduse în aplicaţia informatică Registrul Român de Boli Reumatice. Se recomandă înregistrarea următoarelor date, atât la iniţierea terapiei, cât şi pe parcursul evoluţiei bolii sub tratament:
informaţii demografice şi generale despre pacient;
diagnosticul cert de PR, confirmat conform criteriilor ACR/EULAR (2010);
istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare - preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament), prezenţa manifestărilor sistemice sau nonarticulare;
antecedente semnificative şi comorbidităţi;
starea clinică actuală (NAD, NAT, redoare matinală, VAS, deficite funcţionale)
fizi
ce
nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, CRP cantitativ),
rezultatele screening-ului pentru TB (inclusiv rezultat test Quantiferon), avizul medicului pneumolog în cazul unui rezultat pozitiv;
pers
oanelo
r
rezultatele testelor pentru hepatitele virale B şi C, avizul medicului gastroenterolog sau infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;
alte teste de laborator relevante,
evaluarea gradului de leziuni osteo-articulare (imagistic: radiologic/echografic), opţional, acolo unde este aplicabil;
justificarea recomandării tratamentului cu agenţi biologici sau sintetici ţintiţi (tsDMARDs) (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol);
info
rmarii
preparatul biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) recomandat: denumirea comună internaţională şi denumirea comercială, precizând doza şi schema terapeutică;
nivelul indicilor compoziţi: DAS28 şi după caz îndeplinirea criteriilor de remisiune/remisiune stringentă;
apariţia şi evoluţia în caz de reacţii adverse post-terapeutice, complicaţii, comorbidităţi.
Scala analogă vizuală (VAS) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient este completată direct de pacient pe fişă, acesta semnând şi datând personal.
excl
usiv
Pentru iniţierea terapiei biologice sau sintetice ţintite (tsDMARDs) se recomandă obţinerea unei a doua opinii de la un medic primar în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) privind diagnosticul, gradul de activitate a bolii şi necesitatea instituirii tratamentului biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs).
Dest
inat
Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs). Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestor terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) recomandat.
Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar denumirea comună internaţională şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient. Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic sau sintetic ţintit (tsDMARDs) precum şi pe parcursul acestuia, dacă: se schimbă schema terapeutică (denumirea comună internaţională sau preparat comercial, doza sau frecvenţa de administrare) sau pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 109 cod (L044L): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN PSORIAZISUL CRONIC SEVER (ÎN PLĂCI) PRIVIND
UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
fizi
ce
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 109 cod (L044L): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN PSORIAZISUL CRONIC SEVER (ÎN PLĂCI) PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI
Psoriazis vulgar - generalităţi
pers
oanelo
r
Psoriazisul vulgar este o afecţiune cutanată cronică, cu determinism genetic, a cărei frecvenţă în populaţia generală este de 0,91 - 8,5%.
Psoriazis vulgar - clasificare
Clasificarea severităţii psoriazisului vulgar are în vedere indicatori clinici: suprafaţa tegumentului afectat de psoriazis, regiunea topografică afectată şi caracteristicile afectării cutanate sintetizate în scorul PASI (Psoriasis Area and Severity Index). Pentru calculul suprafeţei tegumentare afectate se consideră că suprafaţa unei palme a pacientului reprezintă 1% din suprafaţa sa corporală (S corp).
info
rmarii
Pentru evaluarea pacienţilor se folosesc şi elemente referitoare la calitatea vieţii pacientului (scorul DLQI - Anexa 1) şi se apreciază răspunsul terapeutic.
PSO cu afectare uşoară: afectare sub 2% din S corp;
PSO cu afectare medie: afectare 2 - 10% din S corp;
excl
usiv
PSO cu afectare severă: afectare peste 10% din S corp sau PASI > 10 sau leziuni dispuse la nivelul unor regiuni topografice asociate cu afectare semnificativă funcţională şi/sau cu nivel înalt de suferinţă şi/sau dificil de tratat: regiunea feţei, scalpul, palmele, plantele, unghiile, regiunea genitală, pliurile mari, cuantificate prin scoruri de zona.
Psoriazis - cuantificare rezultate terapeutice obţinute
Dest
inat
Evaluarea psoriazisului vulgar este realizată prin calcularea scorului PASI.
cap
trunchi
m. superioare
m. inferioare
Eritem
Induraţie
Descuamare
subtotal parţial
factorul A
factor corecţie
0,1 x
0,3 x
0,2 x
0,4 x
Subtotal
PASI
E
eritem
0 1 2 3 4
I
induraţie
0 1 2 3 4
D
descuamare
0 1 2 3 4
leziuni fără marcate
factorul A corespunzător ariei afectate
pentru 10%
pentru 10 - 30%
pentru 30 - 50%
pentru 50 - 70%
pentru 70 - 90%
pentru 90 - 100%
Diagnosticul pacienţilor cu psoriazis vulgar
diagnosticul pacientului suferind de psoriazis vulgar se realizează pe baza examenului clinic cu obiectivare prin scorul PASI , NAPSI, PSSI, ESIF etc.(alte scoruri pot fi colectate în scop de cercetare: BSA, PGA etc.);
calitatea vieţii pacientului suferind de psoriazis vulgar se evaluează pe baza scorului DLQI respectiv cDLQI;
pentru diagnosticul de certitudine în cazurile selectabile tratamentului biologic este necesară confirmarea prin examen histopatologic;
fizi
ce
pers
oanelo
r
pentru iniţierea şi monitorizarea terapeutică în cazul folosirii agenţilor biologici sunt necesare investigaţii pentru eventuale reacţii adverse sau complicaţii conform Fişei de evaluare şi monitorizare a pacientului cu psoriazis vulgar cronic în plăci şi placarde sever aflat în tratament cu agent biologic (Anexa 2, Anexa 3): hemoleucogramă, VSH, creatinină, uree, ASAT, ALAT, GGT, electroliţi (sodiu, potasiu), examen sumar urină, test cutanat tuberculinic/IGRA, radiografie pulmonară, AgHBs, Ac anti HVC. La iniţierea terapiei biologice pacientul va prezenta adeverinţă de la medicul de familie cu bolile cronice pentru care acesta este în evidenţă. În cazul afecţiunilor cronice care reprezintă contraindicaţii relative este obligatoriu consultul de specialitate.
Supravegherea terapeutică redată în prezentul protocol este obligatorie pentru toţi pacienţii cu psoriazis vulgar în tratament cu agent biologic. În funcţie de particularităţile medicale ale pacientului, medicul curant va solicita şi alte evaluări paraclinice şi interdisciplinare.
info
rmarii
Tratamentul pacienţilor cu psoriazis
Nu există tratament curativ pentru psoriazis. Toate medicamentele folosite în prezent realizează tratament supresiv, inducând remisiunea leziunilor sau reducând manifestările clinice până la pragul de torelabilitate al pacientului. Psoriazisul este o afecţiune cu evoluţie cronică, odată declanşată afecţiunea, bolnavul se va confrunta cu ea toată viaţa. Tratamentul pacientului este realizat pe o perioadă lungă de timp. Apariţia puseelor evolutive nu este previzibilă şi nu poate fi prevenită prin administrarea unei terapii topice.
excl
usiv
Dest
inat
Medicaţia utilizată în psoriazis trebuie să fie eficientă şi sigură în administrarea pe termen lung. Terapia topică cu preparate combinate constituie o modalitate modernă de tratament a psoriazisului vulgar. Eficienţa acestor medicamente a fost dovedită de numeroase studii internaţionale (de exemplu terapia cu calcipotriol şi betametazonă, acid salicilic şi mometazonă, acid salicilic şi betametazonă), iar continuarea terapiei în ambulator cu medicamente similare asigură succesul terapeutic (de exemplu terapia cu calcipotriol, mometazonă, metilprednisolon, fluticazonă, hidrocortizon butirat). Acest tip de tratament topic este disponibil asiguraţilor potrivit legislaţiei în vigoare. Tratamentul topic al psoriazisului vulgar se adaptează regiunilor topografice afectate: pentru tegumentul cu păr (ex. scalp) se recomandă formele farmaceutice: gel (combinaţii calcipotriol şi dermatocorticoid) sau loţiuni/soluţii (calcipotriol, dermatocorticoizi).
Tratamentul psoriazisului vulgar cu raze ultraviolete este eficient. Accesul pacienţilor la o cură completă de PUVA - terapie necesită pe de o parte disponibilitatea medicaţiei (8-metoxi psoralen) iar pe de altă parte posibilitatea continuării din ambulator a terapiei iniţiate
Terapia clasică sistemică se realizează de exemplu cu metotrexat sau cu ciclosporină sau cu retinoizi (acitretin) în funcţie de particularităţile cazului. Pentru remisiunea leziunilor de psoriazis se pot efectua şi tratamente combinate. Apremiplast (medicament încă nerambursat în România) poate fi utilizat în terapia sistemică a psoriazisului vulgar.
Terapia sistemică actuală cu utilizarea de agenţi biologici (atât molecule originale cât şi biosimilarele acestora) induce remisiuni de lungă durată pacienţilor cu forme moderate sau severe de psoriazis.
Protocol terapeutic cu agenţi biologici la pacienţii suferinzi de psoriazis vulgar (cronic) în plăci şi
placarde - populaţie ţintă
Pacienţi cu psoriazis vulgar cronic în plăci şi placarde forme severe.
Terapiile biologice disponibile în România
Adalimumab
- original şi biosimilar - este un anticorp monoclonal uman recombinant exprimat pe celulele ovariene de hamster chinezesc.
Adulţi
Adalimumab - original şi biosimilar este indicat în tratamentul psoriazisului în plăci cronic, moderat până la sever, la pacienţi adulţi care sunt eligibili pentru tratamentul sistemic.
fizi
ce
Doza de Adalimumab - original şi biosimilar recomandată la adulţi este de 80 mg administrată subcutanat ca doză iniţială, urmată de 40 mg administrate subcutanat la fiecare două săptămâni începând la o săptămână după doza iniţială.
Continuarea tratamentului peste 16 săptămâni trebuie reevaluată atent în cazul unui pacient care nu răspunde la tratament în cursul acestei perioade.
pers
oanelo
r
După 16 săptămâni, pacienţii care nu au avut răspuns la tratament faţă de momentul iniţial, obiectivat prin scorurile specifice pot beneficia de o creştere a frecvenţei dozei la 40 mg săptămânal (
nota bene: pentru maxim 13 săptămâni, o singură dată
). Dacă se obţine ţinta terapeutică la doza cu o frecvenţă crescută, după cele maxim 13 săptămâni de administrare, doza se scade la 40 mg la două săptămâni (ritm de administrare uzual). Dacă nu se obţine ţinta terapeutică la doza cu frecvenţă crescută după cele maxim 13 săptămâni de administrare, se ia în considerare schimbarea agentului biologic.
info
rmarii
În cazul pierderii eficacităţii terapeutice la doza uzuală de administrare (non responderi secundari), la pacienţii care nu au beneficiat anterior de tratament cu frecvenţă crescută, se poate lua în calcul o singură dată aceeaşi atitudine terapeutică descrisă mai sus.
Copii şi adolescenţi
Adalimumab - original şi biosimilar este indicat pentru tratamentul psoriazisului în plăci cronic sever la copii şi adolescenţi cu vârsta începând de la 4 ani care nu au răspuns corespunzător sau care nu au fost eligibili pentru tratamentul topic şi fototerapii.
excl
usiv
Doza de adalimumab - original şi biosimilar recomandată este de 0,8 mg per kg greutate corporală (până la maxim 40 mg per doză) administrată prin injecţie subcutanată săptămânal, pentru primele două doze şi ulterior o dată la două săptămâni.
Continuarea tratamentului peste 16 săptămâni trebuie atent evaluată la pacienţii care nu răspund la tratament în această perioadă.
Volumul injecţiei este ales în funcţie de greutatea pacientului (Tabelul 1).
Dest
inat
Tabelul 1: Doza de adalimumab - original şi biosimilar în funcţie de greutate pentru pacienţii copii şi adolescenţi cu psoriazis vulgar
Greutate pacient
Doza
15 kg până la < 30 kg
Doza de inducţie de 20 mg, urmată de doza de 20 mg administrată la două săptămâni începând cu prima săptămână după doza iniţială
>
30 kg
Doza de inducţie de 40 mg, urmată de doza de 40 mg administrată la două săptămâni începând cu prima săptămână după doza iniţială
Certolizumab pegol
este un fragment Fab de anticorp monoclonal uamnizat,recombinat,impotriva factorului de necroza tumorala alfa,produs in E.coli,care a fost pegilat (atasat unei substante chimice numite polietilen glicol). Certolizumab pegol este indicat in tratamentul psoriazisului in placi moderat pana la sever la pacientii adulti care sunt eligibili pentru terapia biologica.
Tratamentul se initiaza cu o doza de incarcare de 400 mg (administrat subcutanat) in saptamanile 0,2 si 4, dupa care se continua terapia cu o doza de 200 mg la fiecare doua saptamani. Poate fi luata in considerare o doza de 400 mg la fiecare doua saptamani pentru pacientii care nu raspund corespunzator ,pentru un interval de
maxim 13 saptamani. Daca se obtine tinta terapeutica la doza crescuta dupa cele maxim 13 saptamani de administrare se revine la doza uzuala(de intretinere). Daca nu se obtine aceasta tinta terapeutica,se ia in considerare schimbarea agentului biologic
. Continuarea terapiei trebuie evaluata cu atentie la pacientii care nu prezinta
semne ale beneficiului terapeutic in primele 16 saptamani de tratament. Unii pacienti cu raspuns slab initial pot inregistra ulterior imbunatatiri prin continuarea tratamentului dupa 16 saptamani.
Etanercept
- original şi biosimilar - este o proteină de fuziune formată prin cuplarea receptorului uman p75 al factorului de necroză tumorală cu un fragment Fc, obţinută prin tehnologie de recombinare ADN.
Adulţi
fizi
ce
Tratamentul pacienţilor adulţi cu psoriazis în plăci în forme moderate până la severe care au prezentat fie rezistenţă, fie contraindicaţii, fie intoleranţă la alte tratamente sistemice incluzând ciclosporina, metotrexatul sau psoralenul şi radiaţiile ultraviolete A (PUVA).
pers
oanelo
r
info
rmarii
Doza recomandată este de 25 mg etanercept administrată de două ori pe săptămână sau de 50 mg administrată o dată pe săptămână. În mod alternativ, poate fi utilizată o doză de 50 mg, administrată de două ori pe săptămână, timp de maximum 12 săptămâni, urmată, dacă este necesar, de o doză de 25 mg administrată de două ori pe săptămână sau de 50 mg administrată o dată pe săptămână. Tratamentul cu etanercept trebuie continuat până la remisia bolii, timp de maximum 24 de săptămâni. Tratamentul continuu, timp de peste 24 de săptămâni, poate fi adecvat pentru unii pacienţi adulţi. Alegerea tratamentului intermitent sau continuu trebuie să aibă la bază decizia medicului şi necesităţile individuale ale pacientului. Tratamentul va fi întrerupt la pacienţii care nu prezintă niciun răspuns după 12 săptămâni de tratament. În cazul în care se indică reluarea tratamentului cu etanercept, trebuie să fie respectate aceleaşi îndrumări privind durata tratamentului. Se va administra o doză de 25 mg, de două ori pe săptămână sau de 50 mg, o dată pe săptămână.
Copii şi adolescenţi
Tratamentul psoriazisului în plăci cronic sever la copii şi adolescenţi cu vârste peste 6 ani, care este inadecvat controlat prin alte tratamente sistemice sau fototerapie, sau în cazurile în care pacienţii sunt intoleranţi la aceste tratamente.
excl
usiv
Doza recomandată este de 0,8 mg/kg (până la un maxim de 50 mg per doză), o dată pe săptămână. Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care nu prezintă niciun răspuns după 12 săptămâni. În cazul în care se indică continuarea tratamentului cu etanercept - original şi biosimilar, trebuie să fie respectate îndrumările de mai sus privind durata tratamentului. Doza trebuie să fie de 0,8 mg/kg (până la doza maximă de 50 mg), o dată pe săptămână.
Dest
inat
Infliximab
- original şi biosimilar - este un anticorp monoclonal chimeric uman-murin produs în celulele hibride murine prin tehnologia ADN-ului recombinat.
Infliximab - original şi biosimilar este indicat pentru tratamentul psoriazisului în plăci moderat până la sever la pacienţi adulţi care nu au răspuns terapeutic, prezintă contraindicaţie sau nu tolerează alte terapii sistemice inclusiv pe cele cu ciclosporină, metotrexat sau psoralen ultraviolete A (PUVA).
Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la interval de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie şi apoi la fiecare 8 săptămâni.
Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic după 14 săptămâni (adică după administrarea a 4 doze), nu trebuie continuat tratamentul cu infliximab-original şi biosimilar.
Ixekizumab
este un anticorp monoclonal recombinant umanizat produs în celulele OHC. Ixekizumab este indicat pentru tratamentul psoriazisului în plăci moderat până la sever la adulţi care sunt eligibili pentru terapie sistemică.
Doza recomandată este de 160 mg prin injectare subcutanată în săptămâna 0, urmată de 80 mg în săptămânile 2, 4, 6, 8, 10 şi 12, apoi doza de întreţinere de 80 mg la intervale de 4 săptămâni.
Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la pacienţii care nu au prezentat răspuns după 16 săptămâni de tratament.
Secukinumab
este un anticorp monoclonal complet uman recombinant obţinut în celule ovariene de hamster chinezesc. Secukinumab este indicat pentru tratamentul psoriazisului în plăci moderat până la sever, la adulţi care sunt candidaţi pentru terapie sistemică.
Doza recomandată este de secukinumab 300 mg prin injectare subcutanată în săptămânile 0, 1, 2, 3, 4, urmată de administrarea unei doze lunare de întreţinere.
Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la pacienţii care nu au prezentat răspuns după 16 săptămâni de tratament.
Ustekinumab
- este un anticorp monoclonal IgG1K uman complet anti-interleukină (IL) 12/23 p40 produs de o linie celulară din mielom de origine murină, obţinut prin utilizarea tehnologiei recombinării ADN-ului.
fizi
ce
Adulti
pers
oanelo
r
Ustekinumab este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu psoriazis în plăci, forme moderate până la severe, care au prezentat fie rezistenţă, fie contraindicaţii, fie intoleranţă la alte terapii sistemice incluzând ciclosporina, metotrexatul (MTX) sau PUVA (psoralen şi ultraviolete A).
Posologia recomandată pentru ustekinumab este o doză iniţială de 45 mg administrată subcutanat, urmată de o doză de 45 mg 4 săptămâni mai târziu, şi apoi la fiecare 12 săptămâni.
La pacienţii care nu au răspuns după 28 săptămâni de tratament trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
Pacienţi cu greutate > 100 kg
info
rmarii
Pentru pacienţii cu greutatea > 100 kg doza iniţială este de 90 mg administrată subcutanat, urmată de o doză de 90 mg 4 săptămâni mai târziu, şi apoi la fiecare 12 săptămâni. De asemenea, la aceşti pacienţi, o doză de 45 mg a fost eficace. Cu toate acestea, doza de 90 mg a demonstrat o eficacitate mai mare.
Copii şi adolescenţi
excl
usiv
Tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi cu vârsta de 6 ani şi peste, cu psoriazis în plăci, forme moderate până la severe, care nu obţin un control adecvat sau prezintă intoleranţă la alte terapii sistemice sau fototerapii
Doza recomandată de ustekinumab se administreaza în funcţie de greutatea corporală. Ustekinumab trebuie administrat în Săptămânile 0 şi 4 şi ulterior o dată la 12 săptămâni.
Dest
inat
Doza de ustekinumab în funcţie de greutate pentru pacienţii copii şi adolescenţi:
Greutatea corporală în momentul administrării dozei
Doza recomandată
< 60 kg
0,75 mg/kg
2: 60 - :S 100 kg
45 mg
> 100 kg
90 mg
Pentru a calcula volumul injecţiei (ml) la pacienţii < 60 kg, utilizaţi formula următoare: greutatea corporală (kg) x 0,0083 (ml/kg). Volumul calculat trebuie rotunjit până la cea mai apropiată valoare de 0,01 ml şi trebuie administrat folosind o seringă gradată de 1 ml. Este disponibil un flacon de 45 mg pentru pacienţii copii şi adolescenţi care au nevoie de o doză inferioară celei de 45 mg.
Guselkumab
este un anticorp monoclonal uman complet de tip IGG1 care are ca tinta IL23 (interleukina23 p19) exprimat pe celule ovariene de hamster chinezesc (CHO) prin tehnologia ADN-ului recombinat.
Guselkumab este indicat pentru tratamentul psoriazisului vulgar forma moderat-severa la pacientii adulti care sunt eligibili pentru terapie sistemică.
Doza terapeutica recomandata este de 100 mg administrata subcutanat in saptamanile 0, 4, urmata de o doza de intretinere la fiecare 8 saptamani. Se poate lua in considerare oprirea tratamentului pentru pacientii care nu au prezentat niciun raspuns dupa 16 saptamani de tratament.
Risankizumab
este un anticorp monoclonal umanizat de tip IGG1,care are ca tinta IL23 (interleukina23 p19), produs in celulele ovariene de hamster chinezesc (CHO) prin tehnologia ADN-ului recombinat.
Risankizumab este indicat in tratamentul psoriazisului vulgar forma moderat-severa la pacientii adulti care sunt eligibili pentru terapie sistemică.
fizi
ce
Doza terapeutica recomandata este de 150 mg administrata subcutanat in saptamanile 0, 4 si apoi la intervale de 12 saptamani.
pers
oanelo
r
Pentru pacientii care nu prezinta niciun raspuns dupa 16 saptamani trebuie luata in considerare oprirea tratamentului.La unii pacienti cu raspuns slab,raspunsul se poate imbunatati prin continuarea tratamentului pe o perioada mai lunga de 16 saptamani.
Criterii de includere în tratamentul cu agenţi biologici pentru pacienţii adulţi
(
peste 18 ani
)
Criterii de eligibilitate ale pacienţilor adulţi pentru tratamentul cu agenţi biologici:
info
rmarii
pacientul suferă de psoriazis vulgar sever (afectare peste 10% din S corp sau PASI 2:10 sau leziuni dispuse la nivelul unor regiuni topografice asociate cu afectare semnificativă funcţională şi/sau cu nivel înalt de suferinţă şi/sau dificil de tratat: regiunea feţei, scalpul, palmele, plantele, unghiile, regiunea genitală, pliurile mari-cuantificate prin scorurile specifice de zonă - NAPSI, PSSI, ESIF) de peste 6 luni Cand pacientul prezinta leziuni atat in zonele speciale cat si in alte zone ale corpului si se pot calcula ambele scoruri(de ex. PASI si PSSI) se ia in consideratie scorul cel mai sever
şi
DLQI 2: 10
şi
pacientul să fie un candidat eligibil pentru terapie biologică
excl
usiv
şi
eşecul, intoleranţa sau contraindicaţia terapiei clasice sistemice după cum urmează îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii:
Dest
inat
a devenit ne-responsiv la terapiile clasice sistemice (răspuns clinic nesatisfăcător reprezentat de îmbunătăţire a scorului PASI cu mai puţin de 50% din scorul la iniţierea tratamentului respectiv îmbunătăţire cu mai puţin de 50% a manifestărilor clinice de la nivelul regiunilor topografice speciale (NAPSI, PSSI, ESIF) de la iniţierea tratamentului
şi
îmbunătăţire a scorului DLQI cu mai puţin de 5 puncte faţă de scorul de la iniţierea tratamentului, după cel puţin 6 luni de tratament (efectuat în ultimele 12 luni) la doze terapeutice şi cu o durată de minim 3 luni pentru fiecare tip de tratament (de exemplu):
metotrexat 15 mg - 30 mg/săptămână
acitretin 25 - 50 mg zilnic
ciclosporină 2 - 5 mg/kgc zilnic
fototerapie UVB cu bandă îngustă sau PUVA terapie (minim 4 sedinte/saptamana)
sau
a devenit intolerant sau are contraindicaţii sau nu se pot administra terapiile clasice sistemice
sau
pacientul este la risc să dezvolte toxicitate la terapiile clasice sistemice folosite (de exemplu depăşirea dozei maxime recomandate), iar alte terapii alternative nu pot fi folosite
sau
are o boală cu recădere rapidă ce nu poate fi controlată decât prin spitalizări repetate.
Criterii de includere în tratamentul cu agenţi biologici pentru pacienţii copii
(
cu vârstă între 4
şi 18 ani
)
Criterii de eligibilitate ale pacienţilor copii (4 - 18 ani) pentru tratamentul cu agenţi biologici:
fizi
ce
pacientul suferă de psoriazis vulgar sever (afectare peste 10% din S corp sau PASI > 10 sau leziuni dispuse la nivelul unor regiuni topografice asociate cu afectare semnificativă funcţională şi/sau cu nivel înalt de suferinţă şi/sau dificil de tratat: regiunea feţei, scalpul, palmele, plantele, unghiile, regiunea genitală, pliurile mari - cuantificate prin scorurile specifice de zonă - NAPSI, PSSI, ESIF) de peste 6 luni . Cand pacientul prezinta leziuni atat in zonele speciale cat si in alte zone ale corpului si se pot calcula ambele scoruri (de ex. PASI si PSSI) se ia in consideratie scorul cel mai sever.
şi
pers
oanelo
r
pacientul are vârstă între 4 - 18 ani
şi
scor cDLQI 2: 10
şi
pacientul să fie un candidat eligibil pentru terapie biologică
şi
info
rmarii
eşecul, intoleranţa sau contraindicaţia terapiei clasice sistemice după cum urmează (îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii):
a devenit ne-responsiv la terapiile clasice sistemice (răspuns clinic nesatisfăcător reprezentat de îmbunătăţire a scorului PASI cu mai puţin de 50% din scorul la iniţierea tratamentului respectiv îmbunătăţire cu mai puţin de 50% a manifestărilor clinice de la nivelul regiunilor topografice speciale de la iniţierea tratamentului
şi
îmbunătăţire a scorului cDLQI cu mai puţin de 5 puncte faţă de scorul de la iniţierea tratamentului, după cel puţin 6 luni de tratament (efectuat în ultimele 12 luni) la doze terapeutice şi cu
o durată de minim 3 luni pentru fiecare tip de tratament (de exemplu):
excl
usiv
metotrexat 0,2 - 0,7 mg/kg corp/săptămână
acitretin 0,5 - 1 /kg corp zilnic
ciclosporină 0,4 mg/kgc zilnic - conform RCP
fototerapie UVB cu bandă îngustă sau PUVA la pacient peste vârsta de 12 ani
sau
Dest
inat
a devenit intolerant sau are contraindicaţii sau nu se pot administra terapiile clasice sistemice
sau
pacientul este la risc să dezvolte toxicitate la terapiile clasice sistemice folosite (de exemplu depăşirea dozei maxime recomandate), iar alte terapii alternative nu pot fi folosite
sau
are o boală cu recădere rapidă ce nu poate fi controlată decât prin spitalizări repetate.
Criterii de alegere a terapiei biologice
Alegerea agentului biologic se va face în funcţie de caracteristicile clinice ale bolii, de vârsta pacientului, de comorbidităţile pre-existente, de experienţa medicului curant şi de facilităţile locale. Nu se va folosi un produs biosimilar după produsul original care nu a fost eficient sau care a produs o reacţie adversă (inversul afirmaţiei fiind şi el corect).
Consimţământul pacientului
Pacientul trebuie să fie informat în detaliu despre riscurile şi beneficiile terapiei biologice. Informaţii scrise vor fi furnizate iar pacientul trebuie să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru a lua o decizie. Pacientul va semna declaraţia de consimţământ la iniţierea terapiei biologice sau la schimbarea unui biologic cu altul (a se vedea Anexa 2). În cazul unui pacient cu vârsta între 4 - 17 ani, declaraţia de consimţământ va fi semnată, conform legislaţiei în vigoare, de către părinţi sau tutori legali (a se vedea Anexa 3).
Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu agenţi biologici
Toţi pacienţii trebuie să aibă o anamneză completă, examen fizic şi investigaţiile cerute înainte de iniţierea terapiei biologice.
Se vor exclude (contraindicaţii absolute):
pacienţi cu infecţii severe active precum: stare septică, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste;
fizi
ce
pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV) (cu excepţia acelor terapii pentru care aceasta contraindicatie nu se regaseste in rezumatul caracteristicilor produsului);
antecedente de hipersensibilitate la adalimumab, etanercept, infliximab,certolizumab, ixekizumab, secukinumab, ustekinumab, guselkumab, risankizumab la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
pers
oanelo
r
administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii; (exceptie pentru situatii de urgenta unde se solicita avizul explicit al medicului infectionist)
hepatită cronică activă cu virusul hepatitei B (excepţie: pentru pacienţii aflaţi în tratament pentru hepatită cronică activă se solicită avizul medicului curant infecţionist/gastroenterolog);
orice contraindicaţii absolute recunoscute agenţilor biologici.
Contraindicaţii relative:
info
rmarii
PUVA-terapie peste 200 şedinţe, în special când sunt urmate de terapie cu ciclosporina
infecţie HIV sau SIDA
sarcina şi alăptarea (se va consulta rezumatul caracteristicilor fiecărui produs);
readministrarea după un interval liber de peste 20 săptămâni în cazul infliximab necesită precauţii conform rezumatului caracteristicilor produsului;
afecţiuni maligne sau premaligne (se va consulta rezumatul caracteristicilor fiecărui produs);
boli cu demielinizare (se va consulta rezumatul caracteristicilor fiecărui produs);
excl
usiv
se recomandă iniţierea terapiei cu agenţi biologici după consult de specialitate gastroenterologie şi/sau de boli infecţioase la pacienţii care asociază afecţiuni hepato-biliare (inclusiv infecţie cu virusul hepatitei B sau C) sau boli inflamatorii intestinale (se va consulta rezumatul caracteristicilor fiecărui produs).
orice contraindicaţii relative recunoscute agenţilor biologici.
Dest
inat
EVALUAREA TRATAMENTULUI
Evaluarea tratamentului este realizată pentru siguranţa pacientului şi pentru demonstrarea eficacităţii terapeutice.
Se realizează la intervale fixe în cadrul unor controale medicale cu evaluarea statusului clinic şi biologic al pacientului. Sunt esenţiale pentru detectarea cât mai rapidă a apariţiei unor evenimente medicale care necesită intervenţia medicului.
Eficacitatea clinică se defineşte prin obţinerea unui răspuns la tratament faţă de momentul iniţial, obiectivat prin scorurile specifice.
Ţinta terapeutică
se defineşte prin:
scăderea cu 50% a scorului PASI faţă de momentul iniţial (inclusiv 50% din scorurile specifice pentru regiunile topografice speciale afectate - NAPSI, PSSI, ESIF). Cand pacientul prezinta leziuni atat in zonele speciale cat si in alte zone ale corpului si se pot calcula ambele scoruri (de ex. PASI si PSSI) se ia in consideratie scorul cel mai sever.
şi
scăderea cu minim 5 puncte a scorului DLQI faţă de momentul iniţial.
Întreruperea tratamentului
cu un agent biologic se face atunci când la evaluarea atingerii ţintei terapeutice nu s-a obţinut ţinta terapeutică. Întreruperea tratamentului este de asemenea indicată în cazul apariţiei unei reacţii adverse severe. În situaţiile în care se impune întreruperea temporară a terapiei biologice (deşi pacientul se încadra în ţinta terapeutică - de ex. sarcina,interventie chirurgicala etc), tratamentul poate fi reluat cu acelaşi medicament (cu excepţia Infliximab, conform rezumatul
caracteristicilor produsului), după avizul medicului care a solicitat întreruperea temporară a terapiei biologice.
Daca se intrerupe voluntar tratamentul biologic pentru o perioada de minim 12 luni, este necesara reluarea terapiei conventionala sistemica si doar in cazul unui pacient nonresponder (conform definitiei anterioare) sau care prezinta reactii adverse importante si este eligibil conform protocolului se poate initia o terapie biologica. Daca intreruperea tratamentului biologic este de durata mai mica si pacientul este responder conform definitiei de mai sus,se poate continua terapia biologica.
Calendarul evaluărilor:
fizi
ce
evaluare pre-tratament
evaluarea siguranţei terapeutice şi a eficacităţii clinice la 3 luni pentru toate preparatele biologice
pers
oanelo
r
prima evaluare pentru atingerea ţintei terapeutice se face la 6 luni de tratament continuu de la iniţierea terapiei biologice.
monitorizarea menţinerii ţintei terapeutice
şi
a siguranţei terapeutice se realizează la fiecare 6 luni de tratament de la prima evaluare a ţintei terapeutice (vezi 3.).
Evaluarea pre-tratament
info
rmarii
Pacientul trebuie evaluat înainte de iniţierea tratamentului cu agent biologic (evaluare pre-tratament) prin următoarele investigaţii:
Severitatea bolii
PASI (sau scoruri de zonă NAPSI, PSSI, ESIF) şi DLQI
Stare generală (simptomatologie şi examen clinic)
Infecţie TBC
Teste serologice
- HLG, VSH
- creatinina, uree, electroliţi (Na
+
, K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT
- hepatita B (AgHBs)
- hepatita C (Ac anti HVC)
Urina
analiza urinii
Radiologie
Radiografie cardio-pulmonară
Alte date de laborator semnificative
- după caz
testul cutanat tuberculinic sau
IGRA
excl
usiv
Dest
inat
Evaluarea siguranţei terapeutice şi a eficacităţii clinice
Pacientul trebuie evaluat pentru siguranţa terapeutică şi eficacitatea clinică la 3 luni de la iniţierea terapiei cu agent biologic prin următoarele investigaţii:
Severitatea bolii
PASI (sau scoruri de zonă) şi DLQI
Stare generală (simptomatologie şi examen clinic)
Teste serologice
- HLG, VSH
- creatinina, uree, electroliţi (Na
+
, K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT),
GGT
Urina
analiza urinii
Alte date de laborator semnificative
- după caz
Prima evaluare pentru atingerea ţintei terapeutice - la 6 luni de tratament continuu de la
iniţierea terapiei biologice
Severitatea bolii
PASI (atingerea PASI 50) sau scoruri de zonă reduse la
jumătate(NAPSI,PSSI,ESIF) şi DLQI (scăderea scorului cu 5 puncte)
Teste serologice
HLG, VSH
creatinina, uree, electroliţi (Na+, K+), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT
Urina
Analiza urinii
Alte date de laborator semnificative
după caz
fizi
ce
pers
oanelo
r
Monitorizarea menţinerii ţintei terapeutice şi a siguranţei terapeutice se realizează la fiecare
6 luni de tratament de la prima evaluare a ţintei terapeutice
Monitorizare
Severitatea bolii
la fiecare 6 luni
Stare generală
(simptomatologie şi examen clinic)
Manifestări clinice (simptome şi/sau semne) sugestive
pentru: infecţii, boli cu demielinizare, insuficienţă cardiacă, malignităţi etc.
la fiecare 6 luni
Infecţie TBC
Dupa primele 12 luni pentru pacienţii care nu au avut chimioprofilaxie în acest interval este obligatorie testarea cutanata sau IGRA. Incepand cu al doilea an si pentru acestia se solicita doar avizul medicului pneumolog Pentru ceilalţi pacienţi doar evaluarea anuală a medicului pneumo-ftiziolog
Daca se considera necesar de catre medicul pneumo-ftiziolog sau
dermatolog se efectueaza din nou analizele (test cutanat sau IGRA).
Teste serologice
HLG, VSH
la fiecare 6 luni
creatinina, uree, electroliţi (Na
+
, K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT
la fiecare 6 luni
hepatita B (AgHBs)
anual
hepatita C (Ac anti HVC)
anual
Urina
analiza urinii
la fiecare 6 luni
Radiologie
radiografie cardio-pulmonară
anual
Alte date de laborator
semnificative
după caz
după caz
PASI (menţinerea PASI 50) sau scoruri de zonă reduse la jumătate, faţă de valoarea iniţială (NAPSI, PSSI, ESIF)
DLQI (menţinerea reducerii scorului cu 5 puncte faţă de valoarea iniţială).
testul cutanat tuberculinic sau
IGRA
info
rmarii
excl
usiv
Recomandări privind evaluarea infecţiei TBC
Dest
inat
Tuberculoza este o complicaţie potenţial fatală a tratamentului cu agenţi biologici. Riscul de a dezvolta tuberculoză trebuie evaluat obligatoriu la toţi pacienţii înainte de a se iniţia tratamentul cu agenţi biologici. Evaluarea va cuprinde: anamneza, examenul clinic, radiografia pulmonară postero- anterioară şi un test imunodiagnostic: fie testul cutanat tuberculinic (TCT), fie IGRA (interferon- gamma release assay cum este de exemplu: Quantiferon TB GOLD). Orice suspiciune de tuberculoză activă (clinică sau radiologică), indiferent de localizare (i.e. pulmonară sau extrapulmonară: articulară, digestivă, ganglionară etc), trebuie să fie confirmată sau infirmată prin metode de diagnostic specifice de către medicul cu specialitatea respectivă în funcţie de localizare.
Sunt consideraţi cu risc crescut de tuberculoză pacienţii care prezintă cel puţin una din următoarele caracteristici:
test imunodiagnostic pozitiv: TCT
>
5 mm (diametru transversal al induraţiei) sau QFTG
>
0,35 UI/mL (în condiţiile unui test valid);
leziuni pulmonare sechelare fibroase/calcare pe radiografia pulmonară cu un volum însumat estimat
>
1 cm
3
, fără istoric de tratament de tuberculoză;
contact recent cu un pacient cu tuberculoză pulmonară BAAR+.
Tratamentul cu agenţi biologici se recomandă a fi iniţiat după minim o lună de tratament al ITBL (infecţia tuberculoasă latentă); în situaţii speciale (urgenţă) el poate fi început şi mai devreme cu acordul medicului pneumolog. Întrucât această strategie preventivă nu elimină complet riscul de tuberculoză, se recomandă supravegherea atentă a pacienţilor sub tratament cu agenţi biologici pe toată durata lui prin:
monitorizarea clinică şi educaţia pacientului pentru a raporta orice simptome nou apărute; în caz de suspiciune de tuberculoză indiferent de localizare, se va face rapid un demers diagnostic pentru confirmarea/infirmarea suspiciunii.
repetarea testului imunodiagnostic (de preferinţă acelaşi cu cel iniţial) dupa 12 luni în cazul în care primul test a fost negativ şi pacientul nu a avut altă indicaţie de tratament al ITBL, apoi doar consult anual cu avizul medicului pneumolog.
fizi
ce
Pacientul care a urmat un tratament complet şi corect a unei ITBL după evaluarea iniţială cu un test imunodiagnostic pozitiv, nu necesită repetarea testului imunodiagnostic întrucât acesta poate rămâne pozitiv timp îndelungat în absenţa persistenţei ITBL, doar consult anual cu avizul medicului pneumolog.
Schimbarea agentului biologic
pers
oanelo
r
În cazul pacienţilor care nu ating sau nu menţin ţinta terapeutică la tratamentul cu un agent biologic sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea respectivului agent biologic, medicul curant va recomanda schimbarea terapiei cu alt agent biologic original sau biosimilar pe care pacientul nu l-a utilizat anterior. Este permisă schimbarea agentului biologic cu un alt agent biologic (alt DCI) din aceeaşi clasă terapeutică doar o singură dată succesiv. Nu se va folosi un produs biosimilar după produsul său original care nu a fost eficient sau care a produs o reacţie adversă. De asemenea, nu se va folosi agentul biologic original după biosimilarul său ce nu a fost eficient sau care a produs o reacţie adversă.
info
rmarii
În cazul schimbării agentului biologic, se recomandă respectarea prevederilor din rezumatul caracteristicilor fiecărui produs
excl
usiv
Dest
inat
PRESCRIPTORI: tratamentul se iniţiază de medici din specialitatea dermatologie-venerologie şi se continuă de către medicul din specialitatea dermatologie-venerologie sau medicul de familie pe baza scrisorii medicale.
Anexa Nr. 1
SCORUL DLQI pentru adulţi şi SCORUL CDLQI pentru copii Scorul DLQI
Scorul DLQI - Dermatological Life Quality Index a fost elaborat de Prof. A. Finlay din Marea
Britanie. Scorul DLQI poate fi utilizat pentru orice afecţiune cutanată.
fizi
ce
Pacientul răspunde la cele 10 întrebări referindu-se la experienţa sa din ultima săptămână. Textul chestionarului este următorul:
Scorul DLQI pentru adulţi
Unitatea sanitară: Data:
Nume pacient: Semnatura pacient:
Diagnostic:
pers
oanelo
r
Nume si parafa medic:
Adresa: Scor:
Scopul acestui chestionar este de a măsura cât de mult v-a afectat viaţa ÎN ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ problema dvs. de piele. Vă rugăm să bifaţi câte o căsuţă pentru fiecare întrebare.
În ultima săptămână, cât de mult aţi simţit
senzaţii de mâncărime, înţepături, dureri sau rană
info
rmarii
la nivelul pielii?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât aţi fost de
jenat sau conştient
de boală datorită pielii dvs.? Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult a interferat boala dvs. de piele cu mersul la
cumpărături
sau cu
îngrijirea casei şi a grădinii
?
excl
usiv
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult a influenţat problema dvs de piele
alegerea hainelor
cu care v- aţi îmbrăcat?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
Dest
inat
În ultima săptămână, cât de mult v-a afectat problema dvs. de piele
activităţile sociale
sau cele
de relaxare
?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult v-a împiedicat pielea dvs. să practicaţi un
sport
? Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână v-a împiedicat pielea dvs. la
serviciu
sau
studiu
? Da/Nu Nerelevant
Dacă "
nu
" în ultima săptămână cât de mult a fost pielea dvs. o problemă pentru serviciu sau studii? Mult/Puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult v-a creat pielea dvs. dificultăţi cu
partenerul sau oricare din prietenii apropiaţi
sau
rude
?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult v-a creat pielea dvs.
dificultăţi sexuale
? Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult a fost o problemă
tratamentul pentru afecţiunea dvs.
, de ex. pentru că v-a murdărit casa sau a durat mult timp?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
Vă rugăm să verificaţi dacă aţi răspuns la toate întrebările. Vă mulţumesc.
©AY Finlay. GK Khan, aprilie 1992.
Se vor atribui scoruri de la 0 la 3 răspunsurilor:
0 pentru "deloc", "nerelevant" sau lipsa răspunsului
1 pentru "puţin"
2 pentru "mult"
fizi
ce
3 pentru "foarte mult" şi pentru răspunsul "Da" la întrebarea 7.
Se va obţine un scor de la 0 la 30. Cu cât scorul va fi mai mare cu atât calitatea vieţii pacientului este mai afectată de boală.
pers
oanelo
r
Interpretarea scorului:
0 - 1 = fără efect asupra calităţii vieţii pacientului 2 - 5 = efect scăzut asupra calităţii vieţii pacientului
6 - 10 = efect moderat asupra calităţii vieţii pacientului 11 - 20 = efect important asupra calităţii vieţii pacientului
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
21 - 30 = efect foarte important asupra calităţii vieţii pacientului.
Scorul DLQI pentru copii
(
cDLQI
) Unitatea sanitară:
Data: Scor:
Nume: Nume parinti:
Vârsta:
Nume si parafa medic
Adresa: Diagnostic:
fizi
ce
Scopul acestui chestionar este de a măsura cât de mult v-a afectat viaţa ÎN ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ problema dvs. de piele. Vă rugăm să bifaţi câte o căsuţă pentru fiecare întrebare.
În ultima săptămână, cât de mult ai avut la nivelul pielii senzaţia de
mâncărime, rană, durere
sau ai simţit
nevoia de a te scărpina
?
pers
oanelo
r
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât ai fost de
jenat sau conştient de boală, indispus sau trist
datorită pielii tale?
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
info
rmarii
În ultima săptămână, cât de mult ţi-a influenţat pielea
relaţiile cu prietenii
? Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult te-ai schimbat sau ai purtat
haine sau încălţăminte diferită sau specială
din cauza pielii?
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult a influenţat pielea ta
ieşitul afară, jocurile sau activităţile preferate
?
excl
usiv
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult ai evitat
înotul sau alte sporturi
din cauza problemei tale de piele?
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
Dest
inat
Ultima săptămână a fost de
şcoală
? Dacă da: Cât de mult ţi-a influenţat pielea
lucrul la şcoală
? Oprirea şcolii/Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
Ultima săptămână a fost
vacanţă
? Dacă da: Cât de mult a influenţat problema ta de piele
plăcerea vacanţei
?
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult ai avut probleme cu alţii din cauza pielii tale pentru că
ţi-au pus porecle, te-au tachinat, te-au persecutat, ţi-au pus întrebări sau te-au evitat
?
Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult ţi-a influenţat problema ta de piele
somnul
? Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult te-a deranjat
tratamentul
pentru piele? Foarte mult/Destul de mult/Doar puţin/Deloc
Vă rugăm să verificaţi dacă aţi răspuns la toate întrebările. Vă mulţumesc.
©M.S. Lewis-Jones, A.Y. Finlay, mai 1993, Nu poate fi copiat fără permisiunea autorilor.
Se vor atribui scoruri de la 0 la 3 răspunsurilor:
0 pentru "deloc", "nerelevant" sau lipsa răspunsului
1 pentru "puţin"
2 pentru "mult"
3 pentru "foarte mult" şi pentru răspunsul "Da" la întrebarea 7.
Se va obţine un scor de la 0 la 30. Cu cât scorul va fi mai mare cu atât calitatea vieţii pacientului este mai afectată de boală.
fizi
ce
Interpretarea scorului:
0 - 1 = fără efect asupra calităţii vieţii pacientului 2 - 5 = efect scăzut asupra calităţii vieţii pacientului
pers
oanelo
r
6 - 10 = efect moderat asupra calităţii vieţii pacientului 11 - 20 = efect important asupra calităţii vieţii pacientului
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
21 - 30 = efect foarte important asupra calităţii vieţii pacientului.
Anexa Nr. 2
Fişa de evaluare şi monitorizare a pacientului adult cu psoriazis vulgar cronic sever în plăci aflat în tratament cu agent biologic
DATE GENERALE
Pacient:
Nume .....................................................................
Prenume .................................................................
fizi
ce
Data naşterii (zi/lună/an): _ _/_ _/_ _ _ _ CNP: LLLLLLLLLLLLL
Adresă corespondenţă/telefon: ...............................................................................
..............................................................................................................................
pers
oanelo
r
Pacientul a semnat declaraţia de consimţământ DA 1
-
1 NU 1
-
1 Anexaţi un exemplar DA 1
-
1 NU 1
-
1
Nume medic de familie + adresă corespondenţă: ....................................................
..............................................................................................................................
Medic curant dermatolog:
Nume ............................................................ Prenume ........................................
Unitatea sanitară ....................................................................................................
info
rmarii
Adresa de corespondenţă ......................................................................................
Telefon: ...................................... Fax .................................... E-mail ....................
Parafa: Semnătura:
CO-MORBIDITĂŢI:
excl
usiv
Dest
inat
Pacientul a prezentat următoarele afecţiuni (bifaţi varianta corespunzătoare la
fiecare rubrică
, iar dacă răspunsul este
DA
, furnizaţi detalii).
DA/NU
Data diagnostic
(
lună/an
)
Tratament actual
Infecţii acute
Infecţii recidivante/persistente
TBC - dacă nu face tratament actual, data ultimului tratament şi data ultimei evaluări ftiziologice
HTA
Boala ischemică coronariană/IM
ICC
Tromboflebită profundă
AVC
Epilepsie
Boli demielinizante
Astm bronşic
BPOC
Ulcer gastro-duodenal
Boli hepatice
Boli renale
Diabet zaharat - tratament cu:
dietă 1-1 oral 1-1 insulină 1-1
Ulcere trofice
Afecţiuni sanguine - descrieţi
Reacţii (boli) alergice
locale 1-1 - generale 1-1
Reacţii postperfuzionale
Afecţiuni cutanate
Neoplasme - descrieţi localizarea
Spitalizări
Intervenţii chirurgicale
Alte boli semnificative
DIAGNOSTIC ŞI ISTORIC PSORIAZIS
(
se va completa doar la vizita de evaluare pre- tratament
)
Diagnostic cert de psoriazis: anul luna _ _
Data debutului: anul _ _ _ _ luna _ _
fizi
ce
La iniţierea tratamentului se va anexa şi
buletinul de analiză histopatologic
, în original sau copie, cu parafa si semnatura medicului anatomopatolog si autentificată prin semnătura şi parafa medicului curant dermatolog.
TERAPII CLASICE SISTEMICE URMATE ANTERIOR - se completează numai la vizita de evaluare pre-tratament, nu este necesară completarea pentru dosarul de continuare a terapiei
pers
oanelo
r
(în cazul modificării dozelor se trece data de începere şi de oprire pentru fiecare doză)
Medicament
Doză
Data începerii
Data opririi
Observaţii
(
motivul întreruperii, reacţii adverse*
)
, ineficienţă etc.
)
info
rmarii
*) termenul de "reacţii adverse" se referă la
reacţii adverse majore
, de principiu manifestările digestive de tip dispeptic nu se încadrează în această categorie şi nu justifică întreruperea/modificarea terapiei.
În caz de intoleranţă MAJORĂ/CONFIRMATĂ (anexaţi documente medicale) la terapiile sistemice standard, furnizaţi detalii privitor la altă terapie actuală.
excl
usiv
TERAPII CLASICE SISTEMICE ACTUALE:
Medicament
Doza actuală
Din data de:
Puteţi confirma că pacientul foloseşte continuu această doză - DA/NU
1.
2.
Dest
inat
ALTE TRATAMENTE ACTUALE PENTRU PSORIAZIS:
Medicament
Doză
Data începerii
Observaţii
(
motivul introducerii
)
EVALUARE CLINICĂ:
Data: _ _/_ _/_ _ _ _
Greutate (kg): _ _ _ Talie (cm): _ _ _
La iniţierea terapiei
Precedent
Actual
Scor PASI
Scor DLQI
(se vor anexa formularele semnate de pacient
SI
SEMNATE SI PARAFATE DE MADICUL DERMATOLOG CURANT
)
Regiuni topografice speciale afectate
(
DA/NU
)NAPSI
PSSI
ESIF
EVALUARE PARACLINICĂ:
se vor anexa buletinele de analiză cu valabilitate de maxim 45 de zile în original sau copie autentificată prin semnătura şi parafa medicului curant dermatolog.
Se vor insera rezultatele de laborator corespunzătoare etapei de evaluare conform Protocolului.
Analiza
Data
Rezultat
Valori normale
VSH (la o oră)
Hemogramă:
Hb
Hematocrit
Număr hematii
Număr leucocite
Număr neutrofile
Număr bazofile
Număr eozinofile
Număr monocite
Număr limfocite
Număr trombocite
Altele modificate
Creatinină
Uree
TGO (ASAT)
TGP (ALAT)
GGT
Sodiu
Potasiu
AgHBs
Ac anti HVC
Sumar de urină
Radiografie pulmonară
Testul cutanat tuberculinic sau IGRA
Alte date de laborator semnificative
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
TRATAMENTUL BIOLOGIC PROPUS:
INIŢIERE
1
-
1
Dest
inat
Agent biologic
(
denumire comercială
)
..............................
(
DCI
)
.........................
interval
data administrării
doza
mod administrare
1
Vizită iniţială
0
2
Vizita de evaluare a eficacităţii clinice la 3 luni
CONTINUAREA TERAPIEI CU AGENT BIOLOGIC
(
CONTROL EFECTUAT DE LA PRIMA EVALUARE A EFICACITĂŢII CLINICE - LA INTERVAL DE 6 LUNI)
Agent biologic
(
denumire comercială
)
..............................
(
DCI
)
.........................
DOZĂ de continuare ..............................
Interval de administrare ...........................
Mod de administrare ...............................
SCHIMBAREA AGENTULUI BIOLOGIC
1
-
1
Agent biologic ineficient/care a produs o reacţie adversă
(
denumire comercială
)
..................
(
DCI
)
.........................
Agent biologic nou introdus
(
denumire comercială
)
..................
(
DCI
)
.........................
interval
data administrării
doza
mod
administrare
1
Vizită iniţială
0
2
Vizita de evaluare a eficacităţii clinice la 3 luni
În cazul în care se solicită schimbarea terapiei biologice vă rugăm să precizaţi motivul (ineficienţă, reacţii adverse):
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
REACŢII ADVERSE
(RA) legate de terapia PSORIAZIS (descrieţi toate RA apărute de la completarea ultimei fişe de evaluare; prin RA se înţelege orice eveniment medical semnificativ, indiferent de relaţia de cauzalitate faţă de boală sau tratamentul administrat, vor fi precizate cel puţin: diagnosticul, descrierea pe scurt a RA, data apariţiei/rezolvării, tratamentul aplicat):
fizi
ce
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
COMPLIANŢA LA TRATAMENT:
pers
oanelo
r
Bună 1
-
1 Necorespunzătoare 1
-
1
CONCLUZII, OBSERVAŢII, RECOMANDĂRI:
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
NOTĂ:
info
rmarii
Fişa se completează citeţ, la toate rubricile, alegând varianta corespunzătoare şi precizând detalii acolo unde sunt solicitate.
Datele se introduc obligatoriu în Registrul Naţional de Psoriazis. Este obligatorie introducerea in Registrul National de Psoriazis si a pacientilor care au terapie conventionala sistemica din momentul initierii acesteia sau din momentul preluarii pacientului de catre medicul dermatolog curant (cu mentionarea la rubrica de observatii din Registru a documentelor justificative-nr. de inregistrare consulatie, reteta etc) pentru a avea dovada eligibilitatii acestuia.
Completarea fişei se face la iniţierea terapiei, la 3 luni, la prima evaluare a atingerii ţintei terapeutice, la sase luni de la initierea terapiei biologice şi apoi la fiecare 6 luni (sau mai des în caz de necesitate).
excl
usiv
Dest
inat
După întreruperea definitivă a terapiei este obligatorie efectuarea unor evaluări de control, la fiecare 6 luni, pentru toţi pacienţii care au fost supuşi tratamentului cu agenţi biologici timp de 2 ani. Este obligatorie păstrarea dosarului medical complet al pacientului (bilete externare, fişe ambulator, rezultate analize medicale etc) la medicul curant pentru eventuale solicitări ale forurilor abilitate.
Declaraţie de consimţământ pacient adult
DECLARAŢIE DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
fizi
ce
Subsemnatul/Subsemnata ................................................................. menţionez că mi-a fost explicat pe înţelesul meu diagnosticul, planul de tratament şi mi s-au comunicat informaţii cu privire la gravitatea bolilor, precum şi posibilele reacţii adverse sau implicaţii pe termen lung asupra stării de sănătate ale terapiilor administrate, inclusiv intr-o eventuala sarcina şi
îmi asum şi însuşesc tratamentele propuse şi voi respecta indicaţiile date
.
pers
oanelo
r
Am luat la cunoştinţă că, pe parcursul acestui proces, va fi asigurată confidenţialitatea deplină asupra datelor mele personale şi medicale, eventuala prelucrare a acestora făcându-se în mod anonim. Colectarea datelor solicitate va contribui atât la îmbunătăţirea îngrijirii mele medicale, cât şi la ameliorarea serviciilor de sănătate asigurate tuturor pacienţilor.
1
-
1 (pentru paciente) Declar pe proprie răspundere că la momentul iniţierii terapiei nu sunt însărcinată şi nu alăptez şi mă oblig ca în cazul în care rămân însărcinată să anunţ medicul curant dermato-venerolog.
info
rmarii
Am înţeles informaţiile prezentate şi declar în deplină cunoştinţă de cauză că mi le însuşesc în totalitate, aşa cum mi-au fost explicate de domnul/doamna dr.
....................................................................................
Pacient: (completaţi cu MAJUSCULE) Medic: (completati cu majuscule) NUME ................................... NUME...................................
excl
usiv
PRENUME
............................
PRENUME.............................
Dest
inat
Semnătura pacient: Semnătura şi parafa medic: Data: _ _/_ _/_ _ _ _
Anexa Nr. 3
Fişa de evaluare şi monitorizare a pacientului pediatric
(
4 - 18 ani
)
cu psoriazis vulgar cronic sever în plăci aflat în tratament cu agent biologic
PACIENT
Nume ................................... Prenume .......................................
fizi
ce
Data naşterii: 1
--1--1--1--1--1--1--1--
1 CNP: 1
--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--
1
Adresa .................................................................................................................
.............................................................................................................................
pers
oanelo
r
............................................................................................................................ Telefon ...........................
Medic curant dermatolog:
Nume ................................................................... Prenume ...........................................
Unitatea sanitară .............................................................................................................
Adresa de corespondenţă ...............................................................................................
Telefon: .............................. Fax .......................... E-mail .............................
info
rmarii
Parafa: Semnătura:
CO-MORBIDITĂŢI:
excl
usiv
Dest
inat
Pacientul a prezentat următoarele afecţiuni (bifaţi varianta corespunzătoare la
fiecare rubrică
, iar dacă răspunsul este
DA
, furnizaţi detalii)
DA/NU
Data diagnostic
(
lună/an
)
Tratament actual
Infecţii acute
Infecţii recidivante/persistente
TBC - dacă nu face tratament actual, data
ultimului tratament şi data ultimei evaluări ftiziologice
HTA
Boala ischemică coronariană/IM
ICC
Tromboflebită profundă
AVC
Epilepsie
Boli demielinizante
Astm bronşic
BPOC
Ulcer gastro-duodenal
Boli hepatice
Boli renale
Diabet zaharat - tratament cu:
dietă 1-1 oral 1-1 insulină 1-1
Ulcere trofice
Afecţiuni sanguine - descrieţi
Reacţii (boli) alergice
locale 1-1 - generale 1-1
Reacţii postperfuzionale
Afecţiuni cutanate
Neoplasme - descrieţi localizarea
Spitalizări
Intervenţii chirurgicale
Alte boli semnificative
DIAGNOSTIC ŞI ISTORIC PSORIAZIS
(
se va completa doar la vizita de evaluare pre- tratament
)
Diagnostic cert de psoriazis: anul luna _ _
Data debutului: anul _ _ _ _ luna _ _
La iniţierea tratamentului se va anexa şi
buletinul de analiză histopatologic
, în original sau copie autentificată prin semnătura şi parafa medicului curant dermatolog.
fizi
ce
TERAPII CLASICE SISTEMICE URMATE ANTERIOR - se completează numai la vizita de evaluare pre-tratament, nu este necesară completarea pentru dosarul de continuare a terapiei
pers
oanelo
r
(în cazul modificării dozelor se trece data de începere şi de oprire pentru fiecare doză)
Medicament
Doza
Data începerii
Data întreruperii
Observaţii
(
motivul întreruperii, reacţii adverse, ineficienţă sau a fost bine tolerat
)
info
rmarii
În caz de intoleranţă MAJORĂ/CONFIRMATĂ (anexaţi documente medicale) la MTX, furnizaţi detalii privitor la altă terapie de fond actuală.
TERAPII CLASICE SISTEMICE ACTUALE
Doza actuală
Din data de
Puteţi confirma că pacientul foloseşte continuu această doză? DA/NU
1.
2.
excl
usiv
ALTE TRATAMENTE ACTUALE PENTRU PSORIAZIS
Medicament
Doza
Data începerii
Observaţii
(
motivul introducerii
)
Dest
inat
EVALUARE CLINICĂ
Data: _ _/_ _/_ _ _ _
Greutate (kg): _ _ _ Talie (cm): _ _ _
La iniţierea terapiei
Precedent
Actual
Scor PASI
Scor cDLQI
(se vor anexa formularele semnate de părinţi
sau aparţinătorilor legali)
Regiuni topografice speciale afectate (DA/NU) NAPSI
PSSI
ESIF
EVALUARE PARACLINICĂ:
Se vor anexa buletinele de analiză cu valabilitate de maxim 45 de zile, în original sau copie autentificată prin semnătura şi parafa medicului curant dermatolog
Se vor insera rezultatele de laborator corespunzătoare etapei de evaluare conform Protocolului.
Analiza
Data
Rezultat
Valori normale
VSH (la o oră)
Hemograma:
Hb
Hematocrit
Număr hematii
Număr leucocite
Număr neutrofile
Număr bazofile
Număr eozinofile
Număr monocite
Număr limfocite
Număr trombocite
Altele modificate
Creatinină
Uree
TGO (ASAT)
TGP (ALAT)
GGT
Sodiu
Potasiu
AgHBs
Ac anti HVC
Sumar de urină
Radiografie pulmonară
Testul cutanat tuberculinic sau IGRA
Alte date de laborator semnificative
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
TRATAMENTUL BIOLOGIC PROPUS:
excl
usiv
INIŢIERE
1
-
1
Agent biologic
(
denumire comercială
)
..............................
(
DCI
)
.........................
interval
data administrării
doza
mod administrare
1
Vizită iniţială
0
2
Vizita de evaluare a eficacităţii clinice la 3 luni
Dest
inat
CONTINUAREA TERAPIEI CU AGENT BIOLOGIC
(
CONTROL EFECTUAT DE LA PRIMA EVALUARE A EFICACITĂŢII CLINICE - LA INTERVAL DE 6 LUNI DE LA INITIERE SI APOI DIN 6 IN 6 LUNI)
Agent biologic
(
denumire comercială
)
..............................
(
DCI
)
.........................
DOZĂ de continuare .................................
Interval de administrare ..............................
Mod de administrare ..................................
SCHIMBAREA AGENTULUI BIOLOGIC
1
-
1
Agent biologic ineficient/care a produs o reacţie adversă
(
denumire comercială
)
..................
(
DCI
)
...............
Agent biologic nou introdus
(
denumire comercială
)
..................
(
DCI
)
.........................
interval
data administrării
doza
mod administrare
1
Vizită iniţială
0
2
Vizita de evaluare a eficacităţii clinice la 3 luni
În cazul în care se solicită schimbarea terapiei biologice vă rugăm să precizaţi motivul (ineficienţă, reacţii adverse):
................................................................................................................................................................
.............
................................................................................................................................................................
.............
fizi
ce
REACŢII ADVERSE
(RA) legate de terapia PSORIAZIS (descrieţi toate RA apărute de la completarea ultimei fişe de evaluare; prin RA se înţelege orice eveniment medical semnificativ, indiferent de relaţia de cauzalitate faţă de boală sau tratamentul administrat, vor fi precizate cel puţin: diagnosticul, descrierea pe scurt a RA, data apariţiei/rezolvării, tratamentul aplicat):
pers
oanelo
r
................................................................................................................................................................
.............
................................................................................................................................................................
.............
Complianţa la tratament:
info
rmarii
Bună 1
-
1 Necorespunzătoare 1
-
1
CONCLUZII, OBSERVAŢII, RECOMANDĂRI:
................................................................................................................................................................
..........
................................................................................................................................................................
excl
usiv
..........
NOTĂ:
Fişa se completează citeţ, la toate rubricile, alegând varianta corespunzătoare şi precizând detalii acolo unde sunt solicitate. Datele se introduc în Registrul Naţional de psoriazis.
Dest
inat
Completarea fişei se face la iniţierea terapiei, la 3 luni, la prima evaluare pentru atingerea ţintei terapeutice, apoi la 6 luni de la initiere şi apoi la fiecare 6 luni (sau mai des în caz de necesitate).
După întreruperea definitivă a terapiei este obligatorie efectuarea unor evaluări de control, la fiecare 6 luni, pentru toţi pacienţii care au fost supuşi tratamentului cu agenţi biologici timp de 2 ani. Este obligatorie păstrarea dosarului medical complet al pacientului (bilete externare, fişe ambulator, rezultate analize medicale etc.) la medicul curant pentru eventuale solicitări ale forurilor abilitate.
Declaraţie de consimţământ pentru pacientul pediatric
CONSIMŢĂMÂNT PACIENT Copilul
,
CNP
copil: 1
-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-
1
Subsemnaţii
,
fizi
ce
CNP: 1
-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-
1
CNP: 1
-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-11-
1
(se completează CNP-urile părinţilor sau aparţinătorilor)
pers
oanelo
r
Domiciliaţi în str. ..........................................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ....., ap. ..., sector ,
localitatea ....................., judeţul .........................., telefon ..................., în calitate de reprezentant
legal al copilului ............................................., diagnosticat cu ......................................... sunt de
acord să urmeze tratamentul cu ......................................................
Am fost informaţi asupra importanţei, efectelor şi consecinţelor administrării acestei terapii cu produse biologice.
info
rmarii
Ne declarăm de acord cu instituirea acestui tratament precum şi a tuturor examenelor clinice şi de laborator necesare unei conduite terapeutice eficiente.
Ne declarăm de acord să urmeze instrucţiunile medicului curant, să răspundem la întrebări şi să semnalăm în timp util orice manifestare clinică survenită pe parcursul terapiei.
1
-
1 (pentru paciente) Declarăm pe proprie răspundere că la momentul iniţierii terapiei pacienta nu este însărcinată şi nu alăptează şi ne obligăm ca în cazul în care rămâne însărcinată să fie anunţat medicul curant dermato-venerolog.
Medicul specialist care a recomandat tratamentul:
........................................................................................................................
excl
usiv
Unitatea sanitară unde se desfăşoară monitorizarea tratamentului
........................................................................................................................
Data Semnătura părinţilor sau aparţinătorilor legali
............................................................................
Dest
inat
............................................................................
Semnătura pacientului (copil peste vârsta de 14 ani) (facultativ)
............................................................................
Semnătura şi parafa medicului
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 151 cod (V002D): DCI DEFERASIROXUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 151 cod (V002D): DCI DEFERASIROXUM DEFINIŢIA AFECŢIUNII
fizi
ce
Supraîncărcarea cronică cu fier (hemosideroză) secundară transfuziilor repetate de concentrat eritrocitar în:
beta-talasemia majoră şi intermedia
sindroame mielodisplazice
pers
oanelo
r
aplazie medulară
alte anemii
boli hemato-oncologice politransfuzate
transplant medular
Sindroamele talasemice independente de transfuziile de sânge (NTDT)
Evoluţie progresivă spre deces în absenţa tratamentului transfuzional şi a tratamentului chelator de fier.
info
rmarii
CRITERII DE INCLUDERE:
tratamentul supraîncărcării cronice cu fier secundară transfuziilor de sânge frecvente (
7 ml masă eritrocitară/kg şi lună) la pacienţii cu beta-talasemie majoră, cu vârsta de 6 ani sau mai mult
excl
usiv
atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat la următoarele grupe de pacienţi:
la pacienţii copii cu beta-talasemie majoră, cu supraîncărcare cronică cu fier secundară transfuziilor de sânge (2:7 ml masă eritrocitară /kg şi lună), cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani,
Dest
inat
la pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi cu beta-talasemie majoră cu supraîncărcare cu fier secundară transfuziilor de sânge ocazionale (<7 ml masă eritrocitară/kg şi lună), cu vârsta de 2 ani sau mai mult,
la pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi, cu vârsta de 2 ani sau mai mult cu supraincarcare cronica cu fier secundara transfuziilor repetate de concentrat eritrocitar in alte situatii decat sindroamele talasemice (aplazia medulara, anemia diseritropietica, alte anemii ereditare, sindroame mielodisplazice, alte boli hemato- oncologice politransfuzate, transplant medlar)
tratamentul supraîncărcării cronice cu fier care necesită tratament de chelare atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat, la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii, cu vârsta de 10 ani şi peste această vârstă
TRATAMENT
(doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
Supraîncărcarea cronică cu fier (hemosideroză) secundară transfuziilor repetate Doze:
după transfuzia a aprox. 20 unităţi masă eritrocitară sau concentraţia serică de feritină
>1000 µg/l
doza iniţială de 14 mg/Kgc/zi;
poate fi avută în vedere administrarea unei doze zilnice iniţiale de 21 mg/kg la pacienţii care necesită reducerea nivelurilor ridicate de fer din organism şi cărora li se administrează, de asemenea, peste 14 ml masă eritrocitară/kg şi lună (aproximativ
>4 unităţi/lună pentru un adult)
la valori ale feritinei serice sub 1000 micrograme/l încărcarea cu fier este controlată cu o doză de 7 - 10 mg/Kgc/zi;
fizi
ce
tratament zilnic în funcţie de valoarea feritinei serice, pentru obţinerea unei balanţe negative a fierului.
Ajustarea dozei
la fiecare 3 până la 6 luni, pe baza tendinţei de evoluţie a concentraţiei plasmatice a feritinei
pers
oanelo
r
ajustările dozei pot fi efectuate în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg şi vor fi adaptate răspunsului terapeutic individual al fiecărui pacient şi obiectivelor terapeutice (menţinerea sau reducerea încărcării cu fier)
la pacienţii care nu sunt controlaţi în mod adecvat cu doze de 21 mg/kg (de exemplu concentraţia plasmatică a feritinei persistă la valori peste 2500 µg/l şi nu indică o tendinţă de scădere în timp), pot fi avute în vedere doze de până la 28 mg/kg
info
rmarii
la pacienţii cărora li se administrează doze mai mari de 21 mg/kg: reduceri ale dozei în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg după ce s-a realizat controlul (concentraţia plasmatică a feritinei persistă sub 2500 µg/l şi indică o tendinţă de scădere în timp)
la pacienţii la care concentraţia plasmatică de feritină a atins valoarea ţintă (de regulă, între 500 şi 1000 µg/l): reduceri ale dozei în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg pentru menţinerea nivelurilor de feritină în intervalul ţintă.
excl
usiv
Forma farmaceutică.
Deferasiroxum comprimate pentru dispersie orală 125 mg, 250 mg şi 500 mg
Deferasiroxum comprimate filmate 180 mg, 360 mg
Dest
inat
Deferasiroxum comprimate filmate demonstrează o biodisponibilitate mai mare comparativ cu cea a deferasiroxum, formula comprimate pentru dispersie orală. În cazul trecerii de la comprimate pentru dispersie orală la comprimate filmate, doza de comprimate filmate trebuie să fie cu 30% mai mică decât doza de comprimate pentru dispersie orală, rotunjită la un comprimat întreg.
Dozele corespondente pentru formulele diferite sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 1: Doze recomandate pentru supraîncărcarea cronică cu fier secundară transfuziilor de sânge
Comprimate filmate/granule
Comprimate
pentru dispersie orală
Transfuzii
Feritină plasmatică
Doza iniţială
14 mg/kg/zi
20 mg/kg/zi
După 20 unităţi
(aprox. 100
ml/kg) de ME
sau
>1000 µg/l
Doze iniţiale alternative
21 mg/kg/zi
30 mg/kg/zi
>14 ml/kg/lună de ME (aprox. >4 unităţi/lună
pentru un adult)
7 mg/kg/zi
10 mg/kg/zi
<7 ml/kg/lună de
ME (aprox. <2 unităţi/lună pentru un adult)
Pentru pacienţii bine controlaţi cu
deferoxamină
O treime din doza de deferoxamină
Jumătate din doza de deferoxamină
Monitorizare Lunar
Interval-ţintă 500-1000 µg/l
Trepte de
ajustare (la
fiecare
3-6
luni)
Creştere
3,5 - 7 mg/kg/zi Până la 28 mg/kg/zi
5-10 mg/kg/zi Până la 40 mg/kg/
zi
>2500 µg/l
Scădere
3,5-7 mg/kg/zi
La pacienţii trataţi cu >21 mg/kg/zi
5-10 mg/kg/zi
La pacienţii trataţi cu >30 mg/kg/zi
<2500 µg/l
Când se atinge valoarea-ţintă
500-1000 µg/l
Doza maximă
28 mg/kg/zi
40 mg/kg/zi
Se va avea în vedere
întreruperea tratamentului
<500 µg/l
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Sindroame talasemice independente de transfuziile de sânge (NTDT)
Tratamentul de chelare trebuie început atunci când concentraţia hepatică de fier [CHF] 2: 5 mg Fe/g masă uscată [ms] sau concentraţia plasmatică a feritinei în mod consecvent > 800 µg/l
Doza iniţială
excl
usiv
Doza zilnică iniţială recomandată de deferasirox la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii este de 7 mg/kg corp
Ajustarea dozei
Dest
inat
la fiecare 3 până la 6 luni de tratament, trebuie avută în vedere o creştere treptată a dozei cu câte 3,5 până la 7 mg/kg dacă CHF a pacientului este 2: 7 mg Fe/g mu sau dacă feritina plasmatică este în mod consecvent > 2000 µg/l şi nu prezintă o tendinţă descendentă, iar pacientul tolerează bine medicamentul. Dozele de peste 14 mg/kg nu sunt recomandate, deoarece nu există experienţă cu doze peste acest nivel la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii.
daca feritina plasmatică este :S 2000 µg/l, doza nu trebuie să depăşească 7 mg/kg
la pacienţii la care doza a fost crescută la > 7 mg/kg, se recomandă reducerea dozei la 7 mg/kg sau mai puţin atunci când CHF este < 7 mg Fe/g mu sau feritina plasmatică este :S 2000 µg/l
daca feritină plasmatică < 300 µg/l, tratamentul trebuie oprit.
În cazul trecerii de la administrarea de comprimate pentru dispersie orală la utilizarea de comprimate filmate, doza administrată sub formă de comprimate filmate trebuie să fie cu 30% mai mică decât doza administrată sub formă de comprimate pentru dispersie orală, rotunjită până la cea mai apropiată concentraţie a unui comprimat întreg.
Dozele corespondente pentru ambele forme farmaceutice sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 2: Doze recomandate pentru sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge
Comprimate filmate/granule
Comprimate pentru dispersie orală
Concentraţie hepatică de fer
(CHF)*
Feritină plasmatică
Doza iniţială
7 mg/kg/zi
10 mg/kg/zi
�5 mg Fe/g ms
sau
>800 µg/l
Monitorizare Lunar
Trepte de
ajustare (la
fiecare
3-6
luni)
Creştere
3,5 - 7 mg/kg/zi
5-10 mg/kg/zi
�7 mg Fe/g ms
>2000 µg/l
Scădere
3,5-7 mg/kg/zi
5-10 mg/kg/zi
<7 mg Fe/g ms
:S2000 µg/l
Doza maximă
14 mg/kg/zi
7
mg/kg/zi
20 mg/kg/zi 10
mg/kg/zi
La adulţi
neevaluat
si
:S2000 µg/l
La copii şi adolescenţi
Întreruperea tratamentului
<3 mg Fe/g ms
sau
<300
µg/l
Readministrarea tratamentului
Nerecomandata
fizi
ce
pers
oanelo
r
*CHF este metoda preferată de determinare a supraîncărcării ferice.
info
rmarii
MONITORIZAREA TRATAMENTULUI:
Test
Frecvenţă
Feritinemie
lunar
Creatinemie
Clearence al creatininei
Concentraţii plasmatice ale
transaminazelor
lunar
Proteinurie
la 3 luni
Indicatori ai funcţiei
tubulare
după cum este necesar
Testare auditivă şi
oftalmologică
înainte de începerea tratamentului şi apoi anual
de două ori înainte de începerea tratamentului
săptămânal în prima lună după începerea tratamentului sau după modificarea dozei, lunar după aceea
înainte de începerea tratamentului;
săptămânal în prima lună după începerea tratamentului sau după modificarea dozei, lunar după aceea
excl
usiv
Dest
inat
CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:
Reacţii adverse:
creşteri persistente şi progresive ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice;
creşteri ale valorilor creatinemiei (> 33% fată de valoarea iniţială) sau scăderi ale valorilor clearence-ului creatininei (< 60 ml/min.)
modificări semnificative ale rezultatelor testelor auditive şi oftalmologice;
reacţii grave de hipersensibilitate (şoc anafilactic şi angioedemul).
Co-morbidităţi
:
insuficienţa renală sau disfuncţii renale semnificative;
insuficienţă hepatică severă;
hipersensibilitate
la substanţa activă a deferasirox-ului sau la oricare dintre excipienţi;
sarcina.
PRESCRIPTORI:
medicul hematolog;
in judetele in care nu exista medic hematolog, prescriptia poate fi facuta de medicul oncolog
medicul pediatru"
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 178 cod (L01XE18): DCI RUXOLITINIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 178 cod (L01XE18): DCI RUXOLITINIBUM
Indicaţie:
fizi
ce
Mielofibroza primară (mielofibroză idiopatică cronică)
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 201 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală ).
pers
oanelo
r
Mielofibroza secundară post-policitemie vera (PV) sau post-trombocitemie esenţială (TE) Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 201 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală ).
Policitemia vera (PV)
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 200 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
Criterii de includere:
info
rmarii
Mielofibroza
tratamentul splenomegaliei sau simptomelor asociate bolii la pacienţi adulţi cu:
mielofibroză primară (mielofibroză idiopatică cronică),
mielofibroza post-policitemie vera sau post-trombocitemie esenţială.
Policitemia Vera
excl
usiv
tratamentul pacienţilor adulţi cu policitemia vera care prezintă rezistenţă sau intoleranţă la hidroxiuree
Rezistenta la hidroxiuree
:
Tromboze sau hemoragii
sau
Simptome persistente legate de boala
sau
Dest
inat
Dupa 3 luni de tratament cu HU la o doza 2:2 g/zi:
Necesar de flebotomii pentru a mentine nivelul hematocrit <45%
sau
Numarul de leucocite >10 x 10
9
/l si numarul de trombocite >400 x 10
9
/l
sau
Reducerea splenomegaliei :S50% sau esec in obtinerea disparitiei simptomatologiei determinate de splenomegalie
Intoleranta la hidroxiuree
Toxicitate hematologica la cea mai mică doză de HU necesară pentru a obţine un răspuns complet sau parţial:
Numar absolut de neutrofile <1,0 x 10
9
/l sau
Număr de trombocite <100 x 10
9
/l sau
Hemoglobină <10 g / dl
sau
Toxicitate non-hematologica la orice doza de HU:
Ulcere la nivelul membrelor inferioare sau
Manifestări mucocutanate sau
Simptome gastro-intestinale sau
Pneumonită sau
Febră
Criterii de excludere de la tratament:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Sarcina
Alăptare
Criterii de diagnostic:
Mielofibroza primară
(Criterii de diagnostic conform clasificării OMS 2008):
fizi
ce
Criterii majore (obligatorii):
Proliferare megacariocitară şi atipie acompaniată fie de fibroză colagenică fie de fibroză reticulinică
Excluderea diagnosticului de LGC, SMD, PV şi alte neoplazii mieloide
pers
oanelo
r
Evaluarea JAK2V617 sau a altor markeri clonali sau lipsa evidenţierii fibrozei reactive la nivelul măduvei osoase.
Criterii adiţionale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 4):
Leucoeritroblastoza
Creşterea nivelului seric al LDH
Anemie
Splenomegalie palpabilă
info
rmarii
Mielofibroza secundară post Policitemia Vera (PV) şi post Trombocitemie Esenţială (TE)
(Conform IWG-MRT (Internaţional Working Group for Myeloproliferative Neoplasms Research and Treatment))
Post PV:
Criterii necesare (obligatorii):
Diagnostic anterior de PV conform criteriilor OMS
Fibroză de măduvă osoasă de grad 2 - 3 (pe o scală 0 - 3) sau grad 3 - 4 (pe o scală 0 -
excl
usiv
4)
Criterii adiţionale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 4):
Anemia sau lipsa necesităţii flebotomiei în absenţa terapiei citoreductive
Tablou leucoeritroblastic în sângele periferic
Splenomegalie evolutivă
Dest
inat
Prezenţa a minim unul din trei simptome constituţionale: pierdere în greutate > 10% în 6 luni, transpiraţii nocturne, febra > 37.5° de origine necunoscută
Post TE:
Criterii necesare (obligatorii):
Diagnostic anterior de TE conform criteriilor OMS
Fibroză de măduvă osoasă de grad 2 - 3 (pe o scală 0 - 3) sau grad 3 - 4 (pe o scală 0 -
4)
Criterii adiţionale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 5):
Anemia şi scăderea hemoglobinei faţă de nivelul bazal
Tablou leucoeritroblastic în sângele periferic
Splenomegalie evolutivă
Prezenţa a minim unul din trei simptome constituţionale: pierdere în greutate, transpiraţii nocturne, febra de origine necunoscută
Valori crescute ale LDH
Policitemia vera
(Criteriile de diagnostic pentru PV conform OMS 2016)
Criterii majore
Valori ale hemoglobinei > 16,5 g/dl la bărbaţi sau > 16 g/dl la femei SAU o valoare a
hematocritului > 49% la bărbaţi şi > 48% la femei SAU o masă eritrocitară crescută.
Biopsie a măduvei osoase care să evidenţieze o hipercelularitate la nivelul celor 3 linii
celulare sanguine, însoţită de megacariocite mature, pleomorfe (de mărimi variabile).
Prezenţa mutaţiei la nivelul genei JAK2V617F sau la nivelul exonului 12 al genei
JAK2.
Criteriu minor (pentru diagnostic sunt necesare 3 criterii majore sau primele 2 criterii majore si criteriul minor)
Nivele de eritropoietină serică sub valorile normale.
Tratament:
fizi
ce
Tratamentul cu Ruxolitinib trebuie iniţiat numai de către un medic cu experienţă în administrarea medicamentelor antineoplazice.
Doze:
pers
oanelo
r
Mielofibroza primara / secundara
:
Doza iniţială
recomandată de Ruxolitinib este:
15 mg de două ori pe zi pentru pacienţii cu un număr de trombocite între 100000/mmc şi 200000/mmc, şi
20 mg de două ori pe zi pentru pacienţii cu un număr de trombocite de peste 200000/mmc.
info
rmarii
există informaţii limitate pentru a recomanda o doză iniţială pentru pacienţi care prezintă un număr de trombocite între 50000/mmc şi < 100000/mmc. Doza iniţială maximă recomandată pentru aceşti pacienţi este de 5 mg de două ori pe zi fiind necesară precauţie la creşterea treptată a dozei la aceşti pacienţi.
doza maximă de Ruxolitinib este de 25 mg de două ori pe zi
Ajustările dozei
:
Dozele trebuiesc crescute treptat pe baza profilului de siguranţă şi eficacitate.
excl
usiv
Tratamentul trebuie oprit în cazul unui număr de trombocite sub 50000/mmc sau al unui număr absolut de neutrofile sub 500/mmc. După revenirea numărului de trombocite şi neutrofile la valori situate peste aceste valori, se poate relua administrarea dozei la 5 mg de două ori pe zi şi, treptat, se poate creşte doza, cu monitorizarea atentă a hemogramei, inclusiv numărarea separată a leucocitelor.
Dest
inat
Reducerea dozei trebuie avută în vedere dacă numărul de trombocite scade sub 100000/mmc, cu scopul de a evita întreruperile dozei din cauza trombocitopeniei.
Dacă eficacitatea este considerată insuficientă, iar numărul de trombocite şi neutrofile adecvat, dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi.
Doza iniţială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament, iar ulterior la intervale de minimum 2 săptămâni.
Doza maximă de Ruxolitinib este de 25 mg de două ori pe zi
Insuficienta renala:
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), doza iniţială recomandată pe baza numărului de trombocite la pacienţii cu MF va fi redusă cu aproximativ 50% şi administrată de două ori pe zi.
Doza iniţială la pacienţii cu MF şi
boală renală în stadiu terminal
(BRST), care efectuează hemodializă, este de o doză unică de 15- 20 mg sau două doze a câte 10 mg administrate la interval de 12 ore, care vor fi administrate postdializă şi numai în ziua efectuării acesteia.
doza unică de 15 mg este recomandată pentru pacienţii cu MF şi număr de trombocite între 100000/mm3 şi 200000/mm3 .
doză unică de 20 mg sau două doze de 10 mg administrate la interval de 12 ore se recomandă pentru pacienţii cu MF şi număr de trombocite >200000/mm3 .
dozele următoare (doză unică sau două doze de 10 mg administrate la interval de 12 ore) trebuie să fie administrate numai în zilele în care se efectuează hemodializă, după fiecare şedinţă de dializă.
Insuficienta hepatica
:
La pacienţii cu orice grad de insuficienţă hepatică, doza iniţială recomandată în funcţie de numărul de trombocite trebuie redusă cu aproximativ 50% şi va fi administrată de două ori pe zi. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a siguranţei şi eficacităţii.
Policitemia vera (PV)
Doza iniţială
recomandată de ruxolitinib în tratarea PV este de 10 mg administrată oral, de două ori pe zi.
fizi
ce
Ajustările dozei
:
scăderea dozei trebuie avută în vedere dacă valoarea hemoglobinei scade sub valoarea de 12 g/dl şi este recomandată dacă aceasta scade sub valoarea de 10 g/dl.
pers
oanelo
r
tratamentul trebuie oprit în cazul în care valoarea hemoglobinei este sub 8 g/dl; după revenirea parametrilor sanguini la valori situate peste aceste valori, se poate relua administrarea dozei la 5 mg de două ori pe zi şi, treptat, se poate creşte doza, cu monitorizarea atentă a hemogramei, inclusiv numărarea separată a leucocitelor.
dacă eficacitatea este considerată insuficientă, iar numărul de trombocite şi neutrofile adecvat, dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi.
doza iniţială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament, iar ulterior la intervale de minimum 2 săptămâni.
doza maximă de Ruxolitinib este de 25 mg de două ori pe zi
info
rmarii
Insuficienta renala
:
Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu PV şi
insuficienţă renală severă
este de 5 mg de două ori pe zi.
Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu PV şi
boală renală în stadiu terminal
(BRST) care efectuează hemodializă constă într-o doză unică de 10 mg sau două doze
Insuficienta hepatica:
excl
usiv
La pacienţii cu orice insuficienţă hepatică, doza iniţială de Ruxolitinib trebuie redusă cu aproximativ 50%. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a siguranţei şi eficacităţii medicamentului
Tratamentul trebuie continuat atâta timp cât raportul risc - beneficiu rămâne pozitiv.
Mod de administrare
.
Dest
inat
Ruxolitinib
se administrează pe cale orală, cu sau fără alimente. Dacă se omite o doză, pacientul nu trebuie să utilizeze o doză suplimentară, ci să-şi administreze doza următoare aşa cum este prescrisă.
Monitorizarea tratamentului
:
înainte de iniţierea tratamentului cu Ruxolitinib, trebuie efectuată o hemogramă completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor).
hemograma completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor) trebuie efectuată la fiecare 2 - 4 săptămâni până la stabilizarea dozelor de Ruxolitinib, apoi conform indicaţiilor clinice.
monitorizarea lipidelor (tratamentul a fost asociat cu creşteri ale valorilor lipidelor, inclusiv colesterol total, colesterol lipoproteină cu densitate înaltă (HDL), colesterol lipoproteină cu densitate mică (LDL) şi trigliceride).
examinarea cutanată periodică la pacienţii care prezintă un risc crescut de neoplazie cutanată (au fost raportate neoplazii cutanate non-melanice (NCNM), inclusiv carcinom cu celule bazale, carcinom cu celule scuamoase şi carcinom cu celule Merkel, la pacienţii trataţi cu ruxolitinib; celor mai mulţi dintre aceşti pacienţi li s-a administrat tratament prelungit cu hidroxiuree şi au avut antecedente de NCNM sau leziuni cutanate premaligne fara a putea fi stabilită o relaţie cauzală cu administrarea ruxolitinib.
monitorizare neuro-psihiatrica (semne cognitive, neurologice sau psihiatrice sugestive de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP))
Criterii de întrerupere a tratamentului
:
tratamentul trebuie întrerupt după 6 luni dacă nu a existat o reducere a dimensiunii splinei sau o îmbunătăţire a simptomelor de la începerea tratamentului.
tratamentul cu ruxolitinib va fi întrerupt definitiv la pacienţii care au demonstrat un anumit grad de ameliorare clinică dacă menţin o creştere a lungimii splinei de 40% comparativ cu dimensiunea iniţială (echivalentul, în mare, al unei creşteri de 25% a volumului splinei) şi nu mai prezintă o ameliorare vizibilă a simptomelor aferente bolii.
intoleranţa la tratament
fizi
ce
Prescriptori:
iniţierea se face de către medicii din specialităţile hematologie (sau oncologie medicală, după caz)
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 185 cod (A10BX09): DCI DAPAGLIFOZINUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 185 cod (A10BX09): DCI DAPAGLIFOZINUM
Indicatii:
fizi
ce
Dapagliflozina este indicată la pacienţii adulţi pentru tratamentul insuficient controlat al diabetului zaharat de tip 2, în asociere cu dieta şi programul de exerciţii fizice în asociere cu alte medicamente hipoglicemiante: metformin, sulfoniluree inclusiv insulina, pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2.
pers
oanelo
r
Criterii de includere în tratamentul specific:
Dublă terapie:
Dapagliflozinum în asociere cu metformin la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară.
Dapagliflozinum în asociere cu sulfoniluree la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară.
Dapagliflozinum în asociere cu insulina la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară.
Tripla terapie:
info
rmarii
Dapagliflozinum cu Metformin şi sulfoniluree la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
Dapagliflozinum cu Metformin şi Insulină la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
Doze şi mod de administrare.
excl
usiv
Doza recomandată de dapagliflozin este de 10 mg administrată o dată pe zi, ca tratament adjuvant asociat terapiei hipoglicemiante menţionate anterior. Atunci când dapagliflozin este utilizat în asociere cu insulină sau un secretagog al insulinei, cum este o sulfoniluree, se poate lua în considerare utilizarea unei doze mai mici de insulină sau de secretagog al insulinei pentru a reduce riscul hipoglicemiei.
Monitorizarea tratamentului:
de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici.
Dest
inat
clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică - paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.
Contraindicaţii.
Dapagliflozin este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dapagliflozin nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
Insuficienţa renală: Utilizarea Dapagliflozin nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului cu molecula de dapagliflozin şi apoi cel puţin o dată pe an înainte de iniţierea tratamentului concomitent cu alte medicamente care pot reduce funcţia renală şi apoi periodic. Molecula Dapagliflozinum poate fi utilizată şi la pacienţii cu insuficienţă renală care prezintă o rată de filtrare glomerulară (RFG) între 45 ml/min şi 60 ml/min. Pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi insuficienţă cardiacă, Dapagliflozinum poate fi utilizat în cazul în care există insuficienţă renală, până la o o rată de filtrare glomerulară (RFG) de 30 ml/min şi se recomandă în acest sens monitorizarea de 2 - 4 ori/an a funcţiei renale. Experienţa cu
dapagliflozinum în tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/minut) este limitată.
Insuficienţa hepatică: Experienţa obţinută din studiile clinice efectuate la pacienţii cu insuficienţă hepatică este limitată.
Se recomandă şi evaluarea precum şi examenul amănunţit al membrelor inferioare pentru evitarea riscului de gangrenă Fournier.
fizi
ce
Întreruperea tratamentului:
decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu dapagliflozină va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza protocolului terapeutic şi al ghidului în vigoare, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 200 cod (L01XE23): DCI DABRAFENIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 200 cod (L01XE23): DCI DABRAFENIBUM
Indicaţii:
fizi
ce
Dabrafenib este indicat ca monoterapie în tratamentul pacienţilor adulţi cu melanom inoperabil sau metastatic, pozitiv pentru mutaţia BRAF V600.
Criterii de includere
pers
oanelo
r
Melanom malign avansat local şi sau regional inoperabil sau metastazat confirmat histologic şi testat genetic pentru depistarea mutaţiei BRAF V600 E sau K (prezenţa)
Evaluarea extensiei bolii locale, regionale şi la distanţa (imagistica standard) pentru a certifica încadrarea în stadiile IIIC sau IV de boală
Funcţie hepatică adecvată
Criterii de excludere
Metastaze cerebrale simptomatice (necontrolate terapeutic)
Pacienţi în curs de radioterapie sau la mai puţin de 2 săptămâni de la încheierea acesteia
info
rmarii
Sindrom de alungire a intervalului QT
Interval QT mai mare de 480 msec (ECG)
Sindrom coronarian acut, angioplastie coronariană sau stenturi cardiovasculare, aritmii cardiace (altele decât aritmiile sinusale) în ultimele 24 de săptămâni înainte de iniţierea tratamentului cu Dabrafenib
Anomalii funcţionale valvulare cardiace (ecografie cardiacă) sau metastaze la nivelul cordului
excl
usiv
Pacienta însărcinată sau care alăptează
Alergie la excipienţii Dabrafenib
Insuficienţă renală
Tratament
Dest
inat
Evaluare pre-terapeutică:
hemoleucograma cu formula, biochimie, ionograma (natremie, kaliemie, cloremie, calcemie, magnezemie), fosfataza alcalină, creatinină serică, ECG (QTc)
evaluare imagistică pentru certificarea stadiilor III C şi IV (CT de regiune toracică nativ+substanţă de contrast şi CT abdomen nativ+substanţă de contrast)
Doze
Doza recomandată de dabrafenib este de 150 mg (două capsule de 75 mg) de două ori pe zi (echivalentul unei doze zilnice totale de 300 mg). Dabrafenib trebuie luat cu minimum o oră înaintea unei mese sau la minimum două ore după masă.
În caz de toxicitate dozele se pot reduce în următorul mod:
Prima reducere 100 mg de două ori pe zi
A doua reducere 75 mg de două ori pe zi
A treia reducere 50 mg de două ori pe zi
Modificarea dozei în în funcţie de gradul (CTC-AE*) oricăror evenimente adverse (EA)
Grad 1 sau Grad 2 (tolerabil)
Continuaţi şi monitorizaţi tratamentul conform indicaţiilor clinice.
Grad 2 (intolerabil) sau Grad 3
Întrerupeţi tratamentul până la gradul de toxicitate 0 -1 şi reduceţi cu un nivel doza la reluarea acestuia.
Grad 4
Opriţi permanent tratamentul sau întrerupeţi-l până la gradul de toxicitate 0 -1 şi reduceţi cu un nivel doza la reluarea acestuia.
Notă
*) Intensitatea evenimentelor adverse clinice, clasificate conform Criteriilor de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse (CTC-AE) v4.0
Monitorizarea tratamentului:
fizi
ce
hemolecograma cu formula, ionograma (natremie, kaliemie, cloremie, calcemie, magneziemie), fosfataza alcalină, creatinină serică, înaintea fiecărui ciclu lunar de tratament şi ori de câte ori este indicat din punct de vedere clinic
ECG (QTc) (după primele 12 de săptămâni de tratament şi apoi din 12 în 12 săptămâni)
pers
oanelo
r
examen clinic şi imagistic - CT torace şi abdomen nativ şi cu substanţa de contrast
monitorizare în vederea depistării unor eventuale neoplazii noi cutanate şi/sau non-cutanate
evaluare dermatologică a tuturor pacienţilor înaintea iniţierii tratamentului cu dabrafenib, apoi ori de câte ori este necesar, inclusiv până la 6 luni de la finalizarea tratamentului, pentru depistarea precoce a carcinomului cutanat cu celule scuamoase sau a oricăror alte leziuni cutanate.
info
rmarii
consult oftalmologie şi monitorizare dacă în timpul tratamentului se constata tulburări de vedere, fotofobie şi dureri la nivelul ochilor
în cazul unui episod de pancreatită, la reluarea tratamentului cu dabrafenib, pacienţii trebuie, ulterior, monitorizaţi (amilaza şi lipaza serică)
monitorizarea suplimentară a INR la pacienţii care primesc tratament cu dabrafenib şi warfarină
monitorizarea suplimentară a digoxinei, când digoxina (substrat transportor) este utilizată concomitent cu dabrafenib inclusiv la întreruperea tratamentului cu dabrafenib.
excl
usiv
Criterii de întrerupere a tratamentului
Decesul pacientului
Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice şi clinice)
Toxicităţi inacceptabile (de exemplu uveita care nu răspunde la terapia locală oftalmice, creatinină >1,5 x LSN) (la latitudinea medicului curant)
Dest
inat
Temperatura este 2: 38,5° C (la latitudinea medicului curant)
Decizia medicului sau a pacientului
Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 210 cod (L01XE10A): DCI EVEROLIMUS (AFINITOR) se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 210 cod (L01XE10A): DCI EVEROLIMUS (AFINITOR)
fizi
ce
CARCINOMUL RENAL CU CELULE CLARE
Indicaţii
- Carcinom renal
Criterii de includere
pers
oanelo
r
Carcinom renal cu sau fără celule clare (confirmat histologic)
Boală local avansată, metastazată sau recidivată (chirurgical nerezecabilă)
Vârsta mai mare sau egală cu 18 ani
Probe biologice care să permită administrarea tratamentului în condiţii de siguranţă: funcţii medulară hematogenă, renală şi hepatică adecvate
Tratamentul anterior cu cytokine şi/sau inhibitori FCEV
Criterii de excludere:
info
rmarii
Pacienţi aflaţi sub tratament cronic cu corticosteroizi (> 5 mg/zi prednison sau echivalent) sau alţi agenţi imunosupresivi,
Pacienţi care prezintă o hipersensibilitate la everolimus sau alte rapamicine (sirolimus, temsirolimus),
Pacienţi cu metastaze la nivelul SNC care nu sunt controlate neurologic,
Reacţii adverse inacceptabile şi necontrolabile chiar şi după reducerea dozelor sau după terapia simptomatică specifică a reacţiilor adverse apărute în timpul tratamentului.
excl
usiv
Histologie de sarcom renal
Posologie
Doza recomandată şi mod de administrare:
Dest
inat
Doza recomandată este de 10 mg everolimus o dată pe zi, la aceeaşi oră. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Atenţionări:
Au fost raportate:
pneumonită neinfecţioasă (inclusiv boala pulmonară interstiţială) este un efect de clasă al derivaţilor rapamicinei, inclusiv everolimus; unele cazuri au fost severe şi în câteva ocazii, rezultatul letal,
infecţii bacteriene, micotice, virale sau cu protozoare, inclusiv infecţii cu patogeni oportunişti; unele au fost severe (au produs sepsis, insuficienţă respiratorie sau hepatică) şi ocazional, letale,
reacţii de hipersensibilitate care includ dar nu se limitează la: anafilaxie, dispnee, eritem facial, durere toracică sau angioedem,
ulceraţii ale mucoasei bucale, stomatită şi mucozită bucală,
cazuri de insuficienţă renală (inclusiv insuficienţă renală acută), unele cu rezultat letal.
Ajustări ale dozei:
Dacă este necesară reducerea dozei se recomandă administrare a 5 mg zilnic. Pacienţii vârstnici (
>
65 ani): Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei. Insuficienţă hepatică:
uşoară (Child-Pugh A) - doza recomandată este de 7,5 mg zilnic;
moderată (Child-Pugh B) - doza recomandată este de 5 mg zilnic;
severă (Child-Pugh C) - everolimus este recomandat numai dacă beneficiul dorit depăşeşte riscul.
În acest caz, doza de 2,5 mg zilnic nu trebuie depăşită.
Ajustările dozei trebuie efectuate dacă statusul hepatic al pacientului (Child-Pugh) se schimbă în timpul tratamentului.
Monitorizare
fizi
ce
imagistic - evaluarea prin ex CT/RMN;
înainte de iniţierea tratamentului şi periodic - funcţia renală (uree, creatinină), proteinuria, colesterol, trigliceride, hemoleucogramă completă
frecvent - control glicemic la administrarea medicamentelor care pot induce hiperglicemie,
pers
oanelo
r
periodic - depistarea simptomelor pulmonare care indică boală pulmonară interstiţială sau pneumonită; apariţiei ulceraţiilor bucale; apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate.
Criterii de întrerupere a tratamentului
Întreruperea temporară:
până la ameliorarea simptomelor (grad
<
1) şi reiniţierea cu doza redusă se recomandă în următoarele situaţii (la latitudinea medicului curant):
info
rmarii
pneumonită neinfecţioasă grad 2,3;
stomatită grad 2,3;
alte toxicităţi non-hematologice (exclusiv evenimente metabolice) - grad 2 dacă toxicitatea devine intolerabilă, şi grad 3,
evenimente metabolice (de exemplu hiperglicemie, dislipidemie) - grad 3,
excl
usiv
trombocitopenie - grad 2 (< 75,
>
50 x 10
9
/I), până la revenirea la grad
<
1 (
>
75 x 10
9
/I), grad 3 şi 4 (< 50 x 10
9
/I), până la revenirea la grad
<
1 (
>
75 x 10
9
/I), neutropenie - grad 3 (> 1,
>
0,5 x 10
9
/l), până la revenirea la grad < 2 (
>
1 x 10
9
/I), grad 4 (< 0,5 x 10
9
/I), până la revenirea la grad
<
2,
neutropenie febrilă - grad 3, până la revenirea la grad
<
2 (
>
1,25 x 10
9
/I) şi dispariţia febrei.
Întreruperea definitivă
a tratamentului se recomandă în caz de:
Dest
inat
pneumonită neinfecţioasă - grad 2, dacă recuperarea nu are loc în maximum 4 săptămâni; grad 3, dacă reapare toxicitatea; grad 4,
stomatită - grad 4,
alte toxicităţi non-hematologice (exclusiv evenimente metabolice) grad 3, la reiniţierea tratamentului; grad 4,
evenimente metabolice (de exemplu hiperglicemie, dislipidemie) - grad 4,
neutropenie febrilă - grad 4.
decizia medicului sau a pacientului
Perioada de tratament:
Tratamentul trebuie continuat atât timp cât se observă beneficii clinice sau până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile.
Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.
TUMORI NEURO-ENDOCRINE
Indicaţie
- Tumori neuroendocrine nefuncţionale, nerezecabile sau metastatice, bine diferenţiate (de gradul 1 sau gradul 2), de origine pulmonară sau gastro-intestinală, la adulţi cu boală progresivă.
Criterii de includere
Tumora neuro-endocrină bine diferenţiată (confirmat histologic)
Boală local avansată nerezecabilă, metastazată sau recidivată (chirurgical nerezecabilă)
Origine pulmonară sau gastro- intestinală (localizarea tumorii primare)
Probe biologice care să permită administrarea tratamentului în condiţii de siguranţă: funcţii medulară hematogenă, renală şi hepatică adecvate
Vârsta mai mare sau egală cu 18 ani
Criterii de excludere:
fizi
ce
Pacienţi care prezintă o hipersensibilitate la everolimus sau alte rapamicine (sirolimus, temsirolimus)
Pacienţi cu metastaze la nivelul SNC care nu sunt controlate neurologic
pers
oanelo
r
Boala slab diferenţiată cu indice de proliferare (ki-67) crescut.
Posologie
Doza recomandată şi mod de administrare:
Doza recomandată este de 10 mg everolimus o dată pe zi, la aceeaşi oră. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
info
rmarii
Atenţionări:
Au fost raportate:
pneumonită neinfecţioasă (inclusiv boala pulmonară interstiţială) este un efect de clasă al derivaţilor rapamicinei, inclusiv everolimus (unele cazuri au fost severe şi în câteva ocazii, rezultatul letal)
infecţii bacteriene, micotice, virale sau cu protozoare, inclusiv infecţii cu patogeni oportunişti (unele au fost severe - au produs sepsis, insuficienţă respiratorie sau hepatică şi ocazional, letale)
excl
usiv
reacţii de hipersensibilitate care includ dar nu se limitează la: anafilaxie, dispnee, eritem facial, durere toracică sau angioedem
ulceraţii ale mucoasei bucale, stomatită şi mucozită bucală
cazuri de insuficienţă renală (inclusiv insuficienţă renală acută), unele cu rezultat letal.
Ajustări ale dozei:
Dest
inat
Dacă este necesară reducerea dozei se recomandă administrare a 5 mg zilnic.
Pacienţii vârstnici (
>
65 ani):
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică:
uşoară (Child-Pugh A) - doza recomandată este de 7,5 mg zilnic;
moderată (Child-Pugh B) - doza recomandată este de 5 mg zilnic;
severă (Child-Pugh C) - everolimus este recomandat numai dacă beneficiul dorit depăşeşte riscul. În acest caz, doza de 2,5 mg zilnic nu trebuie depăşită. Ajustările dozei trebuie efectuate dacă statusul hepatic al pacientului (Child-Pugh) se schimbă în timpul tratamentului.
Monitorizare
imagistic - evaluare periodică prin ex CT/RMN;
înainte de iniţierea tratamentului şi periodic - glicemie, funcţia renală (uree, creatinină), proteinuria, colesterol, trigliceride, hemoleucogramă completă
periodic - depistarea simptomelor care pot indica:
boală pulmonară interstiţială sau pneumonită;
apariţiei ulceraţiilor bucale;
apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate.
Criterii de întrerupere a tratamentului
Întreruperea temporară, la latitudinea medicului curant
- până la ameliorarea simptomelor (grad
<
1) şi reiniţierea cu doză redusă se recomandă în cazul apariţiei unor toxicităţi gradul 2 sau 3 (de ex: pneumonită neinfecţioasă grad 2, 3, stomatită grad 2, 3, hiperglicemie, dislipidemie - grad 3,
trombocitopenie - grad 2 - 4, neuropenie - grad 3 - 4).
Întreruperea definitivă
a tratamentului se recomandă în caz de:
pneumonită neinfecţioasă - grad 2, dacă recuperarea nu are loc în maximum 4 săptămâni; grad 3, dacă reapare toxicitatea; grad 4,
fizi
ce
stomatită - grad 4,
alte toxicităţi non-hematologice (exclusiv evenimente metabolice) grad 3, la reiniţierea tratamentului; grad 4,
evenimente metabolice (de exemplu hiperglicemie, dislipidemie) - grad 4,
pers
oanelo
r
neutropenie febrilă - grad 4.
decizia medicului sau a pacientului
Perioada de tratament:
Tratamentul trebuie continuat atât timp cât se observă beneficii clinice sau până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile.
Prescriptori
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Medici din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 215 cod (L01XE27): DCI IBRUTINIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 215 cod (L01XE27): DCI IBRUTINIBUM
DEFINIŢIA AFECŢIUNII:
fizi
ce
Leucemie limfatică cronică (LLC)
Limfom limfocitic cu celule B mici (SLL)
Limfom non-hodgkin cu celule de mantă (LCM) recidivant sau refractar.
Macroglobulinemia Waldenstrom (MW) (limfomul limfoplasmocitic secretor de IgM)
pers
oanelo
r
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENT
pacienţii
adulţi
(peste 18 ani) cu
Leucemie limfatică
cronică (LLC) sau
limfom limfocitic cu celule B mici
(SLL)
ca tratament de primă linie - în monoterapie sau în asociere cu Obinutuzumab
pacienţi care au primit anterior cel puţin o linie de tratament - în monoterapie
în asociere cu bendamustina şi rituximab (BR) la pacienţii cărora li s-a administrat cel puţin o terapie anterioară.
boala activă: minim 1 criteriu IWCLL îndeplinit
info
rmarii
pacienţii adulţi (peste 18 ani) cu
Limfom non-hodgkin cu celule de manta (LCM)
care nu au răspuns sau au recăzut după tratamentul administrat anterior - în monoterapie
pacienţii adulţi (peste 18 ani) cu
Macroglobulinemie Waldenstrom
care nu sunt eligibili pentru chimio-imunoterapie - ca terapie de linia întâi, în monoterapie.
cărora li s-a administrat cel puţin o terapie anterioară - în monoterapie
În asociere cu Rituximab
excl
usiv
diagnostic confirmat
de LLC/SLL/LCM/MW (prin imunofenotipare prin citometrie în flux sau examen histopatologic cu imunohistochimie; electroforeza proteinelor serice cu imunelectroforeză şi dozări)
CRITERII DE EXCLUDERE
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Dest
inat
sarcină
insuficienţă hepatică severă clasa Child Pugh C
TRATAMENT:
comprimate filmate, concentratie 140 mg, 280 mg, 420 mg si 560 mg
capsule, concentraţie 140 mg
Doze
Pentru
LLC
sau
SLL
doza de ibrutinib recomandată este de
420 mg (1 comprimat filmat de 420 mg sau 3 capsule de 140 mg) o dată pe zi
, administrate oral
Pentru
LCM
doza de ibrutinib recomandată este de
560 mg (1 comprimat filmat de 560 mg sau 4 capsule de 140 mg) o dată pe zi
, administrate oral
Pentru
MW
doza de ibrutinib recomandată este de
420 mg ( 1 comprimat filmat de 420 mg sau 3 capsule de 140 mg) o dată pe zi
, administrate oral
Medicamente asociate
Pentru tratamentul asociat cu BR:
Doza de bendamustină este de 70 mg/m2 administrată prin perfuzie IV timp de 30 de minute în Ciclul 1, Zilele 2 şi 3, şi în Ciclurile 2-6, în Zilele 1 şi 2 timp de până la 6 cicluri.
Rituximab este administrat la o doză de 375 mg/m2, în primul ciclu, Ziua 1, şi la o doză de 500 mg/m2 în Ciclurile 2 până la 6, în Ziua .
Pentru tratamentul asociat cu obinutuzumab:
Doza de obinutuzumab este de 1000 mg de obinutuzumab în Zilele 1, 8 şi 15 din primul ciclu, urmat de tratament în prima zi a următoarelor 5 cicluri (în total 6 cicluri, fiecare
având 28 de zile). Prima doză de obinutuzumab a fost împărţită între ziua 1 (100 mg) şi ziua 2 (900 mg)
În cazul utilizării IMBRUVICA în asociere cu terapii anti-CD20, se recomandă ca IMBRUVICA să fie administrat înainte de rituximab sau obinutuzumab dacă administrarea are loc în aceeaşi zi
Mod de administrare
fizi
ce
Ibrutinibul trebuie administrat oral o dată pe zi cu un pahar cu apa la aproximativ aceeasi ora in fiecare zi. Capsulele se inghit intregi, nu se deschid, nu se sparg, nu se mesteca. Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu apă şi nu trebuie sparte sau mestecate.
NU trebuie administrat cu suc de grapefruit sau portocale de Sevilla.
Contraindicaţii
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Sarcină
pers
oanelo
r
la pacienţii trataţi cu ibrutinib este contraindicată utilizarea preparatelor pe bază de plante ce conţin sunătoare
Ajustarea dozelor
tratamentul cu ibrutinib trebuie
întrerupt
pentru oricare
toxicitate non-hematologică grd > 3, neutropenie grd > 3 cu infecţie sau febră sau toxicitate hematologică grd. 4
.
după rezolvarea completă sau reducerea toxicităţii la grd 1, tratamentul se reia cu aceeaşi doză; dacă toxicitatea reapare, la reluarea tratamentului doza se reduce cu 140 mg/zi; dacă este nevoie, doza zilnică se mai poate reduce cu inca 140 mg/zi;
info
rmarii
dacă toxicitatea persistă sau reapare după 2 reduceri de doză, se renunţă la tratamentul cu ibrutinib.
Apariţia
toxicităţii
Modificarea dozei după recuperare
LCM
LLC/SLL/MW
Prima
se reia administrarea cu doza de 560 mg, zilnic
se reia administrarea cu doza de 420 mg, zilnic
A doua
se reia administrarea cu doza de 420 mg, zilnic
se reia administrarea cu doza de 280 mg, zilnic
A treia
se reia administrarea cu doza de 280 mg, zilnic
se reia administrarea cu doza de 140 mg, zilnic
A patra
se întrerupe tratamentul cu IBRUTINIB
se întrerupe tratamentul cu IBRUTINIB
excl
usiv
pentru pacienţii
vârstnici
nu este necesară ajustarea dozei.
Dest
inat
insuficienţa renală
- nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţa renală; la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) ibrutinib se va administra numai dacă beneficiile depăşesc riscurile, iar pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru semne de toxicitate.
insuficienţa hepatică
- la pacienţii cu funcţia hepatică afectată uşor sau moderat (Child- Pugh cls A şi B) doza recomandată este de 280 mg, respectiv 140 mg, cu monitorizarea semnelor de toxicitate. Nu este recomandată administrarea ibrutinib la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă.
Interacţiuni medicamentoase
Medicamentele care au un mecanism de acţiune
care inhibă puternic sau moderat CYP3A
potentează acţiunea ibrutinib şi trebuiesc evitate.
Dacă este absolut necesară folosirea unui asemenea medicament se recomandă:
În cazul inhibitorilor puternici: întreruperea temporară a ibrutinibului (până la 7 zile sau mai puţin) sau reducerea dozei la 140 mg/zi cu monitorizare atentă pentru apariţia fenomenelor de toxicitate.
În cazul inhibitorilor moderaţi: reducerea dozei la 280 mg/zi cu monitorizare atentă pentru apariţia fenomenelor de toxicitate.
Nu este necesară ajustarea dozei când se asociază cu medicamente care
inhibă uşor
CYP3A.
Utilizarea concomitentă a
inductorilor puternici sau moderaţi ai CYP3A4
trebuie evitată deoarece scad concentraţia plasmatică a ibrutinibului. Dacă este absolut necesară folosirea unui asemenea produs se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacientului pentru lipsa eficacităţii.
Inductorii slabi
pot fi utilizaţi concomitent cu ibrutinibul cu condiţia monitorizării pacienţilor pentru o eventuală lipsă de eficacitate.
Perioada de tratament.
Tratamentul trebuie continuat până la progresia bolii sau până când nu mai este tolerat de către pacient.
MONITORIZAREA TRATAMENTULUI (PARAMETRII CLINICO-PARACLINICI ŞI PERIODICITATE)
Se recomanda monitorizarea atenta pentru orice semne sau simptome de toxicitate hematologica (febra şi infectii, sangerare, sdr. de leucostaza) sau non-hematologica.
fizi
ce
Se recomanda monitorizarea hemogramei, functiei hepatice, renale, electrolitilor, EKG; efectuarea initial si apoi monitorizare periodica sau la aprecierea medicului.
Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia febrei, neutropeniei si infectiilor si trebuie instituita terapia antiinfectioasa adecvata, dupa caz.
pers
oanelo
r
La pacientii cu factori de risc cardiac, hipertensiune arteriala, infectii acute si antecedente de fibrilatie atriala se recomanda monitorizarea clinica periodica a pacientilor pentru fibrilatie atriala. Pacientii care dezvolta simptome de aritmii sau dispnee nou instalata trebuie evaluati clinic si EKG.
Se recomanda monitorizarea cu atentie a pacientilor care prezinta volum tumoral crescut inainte de tratament si luarea masurilor corespunzatoare pentru sindromul de liza tumorala.
Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia cancerului cutanat de tip non-melanom. Monitorizare pentru simptome pulmonare sugestive de boala pulmonara interstitiala.
CRITERII DE EVALUARE A RĂSPUNSULUI LA TRATAMENT
info
rmarii
Eficienţa tratamentului cu ibrutinib în
LLC
sau
SLL
şi
LCM
se apreciază pe baza criteriilor ghidului IWCLL (International Workshops on CLL) respectiv IWG-NHL (International Working Group for non-Hodgkin"s lymphoma):
criterii hematologice: dispariţia/reducerea limfocitozei din măduvă/sânge periferic, corectarea anemiei şi trombopeniei şi
clinic: reducerea/dispariţia adenopatiilor periferice şi organomegaliilor, a semnelor generale.
excl
usiv
Eficienţa tratamentului cu ibrutinib în MW se apreciază conform ghidului IWWM (International Workshops on Waldenstrom Macroglobulinemia)
CRITERII DE ÎNTRERUPERE A TRATAMENTULUI
Tratamentul cu ibrutinib se întrerupe:
când apare progresia bolii sub tratament şi se pierde beneficiul clinic;
când apare toxicitate inacceptabilă sau toxicitatea persistă după două scăderi succesive de doză;
Dest
inat
când pacientul necesită obligatoriu tratament cu unul din medicamentele incompatibile cu administrarea ibrutinib;
sarcină.
PARTICULARITĂŢI:
Limfocitoza
ca efect farmacodinamic
după iniţierea tratamentului, la aproximativ trei sferturi dintre pacienţii cu LLC / SLL trataţi cu ibrutinib, s-a observat o creştere reversibilă a numărului de limfocite (de exemplu o creştere de 2: 50% faţă de valoarea iniţială şi un număr absolut > 5000/mmc), deseori asociată cu reducerea limfadenopatiei.
această limfocitoză observată reprezintă un efect farmacodinamic şi NU trebuie considerată boală progresivă, în absenţa altor constatări clinice.
apare de obicei în primele câteva săptămâni de tratament cu ibrutinib (durata mediană de timp 1,1 săptămâni) şi de obicei dispare într-un interval median de timp de 18,7 săptămâni la pacienţii cu LLC.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE:
ibrutinib
NU trebuie administrat cu suc de grapefruit sau portocale de Sevilla
.
Warfarina sau alţi antagonişti ai vitaminei K - NU
trebuie administraţi concomitent cu ibrutinib. Trebuie evitate suplimentele cum ar fi
uleiul de peşte
şi
preparatele cu vitamina E
.
Tratamentul cu ibrutinib
trebuie întrerupt pentru un interval minim de 3 - 7 zile pre- şi
post-operator
în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale şi riscul de sângerare.
În caz de
leucostază
trebuie luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu ibrutinib.
În prezenţa semnelor de boală pulmonară interstiţială (BPI) se întrerupe tratamentul cu ibrutinib şi se administrează tratament specific; dacă simptomatologia persistă se vor lua în considerare riscurile şi beneficiile tratamentului cu ibrutinib şi în cazul continuării tratamentului se vor respecta ghidurile de modificare a dozelor.
La pacienţii cu fibrilaţie atrială cu risc crescut de evenimente tromboembolice la care alternativele terapeutice pentru ibrutinib nu sunt adecvate se va avea în vedere administrarea unui tratament anticoagulant strict controlat.
fizi
ce
La pacienţii cu fibrilaţie atrială preexistentă ce necesită terapie anticoagulantă se vor lua în considerare alternative terapeutice la ibrutinib.
La pacienţii cu risc de scurtare suplimentară a intervalului QT (ex: sindrom de QT scurt congenital sau existent acestui sindrom în antecedentele familiale) prescrierea ibrutinib trebuie făcută cu multă precauţie şi monitorizare atentă.
pers
oanelo
r
În timpul tratamentului cu ibrutinib femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze mijloace de contracepţie.
alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu ibrutinib
risc de reactivare a hepatitei VHB+
; se recomandă:
-
testare pentru infecţie VHB înaintea începerii tratamentului;
-
la pacienţii cu serologie pozitivă VHB decizia începerii tratamentului se ia împreună cu un medic specialist în boli hepatice
info
rmarii
-
monitorizare atentă a purtătorilor de VHB, împreună cu un medic expert în boală hepatică, pentru depistarea precoce a semnelor şi simptomelor infecţiei active cu VHB, pe toată durata tratamentului şi apoi timp de mai multe luni după încheierea acestuia.
PRESCRIPTORI
Medici specialişti hematologi (sau, după caz, specialişti de oncologie medicală).
excl
usiv
Dest
inat
Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 217 cod (L01XX46): DCI OLAPARIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 217 cod (L01XX46): DCI OLAPARIBUM
Indicaţii:
fizi
ce
în monoterapie ca tratament de întreţinere la paciente adulte cu carcinom ovarian seros epitelial de grad înalt recidivat cu mutaţie BRCA (germinală şi/sau somatică), neoplazie de trompă uterină sau neoplazie peritoneală primară, sensibile la medicamente pe bază de platină, cu răspuns (complet sau parţial) la chimioterapie pe bază de platină.
pers
oanelo
r
tratament de întreţinere(monoterapie) la paciente adulte cu carcinom ovarian epitelial de grad înalt, neoplazie de trompă uterină sau neoplazie peritoneală primară în stadiu avansat (stadiile FIGO III şi IV) cu mutaţie BRCA1/2 (germinală şi/sau somatică), care prezintă răspuns (complet sau parţial) după finalizarea chimioterapiei pe bază de platină în prima linie.
Criterii de includere:
Vârstă peste 18 ani;
ECOG 0-2; ECOG 2-4 pentru situaţiile particulare în care beneficiul depăşeşte riscul.
info
rmarii
diagnostic de carcinom ovarian seros epitelial de grad înalt/grad inalt recidivat inclusiv neoplazie de trompă uterină şi neoplazie peritoneală primară
stadiile III sau IV de boală conform clasificării FIGO
mutaţia BRCA (germinală şi/sau somatică) prezentă
boală sensibilă la sărurile de platină-in caz de recidiva
obţinerea unui răspuns terapeutic (complet sau parţial) după administrarea regimului chimioterapic pe bază de platină - criteria RECIST sau GCIG (CA125)-pentru ambele indicatii
excl
usiv
Probe biologice care să permită administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă
Criterii de excludere/întrerupere:
Persistenţa toxicităţilor de grad 2: 2 CTCAE induse de administrarea precedentă a terapiei anticanceroase (cu excepţia alopeciei)
sindrom mielodisplazic sau leucemie mieloidă acută
Dest
inat
tratament anterior cu inhibitori PARP
efectuarea radioterapiei (cu excepţia celei efectuate în scop paleativ), în ultimele 2 săptămâni
metastaze cerebrale necontrolate terapeutic (simptomatice)
intervenţie chirurgicală majoră în ultimele două săptămâni
infarct miocardic acut, angină instabilă, aritmii ventriculare necontrolate, în ultimele 3 luni sau alte afecţiuni cardiace necontrolate
hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare din excipienţi
sarcină sau alăptare
Durata tratamentului:
Pentru indicatia 1- până la progresia radiologică a bolii, toxicitate inacceptabilă sau până la 2 ani dacă nu există dovada radiologică a bolii. Pacientele cu dovezi ale bolii la 2 ani, care în opinia medicului curant pot beneficia de continuarea tratamentului, pot fi tratate mai mult de 2 ani.
Pentru indicatia 2- până la progresie în absenţa beneficiului clinic sau apariţia de toxicităţi inacceptabile;
Forma de administrare:
capsule: 400 mg (8 capsule a 50 mg) x 2/ zi p.o; la nevoie, doza se scade la 200 mg x 2/zi şi ulterior la 100 mg x 2/zi
comprimate fimate de 100 si 150 mg. Doza recomandată de olaparib este 300 mg (două comprimate de 150 mg) de douăoripezi, echivalentul unei doze zilnice totale de 600 mg. La nevoie
doaza se scadela 250 mg (un comprimat de 150 mg şi un comprimat de 100 mg) de două ori pe zi (echivalent cu o doză zilnică totală de 500 mg) si ulterior la 200 mg (două comprimate de 100 mg) de două ori pe zi (echivalent cu o doză zilnică totală de 400 mg). Olaparib capsule (50 mg) nu trebuie înlocuite cu Olaparib comprimate (100 mg şi 150 mg) folosind raportul 1 miligram per 1 miligram din cauza diferenţelor referitoare la doze şi biodisponibilitate ale fiecărei forme farmaceutice. Prin urmare, trebuie urmate recomandările specifice de calculare a dozei pentru fiecare formă farmaceutică.
Monitorizare:
fizi
ce
Imagistic prin examen CT/RMN
hemoleucograma - lunar
pers
oanelo
r
Situaţii particulare
(analizate individual) în care beneficiul clinic al administrării medicamentului depăşeşte riscul:
utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternici şi moderaţi ai izoenzimei CYP3A
insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei< 30 ml/min)
status de performanţă ECOG 2-4
persistenţa toxicităţii hematologice cauzate de tratamentul citotoxic anterior (valorile hemoglobinei, trombocitelor şi neutrofilelor de grad > 1 CTCAE)
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 232 cod (L01XE23-25): DCI COMBINAŢII (DCI DABRAFENIBUM + DCI TRAMETINIBUM) se modifică şi se
înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 232 cod (L01XE23-25): DCI DABRAFENIBUM
+ DCI TRAMETINIBUM
fizi
ce
Indicaţie: Melanomul malign
Indicaţii:
Dabrafenib, administrat în asociere cu trametinib, este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu melanom inoperabil sau metastatic, cu mutaţia BRAF V600 prezentă.
pers
oanelo
r
Dabrafenib în asociere cu trametinib este indicat în tratamentul adjuvant al pacienţilor adulţi cu melanom de stadiul III, cu mutaţie BRAF V600, după rezecţie completă.
Criterii de includere
Pacienţi cu vârsta mai mare de 18 ani
A. Melanom malign avansat local şi/sau regional, inoperabil, sau metastazat, confirmat histologic (pentru indicaţia de tratament paliativ, pentru stadii avansate de boală),
sau
info
rmarii
Melanom malign stadiul III (stabilit în urma tratamentului chirurgical), după rezecţia completă a tuturor leziunilor existente (pentru indicaţia de tratament adjuvant, pentru stadiile III de boală)
Prezenta mutaţiei BRAF V600 (pentru ambele indicaţii)
Pacienţi cu determinări secundare cerebrale stabile din punct de vedere neurologic (determinări secundare cerebrale asimptomatice la momentul iniţierii tratamentului cu dabrafenib şi trametinib) - criteriu valabil doar pentru indicaţia de tratament paliativ, pentru stadiile avansate de boală.
excl
usiv
Criterii de excludere
Hipersensibilitate la substanţă activă sau la oricare dintre excipienţi
Alăptarea
Tratament anterior cu alţi inhibitori BRAF
interval QTc > 480 ms (la latitudinea medicului curant)
Dest
inat
FEVS < 40% (la latitudinea medicului curant)
Posologie
Doza recomandată de
dabrafenib
, administrat în asociere cu trametinib, este de 150 mg (două capsule de 75 mg) de două ori pe zi (echivalentul unei doze zilnice totale de 300 mg).
Doza recomandată de
trametinib
, administrat în asociere cu dabrafenib, este de 2 mg o dată pe zi. Tratamentul cu dabrafenib + trametinib trebuie continuat atât timp cât se observă beneficii clinice sau până când nu mai sunt tolerate de pacient pentru indicaţia de tratament paliativ, pentru stadii avansate de boală.
Pentru indicaţia de tratament adjuvant, tratamentul va fi administrat pentru o perioadă de 12 luni dacă nu apare recurenta (recidiva) de boală sau efecte secundare inacceptabile.
Doze omise
În cazul omiterii unei doze de
dabrafenib
, aceasta nu trebuie să fie administrată dacă intervalul de timp până la următoarea doză programată este mai mic de 6 ore.
Dacă este omisă o doză de
trametinib
, când dabrafenib este administrat în asociere cu trametinib, se administrează doza de trametinib numai dacă mai sunt peste 12 ore până la următoarea doză.
Mod de administrare
Capsulele de dabrafenib trebuie înghiţite întregi cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau deschise şi nici amestecate cu alimente sau lichide din cauza instabilităţii chimice a dabrafenib. Dabrafenib
trebuie luat cu minimum o oră înaintea unei mese sau la minimum două ore după masă. Dacă pacientul vomită după administrarea dabrafenib, nu trebuie să ia doza din nou, ci doza următoare programată. Se recomandă ca dozele de dabrafenib să fie luate la aceleaşi ore în fiecare zi, cu un interval de aproximativ 12 ore între doze. Când dabrafenib şi trametinib sunt administrate concomitent, doza zilnică de trametinib trebuie administrată la aceeaşi oră în fiecare zi, fie cu doza de dimineaţă, fie cu doza de seară de dabrafenib.
Grupe speciale de pacienţi:
fizi
ce
Copii şi adolescenţi - Siguranţa şi eficacitatea dabrafenib la copii şi adolescenţi (< 18 ani) nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date clinice. Studiile pe animale tinere au indicat reacţii adverse ale dabrafenib care nu au fost observate şi la animalele adulte. Nu există date disponibile din trialurile clinice de înregistrare.
pers
oanelo
r
Pacienţi vârstnici - nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici (2: 65 de ani). Insuficienţă renală - Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu sunt disponibile date clinice pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, astfel încât nu poate fi stabilită o eventuală necesitate de modificare a dozei. Dabrafenib trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă când este administrat în monoterapie sau în asociere cu trametinib.
info
rmarii
Insuficienţă hepatică - Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Nu sunt disponibile date clinice pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă, astfel încât nu poate fi stabilită o eventuală necesitate de modificare a dozei. Metabolizarea hepatică şi secreţia biliară constituie principalele căi de eliminare a dabrafenib şi a metaboliţilor săi, astfel încât pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă pot prezenta expunere crescută. Dabrafenib trebuie să fie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă când este administrat în monoterapie sau în asociere cu trametinib.
excl
usiv
Dest
inat
Pacienţi cu metastaze cerebrale - condiţia necesară pentru iniţierea tratamentului cu dabrafenib şi trametinib la aceşti pacienţi este ca aceştia să fie asimptomatici din punct de vedere al metastazelor cerebrale (fără manifestări neurologice, doza fixă de corticoterapie, fără nevoie de tratament depletiv). Pacienţii trebuie să prezinte un interval de minim 4 săptămâni de stabilitate din punct de vedere neurologic. Pot urma tratament cu anticonvulsivante dacă acesta a fost iniţiat cu mai mult de 4 săptămâni anterior şi nu a mai prezentat stări convulsivante în ultimele 4 săptămâni.
Sarcina - Dabrafenib nu trebuie administrat femeilor gravide decât dacă beneficiul posibil pentru mamă depăşeşte riscul posibil pentru făt. În cazul în care pacienta rămâne însărcinată în timpul tratamentului cu dabrafenib, aceasta trebuie să fie informată cu privire la riscurile potenţiale pentru făt.
Asocierea cu alte medicamente:
Interacţiunile medicamentoase sunt prezentate în RCP-ul produsului.
Modificarea dozei:
Reguli generale pentru
modificări ale dozelor în funcţie de intensitatea evenimentelor adverse
- Grad (CTC-AE)* pentru dabrafenib administrat în monoterapie sau în asociere cu trametinib:
Grad 1 sau grad 2 (tolerabil) - Continuaţi şi monitorizaţi tratamentul conform indicaţiilor clinice.
Grad 2 (intolerabil) sau grad 3 - Întrerupeţi tratamentul până la gradul de toxicitate 0 - 1 şi reduceţi cu un nivel doza la reluarea acestuia.
Grad 4 - Opriţi definitiv sau întrerupeţi terapia până gradul de toxicitate ajunge la 0 - 1 şi reduceţi doza cu un nivel la reluarea acestuia.
Reducerea dozei de dabrafenib administrat în monoterapie sau în asociere cu trametinib:
Doza iniţială - 150 mg de două ori pe zi
Prima reducere a dozei - 100 mg de două ori pe zi
A doua reducere a dozei - 75 mg de două ori pe zi
A treia reducere a dozei - 50 mg de două ori pe zi
Reducerea dozei de trametinib administrat în asociere cu dabrafenib:
Doza iniţială - 2 mg o dată pe zi
Prima reducere a dozei - 1.5 mg o dată pe zi
A doua reducere a dozei - 1 mg o dată pe zi
fizi
ce
A treia reducere a dozei - 1 mg o dată pe zi
Monitorizarea tratamentului.
Evaluare pre-terapeutică:
pers
oanelo
r
Evaluare clinică şi imagistică pentru demonstrarea stadiului de boală (inoperabil sau metastatic, respectiv stadiul III de boală)
Confirmarea histologică a diagnosticului
Statusul mutant al BRAF V600
Examen ORL (dacă medicul curant consideră necesar)
Examen ginecologic şi urologic (dacă medicul curant consideră necesar)
info
rmarii
Evaluare cardiologică (datorită riscului de apariţie a insuficienţei ventriculare stângi, a scăderii FEVS sau a evenimentelor trombo-embolice) (dacă medicul curant consideră necesar)
Evaluare biologică a cărei complexitate o stabileşte medicul curant de la caz la caz
Evaluare periodică:
excl
usiv
Examen imagistic - examen CT efectuat regulat pentru monitorizarea răspunsului la tratament (la interval de 8 - 12 săptămâni) şi/sau alte investigaţii paraclinice în funcţie de decizia medicului (RMN, scintigrafie osoasă, PET-CT).
Examen ORL periodic (alături de evaluarea imagistică pentru surprinderea precoce a unui eventual al 2-lea cancer); în acelaşi scop, examen ginecologic şi urologic, la iniţierea tratamentului, la finalizarea acestuia sau ori de câte ori se impune din punct de vedere clinic.
Pacienţii trebuie monitorizaţi timp de minim 6 luni după finalizarea tratamentului, deoarece o a 2-a neoplazie malignă poate apărea atât în timpul cât şi după oprirea terapiei.
Dest
inat
CRITERII DE ÎNTRERUPERE A TRATAMENTULUI
Efecte secundare care impun întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului şi/sau
modificarea dozelor:
Carcinom cutanat cu celule scuamoase (cu SCC)
- soluţia terapeutică este excizia dermatologică şi continuarea tratamentului cu dabrafenib cu/fără trametinib, fără ajustarea dozei.
Melanom primar, nou apărut
- aceste cazuri pot fi tratate prin excizie şi nu necesită modificarea tratamentului.
O altă neoplazie malignă/recurentă non-cutanată
- pe parcursul tratamentului cu inhibitori BRAF poate să apară o a 2-a neoplazie: leucemie mielomonocitară cronică sau SCC non-cutanat al capului şi al gâtului; în timpul tratamentului cu dabrafenib în monoterapie pot să apară: adenocarcinom pancreatic, adenocarcinom al căilor biliare; în timpul tratamentului cu dabrafenib asociat cu trametinib pot să apară: cancer colorectal, cancer pancreatic. Datorită acestor riscuri este necesară o evaluare atentă, periodică, prin examen ORL, examen CT al toracelui şi abdomenului. Examen urologic sau ginecologic trebuie efectuate la iniţierea şi la finalizarea tratamentului sau atunci când este indicat clinic. Diagnosticarea unei a 2-a neoplazii cu mutaţie BRAF, impune întreruperea dabrafenib. Nu este necesară modificarea dozei de trametinib când acesta este administrat în asociere cu dabrafenib.
Hemoragie
- evenimente hemoragice, inclusiv evenimente hemoragice majore şi hemoragii letale, au avut loc la pacienţii cărora li s-a administrat asocierea de dabrafenib cu trametinib.
fizi
ce
Afectare vizuală
- uveită, iridociclită şi irită la pacienţii trataţi cu dabrafenib în monoterapie şi în asociere cu trametinib. Nu sunt necesare modificări ale dozei atâta timp cât terapiile locale eficace pot controla inflamaţia oftalmică. Dacă uveita nu răspunde terapiei locale oftalmice, se întrerupe administrarea dabrafenib până la rezolvarea inflamaţiei oftalmice, apoi se reia administrarea dabrafenib la o doză redusă cu un nivel. Nu este necesară modificarea dozei de trametinib când acesta este administrat în asociere cu dabrafenib după stabilirea diagnosticului de uveită.
pers
oanelo
r
Pirexie
- a fost raportată febră în studiile clinice efectuate cu dabrafenib administrat în monoterapie şi în asociere cu trametinib. Pacienţii cu evenimente febrile neinfecţioase grave au răspuns bine la întreruperea dozei şi/sau scăderea dozei şi la tratamentul de susţinere. Nu este necesară modificarea dozei de trametinib când acesta este administrat în asociere cu dabrafenib.
Scădere FEVS/Insuficienţă ventriculară stângă
- s-a raportat că dabrafenib în asociere cu trametinib scade FEVS. Este un efect secundar cauzat de trametinib exclusiv. Nu este necesară modificarea dozei de dabrafenib când acesta este administrat în asociere cu trametinib.
info
rmarii
Insuficienţă renală
- dacă creatinina este crescută, tratamentul cu dabrafenib trebuie să fie întrerupt după caz. Dabrafenib nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală (creatinină > 1,5 x LSN), prin urmare, se recomandă prudenţă în acest context.
Evenimente hepatice
- se recomandă ca pacienţilor care primesc tratamentul cu trametinib să li se monitorizeze funcţiile hepatice la fiecare patru săptămâni timp de 6 luni după începerea tratamentului cu trametinib.
excl
usiv
Boală pulmonară interstiţială (BPI)/Pneumonită
- dacă este administrat în asociere cu trametinib atunci tratamentul cu dabrafenib poate fi continuat la aceeaşi doză.
Erupţii cutanate tranzitorii
- nu este necesară modificarea dozei de dabrafenib sau trametinib.
Rabdomioliză
- nu este necesară modificarea dozei de dabrafenib.
Dest
inat
Pancreatită
- pancreatita a fost raportată la un procent mai mic de 1% din subiecţii trataţi cu dabrafenib în monoterapie şi în asociere cu trametinib. În cazul unor dureri abdominale inexplicabile, acestea trebuie să fie investigate imediat prin teste care să includă măsurarea amilazei şi a lipazei serice. Pacienţii trebuie atent monitorizaţi după reluarea tratamentului cu dabrafenib în urma unui episod de pancreatită.
Tromboză venoasă profundă (TVP)/Embolie pulmonară (EP)
- dacă pacienţii prezintă simptome ale emboliei pulmonare sau tromboză venoasă profundă (dispnee, durere toracică sau umflare a braţelor sau picioarelor), trebuie să solicite imediat asistenţă medicală. Se va întrerupe definitiv administrarea trametinib şi dabrafenib în cazul apariţiei emboliei pulmonare care poate fi letală.
Criterii de întrerupere definitivă a tratamentului
Decesul pacientului
Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice şi clinice) în absenţa beneficiului clinic.
Toxicitate semnificativă
care impune întreruperea definitivă a tratamentului cu dabrafenib asociat sau nu cu trametinib.
Decizia
medicului sau a pacientului
VIII. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală.
Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 239 cod (M09AX03): DCI ATALUREN se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 239 cod (M09AX03): DCI ATALUREN
INDICAŢII TERAPEUTICE
fizi
ce
Ataluren este indicat în tratamentul pacienţilor ambulatorii cu vârsta de 2 ani şi peste (2: 2 ani) cu Distrofie musculară Duchenne (DMD) determinată de o mutaţie de tip nonsens la nivelul genei distrofinei. Tratamentul cu Ataluren se va adăuga tratamentului preexistent, incluzând tratamentul cu corticosteroizi, terapia fizică.
Pacienţii cu DMD, fără mutaţie nonsens, NU trebuie să primească ataluren.
pers
oanelo
r
Pacienţilor, părinţilor sau tutorilor legali (în funcţie de vârsta pacientului) trebuie să li se prezinte criteriile de includere şi excludere din tratamentul cu Ataluren, înainte de începerea tratamentului
CRITERII DE INCLUDERE*)
VÂRSTA: pacienţi cu vârsta 2: 2 ani;
info
rmarii
DIAGNOSTIC: distrofie musculară Duchenne, cauzată de o mutaţie nonsens la nivelul genei distrofinei (nmDMD) (Prezenţa unei mutaţii nonsens în gena distrofinei trebuie determinată prin testare genetică);
ETAPA EVOLUTIVĂ: pacientul trebuie să aibă capacitate de deplasare păstrată (merge 10 paşi fără sprijin);
excl
usiv
CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT: tratamentul va fi început numai după ce pacienţii /părinţii sau tutorii au semnat consimţământul informat privind administrarea medicamentului, criteriile de includere, excludere şi oprire a tratamentului, precum şi acceptul de a se prezenta periodic la evaluările standardizate, înainte de începerea tratamentului.
*) Pentru includerea în programul de tratament, medicul Neurolog Pediatru sau Neurolog (pentru pacienţii peste 18 ani) va întocmi un dosar care va fi evaluat în unul dintre Centrele de expertiză (enumerate mai jos).
CRITERII DE EXCLUDERE
VÂRSTA: sub 2 ani;
Dest
inat
GREUTATEA: sub 12 kg;
DIAGNOSTIC: pacienţi cu distrofie musculară Duchenne care nu prezintă o mutaţie nonsens (aceştia nu trebuie să primească ataluren);
Pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
ETAPA EVOLUTIVĂ: pacienţi cu distrofie musculară Duchenne care şi-au pierdut capacitatea de deplasare (nu merg 10 paşi fără sprijin);
CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT: refuzul semnării de către pacienţi/părinţi, tutori a consimţământului informat privind administrarea medicamentului, criteriile de includere, excludere şi oprire a tratamentului, precum şi acceptul de a se prezenta periodic la evaluările standardizate, înainte de începerea tratamentului.
CRITERII DE OPRIRE A TRATAMENTULUI
Pacient necompliant la evaluările periodice (mai puţin de 2 prezentări în Centrele de Expertiză în 14 luni);
Capacitate vitală forţată <30% sau un scor de 6 pe scala de evaluare a membrelor superioare Brooke. Urmărirea pacienţilor se va face în continuare conform standardelor europene de îngrijire. Pacienţii trebuie să vină în continuare la cel puţin 2 vizite de monitorizare în Centrele de Expertiză în 14 luni;
Renunţare a pacientului;
Întrerupere din cauza reacţiilor adverse.
Utilizarea concomitentă a aminoglicozidelor administrate intravenos este contraindicată. Dacă este necesar tratamentul intravenos cu aminoglicozide, trebuie întrerupt tratamentul cu ataluren. Tratamentul se poate relua la 2 zile după administrarea aminoglicozidelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Ataluren trebuie administrat pe cale orală în 3 doze, în fiecare zi.
Prima doză trebuie luată dimineaţa, a doua la prânz şi a treia seara. Intervalele recomandate dintre doze sunt de 6 ore între doza de dimineaţă şi cea de prânz, de 6 ore între doza de prânz şi cea de seară şi de 12 ore între doza de seară şi prima doză din ziua următoare.
fizi
ce
Pacienţii pediatrici cu greutatea corporală 2: 12 kg sunt trataţi conform recomandărilor de administrare a dozelor aferente intervalului de greutate corporală.
pers
oanelo
r
Doza recomandată este de 10 mg/kg greutate corporală dimineaţa, de 10 mg/kg greutate corporală la prânz şi de 20 mg/kg greutate corporală seara (pentru obţinerea unei
doze totale zilnice de 40 mg/kg
greutate corporală
).
Ataluren este disponibil sub formă de plicuri a câte 125 mg, 250 mg sau 1 000 mg.
info
rmarii
excl
usiv
În tabelul de mai jos sunt informaţiile privind concentraţia (concentraţiile) de substanţă din plic care trebuie utilizată (utilizate) pentru obţinerea dozei recomandate în raport cu intervalul de greutate corporală.
Interval de greutate corporală (kg)
Număr de plicuri
Dimineaţa
Prânz
Seara
Plicuri de 125 mg
Plicuri de 250 mg
Plicuri de 1000 mg
Plicuri de 125 mg
Plicuri de 250 mg
Plicuri de 1000 mg
Plicuri de 125 mg
Plicuri de 250 mg
Plicuri de 1000 mg
12
14
1
0
0
1
0
0
0
1
0
15
16
1
0
0
1
0
0
1
1
0
17
20
0
1
0
0
1
0
0
1
0
21
23
0
1
0
0
1
0
1
1
0
24
26
0
1
0
0
1
0
0
2
0
27
31
0
1
0
0
1
0
1
2
0
32
35
1
1
0
1
1
0
1
2
0
36
39
1
1
0
1
1
0
0
3
0
40
44
1
1
0
1
1
0
1
3
0
45
46
0
2
0
0
2
0
1
3
0
47
55
0
2
0
0
2
0
0
0
1
56
62
0
2
0
0
2
0
0
1
1
63
69
0
3
0
0
3
0
0
1
1
70
78
0
3
0
0
3
0
0
2
1
79
86
0
3
0
0
3
0
0
3
1
87
93
0
0
1
0
0
1
0
3
1
94
105
0
0
1
0
0
1
0
0
2
106
111
0
0
1
0
0
1
0
1
2
112
118
0
1
1
0
1
1
0
1
2
119
125
0
1
1
0
1
1
0
2
2
Dest
inat
Mod de administrare:
Ataluren trebuie administrat pe cale orală după amestecarea medicamentului, pentru a se obţine o suspensie, într-un lichid sau în alimente semi-solide. Plicurile trebuie deschise numai în momentul pregătirii dozei. Întregul conţinut din fiecare plic trebuie amestecat cu cel puţin 30 ml de lichid (apă, lapte, suc de fructe) sau cu 3 linguri de aliment semi-solid (iaurt sau sos de mere). Doza pregătită trebuie omogenizată bine înainte de administrare. Cantitatea de lichid sau de aliment semi-solid poate fi crescută după preferinţa pacientului. Pacienţii trebuie să ia doza în întregime.
MONITORIZAREA PACIENŢILOR ÎN CADRUL PROGRAMULUI DE TRATAMENT CU ATALUREN
La includerea în Programul de tratament cu ataluren se documentează următoarele:
Rezultatul analizei genetice care confirmă mutaţia nonsens la nivelul genei distrofinei;
Creatinina serică, uree serică şi monitorizarea cistatinei C;
Colesterolul total, LDL, HDL şi trigliceridele;
Evaluare clinică conform Fişei de evaluare clinică iniţială (anexa 1).
Monitorizarea pacientului pe parcursul tratamentului cu ataluren:
Luna a 3-a şi a 9-a ale fiecărui an de la iniţierea tratamentului - de către medicul curant/medicul din ambulatoriul de specialitate;
Luna a 6-a şi a 12-a ale fiecărui an de la iniţierea tratamentului - într-unul din Centrele de Expertiză de Boli Rare în domeniul Neurologie Pediatrică/Neurologie.
fizi
ce
Evaluarea în cadrul monitorizării va cuprinde:
Evaluare clinică conform fişei clinice de monitorizare (Fişa de evaluare clinică follow-up) (anexa 2) la fiecare 3 luni, conform standardului de îngrijire;
la interval de 6 luni:
pers
oanelo
r
creatinina serică, uree serică şi monitorizarea cistatinei C;
tensiunea arterială sistolică şi distolică în stare de repaus la bolnavii cu nmDMD care primesc ataluren concomitent cu corticosteroizi;
Spirometrie (după vârsta de 6 ani în funcţie de intelect şi cooperare): cu determinarea capacităţii vitale forţate (FVC)
la interval de 12 luni: colesterolul total, LDL; HDL; trigliceride.
info
rmarii
PRESCRIPTORI:
Medici din specialitatea neurologie pediatrică şi neurologie, cu experienţă în diagnosticul şi controlul terapeutic al distrofiei musculare Duchenne la copii şi adulţi.
Dosarul pacientului este realizat de fiecare medic prescriptor în parte. Acesta se trimite împreună cu pacientul în Centrele de Expertiză pentru Boli Rare în domeniul Neurologie Pediatrică/Neurologie cu experienţă în domeniul bolilor neuro-musculare,
pentru confirmarea diagnosticului de certitudine. Se completează fişa clinică iniţială (anexa 1)
.
excl
usiv
Recomandarea pentru iniţierea tratamentului se face de către medicii din Centrele de Expertiză pentru Boli Rare în domeniul Neurologie Pediatrică/Neurologie cu experienţă în domeniul bolilor neuro-musculare, după evaluarea pacientului şi a dosarului acestuia şi după confirmarea diagnosticului. Se menţionează perioada pentru care va fi prescris tratamentul (care nu va fi mai mare de 6 luni, cu reevaluare în vederea continuării).
Dest
inat
Eliberarea medicamentului se face în regim de circuit deschis, pe bază de prescripţie medicală electronică eliberată LUNAR de către medicii Neurologi Pediatri sau Neurologi (pentru pacienţii cu vârsta mai mare de 18 ani).
O dată la 6 luni se face evaluarea în centrul de expertiză, conform cu standardele europene de îngrijire ("standard of care"); medicul curant/din ambulatoriul de specialitate va trimite o copie a evaluării din luna a 3-a, respectiv a 9-a; Centrul de Expertiză transmite medicului curant/din ambulatoriul de specialitate recomandarea de continuare a tratamentului pentru 6 luni sau recomandarea de întrerupere a tratamentului.
MENŢIUNE - medicul curant/din ambulatoriul de specialitate, neurolog pediatru/neurolog va monitoriza pacientul şi va păstra legătura cu familia; dacă apare un eveniment (de exemplu pierderea ambulaţiei timp de 0 - 6 luni sau un eveniment advers major sau o reacţie alergică la medicaţie - a se vedea criteriile de excludere sau de oprire a medicaţiei - va semnala acest lucru Centrului de Expertiză şi va trimite pacientul pentru oprirea tratamentului. În caz de deces al pacientului - va anunţa imediat Centrul de Expertiză.
Centre de Expertiză pentru Boli Rare în domeniul Neurologie Pediatrică/Neurologie
Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Al. Obregia" Bucureşti - Secţia Clinică de Neurologie Pediatrică;
Spitalul Clinic de Copii "Dr. V. Gomoiu" Bucureşti - Secţia Clinică de Neurologie Pediatrică;
Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti - Clinica Neurologie (pentru pacienţii ajunşi la vârsta adultă).
Dosarul de iniţiere a tratamentului va conţine următoarele documente:
datele de identificare (copii după certificat de naştere, carte de identitate);
referat de justificare, parafat şi semnat de medicul specialist/primar neurolog pediatru/neurolog. Referatele de justificare vor fi înregistrate la Casa de Asigurări de Sănătate, astfel încât toţi bolnavii să fie luaţi în evidenţă la nivelul CJAS;
Formularul de verificare a criteriilor de tratament cu Ataluren;
Consimţământul informat al părintelui (tutorelui legal) al copilului sau al bolnavului (dacă are vârsta peste 18 ani) (Anexa 4 a prezentului protocol);
fizi
ce
bilet de externare dintr-un Centru de Expertiză de Neurologie Pediatrică/Neurologie, care să ateste diagnosticul de Distrofie musculară Duchenne cu mutaţie nonsens;
buletin de testare genetică care să ateste diagnosticul de distrofie musculară Duchenne cu mutaţie genetică nonsens, semnat şi parafat de un medic specialist/primar genetician;
pers
oanelo
r
evaluarea capacităţii de deplasare a pacientului (conform fişei de evaluare iniţială din Programul Naţional DMD - anexa 1 a prezentului protocol);
greutatea pacientului;
colesterolul total, LDL, HDL, trigliceride;
creatinina serică, uree serică şi cistatina C;
tensiunea arterială sistolică şi diastolică în stare de repaus la bolnavii care primesc corticosteroizi.
info
rmarii
Anexa Nr. 1
Centrul de Expertiză pentru Boli Rare în domeniul Neurologie Pediatrică/Neurologie
..........................................................................
excl
usiv
Dest
inat
Fişa clinică de evaluare iniţială în vederea includerii în tratament cu Ataluren a pacientului cu Distrofie musculară progresivă tip Duchenne/Becker
Nume
Prenume
Data naşterii (ZZ/LL/AAAA)
Data evaluării (ZZ/LL/AAAA)
Diagnostic
1-
1
Distrofie musculară Duchenne (DMD)
1-
1
Distrofie musculară Becker (DMB)
1-
1
Distrofie musculară formă intermediară (DMI)
1-1
Necunoscut/altele (detaliere)*)
Adresa
Telefon, e-mail
Nume, prenume mama
Nume, prenume tata
Fraţi (nume, prenume, vârstă)
Surori (nume, prenume, vârstă)
Arbore genealogic
Antecedente heredocolaterale de boală musculară
1-
1
Pozitive (detaliere)
1-1
Negative
Antecedente personale fiziologice
DPM (mers independent, dezvoltare cognitivă, limbaj, comportament)
1-
1
Mers independent achiziţionat la vârsta de (luni): .......
1-
1
Dezvoltare cognitivă în prezent:
1-
1
N;
1-
1
Anormală
1-
1
Limbaj receptiv în prezent:
1-
1
N;
1-
1
Anormal
1-
1
Limbaj expresiv în prezent:
1-
1
N;
1-
1
Anormal
1-
1
Comportament în prezent:
1-
1
N;
1-
1
Anormal
Vârsta la diagnostic
Instituţia unde a fost diagnosticat
*) copil cu hipercreatinkinazemie, confirmat genetic cu mutaţie nonsens, vârstă mică, incert din punct de vedere al evoluţiei clinice în acest moment
ISTORIC ŞI INFORMAŢII CLINICE NECESARE
motivul prezentării la medic:
elementele de debut pot fi:
Caracteristici clinice
DA
NU
Deficit muscular
Hipertrofie musculară
Mers pe vârfuri
Mialgii/crampe
Mioglobinurie
Disfuncţii cognitive
Întârziere în DPM
CK crescute, asimptomatic
Complicaţii la anestezie
Diagnostic prenatal
fizi
ce
pers
oanelo
r
status-ul tratamentului cortizonic:
1-1 da, primeşte tratament în prezent (detaliere la sfârşitul documentului) 1-1 nu în prezent, dar a primit tratament cortizonic în trecut
1-1 niciodată
1-1 necunoscut
afectare cardiacă
1-1 da, fără alte detalii (de la vârsta de )
info
rmarii
1-1 aritmie sau blocuri de conducere (de la vârsta de )
1-1 cardiomiopatie (de la vârsta de )
1-1 nu
1-1 necunoscut
ventilaţie non-invazivă 1-1 da, tot timpul
excl
usiv
1-1 da, parte din timp 1-1 nu
ventilaţie invazivă 1-1 da, tot timpul
1-1 da, parte din timp 1-1 nu
primeşte medicaţie cardiacă
Dest
inat
1-1 da (detaliere la sfârşitul documentului) 1-1 nu
1-1 necunoscut
chirurgia scoliozei
1-1 da (la vârsta de )
1-1 nu
1-1 necunoscut
alte probleme medicale (fracturi, diabet, cataractă, ş.a.m.d.) 1-1 da (detaliere)
1-1 nu
1-1 necunoscut
funcţia motorie cea mai bună în prezent 1-1 poate merge independent în prezent
1-1 nu poate merge fără suport/ajutor
foloseşte fotoliu rulant în prezent 1-1 nu
1-1 o parte din timp (de la vârsta de )
1-1 tot timpul (de la vârsta de )
este inclus în prezent într-un studiu clinic
1-1 da, în prezent (numele medicamentului )
1-1 nu, dar a fost inclus şi a primit tratament în trecut (numele medicamentului )
niciodată
necunoscut
DATE CLINICE ŞI EXAMEN CLINIC GENERAL
Caracteristici clinice
Valoare
Greutate (kg)
Înălţime (cm)
Perimetru cranian (cm)
TA sistolică şi diastolică în stare de repaus pentru pacienţii care primesc corticoterapie
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
EVALUARE FUNCŢIONALĂ
Umeri şi membre superioare (Scala Brooke)
DA
NU
1. Plecând de la postura de ortostatism cu braţele pe lângă corp, pacientul poate face abducţia
braţelor în formă de cerc, ca să se atingă deasupra capului
2. Poate ridica braţele deasupra capului doar cu coatele în flexie sau folosind muşchii accesori
3. Nu poate ridica mâinile deasupra capului dar poate duce la gură un pahar cu apă de 250 ml (folosind ambele mâini dacă este necesar)
4. Poate duce mâinile la gură dar nu poate duce la gură un pahar cu apă de 250 ml
5. Nu poate ridica mâinile la nivelul gurii dar le poate folosi pentru a ţine un stilou sau pentru a-l ridica de pe masă
6. Nu poate duce mâinile la gură şi nici nu le poate folosi în scopuri funcţionale
Şolduri şi membre inferioare (Scala Vignos)
1. Merge şi urcă scările fără ajutor
2. Merge şi urcă scările cu ajutorul braţelor
3. Merge şi urcă scările încet cu ajutorul braţelor Urcă patru trepte în mai mult de 4 secunde
4. Merge fără ajutor şi se poate ridica de pe scaun dar nu poate urca scările
5. Merge fără ajutor dar nu se poate ridica de pe scaun şi nu poate urca scările
6. Merge doar cu ajutor
7. Este imobilizat în scaunul cu rotile
8. Este imobilizat la pat
excl
usiv
Dest
inat
EVALUARE FUNCŢIONALĂ
Manevră (unitate de măsură)
Rezultat
Se ridică din decubit dorsal la vertical (secunde)
Aleargă 10 metri (secunde)
Urcă 4 trepte (cu ajutorul balustradei sau nu) (secunde)
Testul de mers timp de 6 minute (metri)
Scala de evaluare a funcţiei motorii North Star Ambulatory Assessment**) (scor.... /. ) (Anexa 3)
Scala pentru Performanţa Membrului Superior pentru DMD 2.0 (PUL
***
) (Anexa 3)
**) această scală va fi adaptată în funcţie de vârsta pacientului
***) se va efectua numai la pacienţii nonambulatori
EXAMEN PSIHOLOGIC
QI***) (copii > 5 ani), QD (2 - 4 ani) (scor)
Tulburare globală a dezvoltării (2 - 4 ani), dizabilitate intelectuală (> 5 ani) (DA/NU)
Tulburări de vorbire (DA/NU)
Tulburare de învăţare
Tulburări de comportament (DA/NU)
Tulburare din spectrul autist (DA/NU)
Tulburare depresivă (DA/NU)
***) se va menţiona tipul testului efectuat;
TULBURĂRI DE SOMN: DA/NU (detaliere dacă răspunsul este DA) ANALIZE UZUALE
Analiza
Valoare
Analiza
Valoare
CK
Cistatina C
GOT
Colesterol total
GPT
LDL colesterol
Uree serică
HDL colesterol
Creatinină serică
Trigliceride
fizi
ce
TESTE GENETICE
pers
oanelo
r
ca prim test diagnostic: 1
-
1 DA; 1
-
1 NU
ca al doilea test diagnostic: 1
-
1 DA; 1
-
1 NU
ce metodă s-a folosit:
rezultatul analizei genetice care confirmă mutaţia nonsens la nivelul genei distrofinei:
BIOPSIE MUSCULARĂ
ca prim test diagnostic (înaintea testării genetice): 1
-
1 DA; 1
-
1 NU
ca al doilea test diagnostic (după testarea genetică): 1
-
1 DA; 1
-
1 NU
info
rmarii
muşchiul unde s-a efectuat (deltoid, biceps, cvadriceps, gastrocnemian, alt muşchi)
data biopsiei/vârsta la care s-a efectuat
nu s-a efectuat
REZULTAT BIOPSIE MUSCULARĂ
(dacă s-a efectuat)
imunohistochimie
testare prin metoda Imunnoblot (western blot)
excl
usiv
cantitate de distrofină: normală/scăzută/nu s-a efectuat
dacă avem un raport în % pentru cantitatea de distrofină:
utrofina: prezentă/absentă/modificată cantitativ
EVALUARE CARDIACĂ
EKG:
Dest
inat
1-1 normal
1-1 anormal (detaliere):................
1-1 Data efectuării:
ecografie cardiacă:
1-1 normală
1-1 anormală
1-1 fracţia de ejecţie a VS (valoare):
1-1 Data efectuării:
EVALUARE FUNCŢIONALĂ RESPIRATORIE
Spirometrie (după vârsta de 6 ani în funcţie de intelect şi cooperare): 1-1 capacitate vitală
1-1 volum expirator forţat: %
1-1 Data efectuării:
EVALUARE RUDE
FRATE/FRAŢI (dacă este cazul):
1-1 Clinică
1-1 CK
1-1 Genetică
SORĂ/SURORI (dacă este cazul)
1
-
1 Clinică
1
-
1 CK
1
-
1 Genetică
MAMA
1
-
1 Clinică
CK
fizi
ce
Genetică
TRATAMENT CORTICOTERAPIC
Tip corticoterapie, doza, de când primeşte tratament: ...............
pers
oanelo
r
Reacţii adverse: ......................
ALTE TRATAMENTE
Medicamente, inclusiv suplimente (vitamina D3, calciu), doze, de când primeşte tratament:
.......................................................
1
-
1 ......................................................
info
rmarii
A fost completat consimţământul de la părinţi şi/sau pacient de a înregistra datele în Registrul Naţional:
1
-
1 DA 1
-
1 NU
A fost completat consimţământul de la părinţi şi/sau pacient pentru acord privind administrarea de ataluren:
1
-
1 DA 1
-
1 NU
SE RECOMANDĂ:
excl
usiv
ATALUREN - doza:
Medic centru de expertiză:
Semnătură, parafă:
Data completării Fişei de iniţiere:
Dest
inat
Anexa Nr. 2
Centrul de Expertiză pentru Boli Rare în domeniul Neurologie Pediatrică/Neurologie
..................................................................................
Departamentul/Secţia/Ambulatoriul de Neurologie Pediatrică/Neurologie
......................................................................................................
Fişa clinică de monitorizare a pacientului cu Distrofie musculară progresivă tip Duchenne/Becker în tratament cu Ataluren
Tip evaluare
Medic curant [ ] 3 luni, [ ] 9 luni; anul tratamentului cu Ataluren (1, 2 ....) .... Centrul de expertiză [ ] 6 luni [ ]12 luni; anul tratamentului cu Ataluren (1, 2 ...) ...
Nume
Prenume
Data naşterii (ZZ/LL/AAAA)
Data evaluării (ZZ/LL/AAAA)
Diagnostic clinic
1-
1
Distrofie musculară Duchenne (DMD)
1-
1
Distrofie musculară Becker (DMB)
1-
1
Distrofie musculară formă intermediară (DMI)
1-1
Necunoscut/altele (detaliere)*)
Adresa
Telefon, email
Nume, prenume mama
Nume, prenume tata
Vârsta la diagnostic
Data iniţierii tratamentului cu Ataluren
fizi
ce
pers
oanelo
r
*) copil cu hipercreatinkinazemie, confirmat genetic cu mutaţie nonsens, vârstă mică, incert din punct de vedere al evoluţiei clinice în acest moment
info
rmarii
EXAMEN CLINIC GENERAL
(Se completează la evaluările de 3, 6, 9 şi 12 luni ale fiecărui an de tratament cu Ataluren)
Caracteristici clinice
Valoare
Greutate (kg)
Înălţime (cm)
Perimetru cranian (cm)
TA sistolică şi diastolică în stare de repaus pentru pacienţii care primesc ataluren concomitent cu corticoterapie
excl
usiv
INFORMAŢII CLINICE NECESARE
(Se completează la evaluările de 3, 6, 9 şi 12 luni ale fiecărui an de tratament cu Ataluren)
status-ul tratamentului cortizonic:
Dest
inat
1-1 da, primeşte tratament în prezent (detaliere la sfârşitul documentului) 1-1 nu în prezent, dar a primit tratament cortizonic în trecut
1-1 niciodată
1-1 necunoscut
afectare cardiacă
1-1 da, fără alte detalii (de la vârsta de )
1-1 aritmie sau blocuri de conducere (de la vârsta de )
1-1 cardiomiopatie (de la vârsta de )
1-1 nu
1-1 necunoscut
ventilaţie non-invazivă 1-1 da, tot timpul
1-1 da, parte din timp 1-1 nu
ventilaţie invazivă 1-1 da, tot timpul
1-1 da, parte din timp 1-1 nu
primeşte medicaţie cardiacă
1-1 da (detaliere la sfârşitul documentului) 1-1 nu
1-1 necunoscut
chirurgia scoliozei
1-1 da (la vârsta de )
1-1 nu
1-1 necunoscut
alte probleme medicale (fracturi, diabet, cataractă, ş.a.m.d.) 1-1 da (detaliere)
1-1 nu
1-1 necunoscut
funcţia motorie cea mai bună în prezent 1-1 poate merge independent în prezent
fizi
ce
1-1 nu poate merge fără suport/ajutor
foloseşte fotoliu rulant în prezent 1-1 nu
1-1 o parte din timp (de la vârsta de )
pers
oanelo
r
1-1 tot timpul (de la vârsta de )
este inclus în prezent într-un studiu clinic
1-1 da, în prezent (numele medicamentului )
1-1 nu, dar a fost inclus şi a primit tratament în trecut (numele medicamentului )
1-1 niciodată
1-1 necunoscut
info
rmarii
excl
usiv
EVALUARE FUNCŢIONALĂ
(Se completează la evaluările de 3, 6, 9 şi 12 luni ale fiecărui an de tratament cu Ataluren)
Umeri şi membre superioare
DA
NU
1. Plecând de la postura de ortostatism cu braţele pe lângă corp, pacientul poate face abducţia braţelor în formă de cerc, ca să se atingă deasupra capului
2. Poate ridica braţele deasupra capului doar cu coatele în flexie sau folosind muşchii accesori
3. Nu poate ridica mâinile deasupra capului dar poate duce la gură un pahar cu apă de 250 ml (folosind ambele mâini dacă este necesar)
4. Poate duce mâinile la gură dar nu poate duce la gură un pahar cu apă de 250 ml
5. Nu poate ridica mâinile la nivelul gurii dar le poate folosi pentru a ţine un stilou sau pentru a-l ridica de pe masă
6. Nu poate duce mâinile la gură şi nici nu le poate folosi în scopuri funcţionale
Şolduri şi membre inferioare
1. Merge şi urcă scările fără ajutor
2. Merge şi urcă scările cu ajutorul braţelor
3. Merge şi urcă scările încet cu ajutorul braţelor Urcă patru trepte în mai mult de 4 secunde
4. Merge fără ajutor şi se poate ridica de pe scaun dar nu poate urca scările
5. Merge fără ajutor dar nu se poate ridica de pe scaun şi nu poate urca scările
6. Merge doar cu ajutor
7. Este imobilizat în scaunul cu rotile
8. Este imobilizat la pat
Dest
inat
EVALUARE FUNCŢIONALĂ
(Se completează la evaluările de la 6 şi 12 luni ale fiecărui an de tratament cu Ataluren)
Manevră (unitate de măsură)
Rezultat
Se ridică din decubit dorsal la vertical (secunde)
Aleargă 10 metri (secunde)
Urcă 4 trepte (cu ajutorul balustradei sau nu) (secunde)
Testul de mers timp de 6 minute (metri)
Scala de evaluare a funcţiei motorii North Star Ambulatory Assessment**) (scor ... /. )
**) această scală va fi adaptată în funcţie de vârsta pacientului
EXAMEN PSIHOLOGIC
QI***) (copii > 5 ani), QD (2 - 4 ani) (scor)
Tulburare globală a dezvoltării (2 - 4 ani), dizabilitate intelectuală (> 5 ani) (DA/NU)
Tulburări de vorbire (DA/NU)
Tulburare de învăţare
Tulburări de comportament (DA/NU)
Tulburare din spectrul autist (DA/NU)
Tulburare depresivă (DA/NU)
fizi
ce
***) se va menţiona tipul testului efectuat; nu este necesară repetarea acestuia mai frecvent de o dată la 2 ani
TULBURĂRI DE SOMN: DA/NU (detaliere dacă este necesar)
(Se completează la evaluările de 3, 6, 9 şi 12 luni ale fiecărui an de tratament cu Ataluren)
pers
oanelo
r
ANALIZE UZUALE
(Se completează la evaluările de la 6 şi 12 luni ale fiecărui an de tratament cu Ataluren)
Analiza
Valoare
Analiza
Valoare
CK
Cistatina C
GOT
Colesterol total****)
GPT
LDL cholesterol****)
Uree serică
HDL cholesterol****)
Creatinină serică
Trigliceride****)
info
rmarii
****) se verifică doar la evaluarea de la fiecare 12 luni de la iniţierea tratamentului cu ataluren
EVALUARE CARDIACĂ
(Se completează la evaluarea de la fiecare 12 luni de la iniţierea tratamentului cu Ataluren)
EKG:
1-1 normal
excl
usiv
1-1 anormal (detaliere): ............................ 1-1 Data efectuării:
ecografie cardiacă:
1-1 normală
1-1 anormală
fracţia de ejecţie a VS (valoare):
Data efectuării:
Dest
inat
Notă:
evaluarea cardiacă se va face la fiecare 2 ani înainte de vârsta de 10 ani
după vârsta de 10 ani: evaluarea cardiacă o dată pe an
evaluare cardiacă la apariţia semnelor cardiace (acestea pot fi discrete şi nespecifice: scădere în greutate, tuse, vărsături, ortopnee), de către un specialist cardiolog, pentru tratament de specialitate
pacienţii care au tratament cortizonic necesită o supraveghere mai atentă cardiacă, datorită creşterii în greutate şi al riscului de HTA
evaluarea cardiacă este obligatorie înainte de orice intervenţie chirurgicală majoră şi intraoperator (EKG)
EVALUARE FUNCŢIONALĂ RESPIRATORIE
(Se completează la evaluarea de la fiecare 12 luni de la iniţierea tratamentului cu Ataluren)
Spirometrie (după vârsta de 6 ani, în funcţie de intelect şi cooperare): 1-1 capacitate vitală
volum expirator forţat: %
Data efectuării:
TRATAMENT CORTICOTERAPIC
Tip corticoterapie, doza, de când primeşte tratament: .............................
Reacţii adverse: ......................
Evaluarea Ambulatorie North Star
Nume:
Data nasterii:
Data:
Examinator:
ALTE TRATAMENTE
fizi
ce
medicamente, inclusiv suplimente (vitamina D3, suplimente de calciu), doze, de când primeşte tratament: ...........................................................
1
-
1 ............................................................................
pers
oanelo
r
SE RECOMANDĂ:
[ ]
Continuarea tratamentului cu ATALUREN - doza:
[ ]
Întreruperea tratamentului cu ATALUREN
Medic centru de expertiză/secţie/ambulatoriul de specialitate: Semnătură, parafă:
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Activitate
2
1
0
Scor
1. Sta
Sta vertical, linistit si simetric, fara compensare (cu calcaiele plate si picioarele in pozitie neutra ) pentru minim 3 secunde
Stand linistit, dar cu un anumit grad de compensare (.pe varfuri sau cu picioarele abduse sau cu fundul blocat in
afara/soldul flectat, etc) pentru minim 3 secunde
Nu poate sta linistit sau independent, are nevoia de support (chiar minim)
2. Merge
Merge cu rulaj plantar sau cu picior plat
Mers persistent sau obisnuit pe varfuri, incapabil sa ruleze consistent
Pierderea mersului independent - poate folosi orteze de genunchi- glezna-picior sau merge
pe distante scurte cu asistenta
3. Se ridica de pe scaun
Capabil sa se ridice in picioare, pastrand bratele pliate. Pozitia de plecare este cu soldul si genunchii la 90°, picioarele pe podea/
sprijinite pe o cutie step
Cu ajutor din partea coapselor/ impins in scaun/ intoarcere pe burta sau pozitii de start modificate prin largirea bazei
Incapabil
4. Sta pe un picior - drept
Capabil sa stea vertical in mod relaxat (nu fixat) pentru 3 secunde
Sta dar fie pentru o clipa sau cu trunchiul flectat lateral sau are nevoie de fixare de exp. prin adductia coapselor sau alt
truc
Incapabil
5. Sta pe un picior - stang
Capabil sa stea vertical in mod relaxat (nu fixat) pentru 3 secunde
Sta dar fie pentru o clipa sau cu trunchiul flectat lateral sau are nevoie de fixare de exp. prin adductia coapselor sau alt
truc
Incapabil
6. Urca pe cutia step -
cu dreptul
Pas in fata - nu are nevoie de suport
Urca lateral/ roteste trunchiul/ circumduce soldul sau are
nevoie de sustinere
Incapabil
7. Coboara de pe cutia step - cu
dreptul
Cu fata inainte, coboara controland piciorul de sprijin. Nu are nevoie de
sustinere
Prin lateral, evita coborarea sau are nevoie de sustinere
Incapabil
Data completării Fişei de monitorizare: Anexa 3
8. Urca pe cutia step -
cu stangul
Pas in fata - nu are nevoie de suport
Urca lateral/ roteste trunchiul/ circumduce soldul sau are
nevoie de sustinere
Incapabil
9. Coboara de pe cutia step - cu
stangul
Cu fata inainte, coboara controland piciorul de sprijin. Nu are nevoie de
sustinere
Prin lateral, evita coborarea sau are nevoie de sustinere
Incapabil
10. Ridica capul
In decubit dorsal, capul trebuie sa fie ridicat pe linie mediana. Barbia se misca
catre piept
Capul este ridicat, dar prin flexie laterala sau fara flexia gatului (protractie)
Incapabil
11. Se
ridica in sezand
Incepe in decubit dorsal -
poate folosi o mana/ brat pentru a se impinge
Folosrste doua brate/ se trage
de picioare sau se intoarce catre podea
Incapabil
12. Se
ridica de pe podea
Nu se evidentiaza manevra Gower
Manifesta cel putin una din componentele manevrei Gower descries - in special se intoarce catre podea si/sau foloseste mana (mainile) pe
picioare
a) ARE NEVOIE de
ajutorul extern al obiectelot, de exp. scaun, perete SAU b) Incapabil
Activitate
2
1
0
Scor
13. Sta pe calcaie
Sta clar doar pe calcaie cu ambele picioare in acelasi timp (se accepta sa se miste cativa pasi pentru pastrarea echilibrului)
Flecteaza soldul si ridica doar antepiciorul
Incapabil
14. Sare
Cu ambele picioare in acelasi timp, paraseste solul simultan
Picioarele unul dupa altul (evita) sau nu realizeaza complet
desprinderea cu ambele picioare in acelesi timp
Incapabil
15. Sare pe piciorul derpt
Desprinde antepiciorul si calcaiul de pe sol
Capabil sa indoaie genunchiul si sa ridice calcaiul, fara desprindere de la podea
Incapabil
16. Sare pe piciorul stang
Desprinde antepiciorul si calcaiul de pe sol
Capabil sa indoaie genunchiul si sa ridice calcaiul, fara desprindere de la podea
Incapabil
17.Alearga (10 m)
Ambele picioare parasesc solul (fara faza se dublu sprijin in
timpul alergarii)
,,Alergare Duchenne" / mers rapid
Merge
TOTAL = / 34
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Timpul RFF (de ridicare de la podea):
,
Timpul de alergare/ mers pe 10m:
,
Note:
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Scala pentru Performanţa Membrului Superior pentru DMD 2.0 (PUL)
Nume:
Data testarii: _ _ / _ _ / _ _ _ _
Performanta Membrului Superior pentru DMD 2.0 (PUL pt DMD) - Fisa de lucru
Bratul preferat (folosit la toate testarile):
□
Drept
□
Stang
Extensia cotului ROM: Drept: Stang: exp.: complet = 0° contractura 10° = -10°
Supinatie ROM: Drept:
o
Complet
o
¾
o
½
o
¼
Stang:
o
Complet
o
¾
o
½
o
¼
Itemul de intrare A - incepeti cu A pentru identificarea punctului de pornire pentru testele ulterioare. Incercuiti scorul pentru fiecare item.
NU INCLUDETI IN SCORUL TOTAL
Item
Descriere
0
1
2
3
4
5
6
A
Item de intrare
Nicio functie utila a mainii
Poate folosi mana pentru a tine pixul sau pentru a ridica o moneda sau pentru a conduce un scaun rulant
electric.
Poate ridica 1
sau 2 maini la gura dar nu poate ridica un pahar ce contine o greutate de 200g la gura.
Poate ridica paharul de plastic ce contine o greutate de 200g la gura folosind 1
sau 2 maini.
Poate ridica simultan ambele brate (la inaltimea umarului cu sau fara compensare) adica cotul indoit sau in extensie.
Poate ridica simultan ambele brate deasupra capului doar prin indoirea coatelor (scurtand circumferinta miscarii/ folosind muschii accesori)
Poate abduce simultan ambele brate, intr- un cerc commplet, cu coatele extinse, pana se ating deasupra capului.
Pentru itemul A:
Un scor de 3, 4, 5, 6 la itemul A, incepeti cu itemul 1- pe aceasta pagina Un scor de 1, 2, incepeti cu itemul 7 de pe pagina 2
Nivel inalt: regiunea umarului
Item
Descriere
0
1
2
Scor
1
Scorul de la Itemul de intrare de mai
sus
Abductia umerilor, ambele brate deasupra capului
,,Ridica-ti bratele prin lateral deasupra capului - incearca sa mentii coatele intinse"
Incapabil
Poate ridica simultan ambele brate
deasupra capului
doar prin flexia coatelor (
cu
compensare)
Poate abduce simultan ambele brate, intr-un cerc commplet, cu coatele extinse, pana se ating deasupra capului.
2
Ridica ambele brate la inaltimea umarului (coatele la inaltimea umarului)
,,Ridica-ti bratele la nivelul umerilor"
Incapabil
Poate ridica ambele brate la inaltimea umarului, fie una cate una, fie cu coatele indoite (
cu
compensare
)
Ppoate ridica ambele coate la inaltimea umarului fara compensare
3
Flexia umarului la inaltimea umarului (fara greutati)
,,Intinde mana si atinge mana mea"
Incapabil
Capabil,
cu
compensare
Capabil,
fara
compensare
4
Flexia umarului la inaltimea umarului cu o greutate de 500g
,,Intinde-ti mana si atinge mana mea"
Incapabil
Capabil sa ridice greutatea de 500g
cu compensare
Capabil sa ridice greutatea de 500g
fara compensare
Anexa 4
FORMULAR PENTRU CONSIMŢĂMÂNTUL PACIENTULUI CU DISTROFIE MUSCULARĂ DUCHENNE, CAUZATĂ DE O MUTAŢIE NONSENS LA NIVELUL GENEI DISTROFINEI (nmDMD)
privind tratamentul cu Ataluren (TRANSLARNA)
fizi
ce
Subsemnatul(a) ..........................., cu CI/BI ................................ pacient /părinte/tutore legal al
pers
oanelo
r
copilului .............................. cu
CNP
.................................diagnosticat cu
distrofie musculară Duchenne, cauzată de o mutaţie nonsens la nivelul genei distrofinei (nmDMD)
am fost informat de către ................................. privind tratamentul medical al distrofiei musculare Duchenne cu ataluren (TRANSLARNA).
Translarna este un medicament care conţine substanţa activă ataluren. Translarna este disponibil în 3 concentraţii, fiecare conţinând 125 mg, 250 mg şi 1000 mg de substanţă activă, denumită ataluren. Celelalte componente sunt: polidextroză (E1200), macrogol, poloxamer, manitol (E421), crospovidonă, hidroxietil celuloză, aromă artificială de vanilie (maltodextrină, arome artificiale şi propilen glicol), dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551), stearat de magneziu.
info
rmarii
Translarna se utilizează în tratamentul distrofiei musculare Duchenne care este determinată de un defect genetic specific care afectează funcţia musculară normală.
Translarna se utilizează pentru tratarea pacienţilor cu vârste de 2 ani şi peste, care au capacitatea de a se deplasa.
excl
usiv
Distrofia musculară Duchenne este cauzată de modificări genetice, care conduc la apariţia unei anomalii a unei proteine din muşchi, denumită distrofină, care este necesară pentru funcţionarea adecvată a muşchilor. Translarna activează producerea distrofinei funcţionale şi ajută la funcţionarea corespunzătoare a muşchilor. Acest efect a fost demonstrat în cadrul unor studii clinice care au stat la baza aprobării Translarna de către Agenţia Europeană a Medicamentului pentru distrofia musculară Duchenne cauzată de o mutaţie nonsens la nivelul genei distrofinei.
Dest
inat
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Copilul este posibil să manifeste una sau mai multe dintre următoarele reacţii adverse după ce ia Translarna:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 persoană din 10): cefalee, greaţă, vărsături. Reacţii adverse frecvente (pot afecta mai puţin de 1 persoană din 10): apetit alimentar scăzut, pierdere în greutate, ameţeli, tensiune arterială crescută, tuse, sângerări nazale, constipaţie, diaree, flatulenţă, regurgitaţie, disconfort stomacal, dureri stomacale, erupţii cutanate, dureri de braţe sau picioare, chist renal, urinare cu frecvenţă anormală, urinare involuntară, culoare anormală a urinei, febră, oboseală.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): creşteri ale concentraţiilor de lipide din sânge, creşteri ale rezultatelor testelor funcţiei renale.
Tratamentul cu ataluren (Translarna) nu este indicat la copii cu vârsta sub 2 ani, deoarece nu a fost testat la acest grup de pacienţi.
Tratamentul cu ataluren (Translarna) nu trebuie luat dacă pacientul este alergic la ataluren sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament sau dacă pacientul primeşte tratament cu anumite antibiotice, cum ar fi gentamicină, tobramicină sau streptomicină prin injecţie intravenoasă.
Ataluren (Translarna) poate afecta modul de acţiune al altor medicamente. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră (dacă sunteţi pacient) sau copilul dumneavoastră (cu nmDMD) primiţi sau s-ar putea să primiţi alte medicamente. În special, nu se administrează Translarna cu antibioticele gentamicină, tobramicină sau streptomicină administrate prin injecţie. Acestea pot afecta funcţia renală a copilului.
Spuneţi medicului dacă dumneavoastră (dacă sunteţi pacient) sau copilul dumneavoastră (cu nmDMD) sunteţi în tratament cu oricare dintre următoarele medicamente:
aciclovir prescris pentru tratamentul vărsatului de vânt [varicelă],
fizi
ce
adefovir prescris pentru tratamentul hepatitei B cronice şi/sau al infecţiei cu HIV,
atorvastatină prescris pentru scăderea lipidelor,
benzilpenicilină prescris pentru infecţii severe,
bumetanidă prescris pentru tratamentul sau prevenirea insuficienţei cardiace congestive,
pers
oanelo
r
captopril prescris pentru tratamentul sau prevenirea insuficienţei cardiace congestive,
ciclosporină prescris pentru prevenirea respingerii organului în urma transplantului de organ,
famotidină prescris pentru tratamentul ulcerului duodenal activ, tratamentul bolii de reflux gastroesofagian
furosemid prescris pentru tratamentul sau prevenirea insuficienţei cardiace congestive
metotrexat prescris pentru poliartrită reumatoidă, psoriazis
micofenolat mofetil prescris pentru prevenirea respingerii organului în urma transplantului
info
rmarii
olmesartan prescris pentru hipertensiune arterială esenţială la adulţi
oseltamivir prescris pentru prevenirea gripei
fenobarbital prescris pentru inducerea somnului, prevenirea convulsiilor
pitavastatină prescris pentru scăderea lipidelor
pravastatină prescris pentru scăderea lipidelor
rifampicină prescris pentru tratamentul tuberculozei
rosuvastatină prescris pentru scăderea lipidelor
sitagliptină prescris pentru diabet zaharat de tip 2
excl
usiv
telmisartan prescris pentru tratamentul sau prevenirea insuficienţei cardiace congestive
valsartan prescris pentru tratamentul sau prevenirea insuficienţei cardiace congestive
Aceste medicamente nu au fost testate în asociere cu Translarna şi medicul poate decide să monitorizeze îndeaproape pacientul.
Dest
inat
Se recomandă a se efectua analize ale sângelui înainte de tratamentul cu Translarna şi periodic în timpul tratamentului. Dacă pacientul are orice afecţiune hepatică sau renală, medicul trebuie să verifice periodic funcţiile hepatice şi renale. Medicul va analiza concentraţiile lipidelor din sânge (grăsimi, precum colesterolul şi trigliceridele) şi funcţia renală o dată la 6 până la 12 luni. Medicul va monitoriza tensiunea arterială o dată la 3 până la 6 luni, în cazul în care copilul ia un medicament corticosteroid.
Pentru o supraveghere atentă a stării de sănătate a copilului aflat în tratament, a eficienţei şi a posibilelor reacţii adverse ale terapiei cu Translarna, am obligaţia de a mă prezenta lunar la medicul curant în primele 6 luni şi apoi pentru o vizită de control într-un Centru de expertiză Duchenne, şi să respect protocolul de tratament şi supraveghere, aşa cum a fost publicat şi explicat mie de către medic, sau ori de câte ori apar modificări în evoluţia stării de sănătate a copilului meu (dacă sunt părinte/tutore legal) sau a mea (dacă sunt pacient), sau la solicitarea medicului curant sau a medicului coordonator din Centrul de Expertiză.
În situaţia în care în mod nejustificat nu voi respecta obligaţiile asumate, inclusiv de a mă prezenta sistematic la controalele periodice stabilite prin protocolul terapeutic pentru distrofia musculară Duchenne determinată de o mutaţie non-sens la nivelul genei distrofinei, care mi-au fost comunicate de către medicul curant sau medicul coordonator din Centrul de expertiză, aceştia au dreptul de a exclude copilul meu din acest program de tratament - aşa cum este stipulat în PROTOCOLUL TERAPEUTIC AL BOLNAVILOR CU DISTROFIE MUSCULARĂ DUCHENNE aprobat prin
ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi în REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a Comisiei de Experţi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru implementarea Subprogramului de tratament al bolnavilor cu distrofie musculară Duchenne din cadrul Programului naţional de boli rare.
În cazul în care evoluţia clinică este nefavorabilă (pierderea totală a capacităţii de deplasare - menţinută mai mult de 6 luni) medicul curant, împreună cu medicul coordonator pot opta pentru întreruperea tratamentului cu ataluren.
fizi
ce
Sunt de acord să respect condiţiile de includere în Sub-Programul Naţional de Tratament al Distrofiei Musculare Duchenne în vederea iniţierii tratamentului cu: ATALUREN (TRANSLARNA).
pers
oanelo
r
Înainte de a începe tratamentul, mă voi prezenta împreună cu copilul meu la medicul curant în vederea instructajului efectuat de medic şi asistenta medicală privind modul de administrare.
Data: Pacient
Semnătura:
Părinte/Tutore legal:
info
rmarii
Semnătura:
Medic curant: Medic coordonator Centru de Expertiză:
excl
usiv
Dest
inat
Semnătura: Semnătura
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 240 cod (L01XC14): DCI TRASTUZUMAB EMTANSINUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 240 cod (L01XC14): DCI TRASTUZUMAB EMTANSINUM
fizi
ce
Indicaţii:
Trastuzumab emtansine
ca monoterapie, este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar HER2-pozitiv:
pers
oanelo
r
metastatic sau local avansat inoperabil, care au urmat anterior tratament cu trastuzumab şi un taxan*), separat sau în asociere. Pacienţii trebuie:
să fi urmat anterior tratament pentru boală metastatică sau local avansată, sau
să fi dezvoltat o recurenţă a bolii în timpul tratamentului adjuvant sau în intervalul a şase luni de la terminarea tratamentului adjuvant.
info
rmarii
incipient - in cazul tratamentului adjuvant al pacientilor adulti care prezinta boala invaziva reziduala la nivel mamar si/sau al ganglionilor limfatici, dupa tratamentul neoadjuvant bazat pe taxani si terapie tintita anti-HER2.
*) Sau orice alt chimioterapic, conform practicii clinice din România.
Criterii de includere:
vârstă peste 18 ani;
ECOG 0-2;
excl
usiv
FEVS 2: 50%.
pacienţi cu rezultat IHC 3+ sau test pozitiv la testarea de tip hibridizare in situ (ISH) pentru Her2, care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
stadiu metastatic, linia a doua de tratament pentru pacienţii care au progresat în urma primei linii bazată pe trastuzumab.
Dest
inat
stadiu metastatic, linia a treia sau ulterioară, pentru pacienţii care nu au primit trastuzumab-emtasine în liniile anterioare.
neoplasm mamar local avansat inoperabil.
boala în evoluţie locoregională sau la distanţă, inoperabilă, în cursul tratamentului adjuvant sau în intervalul a şase luni de la terminarea tratamentului adjuvant bazat pe Trastuzumab.
boala invaziva reziduala la nivel mamar si/sau al ganglionilor limfatici, dupa tratamentul neoadjuvant bazat pe taxani si terapie tintita anti-HER2.
Criterii de excludere/întrerupere definitivă/temporară (la latitudinea medicului curant):
pacienţi la care a fost întreruptă definitiv administrarea trastuzumab din cauza apariţiei reacţiilor adverse legate de perfuzie (IRR)
afecţiuni cardiace importante (pacienţii cu antecedente de infarct miocardic, angină pectorală care a necesitat tratament medical, cei care au avut sau au ICC simptomatică, alte cardiomiopatii, aritmie cardiacă care necesită tratament medical, boală valvulară cardiacă semnificativă clinic, hipertensiune arterială slab controlată şi exudat pericardic semnificativ din punct de vedere hemodinamic)
sarcină/alăptare;
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Pacienţi diagnosticaţi cu BPI sau pneumonită sub tratamentul cu TDM1
Pacienţi cunoscuţi cu hiperplazie regenerativă nodulară a ficatului.
Durata tratamentului:
până la progresie sau apariţia unor efecte secundare care depăşesc beneficiul terapeutic pentru stadiul metastatic sau local avansat inoperabil, respective 14 cicluri in total, cu exceptia cazurilor de recurenta a bolii sau toxicitati inacceptabile pentru stadiul incipient
Schema terapeutică:
Doza recomandată de trastuzumab emtasine este de 3,6 mg/kg greutate corporală, administrată sub formă de perfuzie intravenoasă la fiecare 3 săptămâni (ciclu de tratament la 21 zile), conform instrucţiunilor din RCP produsului.
fizi
ce
Modificarea dozei
Tratarea reacţiilor adverse simptomatice poate necesita întreruperea temporară, reducerea dozei sau întreruperea definitivă a tratamentului cu Trastuzumab emtasine, conform instrucţiunilor din RCP produsului.
pers
oanelo
r
După ce s-a efectuat o reducere de doză nu se poate relua creşterea dozei de Trastuzumab emtasine.
Scheme de reducere a dozei
Schema de reducere a dozei (Doza iniţială este de 3.6 mg/kg)
Doza care va trebui administrată
Prima reducere a dozei
3 mg/kg
A doua reducere a dozei
2.4 mg/kg
Necesitatea reducerii în continuare a dozei
Întreruperea tratamentului
info
rmarii
Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul transaminazelor crescute (AST/ALT)
Gradul 2 (mai mare sau egal cu 2,5 până la :: 5 x LSN
Gradul 3 (mai mare ca 5 până la :: 20 x LSN)
Gradul 4 (mai mare ca 20 x LSN)
Nu este necesară modificarea dozei
Nu se va administra trastuzumab emtasine până când AST/ALT revine la grad :S 2 (> 2,5 până la < 5 x LSN; apoi se va reduce
doza)
Se va întrerupe administrarea trastuzumab emtasine
excl
usiv
Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul hiperbilirubinemiei:
Gradul 2 (< > 1,5 până la :: 3 X LSN)
Gradul 3 (< > 3 până la :: 10 X LSN)
Gradul 4 (< 10 X LSN)
Nu se va administra trastuzumab emtasine
Nu se va administra trastuzumab emtasine
Se va întrerupe administrarea
până când valoarea bilirubinei totale revine la grad f 1 (> LSN până la 1,5 x
până când valoarea bilirubinei totale revine la grad :S 1 (> LSN până la 1,5 x
trastuzumab emtasine
LSN). Nu este necesară modificarea dozei.
LSN); apoi se va reduce doza
Dest
inat
Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul trombocitopeniei:
Gradul 3
(Numărul trombocitelor: 25000 până la < 50000/mm3)
Gradul 4
(Numărul trombocitelor: < 25.000/mm3)
Nu se va administra trastuzumab emtasine până când numărul trombocitelor revine la grad :S 1 (de exemplu numărul trombocitelor 2: 75000/mm3). Nu este necesară modificarea
dozei.
Nu se va administra trastuzumab emtasine până când numărul trombocitelor revine la grad < 1 (de exemplu numărul trombocitelor 2: 75.000/mm3); şi apoi se va
reduce doza.
Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul disfuncţiei ventriculare stângi
FEVS < 40%
FEVS > 45%
FEVS 40% până la :: 45% şi scăderea este <
10% puncte sub valoarea iniţială
FEVS 40% până la :: 45% şi scăderea este � 10% puncte sub valoarea iniţială
ICC
simptoma tică
Nu se va administra
Se va continua
Se va continua
Nu se va administra
Se va
trastuzumab emtasine. Se va
tratamentul cu
tratamentul cu
trastuzumab emtasine. Se va
întrerupe
repeta evaluarea FEVS într-
trastuzumab
trastuzumab emtasine.
repeta evaluarea FEVS într-un
administra
un interval de 3 săptămâni. Dacă se confirmă valoarea
emtasine.
Se va repeta evaluarea FEVS într-un interval de
interval de 3 săptămâni. Dacă valoarea FEVS nu a revenit cu
rea trastuzuma
FEVS < 40%, se va întrerupe administrarea trastuzumab
3 săptămâni.
10% puncte din valoarea iniţială, se va întrerupe
b emtasine.
emtasine.
administrarea trastuzumab emtasine.
Neuropatie periferică
Administrarea trastuzumab emtasine trebuie întreruptă temporar la pacienţii care prezintă neuropatie periferică de grad 3 sau 4 până la revenirea la :S gradul 2. La reluarea administrării se poate lua în considerare o reducere a dozei conform schemei de reducere a dozei.
Pacienţi vârstnici
fizi
ce
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu vârsta 2: 65 de ani. Nu sunt date suficiente pentru a stabili siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu vârsta 2: 75 de ani, deoarece datele provenite de la acest subgrup sunt limitate. Analizele farmacocinetice populaţionale indică faptul că vârsta nu are un efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii trastuzumab emtasine.
Pacienţii cu insuficienţă renală
pers
oanelo
r
Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. O potenţială necesitate de ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu poate fi determinată din cauza datelor insuficiente şi de aceea, pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost studiate. Nu se pot face recomandări specifice privind dozele.
info
rmarii
IV. Întreruperea tratamentului
În cazul progresiei bolii (răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice periodic). Se recomandă întreruperea tratamentului conform schemelor de modificare a dozei din RCP a produsului, precum şi în următoarele situaţii:
sarcina/alăptare;
decizia medicului oncolog curant
excl
usiv
decesul pacientului
VII. Monitorizare:
Funcţia cardiacă trebuie evaluată la iniţierea tratamentului şi monitorizată pe parcursul acestuia, ori de câte ori este nevoie, inclusiv după încheierea tratamentului.
Evaluare imagistică periodică
Dest
inat
VIII. Prescriptori:
medicii din specialitatea oncologie medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 242 cod (B01AC24): DCI TICAGRELOR se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 242 cod (B01AC24): DCI TICAGRELOR
Indicaţii
fizi
ce
DCI Ticagrelorum este indicat pentru prevenirea evenimentelor aterotrombotice la pacienţii adulţi cu:
sindrom coronarian acut, trataţi prin proceduri intervenţionale percutane, numai după implantarea unei proteze endovasculare (stent) sau
pers
oanelo
r
istoric de infarct miocardic (IM), tratat prin implantarea unei proteze endovasculare (stent), cu risc crescut de apariţie a unui eveniment aterotrombotic, în continuarea tratamentului cu Brili ue 90 mg sau alt inhibitor al receptorilor ADP sau în cursul unui an după oprirea tratamentului anterior cu un inhibitor al receptorilor ADP.
Criterii de includere
Vârstă peste 18 ani;
info
rmarii
Pacienţi cu sindrom coronarian acut [angină instabilă, infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI) sau infarct miocardic cu supradenivelare de ST (STEMI)], trataţi prin proceduri intervenţionale percutane care s-au asociat cu implantarea unei proteze endovasculare (stent coronarian);
Pacienţi cu istoric de IM, trataţi prin implantarea unei proteze endovasculare (stent) de cel puţin un an şi risc crescut de apariţie a unui eveniment aterotrombotic, când este necesară continuarea tratamentului.
excl
usiv
Contraindicaţii şi precauţii de administrare
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
Sângerare patologică activă;
Antecedente de hemoragii intracraniene;
Insuficienţă hepatică severă;
Dest
inat
Administrarea concomitentă a ticagrelor cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, claritromicină, nefozodonă, ritonavir şi atazanavir), deoarece administrarea concomitentă poate determina creşterea marcată a expunerii la ticagrelor.
Durata tratamentului
Tratamentul iniţiat cu ticagrelor comprimate de 90 mg se administrează timp de 12 luni de la evenimentul coronarian acut asociat cu implantarea unei proteze endovasculare, cu excepţia cazului în care întreruperea administrării este indicată clinic.
Tratamentul cu ticagrelor comprimate de 60 mg se administrează atunci când este necesară continuarea terapiei, după 12 luni, la pacienţii cu istoric de IM şi proteză endovasculară (stent), care
- în urma evaluării medicului specialist - prezintă risc crescut pentru noi evenimente aterotrombotice (de exemplu, pacienţii cu boală multivasculară, cu diabet zaharat, cu boli cronice de rinichi, cu mai mult de 1 IM sau cu vârsta peste 65 ani). Durata recomandata a tratamentului cu ticagrelor comprimate de 60 mg este de până la 3 ani.
Tratament
După iniţierea cu o doză unică de încărcare de 180 mg (două comprimate de 90 mg), tratamentul cu ticagrelor se continuă cu 90 mg de două ori pe zi, timp de 12 luni
Doza de ticagrelor recomandată pentru continuarea tratamentului la pacienţii cu istoric de IM peste 12 luni, trataţi prin implantarea unei proteze endovasculare (stent), este de 60 mg de două ori pe zi. Tratamentul poate fi început, fără perioadă de întrerupere, în continuarea tratamentului iniţial de un an cu Brili ue 90 mg sau cu alt inhibitor al receptorilor de adenozin difosfat (ADP), la pacienţii cu
istoric de IM, cu risc crescut de apariţie a unui eveniment aterotrombotic. De asemenea, tratamentul poate fi iniţiat într-o perioadă de până la 2 ani după IM sau în cursul unui an după oprirea tratamentului anterior cu un inhibitor al receptorilor ADP.
Pacienţii care utilizează ticagrelor trebuie să utilizeze zilnic şi acid acetilsalicilic (AAS) în doză mică, cu excepţia cazurilor în care există contraindicaţii specifice ale AAS.
Tratamentul se prescrie pentru 28 de zile, conform legislaţiei în vigoare (o cutie conţine 56 comprimate, care asigură necesarul de tratament pentru 28 de zile).
Monitorizare
fizi
ce
Tratamentul cu ticagrelor nu necesită monitorizare de laborator.
pers
oanelo
r
În vederea identificării riscului crescut de apariţie a unui eveniment aterotrombotic, pacienţii cu istoric de IM vor fi reevaluaţi la 12 luni de la evenimentul coronarian acut asociat cu implantarea unei proteze endovasculare (stent) sau în cursul unui an după oprirea tratamentului anterior cu un inhibitor al receptorilor ADP.
Prescriptori
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Iniţierea tratamentului se face de către medicii in specialitatea cardiologie, chirurgie cardiovasculară şi chirurgie vasculară. Continuarea tratamentului se face de către medicii specialişti (cardiologi sau medicină internă) sau de către medicii de familie, pe baza scrisorii medicale eliberate de către medicii din specialitatile mai sus mentionate."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 243 cod (L01XX45): DCI CARFILZOMIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 243 cod (L01XX45): DCI CARFILZOMIBUM
-
DEFINIŢIA AFECŢIUNII:
fizi
ce
Mielomul multiplu (MM)
-
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL SPECIFIC
pers
oanelo
r
În combinaţie cu lenalidomidă şi dexametazonă , şi respectiv în combinaţie numai dexametazonă pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu la care s-a administrat anterior cel puţin o linie terapeutică.
Indicat în combinaţii terapeutice conform ghidurilor ESMO si NCCN actualizate
CRITERII DE EXCLUDERE
hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
info
rmarii
sarcină şi alaptarea
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE:
DOZA DE ADMINISTRAT
se calculează pe suprafaţa corporeală până la maxim 2,2 m
2
;
excl
usiv
pacienţii cu o suprafaţă corporală mai mare de 2,2 m
2
vor primi doza calculată pentru 2,2 m
2
; nu se ajustează doza pentru modificări ale greutăţii mai mici sau egale cu 20%.
Carfilzomibum în combinaţie cu lenalidomidă si cu dexametazonă
Dest
inat
Un ciclul terapeutic are 28 zile.
Carfilzomib:
PEV 10 minute, 2 zile consecutive în fiecare săptămână, pentru 3 săptămâni (ziua 1+2, 8+9,
15+16); urmează 12 zile pauză (ziua 17 - 28) .
Se începe cu o doză de 20 mg/m
2
(maxim = 44 mg) în ciclul 1, ziua 1+2; dacă este tolerată, doza se creşte în ziua 8 a ciclului 1 la 27 mg/m
2
(maxim = 60 mg)
În ciclurile 2-12 de tratament, se administrează 27 mg/m
2
pentru fiecare din cele 6 administrări/ciclu
Începand cu ciclul 13 de tratament, dozele de carfilzomib din ziua 8 şi 9 nu se mai administrează
Lenalidomida:
se administrează în doză de 25 mg pe cale orală, în zilele 1-21
Se va avea în vedere reducerea în funcţie de necesităţi a dozei iniţiale de lenalidomidă conform recomandărilor din varianta actuală a rezumatului caracteristicilor produsului pentru lenalidomidă, de exemplu în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală la începutul tratamentului
Dexametazona:
40 mg oral sau intravenos în zilele: 1,8,15,22 ale ciclului de 28 zile.
Trebuie administrată cu 30 minute - 4 ore înainte de carfilzomib
fizi
ce
Tratamentul se continuă până la progresia bolii sau până cand apar toxicităţi inacceptabile. Tratamentul cu Carfilzomib în asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă pentru o perioadă mai mare de 18 cicluri trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a raportului beneficiu-risc.
Carfilzomibum în combinatie cu dexametazonă
pers
oanelo
r
Un ciclul terapeutic are 28 zile.
Carfilzomib:
PEV 30 minute, 2 zile consecutive în fiecare săptămână,pentru 3 săptămâni (ziua 1+2, 8+9,
15+16); urmează 12 zile pauză (ziua 17 - 28) .
Se începe cu o doza de 20 mg/m
2
(maxim = 44 mg) în ciclul 1, ziua 1+2; dacă este tolerată, doza se creşte în ziua 8 a ciclului 1 la 56 mg/m
2
(maxim = 123 mg)
info
rmarii
Dexametazona
:
20 mg oral sau intravenos în zilele: 1+2, 8+9, 15+16, 22+23 ale ciclului de 28 zile.
Trebuie administrată cu 30 minute - 4 ore înainte de carfilzomib.
Tratamentul se continuă până la progresia bolii sau până când apar toxicităţi inacceptabile.
Tratament complementar
:
excl
usiv
Profilaxie antivirală - pentru reducerea riscului reactivării herpes zoster
Se recomandă profilaxia antitrombotica - după evaluarea riscurilor şi în funcţie de statusul pacientului
Hidratare şi monitorizare hidro-electrolitică
Dest
inat
Hidratare adecvată înainte de administrarea dozei în cazul ciclului 1 de tratament, în special la pacienţii cu risc crescut de sindrom de liză tumorală sau toxicitate renală.
Se recomandă hidratare atât oral (30 ml/kg/zi timp de 48 ore înainte de ziua 1 din ciclul 1) cât şi intravenos (250-500 ml de lichide adecvate înainte de administrarea fiecarei doze din ciclul 1)
Se administrează suplimentar 250-500ml de lichide intravenoase, dupa necesităţi, după administrarea carfilzomibului în ciclul 1.
Hidratarea orala şi/sau intravenoasa trebuie continuată, în funcţie de necesităţi, în ciclurile subsecvente.
Toti pacienţii se monitorizeaza pentru evitarea încărcării hidrice; volumul total al fluidelor administrate se ajustează în funcţie de starea clinică la pacienţii cu insuficienţă cardiacă la momentul
începerii tratamentului sau la care există riscul apariţiei insuficienţei cardiace Nivelele potasiului seric trebuie monitorizate lunar, sau mai frecvent in funcţie de:
datele clinice
nivelele măsurate înaintea începerii tratamentului
terapia concomitentă utilizată
comorbidităţi
MODIFICĂRI DE DOZĂ.
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Poate fi necesară reducerea sau întreruperea dozei, în funcţie de gradul reacţiilor adverse apărute pe parcursul terapiei hematologice sau nonhematologice.
Toxicitate hematologică
Măsură recomandată
anterioare şi se are în vedere următoarea doză mai mică pentru reiniţierea tratamentului cu carfilzomib
a
consecutive > 38,0°C pe durata a 2 ore
reiniţierea tratamentului cu carfilzomib
Toxicitate nehematologică (renală)
Măsură recomandată
pct. 4.4)
după efectuarea dializei
Alte tipuri de toxicitate nehematologică
Măsură recomandată
următoarea doză mai mică
a
Număr absolut de neutrofile < 0,5 x 10
9
/l (vezi pct. 4.4)
Se întrerupe administrarea
Dacă nivelul revine la 2: 0,5 x 10
9
/l, se continuă cu aceeaşi doză
Pentru scăderi ulterioare < 0,5 x 10
9
/l, se respectă recomandările
Neutropenie febrilă
Număr absolut de neutrofile < 0,5 x 10
9
/l şi temperatura corporală măsurată la nivel bucal > 38,5°C sau două măsurători
Se întrerupe administrarea
Dacă numărul absolut de neutrofile revine la nivelul iniţial şi dacă febra dispare, se reia tratamentul cu aceeaşi doză
Număr de trombocite < 10 x 10
9
/l sau semne de sângerare cu trombocitopenie (vezi pct. 4.4)
Se întrerupe administrarea
Dacă nivelul revine 2: 10 x 10
9
/l şi/sau sângerarea este controlată se continuă cu aceeaşi doză
Pentru scăderi ulterioare < 10 x 10
9
/l, se respectă recomandările anterioare şi se are în vedere următoarea doză mai mică pentru
Nivel al creatininei serice 2: 2 x nivelul iniţial sau
Clearance al creatininei < 15 ml/min (sau clearance-ul creatininei scade :S 50% faţă de nivelul iniţial) sau necesitatea iniţierii dializei (vezi
Se întrerupe administrarea şi se continuă monitorizarea funcţiei renale (creatinina serică sau clearance al creatininei)
Tratamentul cu carfilzomib se reia când îmbunătăţirea funcţiei renale atinge un nivel în limita a 25% faţă de iniţial; se reiniţiază tratamentul cu următoarea doză mai mică
a
La pacienţii dializaţi trataţi cu Kyprolis, doza trebuie administrată
Toate celelalte tipuri de toxicitate nehematologică de grad 3 sau 4 (vezi pct. 4.4)
Se opreşte tratamentul până la remisiunea acestora sau până la revenirea la nivelul iniţial
Se are în vedere reiniţierea următorului tratament planificat cu
excl
usiv
Dest
inat
Treptele de reducere a Carfilzomibum:
Regim
Doză de carfilzomib
Prima reducere de
doză
A doua reducere de
doză
A treia reducere de doză
Carfilzomibum + lenalidomida +
dexametazona
27mg/m
2
20mg/m
2
15mg/m
2
-
Carfilzomibum +
dexametazona
56mg/m
2
45mg/m
2
36mg/m
2
27mg/m
2
a
Durata perfuziei cu carfilzomibum rămâne neschimbata pe perioada reducerii dozei. Dacă simptomatologia nu se rezolva, carfilzomibul se întrerupe.
-
MONITORIZARE:
la iniţierea terapiei şi periodic (fie lunar, fie la aprecierea medicului):
criteriile IMWG de evaluare a bolii
examen clinic
electrocardiograma; consult cardio-vascular (dacă se impune)
hemoleucograma completă
coagulogramă
probe hepatice (transaminaze, bilirubina)
fizi
ce
probe renale
electroliti
pers
oanelo
r
PRECAUŢII ŞI ATENŢIONĂRI:
afecţiuni cardiace
pacienţii cu semne/simptome de insuficienta cardiacă cls III/IV NYHA, cu istoric recent de infarct miocardic (în ultimele 4 luni), şi pacienţii cu angină sau aritmii necontrolate trebuiesc evaluaţi cardiologic înaintea începerii tratamentului pentru optimizarea statusului (atenţie particulară pe tensiunea arteriala şi managementul lichidelor); ulterior, trebuiesc trataţi cu grijă, rămânănd sub strictă observaţie .
info
rmarii
riscul de insuficienţă cardiaca este mai mare la pacienţii peste 75 ani
se opreşte carfilzomibum în cazul evenimentelor adverse gr 3 si 4 până la recuperare; se reia cu o doză redusa în funcţie de evaluarea risc/beneficiu
nu se poate exclude prelungirea intervalului QT
tromboembolismul venos - pacienţii cu risc sau cu antecedente trebuiesc atent monitorizaţi; tromboprofilaxie
excl
usiv
toxicitate hepatica şi renala - evaluare iniţiala şi monitorizare ulterioara a probelor hepatice şi renală
metode contraceptive pentru femeile la vârsta fertilă
Dest
inat
REACTII ADVERSE
:
toxicitate cardiacă: insuficienţă cardiaca; infarct miocardic; ischemie miocardică; hipertensiune arteriala
toxicitate pulmonara: dispnee; hipertensiune pulmoara;infecţii
toxicitatea renala: insuficienţă renală acută
toxicitate hepatica
toxicitate hematologica: trombocitopenie şi hemoragii
evenimente tromboembolice venoase
sindrom de liză tumorală
reacţii alergice legate de perfuzie
CRITERII DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE
Definiţia răspunsului terapeutic, elaborată de către Grupul Internaţional de Lucru pentru Mielom în anul 2006 a fost modificată recent (Tabel nr.1):
Tabel nr. 1
Subcategorie de răspuns
Criterii de răspuns
CR molecular
CR plus ASO-PCR negative, sensibilitate 10
-5
CR imunofenotipic
CR strict plus
Absenţa PC cu aberaţii fenotipice (clonale) la nivelul MO, după analiza unui număr total minim de 1 milion de celule medulare prin citometrie de flux multiparametric (cu > 4
culori)
CR strict (sCR)
CR conform definiţiei de mai jos plus Raport normal al FLC şi
Absenţa PC clonale, evaluate prin imunohistochimie sau citometrie de flux cu 2 - 4 culori
CR
Rezultate negative la testul de imunofixare în ser şi urină şi Dispariţia oricăror plasmocitoame de la nivelul ţesuturilor moi şi
:: 5% PC în MO
VGPR
Proteina M decelabilă prin imunofixare în ser şi urină, dar nu prin electroforeză sau
Reducere de cel puţin 90% a nivelurilor serice de protein M plus Protein M urinară < 100 mg/24 ore
PR
Reducere
>
a proteinei M serice şi reducerea proteinei M urinare din 24 ore cu
>
90% sau până la < 200 mg în 24 ore
Dacă proteina M serică şi urinară nu sunt decelabile este necesară o reducere
>
50% a diferenţei dintre nivelurile FLC implicate şi cele neimplicate, în locul criteriilor care reflectă statusul proteinei M.
Dacă proteina M serică şi urinară nu sunt decelabile, iar testul lanţurilor uşoare libere este nedecelabil, o reducere
>
50% a PC este necesară în locul proteinei M, dacă procentul iniţial al PC din MO a fost
>
30%
Pe lângă criteriile enumerate mai sus, este necesară o reducere
>
50% a dimensiunilor plasmocitoamelor de la nivelul ţesuturilor moi, dacă acestea au fost iniţial prezente.
fizi
ce
pers
oanelo
r
PC = plasmocite; MO = măduvă osoasă; CR = răspuns complet; VGPR = răspuns parţial foarte bun; PR = răspuns parţial; ASO-PCR = reacţia în lanţ a polimerazei, specifică anumitor alele; FLC = lanţuri uşoare libere.
info
rmarii
PRESCRIPTORI
Medici specialisti hematologi
excl
usiv
Dest
inat
Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 246 cod (A10BD21): DCI COMBINAŢII (SAXAGLIPTIN + DAPAGLIFLOZINUM) se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 246 cod (A10BD21): DCI COMBINAŢII (SAXAGLIPTIN + DAPAGLIFLOZINUM)
fizi
ce
Criterii de includere în tratamentul specific
Combinaţia saxagliptin şi dapagliflozin într-un singur comprimat este indicat la pacienţii adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste, cu diabet zaharat de tip 2:
pers
oanelo
r
pentru îmbunătăţirea controlului glicemic atunci când metformin şi/sau sulfoniluree (SU) şi unul din monocomponentele combinaţiei (gliptin sau dapagliflozin) nu asigură un control adecvat al glicemiei,
atunci când sunt deja trataţi cu combinaţia liberă de dapagliflozin şi saxagliptin.
Doze şi mod de administrare
info
rmarii
Doza recomandată este un comprimat cu 5 mg saxagliptin/10 mg dapagliflozin o dată pe zi. Atunci când este utilizat în asociere cu un secretagog al insulinei, cum este o sulfoniluree, se poate lua în considerare utilizarea unei doze mai mici de secretagog al insulinei pentru a reduce riscul hipoglicemiei.
Monitorizarea şi evaluarea eficienţei terapiei se realizează după cum urmează:
de către medicul prescriptor, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza parametrilor clinici şi paraclinici;
clinic: toleranţa individuală, semne şi simptome de reacţie alergică, evaluarea funcţiei renale sau alte evaluări clinico-biochimice, acolo unde situaţia clinică o impune;
excl
usiv
prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.
Contraindicaţii
Dest
inat
Combinaţia saxagliptin şi dapagliflozin într-un singur comprimat este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi sau antecedente de reacţie de hipersensibilitate gravă, inclusiv reacţie anafilactică, şoc anafilactic şi angioedem la administrarea oricărui inhibitor al dipeptidil peptidazei 4 (DPP4) sau inhibitor al co-transportorului 2 de sodiu- glucoză (SGLT2)
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Generale
Combinaţia saxagliptin şi dapagliflozin nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
Pancreatită acută
:
Utilizarea inhibitorilor DPP4 a fost asociată cu un risc de dezvoltare a pancreatitei acute. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomele caracteristice pancreatitei acute;
Monitorizarea funcţiei renale
Eficacitatea dapagliflozin este dependentă de funcţia renală. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale, după cum urmează:
Înainte de iniţierea acestui medicament şi apoi cel puţin o dată pe an
Înainte de iniţierea tratamentului concomitent cu medicamente care pot reduce funcţia renală şi ulterior periodic.
În cazul pacienţilor cu funcţie renală redusă aproape de insuficienţă renală moderată, cel puţin de 2 - 4 ori pe an. Tratamentul cu această combinaţie - saxagliptin şi dapagliflozin nu trebuie initiat la pacienti cu o rata a filtrarii glomerulare (RFG), RFG < 60 ml/minut şi trebuie întrerupt la pacienţii cu valori ale RFG aflate persistent < 45 ml/minut.
Utilizarea la pacienţi cu risc de depleţie volemică, hipotensiune arterială şi/sau dezechilibre electrolitice
fizi
ce
Din cauza mecanismului de acţiune al dapagliflozin, combinaţia - saxagliptin şi dapagliflozin, creşte diureza, efect asociat cu o reducere modestă a tensiunii arteriale Nu se recomandă utilizarea acestui medicament la pacienţi cu risc de depleţie volemică (de exemplu, în tratament cu diuretice de ansă) sau care prezintă depleţie volemică, de exemplu, din cauza unei afecţiuni acute (cum sunt afecţiuni acute gastrointestinale cu greaţă, vărsături sau diaree).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
pers
oanelo
r
Combinaţia - saxagliptin şi dapagliflozin poate fi utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată trebuie evaluaţi înainte de iniţierea tratamentului şi în timpul tratamentului. Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă
Cetoacidoza diabetică
info
rmarii
Cazuri rare de cetoacidoză diabetică (CAD), inclusiv cazuri ameninţătoare de viaţă, au fost raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă la pacienţii aflaţi în timpul tratamentul cu inhibitori SGLT2, inclusiv dapagliflozin. Pacienţii trebuie evaluaţi imediat pentru cetoacidoză dacă prezintă simptome, indiferent de concentraţia glucozei în sânge.
Întreruperea tratamentului:
decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu combinaţia saxagliptin şi dapagliflozin va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza protocolului terapeutic iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 249 cod (L01XC19): DCI BLINATUMOMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 249 cod (L01XC19): DCI BLINATUMOMABUM
fizi
ce
INDICAŢII: leucemie acută limfoblastică (LAL) CRITERII INCLUDERE ÎN TRATAMENT:
pers
oanelo
r
Copii şi adolescenţi cu vârsta de minim 1 an cu
leucemie acută limfoblastică cu precursor de celulă B şi cromozom Philadelphia negativ, CD19 pozitivă
, refractară sau recidivată după administrarea a cel puţin două tratamente anterioare sau recidivată după transplantul alogen de celule stem hematopoietice.
Pacienţii
adulţi
cu
leucemie acută limfoblastică cu precursor de celulă B, refractară sau recidivantă, cu cromozom Philadelphia negativ, CD19 pozitivă
Pacienţi
adulţi
cu
leucemie acută limfoblastică cu precursor de celulă B, cu cromozom Philadelphia negative, CD19 pozitivă în prima sau a doua remisie completă cu boala minimă reziduală (MRD) mai mare sau egală cu 0,1%
CONTRAINDICAŢII:
info
rmarii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Alăptare (în timpul şi cel puţin 48 ore după încheierea tratamentului)
TRATAMENT
Tratamentul se iniţiază sub îndrumarea şi supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul bolilor hematologice
excl
usiv
La iniţierea tratamentului se recomandă spitalizarea pentru cel puţin primele 9 zile în cazul ciclului 1 şi pentru cel puţin primele 2 zile din ciclul al 2-lea
La iniţierea tratamentului pentru boala minimă reziduală se recomandă spitalizarea pentru cel puţin primele 3 zile în cazul ciclului 1 şi primele 2 zile ale ciclurilor următoare
Dest
inat
La pacienţii cu antecedente/prezenţa unei patologii relevante de sistem nervos central (SNC), se recomandă spitalizarea pentru minimum primele 14 zile în cazul ciclului 1; durata spitalizării din ciclul 2 se stabileşte pe baza toleranţei din primul ciclu, fiind de minimum 2 zile; se recomandă prudenţă deoarece s-au înregistrat cazuri de apariţie tardivă a evenimentelor neurologice în al 2-lea ciclu
Pentru toate ciclurile subsecvente la iniţiere şi reiniţiere (ex: întreruperea tratamentului timp de 4 ore sau mai mult) se recomandă supravegherea de către un medic cu experienţă/spitalizare
Doze şi mod de administrare:
LLA cu precursor de celulă B, refractară sau recidivată, cu cromozom Philadelphia negativ
Pacienţii pot primi 2 cicluri de tratament
Un singur ciclu de tratament constă din 28 de zile (4 săptămâni) de perfuzie continuă
Ciclurile de tratament sunt separate printr-un interval fără tratament de 14 zile (2 săptămâni)
Pacienţii care au obţinut o remisiune completă (RC/RCh*) după 2 cicluri de tratament pot primi pe baza unei evaluări individuale a raportului risc/beneficiu, până la 3 cicluri suplimentare de tratament de consolidare
RC (remisiune completă): :S 5% blasti în măduva osoasă, fără semne de boală şi recuperare completă a numărătorilor sanguine (Trombocite > 100.000/mmc şi neutrofile > 1.000/mmc)
RCh* (remisiune completă cu recuperare hematologică parţială): :S 5% blasti în măduva osoasă, fără semne de boală şi recuperare parţială a numărătorilor sanguine (Trombocite > 50.000/mmc şi neutrofile > 500/mmc)
Sacii de perfuzie se pregătesc pentru administrare timp de 24, 48, 72 sau 96 ore conform instrucţiunilor din RCP-ul produsului
Doza recomandată
este în funcţie de greutatea pacientului:
Greutate corporală pacient
Ciclul 1
Ciclurile ulterioare
Zilele 1 - 7
Zilele 8 - 28
Zilele 29 - 42
Zilele 1 - 28
Zilele 29 - 42
Mai mare de sau egală cu 45 kg
(doză fixă)
9 mcg/zi în perfuzie continuă
28 mcg/zi în perfuzie continuă
Interval de 14 zile fără tratament
28 mcg/zi în perfuzie continuă
Interval de
14 zile fără tratament
Mai mică de 45 kg (doză bazată pe SC)
5 mcg/m
2
/zi în perfuzie continuă (a nu se depăşi 9
mcg/zi)
15 mcg/m
2
/zi în perfuzie continuă (a nu se depăşi 28
mcg/zi)
15 mcg/m
2
/zi în perfuzie continuă (a nu se depăşi 28
mcg/zi)
fizi
ce
LLA cu precursor de celulă B, cu MRD pozitivă
pers
oanelo
r
MRD cuantificabilă trebuie confirmată printr-un test validat cu sensibilitatea minimă de 10
-4
. Testarea clinică a MRD, indiferent de tehnica aleasă, trebuie realizată de un laborator calificat, care este familiarizat cu tehnica, urmând ghiduri tehnice bine stabilite
Pacienţii trebuie să primească 1 ciclu de tratament de inducţie urmat de până la 3 cicluri suplimentare de tratament de consolidare
Un singur ciclu de tratament constă din 28 de zile (4 săptămâni) de perfuzie continuă
Ciclurile de tratament sunt separate printr-un interval fără tratament de 14 zile (2 săptămâni)
info
rmarii
Majoritatea pacienţilor răspund după 1 ciclu de tratament. Continuarea tratamentului la pacienţii care nu prezintă o îmbunătăţire hematologică şi/sau clinică se face prin evaluarea beneficiului şi a riscurilor potenţiale asociate.
Doza recomandată
(la pacientii cu o greutate corporala de minim 45 kg) este în funcţie de greutatea pacientului:
Ciclul(ri) de tratament
Inducţie Ciclul 1
Zilele 1 - 28
Zilele 29 - 42
28 mcg/zi
Interval de 14 zile fără tratament
Consolidare ciclurile 2 - 4
Zilele 1 - 28
Zilele 29 - 42
28 mcg/zi
Interval de 14 zile fără tratament
excl
usiv
Premedicaţie şi medicaţie adjuvantă:
Dest
inat
La adulţi LLA cu precursor de celulă B, refractară sau recidivată, cu cromozom Philadelphia negativ
: 20 mg dexametazonă i.v. cu 1 oră înaintea iniţierii fiecărui ciclu terapeutic
La copii şi adolescenţi:
10 mg/m
2
dexametazonă (a nu se depăşi 20 mg) pe cale orală sau intravenoasă cu 6 până la 12 ore înainte de începerea administrării blinatumomab (ciclul 1, ziua 1). Se recomandă ca aceasta să fie urmată de 5 mg/m
2
dexametazonă administrată pe cale orală sau intravenoasă în decurs de 30 de minute înainte de începerea administrării blinatumomab (ciclul 1, ziua 1).
La adulţi cu LLA cu precursor de celulă B, cu MRD pozitivă:
100 mg prednison i.v. sau un echivalent (de exemplu dexametazonă 16 mg) cu 1 oră înainte de iniţierea fiecărui ciclu de tratament blinatumomab
Tratament antipiretic (ex. paracetamol) pentru reducerea febrei în primele 48 de ore ale fiecărui ciclu terapeutic
Profilaxia cu chimioterapie intratecală, înaintea şi în timpul tratamentului cu blinatumomab, pentru prevenirea recăderii LAL la nivelul sistemului nervos central
Tratamentul pre-faza pentru pacienţii cu masă tumorală mare
(blasti leucemici 2: 50 în măduva osoasă sau > 15.000/mmc în sângele periferic):
Dexametazonă (a nu se depăşi 24 mg/zi)
Ajustarea dozelor
Întreruperea temporară sau permanentă a tratamentului în cazul apariţiei unor toxicităţi severe (grad 3) sau ameninţătoare de viaţă (grad 4): sindromul de eliberare de citokine, sindromul de liză tumorală, toxicitate neurologică, creşterea valorilor enzimelor hepatice şi oricare alte toxicităţi relevante clinic.
Dacă durata întreruperii tratamentului după un efect advers nu depăşeşte 7 zile, se continuă acelaşi ciclu până la un total de 28 zile de perfuzie, incluzând zilele dinainte şi după întreruperea tratamentului
Dacă întreruperea datorită unui efect advers este mai lungă de 7 zile se începe un ciclu nou
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
Dacă toxicitatea durează mai mult de 14 zile pentru a rezolva se întrerupe definitiv tratamentul cu blinatomomab (excepţie cazurile descrise în tabel)
Toxicitate
Grad*)
Recomandare pentru pacienţi cu greutatea 2: 45 kg
Recomandare pentru pacienţi cu greutatea < 45 kg
Sindromul de eliberare de citokine Sindromul de liză tumorală
Grad 3
Se întrerupe Blinatumomab până la rezolvare şi se reîncepe cu 9 mcg/zi; se escaladează la 28 mcg/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare
Se întrerupe Blinatumomab până la rezolvare şi se reîncepe cu 5 mcg/m
2
/zi; se escaladează la 15
mcg/m
2
/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare
Grad 4
Se întrerupe permanent tratamentul
Se întrerupe permanent tratamentul
Toxicitate neurologică
Convulsii
Se întrerupe permanent tratamentul dacă apare mai mult de o convulsie.
Se întrerupe permanent tratamentul dacă apare mai mult de o convulsie.
Grad 3
Se întrerupe până la nu mai mult de grad 1 (uşor) şi pentru cel puţin 3 zile apoi se reîncepe cu 9 mcg/zi; se escaladează la 28 mcg/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare. Pentru reiniţiere, se administrează premedicaţie cu 24 mg dexametazonă; apoi se reduce treptat dexametazona în 4 zile. Dacă toxicitatea apare la 9 mcg/zi, sau dacă rezolvarea
toxicităţii durează mai mult de 7 zile, se întrerupe permanent tratamentul
Se întrerupe până la nu mai mult de grad 1 (uşor) şi pentru cel puţin 3 zile apoi se reîncepe cu 5 mcg/m
2
/zi; se escaladează la 15 mcg/m
2
/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare. Dacă toxicitatea apare la 5 mcg/m
2
/zi, sau dacă rezolvarea toxicităţii durează mai mult de 7 zile, se întrerupe permanent tratamentul
Grad 4
Se întrerupe permanent tratamentul
Se întrerupe permanent tratamentul
Creşterea valorilor enzimelor hepatice
Grad 3
Dacă sunt relevante clinic, se întrerupe tratamentul cu până la nu mai mult de grad 1 (uşor) apoi se reîncepe cu 9 mcg/zi. Se escaladează la 28 mcg/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare.
Dacă sunt relevante clinic, se întrerupe tratamentul cu până la nu mai mult de grad 1 (uşor) apoi se reîncepe cu 5 mcg/m
2
/zi. Se
escaladează la 15 mcg/m
2
/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare.
Grad 4
Se întrerupe permanent tratamentul.
Se întrerupe permanent tratamentul.
Alte reacţii adverse relevante clinic (la aprecierea medicului curant)
Grad 3
Se întrerupe tratamentul până la nu mai mult de grad 1 (uşor) apoi se reîncepe cu 9 mcg/zi. Se escaladează la 28 mcg/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare.
Se întrerupe până la nu mai mult de grad 1 (uşor, apoi se reîncepe cu 5 mcg/m
2
/zi; se escaladează la 15
mcg/m
2
/zi după 7 zile dacă toxicitatea nu reapare.
Grad 4
Se întrerupe permanent tratamentul
Se întrerupe permanent tratamentul
excl
usiv
Dest
inat
*) Pe baza criteriilor comune de terminologie NCI pentru evenimente adverse (CTCAE) versiunea 4.0.
Gradul 3 este sever, iar gradul 4 pune în pericol viaţa pacientului.
Mod de administrare:
Pentru evitarea administrării unui bolus inadecvat, blinatumomab trebuie perfuzat printr-un lumen dedicat.
Manipularea şi prepararea medicamentului înainte de administrare se va face conform instrucţiunilor din RCP
Blinatumomab se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă continuă, la o viteză de curgere constantă, utilizând o pompă de perfuzie pe o perioadă de până la 96 ore; tuburile intravenoase utilizate pentru administrare trebuie să conţină un filtru in-line de 0,2 microni, steril, non-pirogenic, cu legare scăzută de proteine.
Doza terapeutică
la adulţi de 9 mcg/zi sau 28 mcg/zi, respectiv la copii 5 mcg/m
2
/zi sau 15 mcg/m
2
/zi
trebuie administrată prin infuzarea unei cantităţi totale de 250 ml de soluţie de blinatumomab la una din cele 4 viteze constante de administrare asociate duratei de infuzare:
10 ml/oră pentru durata de 24 ore
5 ml/oră pentru o durată de 48 ore
3,3 ml/oră pentru o durată de 72 ore
2,5 ml/oră pentru o durată de 96 ore
ATENŢIONĂRI şi PRECAUŢII
Siguranţa şi eficacitatea la copii < 1 an nu au fost stabilite. Nu există date pentru copii < 7 luni.
Evenimente neurologice
fizi
ce
au fost observate după iniţierea administrării: pot fi de grade diferite: encefalopatie, convulsii, tulburări de vedere, tulburări de conştienţă, confuzie şi dezorientare, tulburări de coordonare şi echilibru, etc.
timpul median de apariţie a fost de 9 zile de la iniţierea tratamentului; la vârstnici - 12 zile
majoritatea evenimentelor s-au rezolvat după întreruperea tratamentului
rata mai mare de apariţie la vârstnici
pers
oanelo
r
se recomandă efectuarea unui examen neurologic înainte de începerea tratamentului şi monitorizarea clinică ulterioară pentru detectarea apariţiei unor semne sau simptome neurologice
Infecţii.
La pacienţii cărora li s-a administrat blinatomomab, s-au observat infecţii grave (sepsis, pneumonie, bacteremie, infecţii oportuniste şi infecţii la nivelul locului de cateter) unele letale; incidenţa mai mare la pacienţii cu status de performanţă ECOG 2: 2.
info
rmarii
Monitorizarea atentă şi tratament prompt
Sindromul de eliberare de citokine
Evenimentele adverse grave ce pot fi semne ale sindromului de eliberare de cytokine: febră, astenie, cefalee, hipotensiune arterială, creşterea bilirubinei totale, greaţă
Timpul mediu de debut a fost de 2 zile
Monitorizare atentă
Reacţiile de perfuzie
În general rapide, apărând în 48 ore după iniţierea perfuziei
excl
usiv
Unii - apariţie întârziată sau în ciclurile ulterioare
Monitorizare atentă, în special în timpul iniţierii primului şi al doilea ciclu de tratament
Sindromul de liză tumorală
Poate fi ameninţător de viaţă
Dest
inat
Măsuri profilactice adecvate (hidratare agresivă şi terapie uricozurică) şi monitorizare atentă a funcţiei renale şi a balanţei hidrice în primele 48 ore după prima perfuzie
Imunizări
Nu se recomandă vaccinarea cu vaccinuri cu virus viu timp de cel puţin 2 săptămâni de la începerea tratamentului, în timpul tratamentului şi până la recuperarea limfocitelor B la valori normale după primul ciclu de tratament
Datorită potenţialului de scădere a numărului de celule B la nou-născuţi ca urmare a expunerii la blinatumomab în timpul sarcinii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi pentru scăderea numărului de celule B şi vaccinările cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate ar trebui să fie amânate până ce numărul de celule B ale copilului a revenit la valori normale
PRESCRIPTORI:
Iniţierea tratamentului la adulţi se face de către medicii din specialitatea hematologie. Continuarea tratamentului la adulţi se face de către medicul hematolog.
Iniţierea tratamentului la copii şi adolescenţi < 18 ani se face de către medicii din specialitatea
pediatrie cu Supraspecializare în hemato-oncologie pediatrică/oncologie pediatrică,
Competenţă în oncopediatrie, Atestat de studii complementare în oncologie şi hematologie
pediatrică
, medic cu specialitatea oncologie şi hematologie pediatrică.
Continuarea tratamentului la copii şi adolescenţi < 18 ani se face de către medicii din specialitatea
pediatrie cu Supraspecializare în hemato-oncologie pediatrică/oncologie
pediatrică, Competenţă în oncopediatrie, Atestat de studii complementare în oncologie şi
hematologie pediatrică
, medic cu specialitatea oncologie şi hematologie pediatrică."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 250 cod (L01XC21): DCI RAMUCIRUMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 250 cod (L01XC21): DCI RAMUCIRUMABUM
fizi
ce
Indicaţii:
În asociere cu paclitaxel pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm gastric în stadiu avansat sau adenocarcinom de joncţiune eso-gastrică care prezintă progresia bolii după chimioterapie anterioară pe bază de săruri de platină şi fluoropirimidină.
pers
oanelo
r
Monoterapie pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm gastric în stadiu avansat sau adenocarcinom de joncţiune eso-gastrică care prezintă progresia bolii după chimioterapie anterioară pe bază de săruri de platină sau fluoropirimidină, pentru care tratamentul în asociaţie cu paclitaxel nu este adecvat
info
rmarii
In monoterapie pentru tratamentul pacientilor adulti cu carcinom hepatocelular in stadiul avansat sau nerezecabil, cu o valoare a alfafetoproteinei serice (AFP) 2: 400 ng/ml, care au fost tratati anterior cu Sorafenib. Aceasta indicatie se codifica la prescriere prin codul 102 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
Stadializarea afecţiunii:
neoplasm gastric sau adenocarcinom de joncţiune eso-gastrică avansat sau metastatic/ carcinom hepatocelular stadiu avansat sau nerezecabil
Criterii de includere:
excl
usiv
Pacienţi cu neoplasm gastric sau adenocarcinom de joncţiune eso-gastrică, avansat sau metastatic, care prezintă progresia bolii în timpul sau după chimioterapia pe bază de platină şi/sau fluoropirimidină
Pacienti cu carcinomhepatocelular in stadiul avansat sau nerezecabil, cu o valoare a alfafetoproteinei serice (AFP) 2: 400 ng/ml, care au fost tratati anterior cu Sorafenib
vârsta > 18 ani
Dest
inat
Tratament şi mod de administrare
Tratament de linia a II-a în combinaţie cu paclitaxel
Doza recomandată de ramucirumab este de 8 mg/kg în zilele 1 şi 15 ale unui ciclu de 28 de zile, înainte de administrarea perfuziei cu paclitaxel. Doza recomandată de paclitaxel este de 80 mg/m
2
administrată în perfuzie intravenoasă pe durata a aproximativ 60 de minute în zilele 1, 8 şi 15 ale unui ciclu de 28 de zile.
Înainte de fiecare perfuzie cu paclitaxel, pacienţilor trebuie să li se efectueze hemograma completă şi biochimia sangvină în vederea evaluării funcţiei hepatice.
Tratament de linia a II-a în monoterapie
Doza recomandată de RAMUCIRUMAB în monoterapie este de 8 mg/kg la interval de 2 săptămâni. Se recomandă premedicaţie cu un antagonist al histaminei H1 (de exemplu difenhidramină) înainte de fiecare perfuzie de ramucirumab. Dacă un pacient prezintă o reacţie asociată administrării ramucirumab în perfuzie, de grad 1 sau 2, premedicaţia trebuie administrată cu ocazia tuturor perfuziilor ulterioare. Dacă un pacient prezintă o a doua reacţie asociată administrării ramucirumab în perfuzie (RAP) de grad 1 sau 2, se administrează dexametazonă (sau un echivalent); apoi, pentru perfuziile ulterioare, se administrează premedicaţie cu următoarele medicamente sau cu un echivalent al acestora: un antagonist al histaminei H1 cu administrare intravenoasă (de exemplu, difenhidramină clorhidrat), paracetamol şi dexametazonă.
Tratament pentru Carcinomul hepatocelular
:
Doza recomandată de ramucirumab în monoterapie este de 8 mg/kg la interval de 2 săptămâni. Pacienţii cu CHC ar trebui selectaţi pe baza concentraţiei de AFP serică 2: 400 ng/ml, având un test validat al AFP, înainte de începerea tratamentului cu ramucirumab
Criterii de excludere din tratament
-
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Monitorizarea tratamentului:
fizi
ce
pers
oanelo
r
Pentru administrarea în combinaţie cu paclitaxel trebuie îndeplinite următoarele criterii înainte de administrarea paclitaxel
Criterii
Neutrofile
Ziua 1:
>
1,5 x 10
9
/L
Zilele 8 şi 15:
> 1,0 x 10
9
/L
Trombocite
Ziua 1:
>
100 x 10
9
/L
Zilele 8 şi 15:
> 75 x 10
9
/L
Bilirubină
< 1,5 x limita superioară a valorilor normale (LSVN)
Aspartataminotransferaza (AST)/Alaninaminotransferaza (ALT)
Fără metastaze hepatice:
ALT/AST
<
3 x LSVN
Cu metastaze hepatice:
ALT/AST < 5 x LSVN
În cazul în care criteriile de mai sus nu sunt îndeplinite, se poate administra ramucirumab în monoterapie.
info
rmarii
Modificarea dozelor:
Reacţii asociate administrării în perfuzie: În cazul reacţiilor de grad 1 sau 2 se va reduce viteza de administrare a perfuziei cu 50%
Hipertensiune arterială: Tensiunea arterială a pacienţilor trebuie monitorizată înainte de fiecare administrare a RAMUCIRUMAB şi tratată în funcţie de starea clinică. În caz de hipertensiune severă se va întrerupe administrarea RAMUCIRUMAB până la obţinerea controlului medicamentos al TA
excl
usiv
Dest
inat
Proteinurie: Pacienţii trebuie monitorizaţi în vederea depistării apariţiei sau agravării proteinuriei în timpul tratamentului cu RAMUCIRUMAB. Dacă nivelul proteinelor în urină este
>
2+ la testul cu bandeletă, se va colecta urina pe 24 de ore. Dacă proteinuria este
>
2 g/24 ore se va întrerupe tratamentul cu RAMUCIRUMAB. După ce proteinuria revine la < 2 g/24 de ore, tratamentul se va relua în doză redusă (6 mg/kg). Se recomandă o a doua reducere a dozei în cazul în care survine din nou proteinuria
>
2 g/24 de ore (vezi tabelul)
Doza iniţială de RAMUCIRUMAB
Prima reducere a dozei
A doua reducere a dozei
8 mg/kg
6 mg/kg
5 mg/kg
Se întrerupe tratamentul
cu RAMUCIRUMAB definitiv în următoarele situaţii:
proteinurie > 3 g/24 de ore sau în caz de sindrom nefrotic
în cazul în care nu se poate obţine controlul hipertensiunii arteriale semnificative din punct de vedere clinic prin tratament antihipertensiv
la pacienţii la care survine un eveniment tromboembolic arterial sever
la pacienţii la care survin perforaţii gastro-intestinale
în cazul apariţiei sângerărilor de grad 3 sau 4
dacă apar fistule spontane
dacă apar reacţii asociate administrării în perfuzie de grad 3 sau 4
progresia bolii
Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice, iar în caz de progresie a bolii se întrerupe tratamentul.
Prescriptori:
medici în specialitatea Oncologie Medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 251 cod (L01XC24): DCI DARATUMUMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 251 cod (L01XC24): DCI DARATUMUMABUM
fizi
ce
DEFINIŢIA AFECŢIUNII
-
Mielomul Multiplu (MM)
CRITERII DE INCLUDERE
pers
oanelo
r
În monoterapie
, pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu recidivant sau refractar, care au fost trataţi anterior cu un inhibitor de proteazom şi un agent imunomodulator şi care au înregistrat progresia bolii sub ultimul tratament.
În asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă sau cu bortezomib şi dexametazonă
, pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu la care s-a administrat cel puţin un tratament anterior.
info
rmarii
În asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu nou diagnosticat şi care nu sunt eligibili pentru transplant autolog de celule stem.
În asociere cu bortezomib, talidomidă şi dexametazonă
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu nou dignosticat şi care sunt eligibili pentru transplant autolog de celule stem.
În asociere cu bortezomib, melfalan şi prednison
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu nou diagnosticat şi care nu sunt eligibili pentru transplant autolog de celule stem.
excl
usiv
În combinaţii terapeutice conform ghidurilor ESMO şi NCCN actualizate.
CRITERII DE EXCLUDERE
hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienţi
sarcina şi alăptarea.
Dest
inat
infecţia activă VHB necontrolată adecvat
TRATAMENT
Tratamentul cu daratumumab,
concentrat soluţie perfuzabilă
, trebuie administrat de un profesionist în domeniul sănătăţii, într-un mediu unde posibilitatea resuscitării este disponibilă..
Daratumumabul se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă după diluare cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie injectabilă. Soluţia perfuzabilă se pregăteşte respectând tehnica aseptică, conform instrucţiunilor din RCP-ul produsului.
Daratumumab,
soluţie injectabilă subcutanată
nu este destinat administrării intravenoase şi trebuie administrat numai prin injecţie subcutanată, folosind dozele specificate şi trebuie administrat de un profesionist în domeniul sănătăţii, iar prima doză trebuie administrată într-un mediu unde posibilitatea resuscitării este disponibilă.
Este important să se verifice eticheta flacoanelor pentru a vă asigura că pacientului i se administrează forma farmaceutică (intravenoasă sau subcutanată) şi doza adecvată, conform prescripţiei.
Pentru pacienţii cărora în prezent li se administrează daratumamab intravenos, soluţia injectabilă subcutanată poate fi utilizat ca tratament alternativ la forma farmaceutică daratumumab intravenos, începând cu următoarea doză planificată
Inaintea initierii tratamentului cu Daratumumab se vor face testari pentru depistarea infectiei cu VHB.
La pacienţii care dezvoltă reactivarea VHB, tratamentul cu daratumumab trebuie oprit şi trebuie solicitat consultul unui medic gastroenterolig/infectionist specializat în tratamentul infecţiei cu VHB.
fizi
ce
Reluarea tratamentului cu daratumumab la pacienţii în cazul cărora reactivarea VHB este controlată adecvat se face numai cu avizul medicului gastroenterolog/infectionist.
Doza recomandată
este de:
16 mg/kg greutate corporală pentru concentrate soluţie perfuzabilă
pers
oanelo
r
1800 mg pentru soluţie injectabilă cu administrare subcutanată
Schema de administrare:
Mielom multiplu recent diagnosticat
info
rmarii
Daratumumab în asociere cu bortezomib, melfalan şi prednison
(regim de tratament cu cicluri de câte 6 săptămâni) pentru pacienţi care nu sunt eligibili pentru transplant autolog de celule stem:
Săptămâni
Schemă
Săptămânile 1 - 6
săptămânal (6 doze în total)
Săptămânile 7 - 54
a
)
la interval de trei săptămâni (16 doze în total)
Din săptămâna 55 până la progresia bolii
b
)
la interval de patru săptămâni
a
) Prima doză din schema de administrare la interval de trei săptămâni se administrează în săptămâna 7.
b
) Prima doză din schema de administrare la interval de patru săptămâni se administrează în săptămâna 55.
excl
usiv
Bortezomib se administrează de două ori pe săptămână în săptămânile 1, 2, 4 şi 5 pentru primul ciclu de 6 săptămâni, după care se administrează o dată pe săptămână în săptămânile 1, 2, 4 şi 5 în următoarele opt cicluri de 6 săptămâni
Melfalan 9 mg/m2 şi prednison 60 mg/m2 se administrează pe cale orală în zilele 1 - 4 ale celor nouă cicluri de 6 săptămâni (Ciclurile 1-9).
Dest
inat
Daratumumab în asociere cu bortezomib, talidomidă şi dexametazonă
(regimuri de tratament cu cicluri de 4 săptămâni) pentru tratamentul pacienţilor nou diagnosticaţi şi care sunt eligibili pentru transplant autolog de celule stem (TACS)
Etapa de tratament
Săptămâni
Schemă
Inducţie
Săptămânile 1-8
Săptămânile 9-16
a
săptămânal (8 doze în total)
la interval de două săptămâni (4 doze în total)
Oprire pentru chimioterapie în doză mare şi TACS
Consolidare
Săptămânile 1-8
b
la interval de două săptămâni
a
Prima doză din schema de administrare la interval de 2 săptămâni se administrează în săptămâna 9
b
Prima doză din schema de administrare la interval de 2 săptămâni se administrează în săptămâna 1,
odată cu reluarea tratamentului în urma TACS
Bortezomib se administrează prin injecţie subcutanată sau perfuzie intravenoasă în doză de 1,3 mg/m2 de arie a suprafeţei corporale, de două ori pe săptămână timp de două săptămâni (zilele 1, 4, 8 şi 11) din ciclurile de tratament de inducţie repetate cu durata de 28 de zile (4 săptămâni) (ciclurile 1-4) şi două cicluri de consolidare (ciclurile 5 şi 6) în urma TACS după ciclul 4.
Talidomida se administrează oral în doze de 100 mg pe zi în şase cicluri cu bortezomib. Dexametazona (orală sau intravenoasă) se administrează în doze de 40 mg în zilele 1, 2, 8, 9, 15, 16,
22 şi 23 din ciclurile 1 şi 2 şi în doze de 40 mg în zilele 1-2 şi de 20 mg în următoarele zile de administrare (zilele 8, 9, 15, 16) din ciclurile 3-4. Dexametazona 20 mg se administrează în zilele 1,
2, 8, 9, 15, 16 din ciclurile 5 şi 6
Daratumumab în asociere cu lenalidomida şi dexametazonă
(regim de tratament cu ciclu de 4 săptămâni) pentru pacienţi care nu sunt eligibili pentru transplant autolog de celule stem
Săptămâni
Schemă
Săptămânile 1-8
Săptămânile 9-24
a
săptămânal (8 doze în total)
la interval de două săptămâni (8 doze în total)
Din săptămâna 25 până la progresia bolii
b
la interval de patru săptămâni
fizi
ce
a
Prima doză din schema de administrare la interval de două săptămâni se administrează în săptămâna 9
pers
oanelo
r
b
Prima doză din schema de administrare la interval de patru săptămâni se administrează în săptămâna 25
Lenalidomida 25 mg o dată pe zi pe cale orală în zilele 1-21 ale ciclului repetat de 28 de zile (4 săptămâni)
Dexametazonă 40 mg/săptămână sub formă de doză redusă pe cale orală sau injecţie intravenoasă (sau o doză redusă 20 mg/săptămână la pacienţii cu vârsta >75 de ani sau cu indicele de masă corporală (IMC) <18,5)
info
rmarii
Mielom multiplu recidivant/refractor
Daratumumab în monoterapie sau în asociere cu lenalidomida
(regim de tratament cu ciclu de 4 săptămâni):
Săptămâni
Schemă
Săptămânile 1 - 8
săptămânal (8 doze în total)
Săptămânile 9 - 24
a
)
la interval de două săptămâni (8 doze în total)
Din săptămâna 25 până la progresia bolii
b
)
la interval de patru săptămâni
excl
usiv
a
) Prima doză din schema de administrare la interval de două săptămâni se administrează în săptămâna 9.
b
) Prima doză din schema de administrare la interval de patru săptămâni se administrează în săptămâna 25.
Lenalidomida 25 mg o dată pe zi pe cale orală în zilele 1-21 ale ciclului repetat de 28 de zile (4 săptămâni)
Dest
inat
Dexametazonă 40 mg/săptămână sub formă de doză redusă pe cale orală sau injecţie intravenoasă (sau o doză redusă 20 mg/săptămână la pacienţii cu vârsta >75 de ani sau cu indicele de masă corporală (IMC) <18,5)
Daratumumab în asociere cu bortezomib
(regim de tratament cu ciclu de 3 săptămâni):
Săptămâni
Schemă
Săptămânile 1 - 9
săptămânal (9 doze în total)
Săptămânile 10 - 24
a
)
la interval de trei săptămâni (5 doze în total)
Din săptămâna 25 până la progresia bolii
b
)
la interval de patru săptămâni
a
) Prima doză din schema de administrare la interval de trei săptămâni se administrează în săptămâna 10.
b
) Prima doză din schema de administrare la interval de patru săptămâni se administrează în săptămâna 25.
Bortezomib se administrează prin injecţie subcutanată sau perfuzie i.v., în doză de 1,3 mg/m2 de suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni (zilele 1, 4, 8 şi 11) din ciclurile de tratament repetate cu durata de 21 de zile (3 săptămâni), timp de 8 cicluri de tratament în total.
Dexametazona se administrează pe cale orală în doză de 20 mg, în zilele 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11 şi 12 ale fiecăruia dintre cele 8 cicluri de bortezomib (80 mg pe săptămână în două din cele trei săptămâni ale ciclului de bortezomib) sau în doză redusă, de 20 mg/săptămână pentru pacienţii cu vârsta >75 de ani, cu IMC <18,5, cu diabet zaharat insuficient controlat sau cu intoleranţă anterioară la administrarea de steroizi
Mod administrare
Rate de perfuzare daratumumab soluţie perfuzabilă
fizi
ce
pers
oanelo
r
După diluare, perfuzia cu daratumumab trebuie administrată intravenos la rata de perfuzare iniţială prezentată în tabelul de mai jos. Creşterea progresivă a ratei de perfuzare poate fi luată în considerare numai în absenţa oricăror reacţii legate de perfuzie.
Volum după diluare
Rata de perfuzare iniţială
(prima oră)
Creşteri ratei perfuzare
a
)
ale de
Rata maximă de perfuzare
PERFUZIA DIN SĂPTĂMÂNA 1
Opţiunea 1
(perfuzie în doză unică = 16 mg/kg) săptămâna 1, ziua 1
1.000 ml
50 ml/oră
50 ml/oră fiecare oră
la
200 ml/oră
Opţiunea 2
(perfuzie în doză divizată)
Săptămâna 1, ziua 1 (8 mg/kg)
500 ml
50 ml/oră
50 ml/oră
fiecare oră
la
200 ml/oră
Săptămâna 1, ziua 2 (8 mg/kg)
500 ml
50 ml/oră
50 ml/oră fiecare oră
la
200 ml/oră
PERFUZIA DIN SĂPTĂMÂNA 2
(16 mg/kg)
b
)
500 ml
50 ml/oră
50 ml/oră fiecare oră
la
200 ml/oră
PERFUZII ULTERIOARE
(începând cu săptămâna 3 - 16 mg/kg)
c
)
500 ml
100 ml/oră
50 ml/oră
fiecare oră
la
200 ml/oră
info
rmarii
a
) Creşterea incrementală a ratei de perfuzare poate fi luată în considerare numai în absenţa oricăror reacţii legate de perfuzie (RLP).
b
) Se va utiliza un volum după diluare de 500 ml numai în lipsa oricăror RLP 2: Grad 1 în primele 3 ore de la prima perfuzie. Altfel, se va utiliza în continuare un volum după diluare de 1000 ml şi se vor urma instrucţiunile pentru prima perfuzie.
excl
usiv
c
) Se va utiliza o rată iniţială modificată pentru perfuziile ulterioare (adică începând cu a treia perfuzie) numai în lipsa oricăror RLP 2: Grad 1 la o rată de perfuzare finală 2: 100 ml/h a primelor două perfuzii. Altfel, se vor urma instrucţiunile pentru a doua perfuzie.
Administrare daratumumab soluţie injectabilă subcutanată
Dest
inat
Injectaţi 15 ml daratumumab soluţie injectabilă subcutanată în ţesutul subcutanat al abdomenului, la o distanţă de aprox. 7,5 cm la dreapta sau stânga ombilicului, timp de aproximativ 3-5 minute. Nu injectaţi daratumumab soluţie injectabilă subcutanată în alte părţi ale corpului, deoarece nu există date disponibile în acest scop.
Locurile de administrare trebuie alternate de la o injecţie la alta
daratumumab soluţie injectabilă subcutanată nu trebuie niciodată administrată în zone în care pielea este roşie, tumefiată, dureroasă, întărită sau în zone cu ţesut cicatrizat
Pe durata tratamentului cu daratumumab soluţie injectabilă subcutanată, nu administraţi altă medicaţie subcutanat în acelaşi loc în care a fost administrat DARZALEX.
Premedicaţie şi medicaţie adjuvantă:
Medicaţie administrată înaintea perfuziei sau injecţiei subcutanate.
Pentru a reduce riscul reacţiilor legate de perfuzie (RLP) se administrează tuturor pacienţilor cu 1-3 ore înainte de fiecare perfuzie sau injecţie de daratumumab:
Corticosteroid
(cu acţiune prelungită sau intermediară)
Monoterapie
:
Metilprednisolon 100 mg sau doza echivalentă, administrat intravenos. După a doua perfuzie sau injecţie, doza de corticosteroid poate fi redusă la metilprednisolon 60 mg administrat oral sau intravenos.
Tratament asociat
:
Dexametazonă 20 mg, administrată înainte de fiecare perfuzie sau i njecţie cu daratumumab.
Dexametazona se administrează intravenos înainte de prima perfuzie cu daratumumab; administrarea orală poate fi avută în vedere înainte de perfuziile ulterioare.
Când dexametazona este corticosteroidul specific tratamentului de fond doza de tratament cu dexametazonă va avea rol de premedicaţie în zilele în care se administrează prefuzia sau injecţia cu daratumumab
fizi
ce
În zilele de administrare subcutanată cu daratumumab când pacienţii iau dexametazonă (sau un produs echivalent) ca premedicaţie, nu trebuie administraţi alţi corticosteroizi specifici tratamentului de fond (de exemplu, prednison)
Antipiretice
(paracetamol administrat oral între 650 şi 1000 mg).
pers
oanelo
r
Antihistaminice
(difenhidramină între 25 şi 50 mg sau echivalent, cu administrare orală sau intravenoasă).
Medicaţie administrată după perfuzie sau injecţie subcutanată.
Medicaţia administrată după perfuzie s a u i nje c ţ i e are rolul de a reduce riscul reacţiilor întârziate legate de perfuzie (RLP)şi se administrează astfel:
Monoterapie
:
info
rmarii
În prima şi a doua zi după toate perfuziile sau injecţiile, trebuie să se administreze pacienţilor corticosteroizi pe cale orală (20 mg metilprednisolon sau doza echivalentă a unui corticosteroid cu acţiune intermediară sau prelungită, în conformitate cu standardele locale).
Tratament asociat
:
Se poate administra pe cale orală o doză mică de metilprednisolon (:S 20 mg) sau echivalent, în prima zi după perfuzia sau injecţia cu daratummab
excl
usiv
Totuşi, dacă în prima zi după perfuzia sau injecţia cu daratumumab se administează un corticosteroid specific tratamentului de fond (de exemplu,dexametazona), există posibilitatea ca alte medicaţii administrate după perfuzie să nu mai fie necesare
Dacă pacientul nu suferă RLP majore după
primele trei injecţii subcutanate
, administrarea corticosteroizilor post-injecţie (excluzând corticosteroizii specifici tratamenului de fond) poate fi întreruptă
Dest
inat
la pacienţii cu antecedente de boală pulmonară obstructivă cronică
, trebuie luată în considerare utilizarea unor medicaţii post-perfuzie, inclusiv bronhodilatatoare cu durată scurtă şi lungă de acţiune, precum şi corticosteroizi inhalatori.
După primele patru perfuzii sau injecţii, în cazul în care pacientul nu prezintă RLP majore, aceste medicamente inhalatorii post-perfuzie se pot întrerupe, la latitudinea medicului.
Profilaxia reactivării virusului herpes zoster
Trebuie luată în considerare profilaxia anti-virală pentru prevenirea reactivării virusului herpes zoster.
Modificarea dozelor.
Nu se recomandă niciun fel de reducere a dozelor de daratumumab.
Poate fi necesară în schimb temporizarea administrării dozei, pentru a permite restabilirea numărului de celule sanguine în caz de toxicitate hematologică.
Omiterea unei (unor) doze.
Dacă se omite o doză planificată de daratumumab, doza trebuie administrată cât mai curând posibil, iar schema de administrare trebuie modificată în consecinţă, menţinându-se intervalul de tratament.
ATENŢIONĂRI şi PRECAUŢII.
Reacţiile legate de perfuzie (RLP)
concentrat pentru soluţie perfuzabilă
raportate la aproximativ jumătate din toţi pacienţii trataţi cu daratumumab; majoritatea RLP au apărut la prima perfuzie; unele sunt severe: bronhospasm, hipoxie, dispnee, hipertensiune arterială, edem laringian şi edem pulmonar.
pacienţii trebuie monitorizaţi pe întreaga durată a perfuziei şi în perioada postperfuzie.
abordarea terapeutică a reacţiilor legate de perfuzie:
înaintea perfuziei cu daratumumab se va administra medicaţie pentru reducerea riscului de RLP.
fizi
ce
în cazul apariţiei
RLP de orice grad
, p erfuzia cu daratumumab se va
întrerupe imediat
şi se vor
trata simptomele
.
managementul RLP poate necesita reducerea suplimentară a ratei de perfuzare sau întreruperea tratamentului cu daratumumab, după cum este prezentat mai jos:
pers
oanelo
r
Grad 1-2 (uşoare până la moderate
): După ce simptomele reacţiei dispar, perfuzia trebuie reluată la maximum jumătate din rata la care a apărut RLP. În cazul în care pacientul nu prezintă alte simptome de RLP, creşterea ratei de perfuzare se poate relua treptat la intervalele adecvate din punct de vedere clinic, până la rata maximă de 200 ml/oră.
info
rmarii
Gradul 3 (severe)
: După ce simptomele reacţiei dispar, se poate avea în vedere reluarea perfuziei la maximum jumătate din rata la care a avut loc reacţia. Dacă pacientul nu prezintă simptome suplimentare, creşterea ratei de perfuzare se poate relua treptat la intervalele adecvate. Procedura de mai sus se va repeta în cazul reapariţiei simptomelor de Grad 3. Administrarea daratumumab se va întrerupe permanent la a treia apariţie a unei reacţii legate de perfuzie de Grad 3 sau mai mare.
Gradul 4 (cu potenţial letal)
: Tratamentul cu daratumumab se va întrerupe definitiv.
soluţie injectabilă subcutanată
excl
usiv
Majoritatea RLP s-au produs după prima injecţie şi au fost de gradul 1-2. RLP la injecţii ulterioare s-au constatat la mai puţin de 1% dintre pacienţi
Perioada mediană până la producerea RLP după administrarea injecţiei cu daratumumab a fost de 3,7 ore (interval cuprins între 0,15 şi 83 ore).
Dest
inat
Semnele şi simptomele de RLP pot include simptome respiratorii, precum congestie nazală, tuse, iritaţie faringiană, rinită alergică, respiraţie şuierată şi pirexie, disconfort toracic, prurit, frisoane, vărsături, greaţă şi hipotensiune arterială. Au apărut şi unele reacţii severe, inclusiv bronhospasm, hipoxie, dispnee, hipertensiune arterială şi tahicardie
Înaintea tratamentului, pacienţilor trebuie să li se administreze antihistaminice, antipiretice şi corticosteroizi şi să li se ofere monitorizare şi consiliere privind RLP, în special în timpul şi după prima şi a doua injecţie
Dacă apare o reacţie anafilactică sau cu potenţial letal (Gradul 4), trebuie iniţiată imediat procedura adecvată de resuscitare de urgenţă. Tratamentul cu daratumumab trebuie întrerupt imediat şi definitiv
Pentru a reduce riscul de RLP întârziate, tuturor pacienţilor trebuie să li se administreze corticosteroizi pe cale orală după injecţia cu daratumumab
Neutropenia/Trombocitopenia:
Temporizarea administrării daratumumab poate fi necesară pentru a permite refacerea numărului de celule sanguine. Nu se recomandă niciun fel de reducere a dozelor de daratumumab. Monitorizare pentru identificarea oricărui semn de infecţie.
Interferenţa cu testul antiglobulinic indirect (testul Coombs Indirect):
Legarea daratumumabului la CD38, prezent la niveluri scăzute în hematii, poate duce la un rezultat pozitiv al testului Coombs indirect ce poate persista timp de până la 6 luni după ultima perfuzie cu daratumumab.
Daratumumab legat la RBC poate masca detectarea anticorpilor la antigene minore în serul pacientului.
Nu sunt afectate determinarea grupei sanguine şi a Rh-ului.
Pacienţilor trebuie să li se determine grupa sanguină, Rh-ul şi fenotipul înaintea începerii tratamentului cu daratumumab.
În cazul unei transfuzii planificate trebuie înştiinţat centrul de transfuzii de sânge despre această interferenţă cu testele indirecte antiglobulinice.
Dacă este necesară o transfuzie în regim de urgenţă, se pot administra RBC compatibile ABO/RhD, fără test pentru detectarea compatibilităţii încrucişate.
Interferenţa cu determinarea Răspunsului Complet:
fizi
ce
pers
oanelo
r
Daratumumab este un anticorp monoclonal IgG1Kappa care poate fi detectat atât prin testul de electroforeză a proteinelor serice, cât şi prin testul de imunofixare folosit pentru monitorizarea clinică a proteinei-M endogenă. Această interferenţă poate impacta determinarea unui răspuns complet sau progresiei bolii la pacienţii cu mielom cu proteină IgG kappa.
Femeile cu potenţial fertil/Contracepţia
Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive eficiente pe parcursul şi timp de 3 luni după încetarea tratamentului cu daratumumab.
Sarcina.
info
rmarii
Daratumumab nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiile tratamentului pentru mamă sunt considerate mai importante decât riscurile potenţiale pentru făt.
În cazul în care pacienta rămâne gravidă în timp ce urmează tratament cu acest medicament, aceasta trebuie informată despre riscul potenţial pentru făt.
Alăptarea.
excl
usiv
Nu se cunoaşte efectul daratumumab asupra nou-născuţilor/sugarilor. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe tratamentul cu daratumumab ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului pentru mamă.
REACŢII ADVERSE
Infecţii:
pneumonie; infecţii ale căilor respiratorii superioare; gripă
Tulburări hematologice şi limfatice:
neutropenie; trombocitopenie; anemie; limfopenie
Tulburări ale sistemului nervos:
neuropatie senzorială periferică; cefalee
Dest
inat
Tulburări cardiace:
fibrilaţie atrială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
tuse; dispnee
Tulburări gastro-intestinale:
diaree; greaţă; vărsături
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
spasme musculare
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
fatigabilitate; pirexie; edem periferic
Reacţii legate de perfuzie
CRITERII DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE
Se utilizează criteriile elaborate de către Grupul Internaţional de Lucru pentru Mielom (IMWG).
Subcategorie de răspuns
Criterii de răspuns
CR molecular
CR plus ASO-PCR negative, sensibilitate 10
-5
CR imunofenotipic
CR strict plus
Absenţa PC cu aberaţii fenotipice (clonale) la nivelul MO, după analiza unui număr total minim de 1 milion de celule medulare prin citometrie de flux multiparametric (cu > 4 culori)
CR strict (sCR)
CR conform definiţiei de mai jos plus Raport normal al FLC şi
Absenţa PC clonale, evaluate prin imunohistochimie sau citometrie de flux cu 2 - 4 culori
CR
Rezultate negative la testul de imunofixare în ser şi urină şi Dispariţia oricăror plasmocitoame de la nivelul ţesuturilor moi şi
:S 5% PC în MO
VGPR
Proteina M decelabilă prin imunofixare în ser şi urină, dar nu prin electroforeză sau Reducere de cel puţin 90% a nivelurilor serice de protein M plus
Protein M urinară < 100 mg/24 ore
PR
Reducere 2: a proteinei M serice şi reducerea proteinei M urinare din 24 ore cu 2: 90% sau până la < 200 mg în 24 ore.
Dacă protein M serică şi urinară nu sunt decelabile este necesară o reducere 2: 50% a diferenţei dintre nivelurile FLC implicate şi cele neimplicate, în locul criteriilor care reflectă statusul proteinei M.
Dacă protein M serică şi urinară nu sunt decelabile, iar testul lanţurilor uşoare libere este nedecelabil, o reducere 2: 50% a PC este necesară în locul proteinei M, dacă procentul iniţial al PC din MO a fost 2: 30%.
Pe lângă criteriile enumerate mai sus, este necesară o reducere 2: 50% a dimensiunilor plasmocitoamelor de la nivelul ţesuturilor moi, dacă acestea au fost iniţial prezente.
fizi
ce
PC = plasmocite; MO = măduvă osoasă; CR = răspuns complet; VGPR = răspuns parţial foarte bun; PR = răspuns parţial; ASO-PCR = reacţia în lanţ a polimerazei, specifică anumitor alele; FLC = lanţuri uşoare libere.
pers
oanelo
r
PRESCRIPTORI:
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Iniţierea şi continuarea tratamentului se face de către medicii din specialitatea hematologie sau după caz, specialişti în oncologie medicală cu avizul medicului hematolog."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 257 cod (M09AX07): DCI NUSINERSENUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 257 cod (M09AX07): DCI NUSINERSENUM
DEFINIŢIA AFECŢIUNII
fizi
ce
pers
oanelo
r
Atrofia musculară spinală (AMS) este o boală neuromusculară progresivă care rezultă din mutaţii la nivelul genei SMN1 din cromozomul 5 . O a doua genă, SMN2, situată în apropierea SNM1, este responsabilă pentru o mică parte din producţia de proteină SMN. AMS prezintă un spectru de manifestări clinice ale bolii, severitatea afecţiunii fiind corelată cu numărul mai mic de copii ale genei SMN2 şi cu vârsta mai mică în momentul debutului simptomelor.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Nusinersen este indicat pentru tratamentul atrofiei musculare spinale 5 .
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL SPECIFIC
info
rmarii
Decizia de tratament trebuie să se bazeze pe o evaluare individualizată, realizată de un specialist cu experienţă în tratarea pacienţilor cu AMS, cu privire la beneficiile tratamentului pentru pacienţi, în raport cu riscurile potenţiale al tratamentului cu nusinersen. Evaluarea clinică iniţială se va realiza în condiţii de stare stabilă a pacientului, fără afecţiuni intercurente, pentru a reflecta corect situaţia funcţiei motorii şi respiratorii
Pacienţi cu AMS Tip I
Obiectivele tratamentului
excl
usiv
Îmbunătăţirea funcţiei motorii şi/sau menţinerea funcţiei motorii precum şi ameliorarea funcţiei respiratorii care implică o îmbunătăţire funcţională relevantă (evitarea necesităţii ventilaţiei asistate permanente sau prelungirea timpului până la apariţia necesităţii unei ventilaţii asistate permanente) şi creşterea duratei de supravieţuire şi calităţii vieţii copilului.
Criterii de iniţiere a tratamentului
Dest
inat
Se consideră eligibili pentru iniţierea tratamentului cu nusinersen pacienţii care îndeplinesc următoarele criterii:
testarea genetică a demonstrat o mutaţie (deleţie) homozigotă sau heterozigotă compusă a genei 5 SMN1;
existenţa a cel puţin 2 copii ale genei SMN2;
pacienţi cu AMS tip Ib sau Ic.
SAU:
-
în situaţia în care pacientul a avut tratament cu nusinersen şi acesta a fost întrerupt iar, dupa 8 luni de la întrerupere, se constată o
înrăutăţire semnificativă a funcţiei motorii asociată
acestei întreruperi obiectivată pe scala HINE2 (pierderea câte unui punct la fiecare dintre criteriile motorii din scala HINE - secţiunea 2 - controlul capului, răsucire, şedere, mers târât, susţinere în picioare, mers, cu excepţia categoriei mişcare de pedalare, la care se consideră semnificativă pierderea a două puncte) dar pacientul a ramas eligibil (nu are criterii de excludere si nu are criteriile de intrerupere 2,3,4) tratamentul poate fi reintrodus.
Pacienţi cu AMS Tip II şi Tip III
Obiectivele tratamentului
Ameliorarea relevantă a funcţiei motorii şi respiratorii care implică îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor.
Criterii de iniţiere a tratamentului
Se consideră eligibili pentru iniţierea tratamentului cu nusinersen pacienţii care îndeplinesc următoarele criterii:
testarea genetică a demonstrat o deleţie homozigotă sau heterozigotă compusă a genei 5 SMN1
existenţa a cel puţin 2 copii a genei SMN2;
pacienţi simptomatici cu diagnostic de atrofie musculară spinală tip II sau III;
fizi
ce
Scor
<
54 puncte la măsurarea funcţiei motorii cu ajutorul Scalei Hammersmith Functional Motor Scale - Expanded (HFMSE)
SAU:
pers
oanelo
r
la pacienţi care au primit tratament cu nusinersen, însă s-a decis întreruperea acestuia, iar la 8 luni de la oprirea tratamentului se constată o pierdere de > 3 puncte pe scala HFMSE, dar pacientul a ramas eligibil (nu are criterii de excludere si nu are criteriile de intrerupere 2,3,4) acesta poate fi reintrodus.
info
rmarii
Notă:
Se consideră că pacienţii cu un scor HFMSE al funcţiei motorii peste 54 puncte nu necesită tratament şi vor beneficia de monitorizare clinică adecvată, considerându-se eligibili pentru tratament în situaţia în care se constată o scădere > 3 puncte la evaluarea cu ajutorul scalei HFMSE.
Pacienţi cu AMS presimptomatici:
Obiectivele tratamentului
excl
usiv
Realizarea achiziţiilor motorii (susţinerea capului, achiziţia poziţiei şezânde fără sprijin şi a mersului independent), evitarea necesităţii suportului respirator permanent sau prelungirea timpului până la apariţia necesităţii unei ventilaţii asistate permanente şi creşterea duratei de supravieţuire şi a calităţii vieţii copilului.
Criterii de iniţiere a tratamentului
Se consideră eligibili pentru iniţierea tratamentului cu nusinersen pacienţii care îndeplinesc următoarele criterii:
Dest
inat
testarea genetică a demonstrat o mutaţie (deleţie) homozigotă sau heterozigotă compusă a genei 5 SMN1,
fără simptome clinice,
existenţa a 2 copii sau 3 copii ale genei SMN2,
Notă: pacienţii cu 4 copii SMN2 vor fi evaluaţi la fiecare 3-6 luni şi trataţi la apariţia prinelor semnne clinice
CRITERII DE EXCLUDERE
Pacienţi cu AMS Tip I
Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu nusinersen în oricare din următoarele situaţii:
pacienţi fără confirmare genetică a bolii AMS,
pacienţi cu mai puţin de 2 copii SMN2,
pacienţi cu AMS tip 0,
pacienţi care necesită ventilaţie asistată invazivă permanentă (>16 h/zi de ventilaţie continuă în ultimele >21 zile sau traheostomie, care nu sunt urmare a unui episod acut reversibil),
situaţii clinice care pot împiedica puncţia lombară (spre exemplu, pacienţi la care fuziunea vertebrală împiedică accesul în spaţiile intervertebrale) sau la care pot apărea complicaţii importante,
istoric de afecţiuni cerebrale sau medulare care ar putea interfera cu procedura puncţiei lombare sau cu circulaţia lichidului cefalo-rahidian. Existenţa unui şunt ventriculo-peritoneal sau ventriculo-cardiac nu va fi considerată criteriu de excludere.
Pacienţi cu AMS Tip II sau Tip III
Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu nusinersen în următoarele situaţii:
pacienţi care necesită ventilaţie asistate invazivă permanentă (>16 h/zi de ventilaţie continuă în ultimele >21 zile sau traheostomie, care nu sunt urmare a unui episod acut reversibil),
fizi
ce
situaţii clinice care pot împiedica puncţia lombară (spre exemplu, pacienţi la care fuziunea vertebrală împiedică accesul în spaţiile intervertebrale) sau la care pot apărea complicaţii importante,
pers
oanelo
r
istoric de afecţiuni cerebrale sau medulare care ar putea interfera cu procedura puncţiei lombare sau cu circulaţia lichidului cefalo-rahidian. Existenţa unui şunt ventriculo-peritoneal sau ventriculo-cardiac nu va fi considerată criteriu de excludere.
boala în stadii foarte avansate cu scor
>
47 pe scala funcţională Egen care nu au beneficiu clinic şi nu ar putea fi stabilizaţi cu ajutorul tratamentului (pacienţi cu activitate funcţională minimă care necesită asistenţă pentru toate activităţile vieţii cotidiene, cu traheostomie, etc.), cu afectare clinică ireversibilă, la care nu există posibilitatea obţinerii unui beneficiu clinic relevant şi nu se consideră că ar putea fi stabilizaţi cu ajutorul tratamentului.
info
rmarii
TRATAMENT
Doze şi algoritm de administrare
Tratamentul cu nusinersen trebuie iniţiat cât mai curând posibil după diagnostic, cu 4 doze de încărcare - câte o doză (1 flacon 5 ml soluţie injectabilă nusinersen) în zilele 0, 14, 28 şi 63. Ulterior trebuie să se administreze o doză de întreţinere la fiecare 120 de zile.
În situaţiile de forţă majoră (catastrofe naturale, război, epidemii, etc) sau alte situaţii excepţionale, ţinând cont de bunele practici medicale şi siguranţa pacientului administrarea tratamentului:
excl
usiv
se poate face cu o întârziere de cel mult 7 zile pentru primele patru administrări şi 14 zile (până la maxim 30 de zile) dupa a 4-a administrare (date care se regăsesc în FORMULARUL PENTRU VERIFICAREA RESPECTĂRII CRITERIILOR DE ELIGIBILITATE AFERENTE PROTOCOLULUI TERAPEUTIC DCI NUSINERSENUM),
Dest
inat
administrările se pot face mai devreme cu maximum 4 zile (perioadă între administrări minim 10 zile) pentru perioada de iniţiere (între dozele 1-3), maximum 7 zile (între dozele 3 si 4) şi maximum 30 de zile (perioadă între adminstrări minimă 3 luni) pentru perioada de continuare,
în situaţiile de mai sus la următoarea administrare pacientul reia calendarul lui prestabilit de injectare, astfel dacă a venit cu 30 de zile înainte de 4 luni injectarea următoare se va face la 4 luni +30 zile, daca a venit cu o intarziere de 30 zile urmatoarea injectare se va face dupa 3 luni.
Mod de administrare
Nusinersen este destinat administrării intratecale, prin puncţie lombară. Tratamentul trebuie administrat de către profesionişti în domeniul sănătăţii cu experienţă în efectuarea puncţiilor lombare. Nusinersen se administrează, conform RCP, sub formă de injecţie intratecală în bolus, pe parcursul a 1 până la 3 minute, folosind un ac de anestezie spinală. Injecţia nu trebuie administrată în zonele în care pielea prezintă semne de infecţie sau inflamaţie. Se recomandă ca volumul de lichid cefalorahidian (LCR) echivalent cu volumul de nusinersen soluţie injectabilă care urmează a fi injectat să fie eliminat înainte de administrare.
Măsuri speciale:
poate fi necesară sedarea, în funcţie de starea clinică a pacientului;
ecografia sau altă tehnică imagistică pot fi luate în considerare pentru a ghida administrarea intratecală de nusinersen, în special la pacienţii cu vârsta mai mică şi la pacienţii cu scolioză;
analiza LCR la orice administrare: analiza biochimică, celule +\- culturi.
trebuie utilizată tehnica aseptică la pregătirea şi administrarea nusinersen conform instrucţiunilor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului,
Notă:
Pacienţii trataţi cu nusinersen vor primi concomitent îngrijirile standard conform Declaraţiei de Consens pentru îngrijirile standard acordate pacienţilor cu Atrofie Musculară Spinală (vaccinuri, profilaxia infecţiilor cu virus sinciţial respirator, aport nutriţional adecvat, suport respirator la nevoie).
fizi
ce
CRITERII DE EVALUARE ŞI MONITORIZARE
Pacienţi cu AMS Tip I
pers
oanelo
r
Se recomandă evaluarea la iniţierea tratamentului şi la fiecare 4 luni, cu prilejul vizitei pentru administrarea tratamentului cu nusinersen. Pacientul va fi monitorizat pe Fişa Iniţială şi Fişa de follow-up (Anexa 1).
Date generale:
data apariţiei simptomelor,
data diagnosticului,
status-ul vaccinărilor conform schemei Ministerului Sănătăţii
date antropometrice (greutate, înălţime, IMC), curbele de creştere (WHO),
info
rmarii
respiraţie paradoxală DA/NU,
scolioză: DA/NU,
retracţii musculare: DA (şi localizare) /NU
Date despre îngrijirile de suport:
modul de alimentaţie: oral/sondă nasogastrică/gastrostomie
kinetoterapie: DA/NU
fizioterapie respiratorie: DA/NU
excl
usiv
utilizare cough-assist: DA/NU
ventilaţie asistată: DA/NU, cu caracter non-invaziv/invaziv, diurnă / nocturnă
Teste de laborator:
Dest
inat
Se recomandă efectuarea lor la iniţierea tratamentului, la 6 luni şi la fiecare prezentare pentru continuarea tratamentului:
hemoleucogramă complete,
teste de coagulare: INR, TTPa,
teste ale funcţiei hepatice: ALT, AST, bilirubina,
teste ale funcţiei renale: creatinina, uree, proteinuria,
ASTRUP, VSH, proteina C reactivă.
Criterii de evaluare a eficacităţii a tratamentului
Evaluarea funcţiei musculare:
criteriile de evaluare conform standardelor pentru dezvoltarea copilului ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (susţine capul da/nu, stă aşezat da/nu; se deplasează da/nu) (Anexa 2)
numărul de puncte - Scala Hammersmith Infant Neurological Examination (HINE) - Secţiunea 2 (Anexa 2)
numărul de puncte - Children"s Hospital of Philadelphia Infant Test for Neuromuscular Disease (CHOP-INTEND) (Anexa 2)
Evaluarea funcţiei respiratorii
numărul de ore/zi în care este necesar suportul ventilator
Alte criterii:
numărul episoadelor de infecţii ale căilor respiratorii inferioare faţă de vizita precedentă,
necesitatea internărilor pentru infecţii respiratorii - Nu/Da (de câte ori),
necesitatea internărilor pentru alte motive - Nu/Da (de câte ori).
Pacienţi cu AMS tip II sau III
Se recomandă evaluarea la iniţierea tratamentului şi la fiecare 4 luni, la momentul vizitelor pentru administrarea tratamentului. Pacienţii vor fi monitorizaţi pe Fişa Iniţială şi Fişa de follow-up (Anexa 1).
Date generale:
data apariţiei simptomelor,
data diagnosticului,
status-ul vaccinărilor conform schemei Ministerului Sănătăţii
fizi
ce
date antropometrice (greutate, înălţime, IMC), curbele de creştere (WHO),
scolioză: DA/NU,
retracţii musculare: DA (şi localizare) /NU
pers
oanelo
r
Date despre îngrijirile de suport:
modul de alimentaţie: oral/sondă nasogastrică/gastrostomie
kinetoterapie: DA/NU
fizioterapie respiratorie: DA/NU
utilizare cough-assist: DA/NU
ventilaţie asistată: DA/NU, cu caracter non-invaziv/invaziv, diurnă / nocturnă
info
rmarii
Teste de laborator:
Se recomandă efectuarea lor la iniţierea tratamentului, la 6 luni şi la fiecare a doua prezentare pentru continuarea tratamentului:
hemoleucogramă completă
teste de coagulare: INR, TTPa
teste ale funcţiei hepatice: ALT, AST, bilirubina
teste ale funcţiei renale: creatinina, uree, proteinurie
excl
usiv
ASTRUP, proteina C reactivă
Criterii de evaluare a eficacităţii a tratamentului
Evaluarea funcţiei musculare:
mers DA/NU, independent/dispozitive mecanice
numărul de ore petrecute în scaunul rulant
Dest
inat
numărul de puncte aferente Scalei Hammersmith Infant Neurological Examination (HINE) Secţiunea 2 (Anexa 2)
numărul de puncte aferente scalei Children"s Hospital of Philadelphia Infant Test for Neuromuscular Disease (CHOP-INTEND) (Anexa 2)
distanta exprimata in metri obţinuta la testul de mers - 6 Minutes Walking Test (6MWT) (Anexa 2)
numărul de puncte obţinut la testul pentru funcţionalitatea membrului superior - Upper Limb Module (RULM), versiunea revizuită (Anexa 2)
numărul de puncte aferente Scalei Funcţionale Motorii Hammersmith Extinse (HFMSE) (Anexa 2)
Evaluarea funcţiei respiratorii
numărul de ore/zi în care este necesar suportul ventilator;
spirometria (> 4 ani): FVC şi FEV1
Alte criterii:
numărul episoadelor de infecţii ale căilor respiratorii inferioare faţă de vizita precedentă;
necesitatea internărilor pentru infecţii respiratorii - NU/DA (de câte ori)
necesitatea internărilor pentru alte motive - NU/DA (de câte ori)
Pacienţi cu AMS presimptomatici
Se recomandă evaluarea la iniţierea tratamentului şi la fiecare 4 luni, cu prilejul vizitei pentru administrarea tratamentului cu nusinersen. Pacientul va fi monitorizat pe Fişa Iniţială şi Fişa de follow-up (Anexa 1)
Date generale:
status-ul vaccinărilor conform schemei Ministerului Sănătăţii,
date antropometrice (greutate, înălţime, IMC), curbele de creştere (WHO),
examen clinic general şi neurologic
Date despre îngrijirile de suport:
modul de alimentaţie: oral/sondă nasogastrică/gastrostomie
fizioterapie respiratorie: da/nu
ventilaţie asistată: Da/Nu, cu caracter invaziv/non-invaziv
fizi
ce
ventilaţie mecanică: Da/Nu
Notă: date important de menţionat în evoluţia pacientului, în cazul în care acesta devine simptomatic.
Teste de laborator:
pers
oanelo
r
Se recomandă efectuarea lor la iniţierea tratamentului, la 6 luni şi la fiecare prezentare pentru continuarea tratamentului:
hemoleucogramă completă
teste de coagulare: INR, TTPa
teste ale funcţiei hepatice: ALT, AST, bilirubina
teste ale funcţiei renale: creatinina, uree, proteinurie.
ASTRUP, VSH, proteina C reactivă
info
rmarii
Criterii de evaluare a eficacităţii tratamentului
Evaluarea funcţiei musculare:
criteriile de evaluare conform standardelor pentru dezvoltarea copilului ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (susţine capul da/nu, stă aşezat da/nu; se deplasează da/nu) (Anexa 2);
numărul de puncte - Scala Hammersmith Infant Neurological Examination (HINE) - Secţiunea 2 (Anexa 2)
excl
usiv
numărul de puncte - Children"s Hospital of Philadelphia Infant Test for Neuromuscular Disease (CHOP-INTEND) (Anexa 2)
Evaluarea funcţiei respiratorii
suport ventilator: da/nu
numărul de ore/zi în care este necesar suportul ventilator;
Alte criterii:
Dest
inat
numărul episoadelor de infecţii ale căilor respiratorii inferioare faţă de vizita precedentă;
necesitatea internărilor pentru infecţii respiratorii - Nu/Da (de câte ori)
necesitatea internărilor pentru alte motive - Nu/Da (de câte ori)
CRITERII DE ÎNTRERUPERE A TRATAMENTULUI.
Pacienţi cu AMS Tip I
Se va lua în considerare întreruperea tratamentului dacă:
Pacientul prezintă efecte adverse severe asociate cu administrarea nusinersen;
Datorită stării clinice, riscurile induse de administrarea intratecală a nusinersen pun în pericol viaţa pacientului;
Efectele adverse ale nusinersen sau ale administrării intratecale produc o deteriorare a calităţii vieţii pacientului.
Lipsa complianţei la tratament prin neprezentarea la administrarea tratamentului în zilele programate, cu o întârziere de mai mult de 7 zile pentru primele trei administrări şi mai mult de 30 de zile începând cu a 4-a administrare (pentru situaţiile de forţă majoră)
Pacientul sau reprezentantul său legal (în cazul minorilor) nu mai doreşte administrarea tratamentului şi îşi retrage consimţământul
Înainte de administrarea celei de a VI-a doze (doza de la 10 luni de la iniţierea tratamentului) sau ulterior, la evaluarea clinică, se constată una dintre situaţiile următoare:
apare o scădere a funcţiei motorii
(măsurată cu Scala HINE secţiunea 2) sau respiratorie (măsurată prin schimbări în suportul ventilator).
Se consideră semnificativă o scădere a funcţiei motorii sau pierderea unui punct la fiecare dintre criteriile motorii din Scala HINE - secţiunea 2 (controlul capului, răsucire, şedere, mers târât, susţinere în picioare, mers), cu excepţia categoriei mişcare de pedalare, la care se consideră semnificativă pierderea a două puncte.
Se consideră semnificativă o scădere a funcţiei respiratorii dacă este necesară instituirea ventilaţiei asistate permanente (> 16 h/zi ventilaţie continua sau traheostomie, în absenţa unui episod acut reversibil).
fizi
ce
Notă: Evaluarea pe baza scalelor menţionate se va face de către profesionişti în sănătate cu experienţă în utilizarea lor (medici, kinetoterapeuţi).
pers
oanelo
r
nu s-a înregistrat nici o modificare a funcţiei motorii
(nici scădere nici ameliorare, conform criteriilor de răspuns prin aplicarea Scalei HINE - Secţiunea 2). La aceştia se vor administra încă 2 doze de nusinersen (încă 8 luni de tratament). Dacă nici după aceste două administrări nu se remarcă nicio îmbunătăţire a scorului pe Scala HINE secţiunea 2 (pacient este stabil comparativ cu administrarea celei de a VI-a doze) se va decide oprirea tratamentului.
info
rmarii
Notă: Din acest moment, pacientul va continua monitorizarea clinică. Dacă se produce o înrăutăţire a stării clinice care poate fi corelată cu întreruperea tratamentului (la 8 luni de la oprirea tratamentului se produce pierderea unui punct la fiecare dintre criteriile motorii din Scala HINE - secţiunea 2 - controlul capului, răsucire, şedere, mers târât, susţinere în picioare, mers, cu excepţia categoriei mişcare de pedalare, la care se consideră semnificativă pierderea a două puncte) se va evalua oportunitatea reintroducerii tratamentului.
În cazul ameliorării, se continuă tratamentul şi se va realiza evaluarea premergătoare administrării nusinersen la fiecare 4 luni. Se va avea în vedere discontinuarea tratamentului în cazul în care se înregistrează două scăderi consecutive ale funcţiei motorii faţă de evaluarea anterioară.
excl
usiv
Pacienţi cu AMS Tip II sau Tip III
Se va lua în considerare întreruperea tratamentului dacă:
Dest
inat
Nu se produce o îmbunătăţire de cel puţin
>
3 puncte pe scala HFMSE la doi ani de la instituirea tratamentului. La pacienţii care au capacitatea de a merge se va lua în considerare suplimentar dacă nu apare o creştere a distanţei parcurse la testul mersului în 6 minute (6 MWT) de > 30 metri. La pacienţii care nu au capacitatea de a merge, se va lua în considerare suplimentar, dacă nu apare o creştere cu > 2 puncte pe scala adresată membrelor superioare (RULM). Testările cu cele două scale adiţionale se vor face concomitent cu HFMSE.
După 8 luni de tratament (2 administrări) de la progresul funcţional obţinut la 2 ani se constată o deteriorare până la nivelul bazal anterior ameliorării, se are în vedere discontinuarea tratamentului în funcţie de rezultatele obţinute după încă o nouă administrare şi o nouă evaluare la 4 luni.
După 8 luni de tratament (2 administrări) de la progresul funcţional obţinut la 2 ani se constată o deteriorare parţială faţă de nivelul bazal anterior ameliorării, se are în vedere discontinuarea tratamentului după alte două administrări.
După 2 ani de la iniţierea tratamentului nu se obţine niciun progres funcţional. În cazul în care apare o înrăutăţire semnificativă a situaţiei motorii care se poate atribui discontinuării tratamentului (la 8 luni de la oprire se constată o pierdere de > 3 puncte pe scala HFMSE), se va evalua oportunitatea reintroducerii tratamentului;
În cazul deteriorării importante a funcţiei respiratorii, dacă este necesară instituirea ventilaţiei asistate permanente (> 16 h/zi ventilaţie continuă în absenţa unui episod acut reversibil sau traheostomia), fără existenţa unei cauze acute.
Pacientul prezintă efecte adverse severe asociate cu administrarea nusinersen;
Datorită stării clinice, riscurile induse de administrarea intratecală a nusinersen pun în pericol viaţa pacientului;
Efectele adverse ale nusinersen sau ale administrării intratecale produc o deteriorare a calităţii vieţii pacientului.
Lipsa complianţei la tratament prin neprezentarea la administrarea tratamentului în zilele programate, cu o întârziere de mai mult de 7 zile pentru primele trei administrări şi mai mult de 30 de zile începând cu a 4-a administrare (pentru situaţiile de forţă majoră)
Pacientul sau reprezentantul său legal (în cazul minorilor) nu mai doreste administrarea tratamentului şi îşi retrage consimţământul.
fizi
ce
C:
Pacienţii cu AMS presimptomatici
Pacientul prezintă efecte adverse severe asociate cu administrarea nusinersen;
Riscurile induse de administrarea intratecală a nusinersen pun în pericol viaţa pacientului;
pers
oanelo
r
Efectele adverse ale nusinersen sau ale administrării intratecale produc o deteriorare a calităţii vieţii pacientului;
Lipsa complianţei la tratament prin neprezentarea la administrarea tratamentului în zilele programate, cu o întârziere de mai mult de 7 zile pentru primele trei administrări şi mai mult de 30 de zile începând cu a 4-a administrare (pentru situaţiile de forţă majoră);
Pacientul sau reprezentantul său legal (în cazul minorilor) nu mai doreste administrarea tratamentului şi îşi retrage consimţământul.
info
rmarii
PRESCRIPTORI
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către un medic cu experienţă în gestionarea atrofiei musculare spinale (AMS), din specialităţile neurologie pediatrică sau neurologie.
Administrarea tratamentului se va realiza în unităţi sanitare nominalizate pentru derularea programului, în care pot fi asigurate condiţiile de asepsie/antisepsie şi unde există echipele multidisciplinare necesare şi specializate în îngrijirea pacienţilor cu AMS.
excl
usiv
Dest
inat
Injectarea intratecală se va face de către profesionişti în domeniul sănătăţii cu experienţă în efectuarea puncţiilor lombare."
ANEXA 1
FISA EVALUARE INITIALA AMIOTROFIE SPINALA
Data:
Nume:
fizi
ce
Prenume:
CNP:
pers
oanelo
r
Tip AMS:
Date generale:
Data apariţiei simptomelor:
Data diagnosticului:
info
rmarii
Diagnostic genetic
:
deletie homozigota /mutatie heterozigota compusa gena SMNI
numar copii SMN2
Status-ul vaccinărilor conform schemei Ministerului Sănătăţii
:
excl
usiv
Date antropometrice
: G= L= IMC= Temperatura:
FR:
Dest
inat
AV: TA:
Curbele de creştere (WHO)
ascendenta/stationara/descendenta
Respiraţie paradoxală:
DA/NU
Scolioză
DA/UN
unghi Cobb:
Interventie chirurgicala pentru scolioza:
DA/NU
DATA
INSTITUTIA
Retractii musculare:
DA/NU
Localizare
Date despre îngrijirile de suport:
Modul de alimentaţie:
oral
sondă nasogastrică
gastrostomă
Fizioterapie respiratorie:
fizi
ce
DA / NU
Kinetoterapie
DA/NU
pers
oanelo
r
Nr zile/sapatamana
Dispositive ortotice
Da/nu
Descriere
Utilizare cough-assist:
info
rmarii
DA/NU
Ventilaţie asistată:
DA/NU
cu caracter non-invaziv/invaziv
diurnă / nocturnă
excl
usiv
Teste de laborator :
Se recomandă efectuarea lor la iniţierea tratamentului, la 6 luni şi la fiecare a doua prezentare pentru continuarea tratamentului
Dest
inat
hemoleucogramă completă
teste de coagulare: INR, TTPa
teste ale funcţiei hepatice: ALT, AST, bilirubina
teste ale funcţiei renale: creatinina, uree, proteinurie
ASTRUP
proteina C reactiva
Criterii de evaluare a eficacităţii a tratamentului
Evaluarea funcţiei musculare:
Criteriile de evaluare conform standardelor pentru dezvoltarea copilului ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (susţine capul da/nu, stă aşezat da/nu; se deplasează da/nu) (WHO)
mers
DA/NU
independent/dispozitive mecanice (ortotice)
numărul de ore petrecute în scaunul rulant
numarul de puncte aferente Scalei
Hammersmith Infant Neurological Examination (HINE) Secţiunea 2
numarul de puncte aferente scalei
Children’s Hospital of Philadelphia Infant Test for Neuromuscular Disease
(CHOP-INTEND)
numarul de puncte aferente Scalei
Hammersmith FunctionalMotor Scale - Expanded (HFMSE)
numarul de puncte aferente scalei Clasificarii Egen Versiuea a 2-a (EK 2)
distanta obtinuta in metri la testul de mers -
6 Minutes Walking Test
(6MWT)
fizi
ce
numărul de puncte obţinut la testul pentru funcţionalitatea membrului superior -
Upper Limb Module (RULM)
, versiunea revizuită.
pers
oanelo
r
Evaluarea funcţiei respiratorii
numărul de ore/zi în care este necesar suportul ventilator:
spirometria (> 4 ani):
FVC:
FEV1:
info
rmarii
Alte criterii:
numărul episoadelor de infecţii ale căilor respiratorii inferioare in ultimele 3 luni:
necesitatea internărilor pentru infecţii respiratorii - in ultimele 3 luni : NU/DA (de câte ori)
excl
usiv
Dest
inat
necesitatea internărilor pentru alte motive in ultimele 3 luni: NU/DA (de câte ori)
FISA EVALUARE FOLLOW-UP AMIOTROFIE SPINALA
Data:
fizi
ce
Nume Prenume CNP:
Tip AMS:
pers
oanelo
r
Numar injectare:
Reactii adverse :
DA/NU
Descriere
info
rmarii
Date generale:
Data apariţiei simptomelor:
Data diagnosticului:
Status-ul vaccinărilor conform schemei Ministerului Sănătăţii
:
excl
usiv
Date antropometrice
: G= L= IMC= Temperatura:
FR:
Dest
inat
AV: TA:
Curbele de creştere (WHO)
ascendenta/stationara/descendenta
Respiraţie paradoxală:
DA/NU
Scolioză
DA/UN
unghi Cobb:
Interventie chirurgicala pentru scolioza:
DA/NU
DATA
INSTITUTIA
Retractii musculare:
DA/NU
Localizare
Date despre îngrijirile de suport:
Modul de alimentaţie:
oral
sondă nasogastrică
gastrostomă
Fizioterapie respiratorie:
fizi
ce
DA / NU
Kinetoterapie
DA/NU
pers
oanelo
r
Nr zile/sapatamana
Dispositive ortotice
Da/nu
Descriere
info
rmarii
Utilizare cough-assist:
DA/NU
Ventilaţie asistată:
DA/NU
cu caracter non-invaziv/invaziv
excl
usiv
diurnă / nocturnă
Teste de laborator :
Se recomandă efectuarea lor la iniţierea tratamentului, la 6 luni şi la fiecare a doua prezentare pentru continuarea tratamentului
Dest
inat
hemoleucogramă complete
teste de coagulare: INR, TTPa
teste ale funcţiei hepatice: ALT, AST, bilirubina
teste ale funcţiei renale: creatinina, uree, proteinuria
ASTRUP
proteina C reactiva
Criterii de evaluare a eficacităţii a tratamentului
Evaluarea funcţiei musculare:
Criteriile de evaluare conform standardelor pentru dezvoltarea copilului ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (susţine capul da/nu, stă aşezat da/nu; se deplasează da/nu) (WHO)
mers
DA/NU
independent/dispozitive mecanice (ortotice)
numărul de ore petrecute în scaunul rulant
numarul de puncte aferente Scalei
Hammersmith Infant Neurological Examination (HINE) Secţiunea 2
numarul de puncte aferente scalei
Children’s Hospital of Philadelphia Infant Test for Neuromuscular Disease
(CHOP-INTEND)
numarul de puncte aferente Scalei
Hammersmith FunctionalMotor Scale - Expanded (HFMSE)
numarul de puncte aferente scalei Clasificarii Egen Versiuea a 2-a (EK 2)
distanta obtinuta in metri la testul de mers -
6 Minutes Walking Test
(6MWT)
numărul de puncte obţinut la testul pentru funcţionalitatea membrului superior -
Upper Limb Module (RULM)
, versiunea revizuită.
fizi
ce
Evaluarea funcţiei respiratorii
numărul de ore/zi în care este necesar suportul ventilator:
pers
oanelo
r
spirometria (> 4 ani):
FVC:
FEV1
Alte criterii:
numărul episoadelor de infecţii ale căilor respiratorii inferioare in ultimele 3 luni:
necesitatea internărilor pentru infecţii respiratorii - in ultimele 3 luni : NU/DA (de câte ori)
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
necesitatea internărilor pentru alte motive in ultimele 3 luni: NU/DA (de câte ori)
ANEXA 2
fizi
ce
Scala dezvoltare motorie pe etape (WHO)
Descriere
Da pana in prezent (varsta- an, luna)
Niciodata
Da, dar a pierdut-o (varsta- an, luna)
Sustine capul
Se rostogoleste
Sta in sezut independent
Se taraste
Mentine ortostatismul cu ajutor
Mentine ortostatismul independent
Merge cu ajutor
Merge independent
pers
oanelo
r
info
rmarii
SCALA CHOP INTEND
excl
usiv
Nume: Diagnostic:
RM: Varsta gestationala:
Dest
inat
Data examinarii: Ora examinarii: Timpul de la ultima masa: Data nasterii: Starea de sanatate actuala: IACRS o Sonda nazogastrica o BIPAP o SHR/zi
SHR fara BIPAP la testare
Punct
Pozitie
Procedura de testare
Raspuns evaluat
Scor
1
Miscarea spontana (extremitatea superioara)
Decubit dorsal
Observat pe parcursul testului
Miscarea antigravitationala a umarului (coatele desprinse de
suprafata de contact)
4
Stg.
Partea cea mai buna:
Stare:
Poate elibera membrul sau poate stimula copilul pentru a obtine raspunsul
Miscare antigravitationala active
(mana si antebratul desprinse de suprafata de contact)
3
Dr.
Miscarea articulatiei pumnului
2
Miscarea degetelor
1
Nici o miscare a membrelor
0
2
Miscarea spontana (extremitatea inferioara)
Decubit dorsal
Observat pe parcursul testului
Miscarea antigravitationala a soldului (picioarele si genunchii
desprinsi de suprafata de contact)
4
Stg.
Partea cea mai buna:
Stare:
Poate elibera membrul sau poate stimula copilul pentru a obtine raspunsul
Miscarea antigravitationala de adductie a soldului/ rotatie interna
(genunchii desprinsi de suprafata de contact)
3
Dr.
Miscare activa a genunchilor cu
eliminarea gravitatiei
2
Miscarea gleznelor
1
Nici o miscare a membrelor
0
3
Forta de strangere:
puneti degetul in palma
Mentine strangerea cu mana, cu
umarul desprins de pat
4
Stg.
Strangerea cu mana
Decubit dorsal
si ridicati pana cand umarul se desprinde de pe suprafata; observati cand copilul slabeste strangerea.
Puteti folosi jucarii cu diametru asemenator pentru copiii mai mari.
Mentine strangerea, cu cotul desprins de pat (umerii pe
suprafata)
3
Dr.
Partea cea mai buna:
Stare:
Mentine strangerea, cu antebratul
desprins de pe suprafata (cotul sustinut pe suprafata)
2
Mentine strangerea doar fara
tractiune
1
Nu poate mentine strangerea
0
4
Capul in pozitie mediana cu stimulare vizuala *
Decubit dorsal, capul pe linie mediana
Stimularea vizuala este oferita cu ajutorul unei jucarii. Daca capul este mentinut pe linie mediana timp de 5 secunde: Pozitionati capul in rotatie maxima si aplicati stimulul visual pentru a incuraja intoarcerea capului pe
median.
Revine de la rotatia maxima pe linie mediana.
4
Stg
>
Dr.
Dr > Stg.
Partea cea mai buna:
Stare:
Intoarce capul partial pana la linia mediana
3
Mentine pozitia mediana pentru 5
sec. sau mai mult
2
Mentine pozitia mediana mai
putin de 5 secunde
1
Capul cade in lateral, nu incearca sa revina pe median.
0
5
Adductorii soldului
Decubit dorsal, fara scutec
Coapsele flectate si adduse. Picioarele departate la nivelul soldurilor, coapsele paralele, genunchii usor departati.
Mentine genunchii desprinsi de pe suprafata patului > 5 sec sau ridica
picioarele de pe suprafata.
4
Stg. Dr.
Partea cea mai buna:
Stare:
Mentine genunchii desprinsi de pe suprafata patului intre 1-5 sec.
2
Nicio incercare de a mentine
genunchii desprinsi de pe suprafata
0
6
Rotirea: provocata de la picioare *
Decubit dorsal (bratele lateral), mentineti partea testata deasupra, rotiti dinspre partea testata.
si genunchiul si adduceti peste linia mediana, aducand pelvisul vertical, mentineti tractiunea si opriti-va in aceasta pozitie.
la 45° si opriti-va pentru a permite copilului sa incerce sa deroteze corpul.
Cand este aplicata tractiunea la sfarsitul manevrei, se roteste pe burta cu redresarea laterala a
capului.
4
La Stg.
La Dr.
Partea cea mai buna:
Stare:
Se roteste lateral pana pe burta fara redresarea laterala a capului, eliberand bratul incarcat de
greutate pentru a finalize rostogolirea.
3
Pelvisul, trunchiul si bratul se ridica de pe suprafata, capul se
roteste spre lateral, bratul vine in fata corpulu
2
Pelvisul, trunchiul si bratul se ridica de pe suprafata, capul se intoarce lateral. Bratul ramane in
spatele trunchiului
1
Pelvisul este ridicat pasiv de pe
suprafata de sprijin
0
7
Rotirea: provocata de la brate *
Decubit dorsal (bratele lateral), mentineti partea testata deasupra, rotiti dinspre partea testata.
opus, mentineti tractiunea asupra membrului si opriti-va cu umerii vertical, permiteti copilului sa deroteze.
aplicati tractiune.
Se roteste pe burta cu redresarea laterala a capului.
4
La Stg.
La Dr.
Partea cea mai buna:
Stare:
Se roteste lateral pana pe burta fara redresarea laterala a capului; trebuie sa elibereze complet bratul incarcat de greutate pentru a
finaliza rostogolirea.
3
Se roteste spre lateral, piciorul
vine in adductie, aducand pelvisul vertical.
2
Capul se intoarce spre lateral, umarul si trunchiul se ridica de pe
suprafata de sprijin.
1
Capul se intoarce spre lateral; corpul ramane moale sau umarul
se ridica pasiv.
0
Punct
Pozitie
Procedura de testare
Raspuns evaluat
Scor
Apucati partea inferioara a coapsei copilului, flectati soldul
Daca copilul se rostogoleste, aplicati tractiune pe diagonala
Tineti copilul de cot, miscati-l spre umarul
Daca pelvisul ajunge la vertical, continuati sa
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
8
Flexia umarului si a cotului si abductia orizontala.
Decubit lateral, bratul de sus sprijinit pe corp, extensie umar si flexie cot de 30° (fixati bratul de jos daca e necesar)
Prezentati rapid o jucarie la lungimea bratului in dreptul umarului (se aplica stimularea si se observa miscarea spontana)
Ridica mana de pe suprafata cu miscarea antigravitationala a
bratului
4
Stg.
Dr.
Partea cea mai buna:
Stare:
Capabil sa flecteze umarul la 45° ,
fara miscare antigravitationala a bratului.
3
Flexeaza cotul dupa ce bratul cade
de pe corp.
2
Capabil sa ridice bratul de pe
corp.
1
Nicio incercare
0
9
Flexia umarului si a cotului
Sezand in poala sau pe o suprafata, cu sprijin la cap si trunchi (20°
reclinatie)
Oferiti stimulul pe linie mediana si la nivelul umarului, la lungimea bratului (se aplica stimularea si se observa miscarea spontana)
Abduce sau flexeaza umarul la 60°
4
Stg.
Dr.
Partea cea mai buna:
Stare:
Abduce sau flexeaza umarul la
30°
3
Orice flexie sau abducte a umarului
2
Flexeaza doar cotul
1
Nici o incercare de a ridica bratul
0
10
Extensia genunchiului
Sezand in poala sau la marginea suprafetei, cu sprijin la cap si trunchi (20°
reclinatie), coapsele paralele cu
solul
Gadilati suprafata plantara a piciorului sau ciupiti usor degetul mare
Extinde genunchiul > 45°
4
Stg.
Dr
Extinde genunchiul intre 15°- 45°
2
Orice extensie vizibila a genunchiului
1
Nici o extensie vizibila a genunchiului
0
11
Flexia soldului si dorsiflexia piciorului
Tineti copilul sprij de corpul dvs cu picioarele libere, cu fata spre exterior.
Sustineti copilul la niv abdomen, cu capul asezat
intre bratul dvs si torace
Strangeti piciorul sau ciupiti usor degetul mare
Flexia soldului sau genunchiului > 30°
4
Stg.
Dr
Orice flexie de sold sau genunchi
3
Doar dorsiflexia gleznei
2
Nicio miscare active a soldului, genunchiului sau gleznei
0
12
Controlul capului *
Sezand cu sprijin la umeri si trunchiul drept
Puneti copilul in sezand rotund cu capul drept si support dat la nivelul umerilor (in fata si in spate) (puteti amana scorul 1 si 4 pana la finalul testului)
Ridica capul vertical din flexie si il intoarce stg-dr
4
Mentine capul drept >15 sec
(oscilatii cap=scor 2)
3
Mentine capul pe median >5 sec
cu capul inclinat pana la 30° in flexie sau extensie
2
Ridica sau roteste capul activ, din flexie, de 2 ori in 15 sec (nu luati
in considerare daca miscarea se face o data cu respiratia)
1
Niciun raspuns, capul atarna.
0
13
Flexia cotului. Eval cu item 14
Decubit dorsal
Raspunsul la tractiune: trageti copilul in sezand cu extensia bratelor la un unghi de 45°, pana in punctul in care capul aproape se ridica de pe
suprafata
Flexeaza cotul
4
Stg.
Dr
Contractie vizibila a bicepsului,
fara flexia cotului
2
Nici o contractie vizibila
0
14
Decubit dorsal
Raspunsul la tractiune: tineti in pozitie
Ridica capul de pe pat
4
2
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Flexia gatului. Evaluati cu item 13
mediana articulatia pumnului, la nivel proximal, umarul la 45°, pana in punctul in care capul aproape se
ridica de pe suprafata
Contractia vizibila a muschiului SCM
Nicio contractie musculara
0
15
Extensia capului/ gatului (Landau)
Suspensie ventrala: cu fata in jos, tinut cu o mana la nivelul abdomenului
superior
Stimulati de-a lungul coloanei vertebrale, de la gat pana la sacru.
Cand axul coronal al capului e paralel cu suprafata patului = 0°
(orizontal)
Extinde capul in plan orizontal sau deasupra
4
Extinde capul partial, dar nu in plan orizontal
2
Nu face extensia capului
0
16
Incurbarea spinal (Galant)
Suspensie ventrala: cu fata in jos, tinut cu o mana la nivelul abdomenului superior
Stimulati paravertebralii toracolombari pe dreapta si apoi pe stanga sau gadilati abdomenul sau piciorul sau inclinati copilul cu includerea reflexului Galant. Pentru copii de peste 10 kg genunchii si capul pot fi atinse.
Misca pelvisul catre partea stimulata
4
Stg.
Dr
Contractii musculare paravertebrale vizibile
2
Nici un raspuns
0
Scor total, cel mai bun scor inregistrat pe fiecare parte pentru fiecare item (maxim 64 de puncte):
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
*Adaptat dupa Test of Infant Motor Performance, Campbell, SK; et al. 2001.
Contracturi
excl
usiv
Stg. o Dr o Flexia genunchiului
Stg. o Dr. o Flexia plantară a gleznei (Genunchiul se extinde <20 de grade)
Stg. o Dr. o Miscarea de adductie a soldului Stg. o Dr. o Contractura BIT (Notati daca piciorul nu se poate roti si adduce pentru a atinge suprafata in pozitie de decubit dorsal)
Dest
inat
Stg. o Dr. o Elongarea umarului Stg. o Dr. o Flexia cotului
Stg. o Dr. o Rotatia gatului
Stg. o Dr. o Flexia laterala a gatului
o Plagiocefalie o Curbatura fixa a coloanei vertebrale
Evaluarea starii comportamentale
(Brazelton, TB. Neonatal Behavioral Assessment Scale, 2nd ed.,1984)
:
Starea 1 Somn profund Starea 2 Somn usor
Starea 3 Somnoros sau semi-adormit Starea 4 Alert, cu privirea vie Starea 5 Ochii deschisi, activ
Starea 6 Plans
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
SCALA HAMMERSMITH EXTINSA (HFMSE)
Nume:
Data nasterii:
Data evaluarii:
Timpul pt completarea testului:
Data chirurgiei spinale:
Evaluator:
fizi
ce
Incercuiti cel mai mare nivel de mobilitate independenta LDC = limitat de contracture
Nici unul - Se roteste - Se taraste pe fese - Se taraste/Merge in patru labe - Merge cu carje/ cadru/ cadru cu roti - Merge cu OGGP/OGP - Merge independent Comentariu:...................................
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
...........................
Test
Instructiuni
2
1
0
L D
C
S
=
Comentarii S= scor
1. Pozitia sezanda pe suport/ scaun.
Poate fi la marginea suportului sau pe suport/podea. Notati cel mai bun
rezultat
a.
Poţi sta în şezut pe masa de tratament/scaun, fără să te sprijini pe mâini, până număr la 3? (Fără sprijin la spate/labele picioarelor +/- sprijin)
Poate sta în şezut fără a se sprijini pe mâini 3 secunde sau peste
Are nevoie să se sprijine pe o mână pentru a-şi menţine echilibrul timp de 3 secunde
Are nevoie să se sprijine pe ambele mâini pentru a-şi menţine echilibrul
Nu poate sta în şezut
d.
e.
f.
g.
h.
j.
k.
l.
m.
n.
Încercuiţi postura predominantă a coloanei vertebrale şi cea a picioarelor
2. Poziţie şezândă cu picioarele întinse
Picioarele întinse = genunchii pot fi flexaţi, rotulele îndreptate în sus, gleznele departate la < 10 cm între ele
Poţi sta în şezut pe podea/masa de tratament, fără să te sprijini pe mâini, cu picioarele drepte, până număr la 3?
Poate să şadă pe podea/masa de tratament cu picioarele drepte fără a se sprijini pe mâini timp de 3 secunde
Poate să şadă pe podea/masa de tratament cu picioarele drepte sprijinindu-se într-o mână timp de 3 secunde
Poate să şadă cu picioarele întinse sprijinindu-se pe ambele mâini timp de 3 secunde
Sau nu poate să şadă cu picioarele intinse
3. O mână pe cap în poziţie şezândă
Mâinile trebuie să atingă capul deasupra
nivelului urechilor
Poţi duce o mână pe cap fără să îţi îndoi gâtul ?
Poate să ducă o mână pe cap.
Capul şi trunchiul rămân stabile
Poate duce mâna pe cap doar dacă îşi flexează capul
Nu-şi poate duce mâna la cap nici dacă foloseste mişcări ale capul şi trunchiului
Dr / Stg
4. Două mâini pe cap în poziţie şezândă
Poţi duce ambele mâini pe cap în acelaşi timp fără să-ţi
îndoi gâtul ?
Poate pune ambele mâini pe
cap, braţele nu ating
Poate pune mâinile pe cap, dar numai prin
flexie a
Nu poate pune ambele mâini pe cap
Elementul 1
Postura predominantă a coloanei vertebrale c.
Postura predominantă a picioarelor
Mâinile trebuie să atingă capul deasupra nivelului urechilor
părţile laterale. Capul şi trunchiul rămân stabile
capului sau prin înclinare laterală sau prin mişcarea de catarare a mâinilor în sus sau prin punerea lor pe rând
5. Rotire din decubit dorsal în decubit lateral
Te poţi roti pe o parte în ambele direcţii?
Încearcă să nu- ţi foloseşti mâinile
Poate să facă o jumătate de rotire din decubit dorsal în
ambele părţi
Poate să facă o jumătate de rotire doar în partea dreaptă sau în cea stângă
Nu poate să facă o jumătate de rotire în nicio parte
Umerii perpendiculari pe podea. Trunchiul şi şoldurile aliniate la corp
Test
Instructiuni
2
1
0
L D C
S
=
Comentarii S= scor
6. Rotire din decubit ventral în decubit dorsal spre dreapta
Te poţi roti de pe burtă pe spate în ambele direcţii?
Se intoarce în poziţie de decubit dorsal cu braţele libere spre dreapta
Se intoarce în poziţie de decubit dorsal folosindu-şi braţele pentru a se împinge/trage
Nu se poate intoarce în decubit dorsal
7. Rotire din decubit ventral în decubit dorsal spre stânga
Se intoarce în poziţie de decubit dorsal cu braţele libere spre
stânga
Se intoarce în decubit dorsal folosindu-şi braţele pentru a se împinge/ trage
Nu se poate intoarce în decubit dorsal
8. Rotire din decubit dorsal în decubit ventral spre dreapta
Te poţi roti de pe spate pe faţă în ambele direcţii?
Se intoarce în poziţie de decubit ventral cu braţele
libere spre dreapta
Se intoarce în poziţie de decubit ventral impingand/ tragandu-se
în braţe
Nu se poate intoarce în decubit ventral
9. Rotire din decubit dorsal în decubit ventral spre stânga
Se intoarce în poziţie de decubit ventral cu braţele libere spre
stânga
Se intoarce în poziţie de decubit ventral impingand/ tragandu-se
în braţe
Nu se poate intoarce în decubit ventral
10. Din poziţie şezândă în poziţie întinsă
Te poţi întinde în mod controlat din poziţie şezândă?
Se poate întinde in culcat în mod controlat, prin lateral sau folosindu-se de haine
Se poate întinde prin cădere în faţă şi rotire către lateral
Nu poate sau cade
11.
Sprijinire pe antebraţe
Te poţi sprijini pe antebraţe şi să rămâi aşa până număr la
3?
Poate să se sprijine pe coate, cu capul
ridicat, timp
Menţine poziţia când este aşezat, timp de 3
secunde
Nu poate
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
de 3 secunde
12.
Ridicarea capului din decubit ventral
Îţi poţi ridica capul, ţinând braţele în lateral, până număr la 3?
Poate să-şi ridice capul în decubit ventral, cu braţele jos pe langa corp, timp de 3 secunde
Îşi ridică capul cu braţele poziţionate înainte, timp de 3 secunde
Nu poate
13.
Sprijinire pe braţele întinse
Te poţi sprijini cu braţele întinse până număr la 3?
Poate să sprijine pe braţele întinse, cu capul ridicat, timp de 3 secunde
Poate să sprijine pe braţele întinse, dacă este poziţionat, timp de 3 secunde
Nu poate
14. De la poziţia întinsă în poziţia şezândă
Poţi trece din poziţia întinsă în poziţia şezândă fără să te răsuceşti pe burtă?
Poate, cu redresare prin lateral
Se întoarce în decubit ventral sau către podea
Nu poate
15. Statul în patru labe
Te poţi aşeza pe mâini şi genunchi cu capul sus şi să stai aşa până număr la 3?
Poate sta în patru labe - capul sus timp de 3 secunde
Menţine poziţia când este aşezat, timp de 3 secunde
Nu poate
16.
Deplasare în patru labe
Te poţi deplasa în faţă în patru labe?
Poate să se deplaseze în patru labe în faţă - mişcă toate cele patru membre de două sau mai multe ori
Mişcă toate cele patru membre o singură dată
Nu poate
Test
Instructiuni
2
1
0
L
D C
S
=
Comentarii S= scor
17.
Ridicarea capului din decubit dorsal
Îţi poţi ridica capul şi să te uiţi la degetele de la picioare cu braţele încrucişate până număr la 3?
În decubit dorsal, capul trebuie să se ridice pe linia mediană.
Bărbia se deplasează către piept. Menţine poziţia timp de 3 secunde
Capul este ridicat, dar prin flexie laterală sau fără flexia gâtului.
Menţine poziţia timp de 3 secunde
Nu poate
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
18. Poziţia în picioare cu sprijin
Poţi sta în picioare sprijinindu-te cu o mână până număr la 3?
Poate sta în picioare sprijinindu- se cu o mână timp de 3 secunde
Poate sta în picioare cu sprijin minim la nivelul trunchiului (nu al şoldului) timp de 3 secunde
Poate sta sprijinindu-se pe mână, având nevoie şi de sprijin suplimentar la nivel genunchiului/ şoldului, timp de 3 secunde
Sau nu poate
19. Poziţia în picioare fără sprijin
Poţi sta în picioare fără a te sprijini de nimic până număr la 3?
Poate sta în picioare în mod independent peste 3 secunde
Stă în picioare în mod independent timp de 3 secunde
Stă în picioare doar scurt timp (mai puţin de 3 secunde)
Sau nu poate
20. Păşire
Poţi merge fără niciun ajutor sau aparat de susţinere?
Arată-mi!
Poate face peste 4 paşi fără ajutor
Poate face 2-
4 paşi fără ajutor
Nu poate
21. Flexia şoldului drept în decubit dorsal
Îţi poţi aduce genunchiul drept la piept?
Se obţine flexia completă a şoldului
Iniţiază flexia şoldului drept şi a genunchiului (peste 10% din rangul de mişcare
disponibil)
Nu poate
22. Flexia şoldului stâng în decubit dorsal
Îţi poţi aduce genunchiul stâng la piept?
Se obţine flexia completă a şoldului
Iniţiază flexia şoldului stâng şi a genunchiului (peste 10% din rangul de mişcare disponibil)
Nu poate
23. Din poziţie inalta pe genunchi, în poziţia de stat pe genunchiul drept
Îţi poţi ridica genunchiul stâng astfel încât laba piciorului să stea lipită de sol, fără a-ţi folosi braţele, şi să rămâi aşa până număr la 10?
Utilizează braţele pentru tranziţie, braţele sunt libere cât stă într-un singur genunchi timp de 10 secunde
Mentine standul pe un genunchi, sprijinindu-se pe un braţ timp de 10 secunde
Nu poate
24. Din poziţie inalta pe genunchi, în poziţia de stat pe genunchiul stâng
Îţi poţi ridica genunchiul drept astfel încât laba piciorului să stea lipită de sol, fără a-ţi
folosi braţele, şi să rămâi aşa
Utilizează braţele pentru tranziţie, braţele sunt libere cât stă într-un
singur genunchi
Mentine standul pe un genunchi sprijinindu-se pe un braţ timp de 10 secunde
Nu poate
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
până număr la 10?
timp de 10 secunde
Test
Instructiuni
2
1
0
L D
C
S
=
Comentarii S= scor
25. Din poziţie inalta pe genunchi, în poziţia în picioare, pornind cu piciorul stâng
Te poţi ridica în picioare din această poziţie, pornind cu piciorul stâng, fără a te folosi de mâini? Poate necesita demonstraţie
Poate, fara ajutorul braţelor
Poate transfera greutatea de la nivelul ambilor genunchi (cu sau fără sprijin în braţe)
Nu poate
26. Din poziţie inalta pe genunchi în poziţia în picioare, pornind cu piciorul drept
Te poţi ridica în picioare din această poziţie, pornind cu piciorul drept, fără a te folosi de mâini? Poate necesita demonstraţie
Poate, fara ajutorul braţelor
Poate îndepărta greutatea de la nivelul ambilor genunchi (cu sau fără sprijin în braţe)
Nu poate
27. Din poziţia în picioare în poziţia şezândă
Te poţi aşeza pe podea, în mod controlat?
Încearcă să nu- ţi foloseşti braţele!
Poate să se aşeze fără a folosi braţele şi fără a se prăbuşi
Se aşază pe podea dar îşi foloseşte braţele sau se prăbuşeşte
Nu poate
28.
Ghemuire
Te poti ghemui? Imaginează-ţi că te aşezi pe un scaun foarte jos
Efectuează ghemuirea fara ajutorul bratelor (flexează şoldurile şi genunchii la cel puţin
90°)
Iniţiază ghemuirea (peste 10%), foloseste sprijinul pe braţe
Nu poate iniţia
29. Salt în
faţă 30 cm
Poţi sări cât mai mult, cu ambele picioare, de la această linie până la cealaltă?
Sare cel puţin 30 cm, cu ambele picioare simultan
Sare între 5 şi 27,5 cm, cu ambele picioare simultan
Nu poate sări cu ambele picioare simultan.
30. Urcarea treptelor folosind balustrada
Poţi urca pe trepte? Te poţi folosi de o balustrada
Urcă 4 trepte folosind balustrada şi păşind
alternativ
Urcă 2-4 trepte, folosind o balustradă, în orice mod de
a păşi
Nu poate urca 2 trepte folosind o balustradă
31.
Coborârea treptelor folosind balustrada
Poţi coborî pe trepte? Te poţi folosi de o balustrada
Coboară 4 trepte folosind balustrada şi
păşind alternativ
Coboară 2-4 trepte, folosind o balustradă, în
orice mod de a păşi
Nu poate coborî 2 trepte folosind o balustradă
32. Urcarea treptelor
Poţi urca pe trepte? Încearcă
Urcă 4
trepte cu braţele
Urcă 2-4
trepte, cu braţele libere,
Nu poate urca 2 trepte
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
fără a folosi balustrada
să nu te foloseşti de balustrada
libere şi păşind
alternativ
în orice mod de a păşi
cu braţele libere
33.
Coborârea treptelor fără a folosi balustrada
Poţi coborî pe trepte? Încearcă să nu te foloseşti de balustrada
Coboară 4 trepte cu braţele libere şi
păşind alternativ
Coboară 2-4 trepte, cu braţele libere, în orice mod de a păşi
Nu poate coborî 2 trepte cu braţele libere
SCOR
Rezultate de 2 =
Rezultate de 1 =
Rezultate de 0 =
TOTA L =
/66
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
TESTUL DE MERS 6 MINUTE (6MWT)
Subiect:
Data testului (zz/ll/aa): _ _ / _ _ / _ _
Evaluator:
Lista de verificare pre-test:
Da
Nu
Nu se
aplica
1. Pacientul poarta incaltaminte adecvata?
o
o
2. Pacientul nu poarta nicio orteza deasupra gleznei?
o
o
3. Subiectul s-a odihnit timp de10 minute ?
o
o
4. KT a demonstrat mersul?
o
o
5. Asistentul ,,urmaritor" este considerat competent de catre KT?
o
o
6. A fost oferita oportunitatea de a merge la baie?
o
o
Raspunsurile 1- 6 trebuie sa fie da pentru a continua cu
6MWT
o
o
Care este locatia testului? Locatie =
Este aceeasi locatie ca la testele anterioare?
o
o
o
Care este suprafata podelei? Suprafata podelei =
Pacientul poarta talonete adaugate in pantofi? Descrieti
o
o
Tipul insertiei =
Aceasta este o repetare a testului pentru ca primul test a fost nevalid?
o
o
Nr
Distanta (M)
Timpul (m:ss)
Nr
Distanta (M)
Timpul (m:ss)
DETALII DESPRE CADERE
Timpul caderii (m:ss)
Timpul revenirii (m:ss)
0
0
0:00
20
500
_ : _ _
Caderea
A
_ : _ _
_ : _ _
1
25
_ : _ _
21
525
_ : _ _
Caderea
B
_ : _ _
_ : _ _
2
50
_ : _ _
22
550
_ : _ _
Caderea
C
_ : _ _
_ : _ _
3
75
_ : _ _
23
575
_ : _ _
Caderea
D
_ : _ _
_ : _ _
4
100
_ : _ _
24
600
_ : _ _
Pacientul a cazut in timpul
o Da
o Nu
5
125
_ : _ _
25
625
_ : _ _
6
150
_ : _ _
26
650
_ : _ _
7
175
_ : _ _
27
675
_ : _ _
testului? Daca da, va rog sa furnizati detalii in tabelul de mai sus.
8
200
_ : _ _
28
700
_ : _ _
NOTITE:
9
225
_ : _ _
29
725
_ : _ _
10
250
_ : _ _
30
750
_ : _ _
11
275
_ : _ _
31
775
_ : _ _
12
300
_ : _ _
32
800
_ : _ _
13
325
_ : _ _
33
825
_ : _ _
14
350
_ : _ _
34
850
_ : _ _
15
375
_ : _ _
35
875
_ : _ _
16
400
_ : _ _
36
900
_ : _ _
17
425
_ : _ _
FIN
_ _ _
_ : _ _
18
450
_ : _ _
19
475
_ : _ _
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
MODELUL REVIZUIT DE EVALUARE A MEMBRELOR SUPERIOARE PENTRU AMS
excl
usiv
Dest
inat
(RULM )
Data evaluarii:
oo
/
oo
/
oooo
Z Z L L A A A A
Bratul preferat:
o Drept o Stang o Ambidextru
Contractura cot drept:
o Da o Nu
Contractura cot stang:
o Da o Nu
Salbutamol:
o Da o Nu
Chirurgie spinala:
o Da o Nu
Partea testata:
o Dreapta o Stanga
Ora inceperii (HH:MM):
:
format
24 ore
Numele pacientului: Numele evaluatorului: Semnatura evaluatorului:
Comentarii:
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 259 cod (A10BJ05): DCI DULAGLUTIDUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 259 cod (A10BJ05): DCI DULAGLUTIDUM
Indicaţie:
fizi
ce
Dulaglutid este indicată la adulţi cu diabet zaharat tip 2 pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, sub formă de: terapie combinată cu alte medicamente hipoglicemiante: metformin, sulfoniluree, pioglitazona, insulina, inclusiv iSGLT2 când acestea, împreună cu dieta şi exerciţiile fizice nu asigură un control glicemic adecvat.
pers
oanelo
r
Criterii de includere în tratamentul specific:
Dublă terapie:
Dulaglutid în asociere cu metformin sau sulfoniluree, sau pioglitazona, sau insulina sau iSGLT2, la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară,
Tripla terapie:
info
rmarii
Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi o sulfoniluree la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi pioglitazona la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi ISGLT2 la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
Dulaglutid în asociere cu Metformin şi Insulină la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
excl
usiv
Doze şi mod de administrare
Terapie combinată - Doza recomandată este de 1,5 mg administrată o dată pe săptămână.
În cazul în care sunt pacienţi vulnerabili, cum sunt pacienţi cu vârsta > 75 de ani, doza de 0,75 mg administrată o dată pe săptămână poate fi avută în vedere ca doză iniţială.
Când dulaglutid este adăugat la terapia cu metformin, poate fi continuată administrarea dozei utilizate de metformin.
Dest
inat
Când este adăugat la terapia cu o sulfoniluree sau insulină, poate fi avută în vedere scăderea dozei de sulfoniluree sau insulină în vederea reducerii riscului de hipoglicemie. Utilizarea dulaglutidei nu necesită auto-monitorizarea glicemiei. Auto-monitorizarea poate fi necesară pentru a permite ajustarea dozei de sulfoniluree sau de insulină.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Cu toate acestea, experienţa terapeutică provenită de la pacienţi cu vârsta > 75 de ani este foarte limitată iar la aceştia doza de 0,75 mg administrată o dată pe săptămână poate fi avută în vedere ca doză iniţială.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă (rata de filtrare glomerulară estimată < 90 şi > 15 ml/minut/1,73 m
2
). Experienţa terapeutică provenită de la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (< 15 ml/minut/1,73 m
2
) este extrem de limitată, prin urmare nu se recomandă utilizarea dulaglutidei la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice
Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c la iniţierea tratamentului, şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.
Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a-jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1 c).
fizi
ce
Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
pers
oanelo
r
Atenţionări şi precauţii speciale
Dulaglutid nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru GLP-1 se poate asocia cu reacţii adverse gastrointestinale. Acest aspect trebuie avut în vedere în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală deoarece aceste evenimente (greaţă, vărsături, şi/sau diaree), pot provoca deshidratare, care ar putea duce la rândul său la deteriorarea funcţiei renale.
info
rmarii
Nu a fost studiat tratamentul cu dulaglutid la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale severe, inclusiv gastropareză severă, de aceea nu este recomandat la aceşti pacienţi.
Pancreatită acută
excl
usiv
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru GLP-1 s-a asociat cu riscul de apariţie a pancreatitei acute. Pacienţii trebuie informaţi care sunt simptomele caracteristice ale pancreatitei acute. Dacă se suspectează prezenţa pancreatitei, se va întrerupe tratamentul cu dulaglutid. În cazul în care se confirmă pancreatita, nu se va relua administrarea dulaglutidei. În cazul în care alte semne şi simptome sugestive pentru pancreatita acută lipsesc, numai depistarea valorilor mari ale enzimelor pancreatice nu este un factor predictiv pentru prezenţa acesteia.
Hipoglicemie
Dest
inat
Este posibil ca pacienţii trataţi cu dulaglutid în combinaţie cu sulfoniluree sau insulină să aibă risc crescut de apariţie a lipoglicemiei. Acest risc poate fi diminuat prin reducerea dozei de sulfoniluree sau de insulină.
Întreruperea tratamentului:
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 260 cod (A10BK03): DCI EMPAGLIFLOZINUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 260 cod (A10BK03): DCI EMPAGLIFLOZINUM
Indicatie:
fizi
ce
Empagliflozinum este indicat pentru tratamentul adulţilor cu diabet zaharat de tip 2 insuficient controlat, ca adjuvant la regimul alimentar şi exerciţiul fizic în plus faţă de alte medicamente hipoglicemiante: metformin, insulina pentru tratamentul diabetului zaharat.
Criterii de includere în tratamentul specific:
pers
oanelo
r
Dublă terapie:
Empagliflozinum în asociere cu metformin la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară. Empagliflozinum în asociere cu insulina la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară.
Tripla terapie:
Empagliflozinum cu Metformin şi Insulină la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară
Doze şi mod de administrare
info
rmarii
Doza iniţială recomandată de DCI EMPAGLIFLOZINUM este de 10 mg o dată pe zi atunci când se administrează în terapie asociată cu metformin. La pacienţii care tolerează empagliflozin 10 mg o dată pe zi, care prezintă eRFG 2: 60 ml/min/1,73 m
2
şi care necesită un control glicemic mai strict, doza poate fi crescută la 25 mg o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 25 mg.
IIV. Monitorizarea tratamentului
excl
usiv
de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici.
clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică
paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.
Dest
inat
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Precauţii
Generale
DCI EMPAGLIFLOZINUM nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
Cetoacidoză diabetică. Au fost raportate cazuri rare de cetoacidoză diabetică (CAD), inclusiv cazuri cu risc vital şi cazuri letale la pacienţi trataţi cu inhibitori de SGLT2, inclusiv empagliflozin.
Într-o serie de cazuri, natura afecţiunii a fost atipică, cu valori ale glicemiei doar moderat crescute, mai mici de 14 mmol/l (250 mg/dl). Nu se cunoaşte dacă CAD are o probabilitate mai mare de apariţie în cazul utilizării dozelor mai mari de empagliflozin.
Riscul de cetoacidoză diabetică trebuie luat în considerare în cazul apariţiei unor simptome nespecifice cum sunt greaţă, vărsături, anorexie, durere abdominală, sete excesivă, dificultăţi de respiraţie, confuzie, fatigabilitate neobişnuită sau somnolenţă. Pacienţii trebuie să fie evaluaţi pentru depistarea cetoacidozei imediat ce apar aceste simptome, indiferent de valorile glicemiei.
La pacienţii unde se suspectează sau este diagnosticată prezenţa CAD, tratamentul cu empagliflozin trebuie întrerupt imediat. Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care sunt spitalizaţi în vederea efectuării unor intervenţii chirurgicale majore sau care au afecţiuni acute severe. În ambele cazuri, tratamentul cu empagliflozin poate fi reluat după ce starea pacientului se stabilizează. Înainte de a iniţia tratamentul cu empagliflozin, trebuie luaţi în considerare acei factori din antecedentele
pacientului care ar putea predispune la cetoacidoză. Pacienţii care ar putea prezenta un risc crescut de CAD includ pacienţii cu rezervă funcţională scăzută a celulelor beta (de exemplu pacienţi cu diabet de tip 2 cu nivel scăzut al peptidei C sau diabet autoimun cu evoluţie lentă la adulţi (LADA) sau pacienţi cu antecedente de pancreatită), pacienţii cu afecţiuni care conduc la aport alimentar redus sau deshidratare severă, pacienţii la care se reduc dozele de insulină şi pacienţii cu o creştere a cererii de insulină din cauza afecţiunilor acute, a intervenţiilor chirurgicale sau a abuzului de alcool etilic. Inhibitorii de SGLT2 trebuie utilizaţi cu precauţie la aceşti pacienţi.
fizi
ce
Nu se recomandă reluarea tratamentului cu inhibitor de SGLT2 la pacienţii care au antecedente de CAD dezvoltată în timpul tratamentului cu inhibitor de SGLT2 decât dacă a fost identificat şi rezolvat un alt factor precipitant evident.
pers
oanelo
r
Siguranţa şi eficacitatea empagliflozin la pacienţii cu diabet de tip 1 nu a fost stabilită şi empagliflozin nu trebuie utilizat pentru tratarea pacienţilor cu diabet de tip 1. Date limitate provenite din studiile clinice sugerează faptul că CAD apare în mod frecvent atunci când pacienţii cu diabet tip 1 sunt trataţi cu inhibitori de SGLT2.
Atenţionări speciale la grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală*)
info
rmarii
Din cauza mecanismului de acţiune, eficacitatea glicemică a empagliflozinului este dependentă de funcţia renală. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu eRFG 2: 60 ml/min/1,73 m
2
sau ClCr 2: 60 ml/min. Administrarea empagliflozinului nu trebuie iniţiată la pacienţi cu RFGe < 60 ml/min/1,73 m
2
sau ClCr < 60 ml/min. La pacienţii care tolerează empagliflozin, la care valorile eRFG scad în mod persistent sub 60 ml/min/1,73 m
2
sau ClCr sub 60 ml/min, doza de empagliflozin trebuie ajustată sau menţinută la 10 mg o dată pe zi. Administrarea empagliflozinului trebuie întreruptă la pacienţii cu valori ale eRFG aflate persistent sub 45 ml/min/1,73 m
2
sau cu valori ale ClCr aflate persistent sub 45 ml/min. Empagliflozin nu trebuie utilizat la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (BRST) sau la pacienţii cărora li se efectuează dializă, deoarece nu se anticipează că va fi eficient la aceştia.
excl
usiv
*)
Pentru informaţii detaliate cu privire la reacţiile adverse, interacţiuni cu alte medicamente, reacţii
adverse, proprietăţi farmacologice este obligatoriu a se studia Rezumatul caracteristicilor produsului
(RCP) produsului EMPAGLIFLOZINUM extins."
Insuficienţă hepatică
Dest
inat
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Expunerea la empagliflozin este crescută la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este limitată şi, prin urmare, nu se recomandă utilizarea la acest grup de pacienţi.
Vârstnici
Nu se recomandă ajustarea dozei în funcţie de vârstă. La pacienţii cu vârsta de 75 ani şi peste, trebuie avut în vedere un risc crescut de depleţie volemică. Din cauza experienţei terapeutice limitate la pacienţii cu vârsta de 85 ani şi peste, nu se recomandă începerea tratamentului cu empagliflozin.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării empagliflozin la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Întreruperea tratamentului:
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, medici specialişti cu competenţa/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte.
Prescriptori:
Iniţierea, monitorizarea şi continuarea tratamentului se va face de către medicii diabetologi, precum şi alţi medici specialişti cu competenţa/atestat în diabet, conform prevederilor legale în vigoare şi în baza protocolului terapeutic şi a ghidurilor de specialitate aprobate. Continuarea tratamentului se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 263 cod (L04AA26): DCI BELIMUMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 263 cod (L04AA26): DCI LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC - AGENŢI BIOLOGICI: DCI BELIMUMABUM**
1
fizi
ce
INTRODUCERE
pers
oanelo
r
info
rmarii
Definiţia afecţiunii
. Lupusul eritematos sistemic (LES), boală cronică reumatică caracterizată prin manifestări clinice polimorfe, care afectează aproape toate organele şi ţesuturile, secundar pierderii pasagere a toleranţei la „self " şi producerii de autoanticorpi, este etichetată ca prototip al bolilor autoimune. Dintre autoanticorpii care caracterizează boala, anticorpii antinucleari şi anticorpii anti-fosfolipidici sunt cei mai reprezentativi, leziunile celulare şi tisulare fiind produse prin variate mecanisme mediate imunologic. Etiologia bolii nu este cunoscută în totalitate. Interacţiunea dintre
factorii de mediu
(radiaţiile ultraviolete, virusurile, superantigenele bacteriene, medicamentele) cu
factorii hormonali
(nivele crescute ale estrogenilor, nivele scăzute ale testosteronului şi metaboliţilor intermediari) şi
factorii imunologici
(creşterea apoptozei ca sursă de antigene nucleare, scăderea eliminării celulelor apoptotice, deficienţa înnăscută sau dobândită a unor fracţiuni de complement cum este C1 ), pe un
teren genetic
predispozant, reprezentat de anumite gene ale complexului major de histocompatibilitate (CMH) de clasa a II-a (HLA DR, HLA DQ, HLA DP) şi clasa a III-a (C2, C4), induce prin activarea şi supravieţuirea limfocitelor B autoanticorpi specifici responsabili de leziunile celulare şi tisulare caracteristice bolii.
excl
usiv
Dest
inat
Prognostic terapeutic
. Tratamentul în LES a contribuit la o creştere importantă a ratei de supravieţuire a pacienţilor cu această suferinţă şi, în plus, cauzele de deces s-au modificat major. Astfel, dacă în absenţa tratamentului, majoritatea pacienţilor decedau din cauza activităţii bolii, actualmente, sub tratament, decesele sunt cauzate de evenimente cardiovasculare, infecţii sau neoplazii. Totuşi, în ciuda tratamentului standard, rata de mortalitate a pacienţilor cu LES rămâne crescută, fiind de aproximativ 4,6 ori mai mare faţă de populaţia generală. În plus, remisiunea durabilă în LES este atinsă la un număr limitat de pacienţi, pe când o proporţie crescută de pacienţi (55-70%) continuă să prezinte o activitate a bolii cu o rată anuală a puseelor de activitate de aproximativ 1,2/pacient/an. Persistenţa activităţii bolii, prezentarea ca boală cronică cu pusee de activitate sau boală recurentă şi corticoterapia prelungită sunt factori predictivi majori ai leziunilor tisulare sau de organ care ulterior determină acumulare suplimentară a altor leziuni tisulare, implicate nu numai în creşterea morbidităţii şi mortalităţii, dar şi în productivitate scăzută, alterarea calităţii vieţii şi costuri medicale directe crescute. Astfel, noi tratamente sunt necesare pentru pacienţii cu LES pentru a induce o remisiune prelungită, scăderea dozelor necesare de glucocorticoizi, reducerea frecvenţei puseelor de activitate a bolii şi pentru a reduce acumularea leziunilor structurale care determină leziuni definitive de organ şi insuficienţe pluri-viscerale.
Diagnosticul LES
. Medicul de specialitate stabileşte diagnosticul cert de LES. Pentru eligibilitatea terapiei biologice, diagnosticul va trebui să îndeplinească şi criteriile de clasificare SLICC („Systemic Lupus International Collaborating Clinics") din 2012, prezentate în Tabelul 1. De menţionat faptul că aceste criterii sunt cumulative şi nu necesită să fie prezente simultan. Îndeplinirea criteriilor de clasificare SLICC necesită:
fie îndeplinirea a cel puţin 4 criterii SLICC (cu cel puţin 1 criteriu clinic şi cel puţin 1 criteriu imunologic),
fie documentarea nefritei lupice prin biopsie renală la un pacient cu anticorpi antinucleari (ANA) sau anticorpi anti-ANDdc pozitivi.
Tabel
1. Criteriile de clasificare SLICC pentru LES
criterii clinice criterii imunologice
lupus cutanat acut
, incluzând rash malar (nu luaţi în considerare dacă este malar discoid), lupus bulos, varianta de necroliză epidermică toxică, rash maculo-papular, rash de fotosensibilitate (în absenţa dermatomiozitei) SAU
lupus cutanat subacut
(leziuni psoriaziforme ne-indurate şi/sau leziuni policiclice anulare care se vindecă fără cicatrice, deşi ocazional cu depigmentare sau teleangiectazii post-inflamatoare).
lupus cutanat cronic
, incluzând: rash discoid clasic (fie localizat - deasupra gâtului sau generalizat - deasupra şi dedesubtul gâtului), lupus hipertrofic (verucos), paniculita lupică (profundus), lupus mucosal, lupus eritematos tumidus, lupus chillblains, overlap lupus discoid cu lichen plan.
ulcere orale
(palat bucal, limbă) SAU
ulcere nazale
(în absenţa altor cauze cum sunt vasculita, boala Behcet, boală intestinală inflamatoare, artrita reactivă, alimente acide şi infecţii - de exemplu cu herpesvirusuri).
alopecia necicatrizantă:
subţierea difuză sau fragilitatea părului cu fire de păr vizibil rupte, (în absenţa altor cauze cum sunt alopecia areata, medicamentele, deficienţa de fier şi alopecia androgenică).
sinovita
a cel puţin 2 articulaţii (caracterizată clinic prin tumefacţie sau lichid intra-articular) SAU
artralgii
în cel puţin 2 articulaţii cu redoare matinală de cel puţin 30 minute.
info
rmarii
serozita
: pleurezie tipică pentru mai mult de o zi SAU lichid pleural SAU frecătură pleurală SAU durere pericardică tipică (durere la clinostatism ameliorată în ortostatism) pentru mai mult de o zi SAU lichid pericardic SAU frecătură pericardică SAU pericardită pe electrocardiogramă (în absenţa altor cauze cum sunt infecţiile, uremia, sindromul Dressler).
afectare renală
: raport proteine-creatinină în urină (SAU proteinurie pe 24 de ore) reprezentând 500 mg/24 ore SAU cilindri hematici.
excl
usiv
afectare neurologică
: crize epileptice, psihoză, mononevrita multiplex (în absenţa altor cauze cum sunt vasculita primară), mielita, neuropatii periferice sau craniene (în absenţa altor cauze cunoscute cum sunt vasculitele primare, infecţiile, diabetul zaharat), stări confuzionale acute (în absenţa altor cauze cunoscute incluzând toxice/metabolice, uremia, medicamentele).
anemia hemolitică
leucopenia
(< 4000/mm
3
cel puţin o dată, în absenţa altor cauze cum sunt sindromul Felty, medicamente, hipertensiunea portală) SAU
limfopenia
(< 1000/mm
3
cel puţin o dată, în absenţa altor cauze cum sunt glucocorticoizii, medicamentele, infecţiile).
Dest
inat
trombocitopenia (< 100000/mm
3
cel puţin o dată, în absenţa altor cauze cum sunt medicamentele, hipertensiunea portală, purpura trombotică
ANA
pozitivi peste valoarea de referinţă a laboratorului
ac. anti-ADNdc
pozitivi peste valoarea de referinţă a laboratorului sau dublul intervalului de referinţă dacă sunt testaţi prin ELISA.
ac. anti-Sm
pozitivi.
fizi
ce
ac. anti-fosfolipidici
pozitivi - oricare dintre următorii: anticoagulant lupic pozitiv; test „rapid plasma reagin" (RPR) fals pozitiv; titru mediu sau crescut de ac. anti-cardiolipină (IgA, IgG, IgM); ac. anti-
pers
oanelo
r
�2 glicoproteină I pozitivi (IgA, IgG, IgM).
complement
scăzut: C3 scăzut sau C4 scăzut sau CH50 scăzut.
test Coombs direct
pozitiv, în absenţa anemiei hemolitice.
trombocitopenică).
ANA - anticorpi antinucleari; ADNdc - acid dezoxiribonucleic dublu catenar; ELISA - enzyme-linked immunosorbent assay: LES - lupus eritematos sistemic; SLICC - Systemic Lupus International Collaborating Clinics.
MANAGEMENTUL LES
Tratamentul LES, evaluarea activităţii bolii, criterii de includere/excludere şi schema terapeutică pentru tratamentul cu belimumab.
Tratamentul LES
. Tratamentul pacienţilor cu LES implică terapia puseelor de boală, cu realizarea pe cât posibil a celui mai scăzut nivel de activitate a bolii şi astfel prevenirea leziunilor de organ; în plus, reducerea toxicităţii medicamentelor utilizate în tratamentul bolii este foarte importantă. Tratamentul LES este individualizat în funcţie de forma clinică de boală, de nivelul de activitate a suferinţei, de prezenţa leziunilor de organ, de asocierea comorbidităţilor şi complicaţiilor legate de boală şi de tratament. Tratamentul LES implică măsuri generale şi terapii medicamentoase. Pentru pacientii pediatrici cu LES diagnosticul si evaluarea bolii, recomandarile de tratament, dozele si schemele terapeutice vor fi adaptate acestei categorii de pacienti; interpretarea testelor de laborator va tine cont de valorile normale ajustate functie de varsta.
Măsuri generale
:
evitarea expunerii la radiaţii ultraviolete, folosirea cremelor cu factor de protecţie solară de peste 30;
evitarea creşterii fotosensibilităţii prin alimente sau medicamente (sulfamide, tetracicline, chinolone);
dietă echilibrată cu restricţii adaptate terapiei sau perturbărilor metabolice (hiposodată, hipolipemiantă, hipoglucidică etc.);
prevenirea aterosclerozei precoce: controlul tensiunii arteriale (ţinta < 130/80 mmHg), a hiperlipidemiei (ţinta LDL-colesterol < 100 mg/dL), renunţarea la fumat;
fizi
ce
prevenirea osteoporozei: supliment calciu 1 g/zi oral, vitamina D 1000 UI/zi oral, utilizarea dozei minime eficiente de glucocorticoizi (de preferat :S 5 mg echivalent prednison/zi) sau renunţarea la corticoterapie oricând este posibil, administrarea de bifosfonaţi când doza de glucocorticoizi depăşeşte 20 mg/zi echivalent prednison pentru mai mult de 3 luni;
pers
oanelo
r
prevenirea infecţiilor: profilaxia endocarditei bacteriene la pacienţii cu vegetaţii, profilaxia infecţiei cu
Pneumocystis jirovecii
la pacienţii in tratament cu ciclofosfamidă sau glucocorticoizi > 20 mg/zi echivalent prednison;
info
rmarii
imunizarea: se indica vaccinarea anti-HPV (paciente < 26 ani), vaccinare antigripală şi anti-hepatită B (mai ales dacă se află în grupa de risc) şi vaccinare antipneumococică (pacienţii cu LES sunt în grupa de risc din cauza hiposplenismului funcţional şi deficitului de complement); este contraindicată la aceşti pacienţi imunizarea cu vaccinuri vii;
sarcina este contraindicată în perioada de activitate a bolii, recomandându-se un minim de 6 luni de remisiune sau boală minim reziduală până la concepţie;
prevenirea progresiei către insuficienţă renală a pacienţilor cu sindrom nefritic prin controlul tensiunii arteriale, prin utilizarea inhibitorilor de enzimă de conversie sau a blocanţilor de angiotensină;
screening pentru neoplazii: col uterin, pulmonar, hematologic, sân, colon etc.
excl
usiv
Terapie farmacologică
Terapii medicamentoase standard utilizate în tratamentul LES
:
Dest
inat
glucocorticoizii
reprezintă piatra de temelie în tratamentul LES. Efectul rapid este util în controlul simptomelor, dar şi în reducerea inflamaţiei. Se administrează de obicei oral în doze mici (0,25 mg/kg corp echivalent prednison), medii (0,5 mg/kg corp echivalent prednison) sau mari (1-2 mg/kg corp echivalent prednison, maxim 60 mg/zi la pacientii pediatrici) în funcţie de afectarea de organ. În formele severe se poate utiliza şi pulsterapia intravenoasă cu metilprednisolon, de obicei 1 g/zi timp de 3 zile consecutive. După controlul activităţii bolii, dozele orale se scad progresiv, cu aproximativ 10% din doza săptămânală, astfel dozele medii-mari se recomandă să fie scăzute după cel puţin 4-6 săptămâni. Deşi dezideratul ar trebui să fie reprezentat de renunţarea completă la glucocorticoizi, acest lucru nu este întotdeauna posibil, pacienţii rămânând pe doze de 5-10 mg/zi prednison sau echivalent, cu riscul de a asocia noi comorbidităţi: osteoporoză, hipertensiune arterială, dislipidemie, ateroscleroză, cataractă, glaucom. O atentie particulara trebuie acordata riscului de reactii adverse dupa corticoterapie la pacientii cu LES pediatric, inclusiv in perspectiva afectarii ireversibile a procesului de crestere, astfel incat vor fi in mod sistematic recomandate dozele si duratele de tratament cele mai mici posibil.
imunomodulatoarele
:
antimalaricele de sinteză
sunt utilizate în LES de peste 50 ani, fiind indicate pentru afectarea de tip cutanat, articular, serozitic sau pentru controlul fatigabilităţii şi al manifestărilor constituţionale, iar în momentul de faţă reprezintă terapia standard utilizată pentru scăderea riscului de reactivare a bolii. De asemenea, antimalaricele de sinteză reduc riscul de apariţie a diabetului zaharat, au efecte antiagregante plachetare, hipolipemiante, ameliorează simptomatologia de tip sicca, permit reducerea dozelor de glucocorticoizi, limitează acumularea de leziuni ireversibile şi cresc supravieţuirea. Cel mai utilizat preparat este
hidroxiclorochina
în doză de 200-400 mg/zi (5-7 mg/kg
corp) oral. Pentru pacientii pediatrici cu LES doza nu va depasi 5mg/kg corp/zi, de obicei pana la maximum 200 mg/zi. Efectul se instalează după aproximativ 6-12 săptămâni, devenind maxim la 6 luni. Se impune monitorizare oftalmologică la fiecare 6 luni din cauza riscului de leziuni retiniene ireversibile. Alte efecte adverse sunt reprezentate de: pigmentări cutanate, neuropatii periferice, intoleranţa digestivă ş.a. (conform rezumatului caracteristicilor produsului).
dapsona (
utilizata doar la adulti
)
în doză de 100-200 mg/zi oral este utilă în afectarea cutanată, mai ales de tip lupus bulos.
fizi
ce
imunosupresoarele
sunt indicate în formele severe de boală, cu risc vital din punct de vedere al afectării de organ, permiţând reducerea activităţii puseului de boală cu reducerea indexului de leziuni tisulare şi scăderea dozelor de glucocorticoizi în formele cortico-dependente sau cortico-rezistente.
pers
oanelo
r
info
rmarii
ciclofosfamida
, agent alchilant, este cel mai folosit imunosupresor în LES reprezentând standardul de tratament pentru afectarea severă de organ. Ciclofosfamida poate fi administrată intravenos (puls-terapie cu 500-1000 mg) sau oral (1-2 mg/kg corp/zi, la copil nu se vor depasi dozele recomandate la adulti). Primul protocol cu ciclofosfamidă intravenos, aşa numitul protocol NIH („National Institute of Health"), cuprinde 6 pulsuri lunare de ciclofosfamidă (750 mg/m
2
suprafaţă corporală, in cazurile de LES pediatric se incepe cu 500 mg/m
2
suprafaţă corporală, cu posibila crestere functie de toleranta), urmate de pulsuri la 3 luni a unei doze similare pentru încă 2 ani. Acest protocol, dezvoltat pentru tratamentul anumitor forme de nefrită lupică, reprezintă actualmente standardul pentru tratamentul unor forme de leziuni de organ cu severitate crescută (vasculită, miocardită, nefrită etc.). Incidenţa crescută de efecte adverse produse de ciclofosfamida administrată pe termen lung, în special toxicitatea ovariană şi riscul de neoplazie, a contribuit la dezvoltarea protocolului
excl
usiv
Dest
inat
„Euro-Lupus Nephritis Trial" cu ciclofosfamidă pe termen scurt cuprinzând administrarea la 2 săptămâni a 6 pulsuri (500 mg), urmate de menţinerea remisiunii cu azatioprină (2 mg/kg corp/zi) oral. Toxicitatea pe termen scurt a ciclofosfamidei este dominată de riscul de infecţii, greaţă şi vărsături, cistită hemoragică, leucopenie şi toxicitate hepatică. Administrarea de medicamente antiemetice înaintea pulsurilor de ciclofosfamidă pot reduce greaţa şi voma. Administrarea de MESNA (2- mercaptoethan sodium sulfonate) în asociere cu hidratarea reduce incidenţa cistitei hemoragice. Pacienţii trataţi cu ciclofosfamidă oral trebuie să fie sfătuiţi să se hidrateze corespunzător (1500-2000 mL/24 de ore). Riscul crescut de infecţii asociat ciclofosfamidei nu este influenţat de calea de administrare. Pacienţii trebuie testaţi de tuberculoză, hepatite virale B şi C, citomegalovirus. Toxicitatea pe termen lung este reprezentată de toxicitatea gonadală şi riscul de cancer. Sunt disponibile puţine date referitor la păstrarea funcţiei ovariene, dar administrarea unei doze cumulative de 8 g de ciclofosfamidă implică administrarea de preparate de tip agonişti de GnRH („gonadotropin-releasing hormone"). O relaţie pozitivă între doza cumulativă de ciclofosfamidă şi neoplazia de col uterin intra-epitelială a fost raportată la pacienţii cu LES. Alte efectele secundare de care trebuie să se ţină seama sunt (a se vedea şi rezumatul caracteristicilor produsului): constituţionale (slăbiciune, iritabilitate, pierdere ponderală); gastrointestinale (anorexie, greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale); dermatologice (alopecie, modificări unghiale); hematologice (leucopenie, anemie aplastică); genito-urinare (cistita hemoragică, fibroză a vezicii urinare, insuficienţă gonadală); neoplazii (carcinom de vezică, de cervix, carcinom vulvar); cardio-pulmonare (fibroză pulmonară, necroză miocardică); metabolice (secreţie inadecvată de hormon antidiurectic).
azatioprina
este folosită ca primă intenţie sau după puls-terapia cu ciclofosfamidă. Dozele uzuale sunt de 1-2,5 mg/kg corp/zi.. Se începe cu doze de 50 mg/zi care se vor creşte progresiv (cu 25-50 mg/săptămână), doza maximă nedepăşind 200 mg/zi. Efectul imunosupresor se instalează în câteva săptămâni. Efectele secundare de luat în considerare sunt (a se vedea şi rezumatul caracteristicilor produsului): intoleranţa digestivă; toxicitate hepatică (creşteri de transaminaze hepatice, uneori sindrom
colestatic sever); reacţii pancreatice; supresie medulară cu creşterea riscului de infecţii; creşterea riscului de neoplazii, mai ales limfoame; în funcţie de terenul genetic uneori poate induce un sindrom de hipersensibilizare acută cu rash, febră, insuficienţă renală acută, pancreatită, hepatită şi anemie severă.
fizi
ce
micofenolatul mofetil
este un inhibitor de sinteză purinică, folosit ca primă intenţie sau după terapie cu ciclofosfamidă, mai ales în tratamentul nefritei lupice. Dozele variază între 1-3 g/zi oral iar la copii, 10mg/kg sau 600 mg/m
2
de două ori pe zi oral (maxim 1.5g/zi). Dintre efectele secundare sunt de menţionat (a se vedea şi rezumatul caracteristicilor produsului): toxicitatea gastrointestinală (diaree, greaţă, vărsături, stomatite); leucopenie cu creşterea riscului de infecţii.
pers
oanelo
r
ciclosporina A
acţionează prin inhibarea activităţii limfocitelor T, fiind folosită de elecţie pentru tratamentul nefritei membranoase. Dozele uzuale variază între 2,5-5 mg/kg corp/zi, la copil fara a se depasi dozele recomandate la adulti. Efectul imunosupresor se instalează după 2-3 luni de tratament. Efectele secundare uzuale sunt (a se vedea şi rezumatul caracteristicilor produsului): toxicitatea renală; hipertensiune arterială; toxicitatea hepatică; manifestări cutaneo-mucoase (rash, hirsutism, hiperplazie gingivală, ginecomastie); manifestări neurologice (crize epileptiforme, tremor).
info
rmarii
metotrexatul
poate fi folosit în cazul formelor uşoare de boală, mai ales cu afectare articulară, doza fiind de 10-20 mg/săptămână sau in cazurile de LES pediatric 10- 15mg/m
2
/săptămână, (a se vedea şi rezumatul caracteristicilor produsului pentru efectele adverse).
leflunomida
(utilizata doar la adulti) în doza uzuală de 10-20 mg/zi are aceleaşi indicaţii cu metotrexatul, deşi există foarte puţine studii efectuate (a se vedea şi rezumatul caracteristicilor produsului pentru efectele adverse).
tratamentul simptomatic
:
excl
usiv
Dest
inat
antiinflamatoarele nesteroidiene
(AINS) sunt indicate în formele uşoare, ce nu pun în pericol viaţa pacientului, aşa cum se întâmplă în afectarea de tip musculoscheletal, a sindromului febril sau a formelor uşoare de serozită. Din punct de vedere al riscului cardiovascular, naproxenul pare cel mai indicat. În ceea ce priveşte alte clase de AINS, merită menţionat faptul ca ibuprofenul poate induce meningită aseptică, piroxicamul creşte fotosensibilitatea, iar preparatele AINS de tip COX2-selective sunt de evitat în cazul sindromului antifosfolipidic. De asemenea, AINS pot determina efecte adverse hepatice (hepatocitoliză) sau renale (nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, necroză tubulară acută) ce fac dificilă diferenţierea de patologia legată de activitatea bolii (a se vedea rezumatul caracteristicilor fiecărui produs).
în funcţie de manifestările bolii (de exemplu tratament topic).
Terapii medicamentoase biologice în LES
Belimumab (DCI: Belimumabum)
este un anticorp monoclonal complet uman din clasa IgG1 direcţionat împotriva formei solubile a sBLyS („soluble B lymphocyte stimulator"), inhibând legarea acestuia de receptorii de pe suprafaţa limfocitului B, cu alterarea funcţiei şi supravieţuirii limfocitului B, cu rol major în patogeneza LES. Belimumab este indicat ca tratament asociat terapiilor standard existente pentru pacienţii adulţi sau copii in varsta de peste 5 ani cu LES activ, cu autoanticorpi pozitivi, cu un grad înalt de activitate a bolii (de exemplu anticorpi anti-ADNdc pozitivi şi complement seric scăzut) în ciuda terapiei standard a bolii.
Evaluarea activităţii bolii
Evaluarea activităţii bolii este obligatorie pentru introducerea unui pacient în tratamentul cu belimumab şi se face de către medicul de specialitate care utilizează în acest sens indicele SELENA- SLEDAI („Safety of Estrogens in Lupus National Assessement - Systemic Lupus Erythematosus Disease Activity Index" - Tabel 2). Se punctează dacă modificarea fiecărui domeniu de mai jos este prezentă în momentul vizitei sau în cele 30 zile anterioare acesteia. Scorul SELENA-SLEDAI total este suma scorurilor fiecărui domeniu şi variază între 0-105, cu următoarea semnificaţie:
0: remisiune completă;
1-5: activitate uşoară;
6-10: activitate moderată;
11-19: activitate intensă;
> 20: activitate foarte intensă.
fizi
ce
pers
oanelo
r
Pentru evaluarea puseelor de activitate a LES („flare"), medicul de specialitate utilizează indicele SELENA-SLEDAI FI („Safety of Estrogens in Lupus National Assessement Systemic Lupus Erythematosus Disease Activity Index Flare Index") prezentat în Tabelul 3. Acest indice necesită şi evaluarea subiectivă a medicului. În acest sens, pentru evaluarea activităţii bolii, medicul de specialitate utilizează PGA („Physician Global Assessement"), care este o scală analogă vizuală cu 4 puncte (Figura 1): 0 reprezintă absenţa bolii; 1 reprezintă boală cu activitate medie; 2 reprezintă boală cu activitate moderată; 3 reprezintă boală cu activitate severă.
0
1
2
3
absentă
uşoară
moderată
severă
Figura
1. Evaluarea activităţii bolii de către medic (PGA)
La această evaluare, activitatea LES este:
Instrucţiuni
: în funcţie de opinia dumneavoastră, bifaţi nivelul activităţii bolii prin marcarea unui semn pe linia de deasupra care are 12 cm; pentru a afla valoarea PGA, măsuraţi de la 0 până la marcajul dumneavoastră şi împărţiţi această valoare la 4.
info
rmarii
Tabel
2. Indexul de activitate SELENA-SLEDAI pentru LES
definiţie scor
crize epileptice debut recent (în ultimele 10 zile). Se exclud boli metabolice, infecţii, medicamente, 8
excl
usiv
crize epileptice cauzate de leziuni nervoase ireversibile anterioare.
psihoză afectarea capacităţii de a funcţiona în activitatea normală din cauza tulburării severe în 8
percepţia realităţii. Include: halucinaţii, incoerenţă, asociaţii marcat imprecise, conţinut sărăcit al gândirii, gândire marcat ilogică, comportament bizar, catatonic sau dezorganizat. Se exclud uremia şi medicamentele.
sindrom organic cerebral
funcţie mentală alterată cu afectarea orientării, memoriei şi a altor funcţii intelectuale, 8
Dest
inat
cu debut rapid şi caracteristici clinice fluctuante. Include: tulburarea stării de conştienţă cu reducerea capacităţii de concentrare şi incapacitatea de susţinere a atenţiei la mediu, plus cel puţin 2 din următoarele: tulburare a percepţiei, vorbire incoerentă, insomnia sau somnolenţă diurnă, creşterea sau descreşterea activităţii psihomotorii. Se exclud boli metabolice, infecţii şi medicamentele.
afectare vizuală modificări oculare şi retiniene de lupus. Include: corpi citoizi, hemoragii retiniene, 8
exudat seros sau hemoragii în coroidă, nevrită optică. Se exclud hipertensiunea arterială, medicamentele şi infecţiile.
afectarea nervilor cranieni
neuropatie senzitivă sau motorie a unui nerv cranian, cu debut recent. Include vertijul 8 din cadrul bolii.
cefalee lupică cefalee severă persistentă: poate fi migrenoasă, dar trebuie să fie neresponsivă la 8
analgezice opiacee.
cerebrovascular accident cerebrovascular cu debut recent. Se exclude arterioscleroza şi hipertensiunea 8
arterială.
vasculită ulceraţie, gangrenă, noduli dureroşi ai degetelor, infarct periunghial, hemoragie 8
subunghială „în aşchie" SAU vasculită confirmată prin biopsie sau prin angiogramă.
artrită cel puţin 2 articulaţii cu durere şi semne de inflamaţie (durere la examinare, tumefacţie 4
sau lichid articular).
miozită durere sau slăbiciune a musculaturii proximale asociate cu nivele crescute de 4
CK/aldolaza SAU modificări electromiografice de afectare musculară SAU miozită confirmată prin biopsie musculară.
cilindri urinari cilindri hematici, granulari sau eritrocitari. 4
hematurie > 5 eritrocite/câmp microscopic. Se exclud litiază, infecţiile, alte cauze. 4
proteinurie > 0,5 g/24 de ore, debut nou sau creştere recentă cu 0,5/24 de ore. 4
piurie > 5 leucocite/câmp microscopic. Se exclude infecţia. 4
rash rash lupic inflamator, nou apărut sau recurent. 2
alopecie cădere curentă a părului, anormală, localizată sau difuză. 2
ulcere mucoase ulcere nazale sau orale, nou apărute sau recurente 2
pleurezie durere toracică pleuritică clasică şi severă SAU frecătură pleurală SAU pleurezie SAU 2 pahipleurită recentă cauzată de boală.
pericardită durere pericardică clasică şi severă SAU frecătură pericardică SAU lichid pericardic 2
SAU confirmare electrocardiografică.
complement scăzut
scăderea nivelului de CH50, C3 sau C4 sub nivelul de referinţă al laboratorului 2
creşterea legării ADN
>25% legare a ADN-ului la testul Farr SAU peste nivelul de referinţă al laboratorului 2
prin ELISA
fizi
ce
febră > 38° C în absenţa infecţiei. 1
trombocitopenie < 100000/mm
3
1
leucopenie < 3000/mm
3
în absenţa unor cauze medicamentoase. 1
pers
oanelo
r
Tabel
3. Indexul de puseu de boală SELENA-SLEDAI FI pentru LES
Puseu de boală uşor sau moderat Puseu de boală sever
= creşterea SLEDAI cu > 3 puncte creşterea SLEDAI cu > 12 puncte
apariţie nouă sau agravare:
lupus cutanat (discoid, rash, profundus, vasculită cutanată, bulos);
ulcere nazo-faringiene; pleurită;
pericardită; artrită;
febră în cadrul bolii.
creşterea dozei dar nu peste > 0,5 mg/kg corp/zi echivalent prednison
excl
usiv
adăugarea antiinflamatoarelor nesteroidiene sau a antimalaricelor de sinteză
apariţie nouă sau agravare:
neuro-lupus; vasculită; nefrită; miozită;
trombocite < 60000/mm
3
;
info
rmarii
anemia (hemoglobină < 7 g/dL) sau scăderea hemoglobinei cu > 3 g/dL;
manifestări care necesită dublarea dozelor de glucocorticoizi sau doze de > 0,5 mg/kg corp/zi de spitalizare echivalent prednison.
tratament cu glucocorticoizi în doză de > 0,5 mg/kg corp/zi echivalent prednison
adăugarea imunosupresoarelor (ciclofosfamidă, azatioprină, metotrexat) sau spitalizare pentru LES
creşterea PGA cu 2: 1, dar nu cu > 2,5 creşterea PGA cu > 2,5
Tratamentul cu belimumab
Criterii de includere a pacienţilor cu LES în tratamentul cu belimumab
Dest
inat
Pentru includerea unui pacient cu LES în terapia biologică cu belimumab este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii:
vârsta peste 18 ani pentru pacienti adulti; vârsta intre 5 si 18 ani pentru pacienţi pediatrici
diagnostic cert de LES care îndeplineşte criteriile de clasificare SLICC;
LES cu activitate intensă (SELENA-SLEDAI 2: 10, calculat pe baza evaluărilor efectuate cu maximum 30 zile înainte de indicarea terapiei cu belimumab) în ciuda tratamentului medicamentos standard efectuat timp de minim 12 săptămâni înaintea deciziei privind indicaţia de belimumab, cu cel puţin unul dintre următoarele medicamente (cu excepţia cazurilor de intoleranţă sau reacţii adverse majore), în monoterapie sau în terapie combinată, indicate diferenţiat, în funcţie de forma de manifestare şi de severitatea bolii (pentru cazurile de LES pediatric doar preparatele indicate, la care dozele se ajusteaza corespunzator):
hidroxiclorochină 200-400 mg/zi (nu este acceptată utilizarea doar a hidroxiclorochinei înainte de indicaţia de belimumab);
azatioprină 1-2,5 mg/kg corp/zi;
micofenolat mofetil 1-3 g/zi;
ciclosporina A 2,5-5 mg/kg corp/zi;
metotrexat 15-20 mg/săptămână;
leflunomida 10-20 mg/ zi;
ciclofosfamidă puls-terapie (0,5-1 g/puls) sau oral (1-2 mg/kg corp/zi).
LES în tratament cortizonic (cel puţin 10 mg/zi echivalent prednison, pentru cazurile de LES pediatric doar in cazurile indicate, la care dozele se ajusteaza corespunzator).
Autoimunitate de tip lupic (oricare dintre cei de mai jos), evaluare efectuată cu maximum 30 zile înainte de indicarea terapiei cu belimumab):
anticorpi anti-nucleari (ANA) în orice titru anormal (peste valoarea de referinţă a laboratorului);
anticorpi anti-ADNdc în orice titru anormal (peste valoarea de referinţă a laboratorului sau dublul limitei superioare a normalului pentru metoda ELISA);
anticorpi anti-Sm în orice titru anormal (peste valoarea de referinţă a laboratorului);
fizi
ce
Complement scăzut (oricare dintre: C3, C4, CH50) sub valoarea de referinţă a laboratorului (evaluări efectuate cu maximum 30 zile înainte de indicarea terapiei cu belimumab).
Evaluarea activităţii bolii de către medic (PGA) de cel puţin 2 (evaluare efectuata cu maximum 30 zile înainte de indicarea terapiei cu belimumab).
-
pers
oanelo
r
Contraindicaţii şi criterii de excludere din tratamentul cu belimumab
LES cu afectare renală severă curentă: proteinurie > 1,5 g/24 de ore şi/sau clearance al creatininei
:S 30 mL/minut (pacientul poate avea afectare renală severă în antecedente).
LES cu afectare neurologică severă curentă.
LES sever cu afectare de organ, în cursul tratamentului cu alte terapii biologice (de ex. rituximab), este permisă utilizarea de belimumab după perioada de wash-out.
LES în cursul tratamentului cu terapii experimentale; este permisă utilizarea de belimumab după perioada de wash-out.
info
rmarii
pacienţi cu infecţii severe (actuale, netratate) precum (dar nu limitativ): stări septice, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste, hepatite virale B sau C, infecţia cu HIV sau orice alte infecţii considerate semnificative în opinia medicului curant.
pacienţi cu hipogammaglobulinemie (IgG seric < 400 mg/dL) sau deficienţă de IgA (IgA seric < 10 mg/dL).
pacienţi cu transplant de organ sau transplant de măduvă sau celule stem hematopoietice.
hipersensibilitate sau alergie la belimumab sau la orice component din preparat.
excl
usiv
sarcina şi alăptarea.
pacienţi cu stări de imunodeficienţă severă.
administrarea vaccinurilor cu germeni vii concomitent cu belimumab sau în ultimele 30 de zile.
afecţiuni maligne prezente sau afecţiuni maligne în ultimii 5 ani, fără avizul medicului oncolog.
orice contraindicaţii menţionate de rezumatul caracteristicilor produsului;
Dest
inat
atenţionări: pacienţii care se prezintă cu semne neurologice noi sau cu deteriorarea semnelor şi simptomelor preexistente în cursul tratamentului cu belimumab trebuie evaluaţi pentru leucoencefalopatie progresivă multifocală; se recomandă precauţie dacă belimumab se administrează concomitent cu ciclofosfamidă.
lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament.
pierderea calităţii de asigurat.
pentru cazurile de LES pediatric se utilizeaza doar criteriile aplicabile acestei categorii de pacienti.
Criterii de continuare a terapiei cu belimumab
Tratamentul se continuă ulterior după primele 24 săptămâni, atâta timp cât există beneficiul terapeutic obţinut la prima evaluare şi nu există reacţii adverse care să impună oprirea acestuia.
Pentru continuarea terapiei biologice cu belimumab este necesară îndeplinirea simultană la fiecare 24 săptămâni a următoarelor criterii:
scăderea SELENA-SLEDAI cu cel puţin 4 puncte faţă de iniţiere.
reducerea necesarului de glucocorticoizi cu cel puţin 50% faţă de doza iniţială dinaintea începerii tratamentului cu belimumab.
reducerea evaluării activităţii bolii de către medic (PGA) cu cel puţin o unitate faţă de iniţiere.
absenţa puseelor de boală severe de la evaluarea precedentă.
Tratamentul cu belimumab se întrerupe daca nu sunt îndeplinite criteriile de continuare sau dacă apar reacţii adverse severe la belimumab care să îndeplinească criteriile de excludere sau contraindicaţiile faţă de tratamentul cu belimumab.
Pentru cazurile de LES pediatric se utilizeaza doar criteriile aplicabile acestei categorii de pacienti.
Screeningul anterior iniţierii terapiei cu belimumab
Deşi nu sunt relatate cazuri de activare a tuberculozei sau de reactivare a hepatitei cu virusurile hepatitice B şi C, radiografia pulmonară, determinarea serologiei virusurilor B (antigen HBs, anticorpi anti-HBc, anticorpi anti-HBs) şi C (anticorpi anti-HCV) sunt recomandate înaintea începerii tratamentului cu belimumab.
Administrarea tratamentului cu belimumab
fizi
ce
pers
oanelo
r
Tratamentul cu belimumab trebuie iniţiat şi supravegheat de către un medic calificat cu experienţă în diagnosticarea şi tratarea LES, care lucrează într-o secţie/compartiment de reumatologie, medicină internă sau reumatologie pediatrică/pediatrie, ce posedă dotările şi personalul calificat necesare pentru supravegherea terapiei cu belimumab.
Belimumab se administrează intravenos prin perfuzie pe parcursul unei perioade de 1 oră şi trebuie reconstituit şi diluat înainte de administrare. Schema de doze recomandată este de 10 mg/kg corp belimumab în zilele 0, 14 şi 28, şi apoi la intervale de 4 săptămâni. Premedicaţia, incluzând un antihistaminic în asociere sau nu cu un antipiretic, poate fi administrată înainte de perfuzia cu belimumab.
info
rmarii
excl
usiv
Administrarea belimumab poate conduce la reacţii de hipersensibilitate severe care pot pune viaţa în pericol şi la reacţii cauzate de perfuzie. Riscul cel mai mare al reacţiilor de hipersensibilitate se manifestă mai frecvent la primele 2 doze, dar el trebuie luat în consideraţie la fiecare administrare. Pacienţii cu antecedente de alergii sau reacţii de hipersensibilitate la medicamente pot avea un risc mai mare de reacţii de hipersensibilitate la belimumab. Perfuziile cu belimumab trebuie administrate de către personal medical calificat instruit pentru administrarea tratamentului prin perfuzie, în centre în care sunt imediat disponibile resurse pentru gestionarea acestor reacţii. Pacienţii trebuie să rămână sub supraveghere clinică pentru o perioadă prelungită de timp (câteva ore), luând în considerare posibilitatea unui debut întârziat al reacţiei.
Prescrierea tratamentului cu belimumab
Dest
inat
Medicul de specialitate (reumatologie, nefrologie, boli infecţioase, pediatrie sau medicină internă) care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va completa o foaie de observaţie clinică generală/fişă medicală care va conţine evaluările clinice şi de laborator sau imagistice necesare, datele fiind introduse în aplicaţia informatică a Registrului Român de Boli Reumatice (RRBR).
Se recomandă înregistrarea următoarelor date, atât la iniţierea terapiei, cât şi pe parcursul evoluţiei bolii sub tratament:
informaţii demografice şi generale despre pacient;
diagnosticul cert de LES, care îndeplineşte criteriile SLICC (2012);
istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare: preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament);
antecedente semnificative şi comorbidităţi;
evaluarea activităţii bolii conform cu SELENA-SLEDAI;
evaluarea activităţii bolii de către medic (PGA);
evaluarea puseelor de activitate a bolii conform cu SELENA-SLEDAI FI;
rezultatele testelor pentru hepatitele virale B şi C, avizul medicului gastroenterolog sau infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;
alte teste de laborator relevante;
justificarea recomandării tratamentului cu belimumab (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol);
preparatul biologic recomandat: denumirea comună internaţională şi denumirea comercială, precizând doza şi schema terapeutică;
apariţia şi evoluţia în caz de reacţii adverse post-terapeutice, complicaţii, comorbidităţi.
fizi
ce
Scala analogă vizuală (VAS) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către medic (PGA) este completată direct pe fişă, acesta semnând şi datând personal.
pers
oanelo
r
Pentru iniţierea terapiei biologice cu belimumab se recomandă obţinerea unei a doua opinii de la un medic primar în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) privind diagnosticul, gradul de activitate a bolii şi necesitatea instituirii tratamentului biologic cu belimumab. Pentru medicul care oferă a doua opinie se aplică aceleaşi reguli ca pentru medicul care iniţiază şi supraveghează tratamentul cu belimumab (vezi cap. II.3.5).
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul (pentru cazurile de LES pediatric cu parintele sau reprezentantul legal) starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic. Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestei terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul (pentru cazurile de LES pediatric parintele sau reprezentantul legal) să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic recomandat. Medicul curant va solicita pacientului (pentru cazurile de LES pediatric parintelui sau reprezentantului legal) să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar denumirea comună internaţională şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient (pentru cazurile de LES pediatric de catre parinte sau reprezentantul legal). Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic precum şi pe parcursul acestuia, dacă pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 265 cod (A10AE54): DCI COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) se modifică şi se
înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 265 cod (A10AE54): DCI COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM)
fizi
ce
Indicaţie:
pers
oanelo
r
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM)
este indicat la adulţi pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 insuficient controlat, pentru a îmbunătăţi controlul glicemic, ca adjuvant dietei şi exerciţiului fizic, adăugat la metformină administrată în asociere cu sau fără inhibitori ai co-transportorului 2 de sodiu-glucoză ( SGLT-2).
Criterii de includere în tratamentul specific:
info
rmarii
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) în asociere cu metformină cu sau fără inhibitori ai cotransportorului de sodiu-glucoză 2 (SGLT2), pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, la adulţi, pentru a îmbunătăţi controlul glicemic, la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară.
Doze şi mod de administrare
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) este disponibil sub formă de două stilouri injectoare (pen-uri), care oferă diferite opţiuni de administrare, adică stiloul injector (pen-ul)
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) (10 - 40), respectiv stiloul injector (pen-ul) COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM (30 - 60).
excl
usiv
Diferenţierea între concentraţiile stilourilor injectoare (pen-urilor) se bazează pe intervalul de doze al stiloului injector (pen-ului)
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) 100 unităţi/ml + 50
micrograme/ml stilou injector (pen) preumplut eliberează doze în trepte cuprinse între 10 şi 40 unităţi insulină glargin, în combinaţie cu 5 - 20 µg lixisenatidă (stiloul injector (pen-ul) COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) (10 - 40)
Dest
inat
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) 100 unităţi/ml + 33
micrograme/ml stilou injector (pen) preumplut eliberează doze în trepte cuprinse între 30 şi 60 unităţi insulină glargin, în combinaţie cu 10 - 20 µg lixisenatidă (stiloul injector (pen-ul) COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) (30 - 60).
Pentru a evita erorile de medicaţie, medicul prescriptor trebuie să se asigure că sunt menţionate în prescripţie concentraţia corectă şi numărul corect de trepte de dozare.
Doza trebuie stabilită în mod individual, pe baza răspunsului clinic, şi se ajustează treptat, în funcţie de necesarul de insulină al pacientului. Doza de lixisenatidă este crescută sau scăzută odată cu doza de insulină glargin şi depinde, de asemenea, de care dintre stilourile injectoare (pen-uri) se utilizează.
Doza iniţială
Tratamentul cu insulina bazală sau cu agonistul receptorului pentru peptidul 1 asemănător glucagonului (glucagon like peptide-1 (GLP-1) ) sau cu un medicament antidiabetic oral, altul decât metformina şi inhibitorii SGLT-2, trebuie întrerupt înainte de iniţierea administrării de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM)
.
Doza iniţială de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) se bazează pe tratamentul antidiabetic anterior şi, pentru a nu depăşi doza iniţială recomandată pentru lixisenatidă de 10 µg:
Tratament anterior
Tratament antidiabetic oral (pacienţi netrataţi cu insulină) sau cu un
agonist al receptorului GLP-1)
Insulină glargin (100 unităţi/ml)**)
>
20 şi
<
30 unităţi
Insulină glargin (100
unităţi/ml)**)
>
30 şi
<
60
unităţi
Doza iniţială şi stiloul injector (pen-ul)
Stiloul injector (pen-ul) Suliqua (10-40)
10 trepte de dozare (10 unităţi/5 µg)*)
20 trepte de dozare (20 unităţi/10 µg)*)
Stiloul injector (pen-ul) Suliqua (30-60)
30 trepte de dozare (30 unităţi/10
µg)*)
fizi
ce
*) unităţi insulină glargin (100 unităţi/ml)/µg lixisenatidă
**) Dacă se utilizează o insulină bazală diferită:
pers
oanelo
r
Pentru insulina bazală administrată de două ori pe zi sau pentru insulina glargin (300 unităţi/ml), doza totală zilnică utilizată anterior trebuie scăzută cu 20% pentru a selecta doza iniţială de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM).
Pentru orice altă insulină bazală, trebuie aplicată aceeaşi regulă ca în cazul insulinei glargin (100 unităţi/ml). Doza zilnică maximă este de 60 unităţi de insulină glargin şi 20 µg lixisenatidă, ceea ce corespunde la 60 trepte de dozare. COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) trebuie injectat o dată pe zi, în ora de dinaintea unei mese. Este preferabil ca injecţia să fie efectuată în fiecare zi înainte de aceeaşi masă, după ce a fost aleasă cea mai convenabilă masă.
Ajustarea dozei
info
rmarii
Doza de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) se stabileşte în conformitate cu necesarul de insulină al fiecărui pacient în parte. Se recomandă să se optimizeze controlul glicemic prin ajustarea dozei pe baza glicemiei în condiţii de repaus.
excl
usiv
Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei în timpul stabilirii dozei şi în săptămânile ulterioare. Dacă pacientul începe administrarea cu stiloul injector (pen-ul) COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) (10 - 40), doza poate fi ajustată până la 40 trepte de dozare cu acest stilou injector (pen).
Pentru doze > 40 trepte de dozare/zi, ajustarea dozei trebuie continuată cu stiloul injector (pen- ul) COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) (30 - 60).
Dacă pacientul începe administrarea cu stiloul injector (pen-ul) COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) (30 - 60), doza poate fi ajustată până la 60 trepte de dozare cu acest stilou injector (pen).
Dest
inat
Pentru doze totale zilnice > 60 trepte de dozare/zi, nu trebuie utilizat COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM).
Ajustarea dozei şi a orei de administrare a COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) trebuie efectuată de către pacienţi numai sub supraveghere medicală, cu monitorizare adecvată a glicemiei.
Atenţionări speciale:
Vârstnici (cu vârsta
>
65 ani)
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) poate fi utilizat la pacienţii vârstnici. Doza trebuie ajustată în mod individual, pe baza monitorizării glicemiei. La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la scăderea constantă a necesarului de insulină. Pentru lixisenatidă, nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Experienţa terapeutică cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) la pacienţii cu vârsta
>
75 ani este limitată.
Insuficienţă renală
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi cu afecţiune renală în stadiu terminal, deoarece nu există suficientă experienţă terapeutică privind utilizarea lixisenatidei. Nu este necesară ajustarea dozei de lixisenatidă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul
de insulină poate fi diminuat ca urmare a scăderii metabolizării insulinei. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, care utilizează COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM), pot fi necesare monitorizarea frecventă a glicemiei şi ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică
fizi
ce
Nu este necesară ajustarea dozei de lixisenatidă la pacienţii cu insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat, din cauza capacităţii diminuate de gluconeogeneză şi scăderii metabolizării insulinei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, pot fi necesare monitorizarea frecventă a glicemiei şi ajustarea dozei de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM).
pers
oanelo
r
Copii şi adolescenţi COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi.
Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice
info
rmarii
Pacientul va fi monitorizat de către medicul prescriptor, în funcţie de fiecare caz în parte,
clinic
: toleranţa individuală, semne şi simptome de reacţie alergică, evaluarea funcţiei renale, gastrointestinale sau alte evaluări clinico-biochimice, acolo unde situaţia clinică o impune;
paraclinic
prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c, creatinina, rata filtrării glomerulare la iniţierea tratamentului, şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.
Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a-jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).
excl
usiv
Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Dest
inat
Precauţii
COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
Hipoglicemie
Hipoglicemia a fost reacţia adversă observată, raportată cel mai frecvent în timpul tratamentului cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM).
Hipoglicemia poate apărea dacă doza de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) este mai mare decât este necesar. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie impun monitorizarea deosebit de atentă şi pot necesita ajustarea dozei. Aceşti factori includ: - schimbare a zonei de injectare - îmbunătăţire a sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres) - activitate fizică neobişnuită, crescută sau prelungită - afecţiuni intercurente (de exemplu vărsături, diaree) - consum neadecvat de alimente - omitere a unor mese - consum de alcool etilic - anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidism şi în insuficienţa glandei hipofizare anterioare sau adrenocorticale) - tratament concomitent cu anumite alte medicamente - lixisenatida şi/sau insulina în asociere cu o sulfoniluree pot duce la creşterea riscului de hipoglicemie. Prin urmare, COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) nu trebuie administrat în asociere cu o sulfoniluree. Doza de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) trebuie stabilită în mod individual, pe baza răspunsului clinic, şi se ajustează treptat, în funcţie de necesarul de insulină al pacientului.
Pancreatită acută
fizi
ce
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru peptidul-1 asemănător glucagonului (glucagon like peptide 1 GLP-1) a fost asociată cu un risc de apariţie a pancreatitei acute. Au fost raportate câteva evenimente de pancreatită acută pentru lixisenatidă, cu toate că nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate. Pacienţii trebuie informaţi despre simptomele caracteristice ale pancreatitei acute: durere abdominală severă, persistentă. În cazul în care este suspectată pancreatita, trebuie întrerupt tratamentul cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM); dacă se confirmă diagnosticul de pancreatită acută, nu trebuie reînceput tratamentul cu lixisenatidă. Este necesară prudenţă la pacienţii cu antecedente de pancreatită.
Afecţiuni gastro-intestinale severe
pers
oanelo
r
Utilizarea agoniştilor receptorilor GLP-1 se poate asocia cu reacţii adverse gastro-intestinale. COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) nu a fost studiat la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale severe, inclusiv gastropareză severă şi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) la această grupă de pacienţi.
Insuficienţă renală severă
info
rmarii
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) sau cu boală renală în stadiu terminal, nu există experienţă terapeutică. Nu este recomandată utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau cu boală renală în stadiu terminal
Medicamente administrate concomitent~.
excl
usiv
Întârzierea golirii gastrice, determinată de lixisenatidă, poate reduce viteza de absorbţie a medicamentelor administrate pe cale orală. COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii trataţi cu medicamente administrate pe cale orală care necesită o absorbţie gastro-intestinală rapidă, care necesită supraveghere clinică atentă sau au un indice terapeutic îngust. Recomandări specifice referitoare la administrarea unor astfel de medicamente sunt prezentate în
Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP)
Deshidratare:
Dest
inat
Pacienţii trataţi cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) trebuie sfătuiţi cu privire la riscul potenţial de deshidratare, ca urmare a reacţiilor adverse gastro-intestinale şi trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se evita depleţia de lichide.
Formare de anticorpi
Administrarea COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) poate determina formare de anticorpi anti-insulină glargin şi/sau anti-lixisenatidă. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi poate face necesară ajustarea dozei de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM), pentru a corecta tendinţa la hiperglicemie sau hipoglicemie.
Evitarea erorilor de medicaţie
Pacienţii trebuie instruiţi să verifice întotdeauna eticheta stiloului injector (pen-ului) înainte de fiecare injecţie, pentru a evita înlocuirea accidentală a unei concentraţii de COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) cu cealaltă şi înlocuirea din greşeală cu alte medicamente antidiabetice injectabile. Pentru a evita erorile de administrare şi un potenţial supradozaj, nici pacienţii şi nici profesioniştii din domeniul sănătăţii nu trebuie să utilizeze niciodată o seringă pentru a extrage medicamentul din cartuşul aflat în stiloul injector (pen-ul) preumplut.
Grupe de pacienţi neinvestigate
Nu a fost studiată schimbarea tratamentului de la un agonist al receptorilor GLP-1. COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) nu a fost studiat în asociere cu inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4 (DPP-4), medicamente sulfonilureice, glinide, pioglitazonă şi inhibitori ai co- transportorului sodiu/glucoză 2 (SGLT-2).
Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent în timpul tratamentului cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) au fost hipoglicemia şi reacţiile adverse gastro-intestinale. Reacţiile adverse gastro-intestinale (greaţă, vărsături şi diaree) au fost reacţiile adverse raportate frecvent în timpul perioadei de tratament. Reacţiile adverse gastro-intestinale au fost predominant uşoare şi tranzitorii.
Tulburări ale sistemului imunitar
fizi
ce
pers
oanelo
r
Reacţii alergice (urticarie) posibil asociate cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) au fost raportate la 0,3% din pacienţi. În timpul utilizării după punerea pe piaţă a insulinei glargin şi a lixisenatidei, au fost raportate cazuri de reacţii alergice generalizate, inclusiv reacţie anafilactică şi angioedem.
info
rmarii
Imunogenitate: Administrarea COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) poate determina formarea de anticorpi împotriva insulinei glargin şi/sau a lixisenatidei. După 30 săptămâni de tratament cu COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM) în două studii clinice de fază 3, incidenţa formării de anticorpi anti-insulină glargin a fost de 21,0% şi 26,2%. La aproximativ 93% din pacienţi, anticorpii anti-insulină glargin au prezentat reactivitate încrucişată la insulina umană. Incidenţa formării de anticorpi anti-lixisenatidă a fost de aproximativ 43%. Nici statusul anticorpilor anti-insulină glargin, nici al anticorpilor anti-lixisenatidă nu au avut un impact relevant clinic asupra siguranţei sau eficacităţii.
Reacţii la nivelul locului de injectare.~ Anumiţi pacienţi (1,7%) care urmează terapie care conţine insulină, inclusiv COMBINAŢII (INSULINE GLARGINE + LIXISENATIDUM), au prezentat eritem, edem local şi prurit la locul injectării.
excl
usiv
Pentru informaţii detaliate cu privire la reacţiile adverse, interacţiuni cu alte medicamente, proprietăţi farmacologice este obligatoriu a se studia Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) produsului Combinaţii (insuline glargine + lixisenatidum)
VII. Întreruperea tratamentului:
Dest
inat
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori:
Iniţierea, continuarea şi monitorizarea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet conform prevederilor legale în vigoare. Prescripţia medicală trebuie să menţioneze intervalul de doze şi concentraţia stiloului injector (pen-ului) preumplut combinaţii (insuline glargine + lixisenatidum), precum şi numărul de trepte de dozare care trebuie administrate."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 278 cod (A10BJ02): DCI LIRAGLUTIDUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 278 cod (A10BJ02): DCI LIRAGLUTIDUM
Indicaţii
fizi
ce
Liraglutid este indicat pentru tratamentul adulţilor cu diabet zaharat de tip 2 insuficient controlat ca tratament adjuvant la dietă şi exerciţii fizice în asociere cu alte medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului
Criterii de includere în tratamentul specific:
pers
oanelo
r
Terapie dublă asociată: la pacienţii adulţi cu diabet zaharat tip 2, insuficient controlat, în asociere cu medicamente antidiabetice orale precum: metformin, sulfoniluree sau cu tiazolidindiona, când acestea, împreună cu dietă şi exerciţiile fizice, nu asigură un control glicemic adecvat.
Terapie triplă asociată la pacienţii adulţi cu diabet zaharat tip 2: în asociere cu medicamente antidiabetice orale precum: metformin şi sulfoniluree sau metformin şi tiazolidindionă sau metformin şi insulină, când acestea, împreună cu dieta şi exerciţiile fizice, nu asigură un control glicemic adecvat.
info
rmarii
Doze şi mod de administrare
Doze
excl
usiv
Iniţierea.
Pentru îmbunătăţirea tolerabilităţii gastro-intestinale, doza iniţială este de 0,6 mg liraglutid pe zi. După cel puţin o săptămână de tratament, doza trebuie crescută la 1,2 mg. În funcţie de răspunsul clinic, după cel puţin o săptămână de tratament, este de aşteptat ca unii pacienţi să necesite o creştere a dozei de la 1,2 mg la 1,8 mg pentru a realiza un control glicemic mai bun. O doză zilnică mai mare de 1,8 mg nu este recomandată.
Asocierea.
Liraglutid poate fiadăugat la tratamentul existent cu metformină sau la combinaţia metformină şi tiazolidindionă. Dozele uzuale de metformină şi tiazolidindionă pot rămâne neschimbate.
Dest
inat
Liraglutid poate fi la tratamentul existent cu sulfoniluree sau la asocierea metformină cu sulfoniluree. Dacă se adaugă Liraglutid la tratamentul cu sulfoniluree trebuie luată în considerare reducerea dozei de sulfoniluree, pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei.
Nu este necesară auto-monitorizarea glicemiei în vederea ajustării dozei de Liraglutid. Cu toate acestea, dacă Liraglutid este asociat iniţial cu o sulfoniluree, este posibil să fie necesară auto- monitorizarea glicemiei, în vederea ajustării dozei de sulfoniluree.
Asocierea cu insulina
Liraglutid poate fi adăugat la tratamentul cu metformin şi insulină, caz în care se va lua în considerare reducerea dozei de insulină si monitorizarea glicemiei pentru reducerea riscului de hipoglicemii.
Pentru combinaţia metformină şi insulină, se aplică următoarea schemă de tratament pacienţilor insuficient controlaţi cu metformin şi insulină, care prezintă intoleranţă sau contraindicaţii pentru utilizarea unei sulfamide hipoglicemiante sau la care a fost înregistrat eşecul terapiei cu: insulină+ metformin + sulfamidă hipoglicemiantă: administrarea unei doze iniţiale de 0,6 mg/zi timp de 7 zile, urmată de administrarea unei doze de 1,2 mg
La Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie sau severă nu este necesară ajustarea dozei. Nu există experienţa terapeutică la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal şi prin urmare liragluti nu este indicat la aceste grupe de pacienţi. - Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau medie nu este necesară ajustarea dozei. Utilizarea Liraglutid nu este recomandată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.
Copii şi adolescenţi
La adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani şi peste nu este necesară ajustarea dozei. Nu sunt disponibile date la copiii cu vârsta sub 10 ani
Mod de administrare
Liraglutid nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.
fizi
ce
Liraglutid se administrează o dată pe zi, în orice moment al zilei, independent de orele de masă şi poate fi injectat subcutanat în abdomen, în coapsă sau în regiunea deltoidiană. Locul şi momentul injectării pot fi modificate fără a fi necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, este de preferat ca Liraglutid să fie injectat în acelaşi moment al zilei, după ce s-a ales cel mai potrivit moment posibil.
Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice
pers
oanelo
r
Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c la iniţierea tratamentului, şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.
Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a-jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).
info
rmarii
Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (fosfat disodic dihidrat Propilenglicol, fenol, apă pentru preparate injectabile)
Liraglutidum nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.
excl
usiv
Liraglutid nu este un substitut pentru insulină. După întreruperea sau reducerea bruscă a dozei de insulină, s-au raportat cazuri de cetoacidoză diabetică la pacienţii insulino-dependenţi
Dest
inat
Nu există experienţă terapeutică privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă clasa IV New York Heart Association (NYHA) şi,de aceea,liraglutid nu este recomandat pentru utilizare la aceşti pacienţi. Experienţa privind utilizarea la pacienţii cu boală inflamatorie intestinală şi pareză gastrică diabeticăeste limitată. Utilizarea liraglutid nu este recomandată la aceşti pacienţi deoarece estea sociată cu reacţii adverse gastrointestinale tranzitorii care includ greaţă, vărsături şi diareePancreatita acută: Pancreatita acută a fost observată în asociere cu utilizarea agoniştilor de receptor GLP-1. Pacienţii trebuie informaţi asupra simptomatologiei caracteristice pancreatitei acute.Dacă se suspectează pancreatita, administrarea liraglutid trebuie întreruptă; dacă pancreatita acută este confirmată,administrarea liraglutid nu trebuie reluată
Boala tiroidiană: Reacţiile adverse tiroidiene, cum este guşa,au fost raportate în studiile clinice şi în mod special la pacienţii cu afecţiuni tiroidiene pre-existente. De aceea,liraglutid trebuie utilizat cu precauţie la această grupă de pacienţi.
Hipoglicemia: Pacienţii cărora li se administrează liraglutid în asociere cu o sulfoniluree pot prezenta un risc crescut de hipoglicemie Riscul de hipoglicemie poate fi redus prin scăderea dozei de sulfoniluree.
Deshidratarea: La pacienţii trataţi cu liraglutid au fost raportate semne şi simptome de deshidratare, incluzând afectarea funcţiei renale şi insuficienţă renală acută. Pacienţii trataţi cu liraglutidum trebuie avertizaţi asupra riscului potenţial de deshidratare în relaţie cu reacţiile adverse gastrointestinale şi pentru a lua măsuri de precauţie că să evite pierderea de lichide.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Uşoara încetinire a golirii stomacului datorată liraglutid poate să influenţeze absorbţia medicamentelor administrate concomitent, pe cale orală.Studiile de interacţiune nu au evidenţiat nicio întârziere a absorbţiei, relevantă clinic şi, de aceea, nu este ncesară ajustarea
dozei. Câţiva pacienţi trataţi cu liraglutid au raportat cel puţin un episod de diaree severă. Diareea poate afecta absorbţia medicamentelor administrate concomitent, pe cale orală.
Warfarina şi alţi derivaţi cumarinici. Este necesară monitorizarea frecvenţă a INR după iniţierea tratamentului cu liraglutid la pacienţi în tratament cu warfarină sau alţi derivaţi cumarinici.
Paracetamol, Atorvastatina, Griseofulvina, Digoxina, Lisinopril, Anticoncepţionale. Nu este necesară ajustarea dozei la administrarea concomitentă cu liraglutid.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
fizi
ce
Sarcina
pers
oanelo
r
Liraglutid nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, în locul acestuia fiind recomandată utilizarea insulinei. Dacă o pacientă intenţionează să rămână gravidă sau este gravidă, tratamentul cu Liraglutid trebuie întrerupt.
Alăptarea
Liraglutid nu trebuie utilizat în timpul alăptării la sân.
Fertilitatea
Liraglutid nu prezintă efecte dăunătoare asupra fertilităţii.
info
rmarii
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Liraglutid nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie informaţi despre măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia atunci când conduc vehicule şi folosesc utilaje, mai ales dacă Liraglutid se utilizează în asociere cu o sulfoniluree.
Reacţii adverse
Tabelul 1 prezintă reacţiile adverse raportate la Liraglutid.
excl
usiv
Categoriile de frecvenţă sunt definite ca fiind: foarte frecvente (2: 1/10); frecvente (2: 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (2: 1/1000 şi < 1/100); rare (2: 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei clase de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Dest
inat
Tabelul 1. Reacţii adverse raportate la utilizarea Liraglutid
Aparate sisteme şi organe
Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Infecţii şi infestări
Rinofaringită
Bronşită
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii anafilactice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hipoglicemie
Anorexie
Scăderea apetitului alimentar
Deshidratare
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări cardiace
Creşterea frecvenţei cardiace
Tulburări gastrointestinale
Greaţă Diaree
Vărsături
Dispepsie
Durere în abdomenul superior
Constipaţie Gastrită Flatulenţă
Distensie abdominală
Evacuare gastrică întârziată
Obstrucţie intestinală
Pancreatită (incluzând pancreatita necrozantă)
Boală de reflux gastroesofagian Disconfort abdominal
Dureri dentare
Tulburări hepatobiliare
Litiază biliară Colecistită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată tranzitorie
Urticarie Prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Afectarea funcţiei renale
Insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi
la nivelul locului de administrare
Oboseală
Reacţii la locul de injectare
Febră
Investigaţii diagnostice
Valori crescute ale lipazemiei*)
Valori crescute ale amilazemiei*)
fizi
ce
pers
oanelo
r
*) din studii clinice controlate de fază 3b şi 4 numai când sunt măsurate.
Hipoglicemia
info
rmarii
Hipoglicemia severă poate apărea mai puţin frecvent şi a fost observată mai ales dacă liraglutid este asociat cu o sulfoniluree.
Reacţii adverse gastro-intestinale
excl
usiv
Când liraglutid este administrat concomitent cu metformină/sulfoniluree, poate exista cel puţin un episod de greaţă şi cel puţin un episod de diaree. Cele mai multe episoade au fost uşoare sau moderate şi au fost dependente de doză; frecvenţa şi severitatea acesteia au scăzut odată cu continuarea tratamentului.
Pacienţii cu vârsta > 70 de ani pot prezenta mai multe reacţii adverse gastro-intestinale atunci când sunt trataţi cu liraglutid.
Dest
inat
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată (clearance al creatininei 60 - 90 ml/min şi respectiv 30 - 59 ml/min.) pot prezenta mai multe reacţii adverse gastro-intestinale atunci când sunt trataţi cu liraglutid.
Reacţii adverse la nivelul locului de injectare
Prurit, edem uşor, erupţie la locul de injectare; aceste reacţii au fost uşoare. Pancreatită. Au fost semnalate cazuri foarte rare de pancreatită.
Reacţii alergice: Reacţii alergice inclusiv urticarie, erupţie cutanată tranzitorie şi prurit au fost raportate în urma utilizării după punerea pe piaţă a Liraglutidului. Câteva cazuri de reacţii anafilactice cu simptome suplimentare cum sunt hipotensiunea arterială, palpitaţiile, dispneea şi edemul au fost raportate în urma utilizării după punerea pe piaţă a Liraglutid. Câteva cazuri cu angioedem (0,05%) au fost raportate în timpul studiilor clinice de lungă durată cu Liraglutid.
Supradozaj
La doze mari (72 mg) au fost semnalate greaţă severă, vărsături şi diaree dar nu şi hipoglicemie severă.
În caz de supradozaj, trebuie iniţiat tratamentul de susţinere corespunzător, în funcţie de semnele şi simptomele clinice ale pacientului.
VII. Întreruperea tratamentului:
decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori:
medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă/atestat în diabet sau medici desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 279 cod (A10AE06): DCI INSULINUM DEGLUDEC se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 279 cod (A10AE06): DCI INSULINUM DEGLUDEC
fizi
ce
Indicaţii
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi
Criterii de includere în tratamentul specific:
pers
oanelo
r
Pacienţi adulţi, cu orice formă de diabet zaharat, care necesită tratament cu insulină
Doze şi mod de administrare
info
rmarii
Doze:
Degludec este o insulină bazală pentru administrare subcutanată o dată pe zi în orice moment al zilei, de preferinţă în acelaşi moment al zilei. Potenţa analogilor de insulină, inclusiv a insulinei degludec, este exprimată în unităţi (U). O (1) unitate (U) de insulină degludec corespunde la 1 unitate internaţională (UI) de insulină umană, 1 unitate de insulină glargin sau 1 unitate de insulină detemir. La pacienţii cu diabet de tip 2, Degludec poate fi administrat în monoterapie sau în oricare asociere cu medicamente antidiabetice orale, agonişti de receptor GLP-1 sau insulină de tip bolus.
La pacienţii cu diabet de tip 1, Degludec trebuie asociat cu insuline cu acţiune scurtă/rapidă pentru a acoperi necesarul de insulină în timpul meselor. Degludec trebuie administrat în doze conform nevoilor individuale ale pacienţilor. Se recomandă ca ajustările de doze să se bazeze în primul rând pe măsurătorile glicemiei efectuate în condiţii de repaus alimentar.
excl
usiv
Similar tuturor insulinelor, poate fi necesară ajustarea dozei dacă pacienţii depun efort fizic crescut, îşi schimbă dieta uzuală sau în timpul bolilor concomitente.
Pentru Degludec 100 unităţi/ml, pot fi administrate doze cuprinse între 1 şi 80 unităţi per injecţie,
în trepte de 1 unitate.
Flexibilitatea
în alegerea momentului de administrare a dozei.
Dest
inat
Pentru situaţiile în care administrarea în acelaşi moment al zilei nu este posibilă, Degludec permite flexibilitate în alegerea momentului administrării de insulină. Întotdeauna, trebuie asigurat un interval de minimum 8 ore între injecţii. Pacienţii care omit o doză sunt sfătuiţi să şi-o administreze atunci când constată acest lucru şi apoi să revină la orarul obişnuit al dozei zilnice.
Iniţierea tratamentului.
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, doza zilnică recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 10 unităţi urmată de ajustări individuale ale dozei.
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 Degludec este recomandat o dată pe zi, în asociere cu insulina prandială şi necesită ajustări ulterioare individuale ale dozei.
Conversia de la administrarea altor medicamente pe bază de insulină. Se recomandă supravegherea atentă a glicemiei în timpul trecerii şi în săptămânile următoare. Este posibil să fie nevoie de ajustarea dozelor sau a momentului administrării insulinelor cu acţiune rapidă sau cu durată scurtă de acţiune asociate sau altor tratamente antidiabetice concomitente.
Pacienţi cu diabet zaharat de tip 2.
Pentru pacienţii cu diabet de tip 2 în tratament cu insulină în regim bazal, bazal-bolus, premixat sau auto-mixat, schimbarea insulinei bazale cu Degludec se poate face unitate la unitate, pe baza dozelor anterioare de insulină bazală, urmată de ajustări individuale ale dozei.
Se va lua în considerare o scădere a dozei cu 20% pe baza dozei de insulină bazală anterioară, urmată de ajustări indiviuale de doză la:
schimbarea insulinei bazale administrate de două ori pe zi cu Tresiba
schimbarea insulinei glargin (300 unităţi/ml) cu Tresiba
Pacienţi cu diabet zaharat de tip 1.
Pentru pacienţii cu diabet tip 1, se va lua în considerare o scădere a dozei cu 20% pe baza dozelor anterioare de insulină bazală sau componentei bazale dintr-un tratament perfuzabil subcutanat
cu insulină, cu ajustări individuale subsecvente ale dozei în funcţie de răspunsul glicemic.
fizi
ce
Combinaţii terapeutice
Utilizarea Degludec în asociere cu agonişti de receptor GLP-1 la pacienţi cu diabet zaharat tip 2.
pers
oanelo
r
În cazul asocierii agoniştilor de receptor GLP-1 la Degludec se recomandă reducerea dozei de Degludec cu 20% pentru a micşora riscul de hipoglicemie. După aceea, doza se ajustează individual.
Grupuri speciale de pacienţi
info
rmarii
Pacienţi vârstnici
(cu vârsta 2: 65 ani) Degludec poate fi utilizat la pacienţii vârstnici. Monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi doza ajustată în funcţie de necesităţile individuale Insuficienţă renală şi hepatică Degludec poate fi utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi doza ajustată în funcţie de necesităţile individuale.
Mod de administrare
Degludec se administrează subcutanat, prin injecţie în coapsă, braţ sau perete abdominal. Locurile de injectare trebuie întotdeauna schimbate în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice pentru a reduce riscul lipodistrofiei. Degludec este disponibil sub formă de stilou injector (penfil). Stiloul injector preumplut de 100 unităţi/ml eliberează 1 - 80 unităţi în trepte de câte o unitate.
Degludec
nu trebuie administrat intravenos
, deoarece poate cauza hipoglicemie severă.
excl
usiv
Degludec
nu trebuie administrat intramuscular
, deoarece se poate modifica absorbţia.
Degludec
nu trebuie utilizat în pompe de perfuzare a insulinei.
Contraindicaţii
Dest
inat
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (Glicerol, metacrezol, fenol, acetat de zinc, acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile).
Precauţii, atenţionări Precauţii speciale pentru utilizare.
Hipoglicemie.
Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens neplanificat poate să inducă hipoglicemie. Hipoglicemia poată să apară dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină. Pacienţii la care controlul glicemiei este net îmbunătăţit (de exemplu prin tratament intensiv cu insulină), pot prezenta o modificare a simptomelor obişnuite de avertizare ale hipoglicemiei şi trebuie sfătuiţi cu privire la acest lucru. La pacienţii cu diabet care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele obişnuite de avertizare pot să dispară.
Creşterea/Scăderea necesarului de insulină.
Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi afecţiunile febrile, cresc de obicei necesarul de insulină al pacientului.
Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină. Similar insulinelor bazale, efectul prelungit al Degludec poate întârzia recuperarea după hipoglicemie.
Hiperglicemie.
În situaţii de hiperglicemie severă se recomandă administrarea de insulină cu acţiune rapidă. Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului la pacienţii care necesită
fizi
ce
administrarea de insulină pot duce la hiperglicemie şi, potenţial, la cetoacidoză diabetică. În plus, afecţiunile concomitente, în special infecţiile, pot cauza hiperglicemie şi, prin urmare, la un necesar crescut de insulină. De obicei, primele simptome ale hiperglicemiei apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, evenimentele hiperglicemice netratate duc în cele din urmă la cetoacidoză diabetică, potenţial letală. Trecerea de la administrarea altor medicamente pe bază de insulină. Schimbarea tipului, a mărcii sau a fabricantului de insulină trebuie efectuată numai sub supraveghere medicală şi poate duce la necesitatea schimbării dozei.
pers
oanelo
r
Asocierea dintre pioglitazonă şi medicamente pe bază de insulină.
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Degludec. În cazul în care această asociere este utilizată, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor de insuficienţă cardiacă.
info
rmarii
Tulburări oculare.
Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.
Evitarea erorilor de medicaţie.
Pacienţii trebuie să verifice vizual numărul de unităţi selectate pe contorul stiloului injector. De aceea, capacitatea pacienţilor de a citi contorul stiloului injector este o condiţie pentru ca pacienţii să îşi poată autoadministra insulina. Pacienţii nevăzători sau cu vedere afectată trebuie educaţi să ceară întotdeauna ajutor sau asistenţă de la o altă persoană cu vederea bună, care este instruită în utilizarea dispozitivului de administrare a insulinei.
excl
usiv
Anticorpi anti-insulină.
Administrarea insulinei poate determina formarea anticorpilor anti- insulină. În rare cazuri, prezenţa acestor anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozelor de insulină pentru a corecta tendinţa la hiperglicemie sau hipoglicemie.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune.
Dest
inat
Este cunoscut faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. Următoarele medicamente pot reduce necesarul de insulină:
Medicamente antidiabetice orale, agoniştii de receptor GLP-1, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.
Următoarele medicamente pot creşte necesarul de insulină:
Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.
Medicamentele beta-blocante pot masca simptomele hipoglicemiei. Octreotida/lanreotida pot fie să crească, fie să reducă necesarul de insulină. Alcoolul etilic poate intensifica sau reduce efectul insulinei de scădere a glicemiei.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea.
Sarcina.
Nu există experienţă clinică adecvată în ceea ce priveşte utilizarea Degludec la gravide. Studiile cu privire la reproducere efectuate la animale nu au arătat diferenţe între insulina degludec şi insulina umană în ceea ce priveşte efectul embriotoxic şi teratogen. În general, controlul intensificat al glicemiei şi monitorizarea gravidelor cu diabet sunt recomandate în timpul sarcinii şi în perioada de concepţie. De regulă, necesarul de insulină scade în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. După naştere, necesarul de insulină revine de obicei rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.
Alăptarea.
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea de Degludec în perioada de alăptare. Nu se cunoaşte dacă insulina degludec se excretă în laptele uman. Nu se anticipează apariţia de efecte metabolice ale insulinei degludec asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi.
Fertilitatea.
Studiile efectuate cu insulină degludec privind efectele asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte adverse asupra fertilităţii.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
fizi
ce
pers
oanelo
r
Acest medicament nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosiutilaje.Capacitatea de concentrare şi capacitatea de reacţie a pacientului pot fi afectate ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor). Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei de intensitate mică sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor trebuie reconsiderată.
Reacţii adverse
info
rmarii
Hipoglicemia
este reacţia adversă cel mai frecvent raportată în timpul tratamentului (vezi tabel 1). Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (2: 1/10); frecvente (2: 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (2: 1/1000 şi < 1/100); rare (2: 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
excl
usiv
Dest
inat
Hipoglicemia poate să apară dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.
Tabel 1 Reacţii adverse la utilizarea insulinei Degludec
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
Tip
Frecvenţă
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate, Urticarie
Rare
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hipoglicemie
Foarte frecvente-
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Lipodistrofie
Mai puţin frecvente
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Reacţii la nivelul locului de administrare
Edem periferic
Frecvente
Mai puţin frecvente
Tulburări ale sistemului imunitar.
La preparatele de insulină pot să apară reacţii alergice. Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol. La Degludec au fost raportate rar hipersensibilitate (manifestată prin umflarea limbii şi a buzelor, diaree, greaţă, fatigabilitate şi prurit) şi urticarie.
Lipodistrofie.
Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofie, lipoatrofie) poate să apară la nivelul locului de administrare a injecţiei. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice, poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.
Reacţii la nivelul locului de administrare.
La pacienţii trataţi cu Degludec au apărut reacţii la nivelul locului de administrare (inclusiv hematom, durere, hemoragie, eritem, noduli, edem, decolorare, prurit, căldură locală şi tumefierea locului de administrare). De obicei, aceste reacţii sunt uşoare şi tranzitorii şi dispar în mod normal în timpul continuării tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Supradozaj
fizi
ce
Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape succesive, dacă pacientul primeşte o doză mai mare de insulină decât cea necesară:
pers
oanelo
r
Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin glucoză.
Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul nu se poate trata singur, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5 până la 1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personal medical. Glucoza trebuie administrată intravenos dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10 până la 15 minute. După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.
info
rmarii
Întreruperea tratamentului:
decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori:
medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa/atestat în diabet sau medici desemnaţi."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 286 cod (M05BX05): DCI BUROSUMABUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 286 cod (M05BX05): DCI BUROSUMABUM INTRODUCERE
fizi
ce
Rahitismul este o afecţiune specifică perioadei de creştere, fiind caracterizat prin afectarea mineralizării la nivelul cartilajului de creştere, ceea ce conduce la deformări osoase, scăderea rezistenţei osului, statură mică. Diagnosticul se pune clinic şi radiologic, pe baza modificărilor specifice.
pers
oanelo
r
Rahitismele hipofosfatemice sunt forme etiologice rare şi în această categorie intră
rahitismele dobândite
prin pierderile urinare de fosfor din cadrul tubulopatiilor complexe (ex. Sindromul Fanconi), precum şi
formele genetice
de rahitism hipofosfatemic (RHF), dintre care cea mai frecventă este prin mutaţia genei PHEX, situată pe cromozomul X (RHF X-linkat).
info
rmarii
RHF X-linkat se caracterizează prin creşterea nivelelor de FGF-23 (factorul 23 de creştere a fibroblaştilor sintetizat la nivelul osteoblastelor şi osteocitelor) datorită scăderii inactivării sale, ceea ce conduce la creşterea eliminărilor urinare de fosfor (hiperfosfaturie), hipofosfatemie, scăderea hidroxilării în poziţia 1 a a 25 OH vitaminei D (cu scăderea absorbţiei fosforului seric şi accentuarea consecutivă a hipofosfatemiei), hiperparatiroidism secundar.
excl
usiv
Terapia convenţională a RHF presupune utilizarea analogilor activi (1 a hidroxilaţi sau 1,25 dihidroxilaţi) ai vitaminei D administraţi în 1 - 2 prize zilnice, respectiv administrarea sărurilor de fosfor în 3 - 6 prize zilnice; formele severe de rahitism, necontrolate terapeutic, necesită corecţii chirurgicale ale deformărilor membrelor inferioare prin tehnici de osteotomie sau prin ghidarea creşterii prin hemiepifiziodeză.
Burosumabul
este un anticorp monoclonal (IgG1) uman recombinant, care se leagă de FGF23 şi inhibă activitatea acestuia. Prin inhibarea FGF23, burosumabul creşte reabsorbţia tubulară renală a fosfatului şi creşte concentraţia serică de 1,25-(OH)
2
vitamina D.
Dest
inat
Indicaţie terapie
Tratamentul hipofosfatemiei X-linkate (HXL), cu evidenţe radiografice de boală osoasă, la copii cu vârsta de minim 1 an şi la adolescenţi al căror schelet este încă în creştere.
SCOPUL TRATAMENTULUI CU BUROSUMAB LA COPII
Scopul tratamentului este de a îmbunătăţi creşterea, de a preveni diformităţile scheletale şi de a reduce durerea, de a îmbunătăţi mineralizarea dinţilor şi de a scădea complicaţiile asociate bolii (deformările şi durerile articulare, abcesele dentare, tulburările de auz).
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL CU BUROSUMAB
Următoarele criterii de includere trebuie îndeplinite
concomitent
Copiii cu vârsta de minim 1 an şi adolescenţi al căror schelet este încă în creştere
(definită ca viteza de creştere de minim 2 cm/an şi/sau vârsta osoasă de maxim 14 ani la sexul feminin şi respectiv 16 ani la sexul masculin),
care îndeplinesc criteriile clinice, biologice şi radiologice de rahitism
hipofosfatemic
, definite conform anexelor 1 - 3
Istoricul familial de RHF X-linkat şi/sau confirmare genetică (identificarea mutaţiilor genei
PHEX).
Dacă analiza moleculară nu este disponibilă, în judecata indicaţiei terapeutice trebuie luate în considerare următoarele aserţiuni:
valoare crescută a FGF23 este sugestivă pentru diagnostic în condiţiile în care sunt excluse alte cauze
dobândite
de hipofosfatemie (necesită evaluarea prezenţei în urină a glucozei, aminoacizilor, acidului uric, proteinuriei cu masă moleculară mică);
transmiterea tată-fiu, hipercalciuria sau debutul simptomatologiei după vârsta de doi ani sugerează forma autozomal dominantă de rahitism hipofosfatemic sau osteomalacie indusă tumoral;
fizi
ce
coexistenţa osteosclerozei severe, a craniosinostozei, a metacarpienelor mâini scurte şi late, a calcificărilor arteriale, a calcificărilor ligamentului longitudinal posterior (spinal) sau a pseudoxantoma elasticum sugerează forma autozomal recesivă de rahitism hipofosfatemic;
pers
oanelo
r
coexistenţa petelor cafe au lait sau istoricul sindromic sugestiv pune diagnosticul de rahitism hipofosfatemic din sdr. Mc Cune Albright sau neurofibromatoză şi nu se încadrează în indicaţiile
Răspunsul nesatisfăcător la terapia convenţională
(analogi activi de vitamina D şi suplimentare cu săruri de fosfor), definit ca (alternativ sau concomitent):
Viteză de creştere staturală sub -2 DS/an pentru vârstă şi sex sau viteză de creştere sub 4 cm/an la copiii cu vârste între 4 - 8 ani după un an de terapie convenţională menţinerea unei viteze de creştere similare cu cea pretratament după un an de terapie convenţională
şi/sau
info
rmarii
Persistenţa modificărilor radiologice de rahitism - definită ca persistenţa unui RSS de minim 2 după un an de terapie convenţională (anexa 3)
şi/sau
Necesitatea corecţiei chirurgicale a deformărilor membrelor inferioare după consultarea cu medicul chirurg ortoped pediatru cu expertiză în diagnosticul, monitorizarea şi terapia ortopedică a deformărilor membrelor inferioare şi/sau rahitismului hipofosfatemic
şi/sau
excl
usiv
Hiperparatiroidismul secundar persistent concomitent cu valori persistent crescute ale fosfatazei alcaline (la minim două evaluări biologice succesive la interval de 6 luni)
Sau
3') Intoleranţa/reacţiile adverse ale terapiei convenţionale:
Simptomatologie digestivă (dureri abdominale, greaţă, vărsături)
şi/sau
Apariţia nefrocalcinozei
Dest
inat
Sau
3") Lipsa de aderenţă la terapia convenţională în condiţiile asigurării unei monitorizări
adecvate
Parametrii de evaluare minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului cu burosumab (* evaluări nu mai vechi de 1 săptămână, ** evaluări nu mai vechi de 3 luni)
**criterii antropometrice (greutate, înălţime, talie şezândă sau raport vertex-
pube/pube-sol, perimetru cranian, formă particulară a capului) + semne clinice de
rahitism (genu varum/genu valgum etc.) + măsurarea distanţei intercondilare în genu
varum, respectiv intermaleolare în genu valgum (ref biblio) + evaluare clinică
generală (inclusiv tensiunea arterială)
-
standardele antropometrice recomandate pentru înălţime sunt curbele sintetice pentru România
(Pascanu I şi colab)
** radiografie pumn comparativ şi radiografie membre inferioare (ortoleg:
bazin, femur, genunchi, gambă, gleznă) - pe baza cărora se va calcula scorul de severitate a rahitismului (RSS), conform anexei 3
*calcemie, albuminemie, fosfatemie, fosfatază alcalină (investigaţii efectuate a jeun
sau la minim 4 ore de la ultima masă
-
valorile scăzute ale fosfatemiei sunt criteriu obligatoriu pentru iniţierea terapiei cu burosumab
*calciurie, fosfaturie, creatinină în urina pe 24 ore
la copii mai mari de 3 ani, respectiv
calciu, fosfor, creatinină în spotul de urină
la copii sub 3 ani
dozare PTH, 25 OH vitamina D, 1,25 (OH)
2
vitamina D în cazuri selecţionate
dozare FGF23 - în cazuri selecţionate - vezi criterii de includere punctul 2 sau testarea
mutaţiei PHEX în mod specific pentru cazurile de pacienţi de novo fără istoric
familial de HXL,
fizi
ce
SCHEMA TERAPEUTICĂ PENTRU BUROSUMAB (INIŢIERE ŞI MONITORIZARE)
pers
oanelo
r
Consideraţii generale
Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic endocrinolog sau pediatru cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu boli osoase metabolice dintr-o clinică universitară (Bucureşti, Iaşi, Tg. Mureş, Cluj, Timişoara, Oradea) numit
evaluator
.
Administrarea pe cale orală a fosfatului şi analogilor de vitamina D trebuie încetată cu 1 săptămână înainte de iniţierea tratamentului. La momentul iniţierii, concentraţia serică a fosfatului în condiţii de repaus alimentar trebuie să fie sub intervalul valorilor de referinţă pentru vârsta respectivă.
info
rmarii
Doze
Doza iniţială recomandată este de 0,8 mg/kg de greutate corporală, administrată la interval de două săptămâni. Dozele trebuie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 10 mg. Doza maximă este de 90 mg.
Ajustarea dozelor de terapie
se va face astfel:
excl
usiv
După iniţierea tratamentului cu burosumab şi la fiecare modificare a dozei se va doza fosfatemia serică la 4 săptămâni de la administrarea dozei. În cazul în care concentraţia serică a fosfatului în condiţii de repaus alimentar se încadrează în intervalul valorilor de referinţă*) pentru vârsta respectivă, trebuie menţinută aceeaşi doză.
*) Pentru prevenirea mineralizărilor ectopice se va menţine fosfatemia la limita inferioară a normalului.
Dest
inat
În cazul în care concentraţia serică a fosfatului în condiţii de repaus alimentar este sub intervalul valorilor de referinţă pentru vârsta respectivă, doza poate fi crescută treptat, cu cel mult 0,4 mg/kg, la 4 săptămâni, până la o doză maximă de 2,0 mg/kg (doză maximă de 90 mg).
În cazul în care concentraţia serică a fosfatului în condiţii de repaus alimentar este peste intervalul valorilor de referinţă pentru vârsta respectivă, următoarea doză nu trebuie administrată, iar concentraţia serică a fosfatului în condiţii de repaus alimentar trebuie reevaluată în decurs de 4 săptămâni.
Pacientul trebuie să aibă o valoare a concentraţiei serice a fosfatului în condiţii de repaus alimentar sub intervalul valorilor de referinţă pentru vârsta respectivă pentru a reîncepe administrarea burosumabului, la aproximativ jumătate din doza anterioară (rotunjire la cel mai apropiat multiplu de 10 mg).
Doza de burosumab nu trebuie ajustată cu o frecvenţă mai mare decât la interval de 4 săptămâni.
PARAMETRII DE EVALUARE MINIMĂ ŞI OBLIGATORIE PENTRU MONITORIZAREA TRATAMENTULUI CU BUROSUMAB
Clinic
Aceeaşi parametri cu cei de la iniţiere - la interval de 6 luni
fizi
ce
pers
oanelo
r
Paraclinic şi explorări complementare
3 luni
6 luni
Anual
Fosfatemia
la 14 zile
după iniţiere şi la fiecare modificare a dozei;
la 4 săptămâni
în lunile 2 - 3 de tratament;
la interval de 3 luni
după atingerea unor doze constante de burosumab (doze nemodificate
timp de 3 luni succesive)
Calcemie
+
Calciurie, fosfaturie, creatinină urinară, pe baza cărora se va calcula RFG, respectiv raport calciu/
creatinină în spotul de urină
+
Fosfatază alcalină
+
PTH
+
1,25 (OH)
2
D
+
25OHD
+
Radiografie pumn comparativ şi radiografie membre
inferioare (ortoleg sau radiografie genunchi)
+ sau la nevoie (dureri articulare, recomandare ortoped)
Ecografie renală
în primul an de tratament
după primul an de terapie
Consult stomatologic
+
Consult ortopedic
+ sau la nevoie (dureri articulare/accentuarea deformărilor la evaluări
clinice periodice
info
rmarii
excl
usiv
Ecografie cardiacă dacă valorile TA sunt > percentila 95 pentru vârstă, talie, sex
Examen FO şi RMN cerebral - în caz de formă anormală a extremităţii cefalice (craniosinostoză), cefalee persistentă/alte semne de HTIC, scăderea performanţelor şcolare
Examen ORL şi audiogramă la nevoie
Dest
inat
CRITERIILE DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE URMĂRITE ÎN MONITORIZAREA COPIILOR DIN PROTOCOLUL TERAPEUTIC CU BUROSUMAB
Evaluarea şi reevaluarea pacienţilor se face de către un medic
endocrinolog sau pediatru
cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu boli osoase metabolice
dintr-o clinică universitară (Bucureşti, Iaşi, Tg. Mureş, Cluj, Timişoara, Oradea) numit evaluator. Acesta va colabora la nevoie în decizia terapeutică (iniţiere şi monitorizare) cu un medic ortoped pediatru de asemenea cu expertiză în diagnosticul, monitorizarea şi terapia ortopedică a deformărilor membrelor inferioare şi/sau rahitismului hipofosfatemic.
Criterii de apreciere a eficienţei terapiei:
În cursul primului an de terapie
îmbunătăţirea vitezei de creştere staturală (cu minim 2 cm/an)
Normalizare valori fosfor
Normalizare valori fosfatază alcalină
Îmbunătăţire scor radiologic rahitism la 40/64 săptămâni
Situaţii de oprire definitivă a tratamentului pentru promovarea creşterii:
Vârsta osoasă 14 ani la fete şi 15,5 ani la băieţi sau
Viteza de creştere sub 2 cm pe an sau
Refuzul părinţilor, al susţinătorilor legali sau al copilului peste 12 ani sau
Complianţă inadecvată sau
Apariţia de reacţii adverse grave sau contraindicaţii ale tratamentului - pe parcursul terapiei
Prescriptori:
fizi
ce
După atingerea dozei eficiente (minim 3 luni de la iniţierea terapiei)
pe baza scrisorii medicale din centrele mai sus menţionate, medici endocrinologi sau pediatri cu atestat de endocrinopediatrie din teritoriu pot continua prescripţia. Aceştia vor asigura supravegherea evoluţiei clinice a pacientului (inclusiv reacţii adverse), vor efectua ajustarea dozei la valorile fosfatemiei (consult cu medicul evaluator), vor monitoriza corectitudinea administrării şi a complianţei între evaluări.
Anexa 1
pers
oanelo
r
CRITERII CLINICE DE DIAGNOSTIC RHF
Semne clinice de rahitism afectând îndeosebi membrele inferioare (deformare în var/valg), mai ales când au apărut în pofida terapiei profilactice cu vitamina D şi calciu.
Statură mică
Mers cu baza de susţinere largă
Abcesele dentare recurente, mai ales cele apărute în perioada micii copilării
info
rmarii
Anexa 2
CRITERII BIOLOGICE DE RHF
Calcemie normală/low normal Hipofosfatemie
Rată de reabsorbţie tubulară a fosfatului sub 90%*) Valori crescute ale fosfatazei alcaline
excl
usiv
Valori normale/uşor crescute ale PTH Valori normale ale 25 (OH) vitaminei D
Valori la limita inferioară/reduse ale 1,25 (OH)
2
vitamina D
*) Se vor exclude cazurile dobândite de fosfaturie prin evaluarea prezenţei în urină a glucozei, aminoacizilor, acidului uric, proteinuriei cu masă moleculară mică
Dest
inat
Rata de reabsorbţie a fosfatului = 1 - (Ur Ph x PlCr)/(UrCr x PlPh)) X 100
Anexa 3
CRITERII RADIOLOGICE DE RAHITISM - scor Thacher (RSS) - apreciază severitatea rahitismului la nivelul articulaţiei pumnului şi a genunchiului (total maxim posibil - 10, maxim pumn = 4, maxim genunchi = 6).
Definiţie grad rahitism radius şi ulnă
0
Platou de creştere normal, fără semne de rahitism
0,5
Hiperlucenţa marginii metafizei, fără neregularităţi sau deformări
1
Platou de creştere lăţit, margine metafizară neregulată, dar fără deformare concavă
1,5
Concavitate metafizară parţială sau neregularităţi parţiale ale marginilor
metafizare
2
Deformarea concavă a metafizei, cu margini neregulate
Se însumează punctaj ulnă şi punctaj radius (total maxim = 4 puncte)
Definiţie grad rahitism femur şi tibie
0
Platou de creştere normal, fără semne de rahitism
1
Hiperlucenţa parţială, marginea netă a metafizei vizibilă
2
Hiperlucenţa parţială, dispariţia marginii nete a metafizei
3
Hipertransparenţă completă, epifizele apar larg depărtate de metafiza distală
Scorul se multiplică cu 0,5 dacă este afectat doar un condil sau mai puţin de ½ din suprafaţa platoului
Scor genunchi = grad femur X factor de multiplicare + grad tibie X factor de multiplicare (total maxim = 10 puncte)
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
"
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 291 cod (L01XC32): DCI ATEZOLIZUMAB se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 291 cod (L01XC32): DCI ATEZOLIZUMAB
A.Indicaţia terapeutica
Atezolizumab în monoterapie este indicat pentru tratamentul carcinomului urotelial (CU) local
fizi
ce
avansat sau metastazat, la pacienţi adulţi, după tratament anterior cu chimioterapie cu săruri de platină.
pers
oanelo
r
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 140 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
Criterii pentru includerea unui pacient in tratament
CRITERII DE INCLUDERE IN TRATAMEN
T
vârsta 2: 18 ani
diagnostic de carcinom urotelial al bazinetului, ureterelor, vezicii sau a uretrei, confirmate histopatologic sau citologic
info
rmarii
boala metastatica sau local avansata (nerezecabila).
status de performanta ECOG 0 - 2
progresia bolii in timpul sau după un tratament cu chimioterapie pe baza de săruri de platina sau recidiva bolii in primele 12 luni ce urmează unei chimioterapii adjuvante/neoadjuvante pe baza de săruri de platina.
CRITERII DE EXCLUDERE
excl
usiv
Hipersensibilitate la substanţa de baza sau excipienţi
Sarcina sau alăptare
Dest
inat
pacienţi care au beneficiat anterior de administrarea unui imunoterapic, inhibitor PDL1 sau PD1 si au prezentat boala progresiva la acesta; pot beneficia de atezolizumab pacienţii care au primit anterior unu imunoterapic, inhibitor PDL1 sau PD1, din surse de finanţare diferite de Programul National de Oncologie si nu au prezentat boala progresiva la medicamentul respectiv
In cazul următoarelor situaţii
:
metastaze active la nivelul SNC sau dependente de corticoterapie; status de performanţă ECOG > 2; infecţie HIV, hepatită B sau hepatită C; boli autoimune sistemice active; boală pulmonară interstiţială; antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi; antecedente de hipersensibilitate severă la alţi anticorpi monoclonali; pacienţii cărora li se administrează tratament imunosupresiv, pacienţii cu infecţii active
,
după o evaluare atentă a riscului potenţial crescut, tratamentul cu atezolizumab poate fi utilizat la aceşti pacienţi, daca medicul curant considera ca beneficiile depăşesc riscurile potenţiale.
Doza si mod de administrare
Doza recomandată de Atezolizumab este de 1200 mg, administrată prin perfuzie intravenoasă la interval de trei săptămâni. Perfuzia
nu
trebuie administrată intravenos rapid sau în bolus intravenos. Doza iniţială de Atezolizumab trebuie administrată pe durata a 60 minute. Dacă prima perfuzie este bine tolerată, toate perfuziile ulterioare pot fi administrate pe durata a 30 minute.
Durata tratamentului -
până la pierderea beneficiului clinic sau până când toxicitatea devine imposibil de gestionat
Doze întârziate sau omise -
dacă o doză de Atezolizumab planificată este omisă, aceasta trebuie administrată cât mai curând posibil; nu se aşteaptă până la următoarea doză planificată. Planificarea administrării trebuie modificată pentru a menţine un interval de 3 săptămâni între doze.
Modificările dozei pe durata tratamentului -
nu se recomandă reduceri ale dozei de Atezolizumab.
Doze întârziate sau întreruperea administrării dozei in functie de toxicitate –
aceste recomandari sunt gasite in RCP-ul produsului (rezumatul caracteristicilor produsului)
fizi
ce
Recomandări pentru întreruperea tratamentului cu Atezolizumab
(
la latitudinea medicului
curant
)
:
pers
oanelo
r
În cazul toxicităţilor de grad 4, cu excepţia endocrinopatiilor care sunt controlate prin tratament de substituţie hormonală
În cazul recurenţei oricărui eveniment cu grad de severitate 2: 3
În cazul în care toxicitatea asociată tratamentului nu se ameliorează până la grad 0 sau grad 1 în decurs de 12 săptămâni de la debutul reacţiei adverse.
info
rmarii
În cazul în care este necesară corticoterapie în doză de > 10 mg prednison sau echivalent pe zi pentru tratamentul toxicităţii asociate după mai mult de 12 săptămâni de la debutul reacţiei adverse.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Monitorizarea tratamentului
:
excl
usiv
EVALUAREA PRETERAPEUTICA va conţine:
Examene imagistice sugestive pentru definirea stadiului afecţiunii (criteriul de includere in tratament) - examen Computer tomograf / RMN / alte explorări (scintigrafie osoasa, PET-CT, etc) in funcţie de decizia medicului curant;
Dest
inat
Evaluare biologica (biochimie, hematologie, etc) - medicul curant va aprecia setul de investigaţii biologice necesare
Alte evaluări funcţionale sau consulturi interdisciplinare in funcţie de necesităţi - medicul curant va aprecia ce investigaţii complementare sunt necesare
MONITORIZAREA RASPUNSULUI LA TRATAMENT SI A TOXICITATII:
evaluare imagistica la un interval de 8-12 săptămâni (in funcţie de posibilităţi)
evaluare biologica (biochimie, hematologie, etc) - medicul curant va aprecia setul de investigaţii biologice necesare si periodicitatea acestora
alte evaluări funcţionale sau consulturi interdisciplinare in funcţie de necesităţi - medicul curant va aprecia ce investigaţii complementare sunt necesare
CRITERII PENTRU ÎNTRERUPEREA TRATAMENTULUI:
Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice şi clinice) in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu atenţie, având in vedere posibilitatea de apariţie a falsei progresii de boala, prin instalarea unui răspuns imunitar anti- tumoral puternic. In astfel de cazuri,nu se recomanda întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea imagistica, după 8-12 săptămâni si numai daca exista o noua creştere obiectiva a volumul tumoral sau deteriorare simptomatica se va avea in vedere întreruperea tratamentului.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariţiei oricărei reacţii adverse severe mediată imun cât şi în cazul unei reacţii adverse mediată imun ce pune viaţa în pericol
- in funcţie de decizia medicului curant, după informarea pacientului
Decizia medicului curant
Dorinta pacientului de a intrerupe tratamentul
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
fizi
ce
Vârstnici
Nu s-au efectuat studii cu atezolizumab la pacienţi vârstnici.
Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii speciale cu atezolizumab la pacienţi cu insuficienţă renală.
pers
oanelo
r
Insuficienţă hepatică
Nu s-au efectuat studii speciale cu atezolizumab la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Femei aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi timp de 5 luni după tratamentul cu atezolizumab.
Sarcina
info
rmarii
Nu există date provenite din utilizarea atezolizumab la femeile gravide.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă atezolizumab se excretă în laptele uman.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date privind efectele posibile ale atezolizumab asupra fertilităţii.
Prescriptori:
medici cu specialitatea oncologie medicală."
excl
usiv
Indicatia terapeutica
Dest
inat
Atezolizumab în monoterapie este indicat pentru tratamentul NSCLC local avansat sau metastazat, la pacienţi adulţi, după tratament anterior cu chimioterapie. Sunt eligibili pacienţii cu NSCLC cu mutaţii ale EGFR cărora trebuie să li se fi administrat tratamente specifice, înaintea administrării atezolizumab.
Acesta indicaţie se codifică la prescriere prin codul 111 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală.
Criterii de includere
:
Pacienţi cu vârsta mai mare de 18 ani
Status de performanta ECOG 0-2
Diagnostic de cancer bronho-pulmonar, altul decât cel cu celule mici, local avansat sau metastazat, confirmat histologic
Progresia bolii, în timpul sau după tratament anterior cu regimurile standard de chimioterapie.
Progresia bolii, in timpul sau după tratament anterior la pacienţii cu mutaţii activatoare ale EGFR, care au primit tratamente specifice pentru acest tip de mutaţii.
Criterii de excludere
:
Hipersensibilitate la atezolizumab sau la oricare dintre excipienţi
Sarcina sau alaptare
Contraindicaţii relative
:
Insuficienta hepatica moderata sau severa
Boală autoimună în antecedente; pneumonită în antecedente; status de performanţă ECOG > 2; metastaze cerebrale active; infecţie cu HIV, hepatită B sau hepatită C; boală cardiovasculară semnificativă şi pacienţi cu funcţie hematologică şi a organelor ţintă inadecvată; pacienţii cărora li s-a administrat un vaccin cu virus viu atenuat în ultimele 28 zile; pacienţi cărora li s-au administrat pe cale sistemica medicamente imunostimulatoare pe cale sistemică în ultimele 4 săptămâni sau medicamente imunosupresoare pe cale sistemică în ultimele 2 săptămâni.
fizi
ce
În absenţa datelor, atezolizumab trebuie utilizat cu precauţie la aceste categorii de pacienţi după evaluarea raportului beneficiu-risc individual, pentru fiecare pacient, de către medicul curant.
Tratament
pers
oanelo
r
Evaluare pre-terapeutica:
Confirmarea histologică a diagnosticului;
Evaluare clinică şi imagistică pentru certificarea stadiilor avansat/metastazat, înainte de iniţierea imunoterapiei, evaluare care trebuie să dovedească/să susţină progresia bolii după tratament anterior cu chimioterapie standard, sau terapie specifica pentru mutaţiile prezente EGFR - in funcţie de decizia medicului curant;
info
rmarii
Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) - medicul curant va aprecia setul de investigaţii necesare
Doza
:
Doza recomandată de atezolizumab este de
1200 mg
, administrată prin
perfuzie intravenoasă
la interval de
trei săptămâni
.
Durata tratamentului
:
excl
usiv
până la pierderea beneficiului clinic
până când toxicitatea devine imposibil de gestionat.
Modificarea dozei
:
Nu se recomanda reduceri ale dozei de atezolizumab.
Dest
inat
In funcţie de gradul de severitate al reacţiei adverse, administrarea atezolizumab trebuie amânată si trebuie administraţi corticosteroizi.
Tratamentul poate fi reluat când evenimentul sau simptomele se ameliorează până la gradul 0 sau gradul 1, într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la :S 10 mg prednison sau echivalent pe zi.
Administrarea trebuie întreruptă definitiv in cazul recurentei oricărei reacţii adverse de grad 3, mediata imun si in cazul oricărei reacţii adverse de grad 4 mediata imun (cu excepţia endocrinopatiilor care sunt controlate prin tratament de substituţie hormonală).
Grupe speciale de pacienţi
:
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Datele provenite de la pacienţi cu insuficienţă renală severă sunt prea limitate pentru a permite formularea unor concluzii referitoare la această grupă de pacienti
Insuficienţă hepatica
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară.Atezolizumab nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată sau severa
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea atezolizumab la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor de Atezolizumab la pacienţii cu vârsta 2: 65 ani.
Monitorizarea tratamentului
Evaluare imagistica - regulat pe durata tratamentului, pentru monitorizarea răspunsului la tratament, in funcţie de decizia medicului curant si de posibilităţile locale
fizi
ce
Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) - medicul curant va aprecia setul de investigaţii biologice necesare şi periodicitatea acestora
pers
oanelo
r
Alte evaluări funcţionale sau consulturi interdisciplinare în funcţie de necesităţi - medicul curant va aprecia ce investigaţii complementare sunt necesare
Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
Majoritatea reacţiilor adverse mediate imun care au apărut pe parcursul tratamentului cu atezolizumab au fost reversibile şi abordate terapeutic prin întreruperea tratamentului cu atezolizumab şi iniţierea corticoterapiei şi/sau a tratamentului de susţinere, simptomatic, specific tipului de efect secundar.
info
rmarii
În cazul reacţiilor adverse suspectate a fi mediate imun, trebuie efectuată o evaluare completă pentru a confirma etiologia sau a exclude alte cauze. În funcţie de gradul de severitate a reacţiei adverse, administrarea atezolizumab trebuie amânată şi trebuie administrată corticoterapie. După ameliorare până la gradul :S 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul unei perioade de cel puţin 1 lună. Pe baza datelor limitate provenite din studiile clinice efectuate la pacienţi ale căror reacţii adverse mediate imun nu au putut fi controlate prin corticosterapie sistemică, poate fi luată în considerare administrarea altor imunosupresoare sistemice.
excl
usiv
Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul recurenţei oricărei reacţii adverse mediate imun de grad 3 şi în cazul oricărei reacţii adverse mediate imun de grad 4, cu excepţia endocrinopatiilor care sunt controlate cu tratament de substituţie hormonală.
Pneumonită mediată-imun
Dest
inat
În studiile clinice, s-au observat cazuri de pneumonită, inclusiv cazuri letale, în asociere cu atezolizumab Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de pneumonită şi ar trebui excluse alte cauze decât pneumonita mediată-imun.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie amânat în cazul pneumonitei de grad 2 şi trebuie iniţiat tratamentul cu 1-2 mg/kg şi zi de prednison sau un echivalent. Dacă simptomele se ameliorează până la :S gradul 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a 2: 1 lună. Tratamentul cu atezolizumab poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad :S 1 într-un interval de 12 săptămâni şi dacă doza de corticosteroizi a fost redusă la :S 10 mg prednison sau un echivalent pe zi. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul pneumonitei de grad 3 sau 4.
Colită mediată-imun
În studiile clinice s-au observat cazuri de diaree sau colită în asociere cu atezolizumab. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de colită.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie amânat în cazul diareei de grad 2 sau 3 (creştere de 2: 4 scaune/zi peste numărul iniţial) sau al colitei (simptomatică). Trebuie iniţiat tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent în cazul diareei sau colitei de grad 2, dacă simptomele persistă > 5 zile sau dacă reapar. Trebuie iniţiată corticoterapia administrată intravenos (1-2 mg/kg şi zi de metilprednisolon sau echivalent) în cazul diareei sau colitei de grad 3. Imediat ce simptomele se ameliorează, trebuie început tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent. Dacă
simptomele se ameliorează la un grad :S 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a 2: 1 lună. Tratamentul cu atezolizumab poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la un grad :S 1 într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la :S 10 mg prednison sau echivalent pe zi. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul diareei sau colitei de grad 4 (pune viaţa în pericol; este indicată intervenţie de urgenţă).
Hepatită mediată-imun
fizi
ce
În studiile clinice, s-au observat cazuri de hepatită, unele dintre acestea cu consecinţe letale, în asociere cu atezolizumab Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hepatită. AST, ALT şi bilirubina trebuie monitorizate înainte de începerea tratamentului, periodic pe durata tratamentului cu atezolizumab şi după cum este indicat pe baza evaluării clinice.
pers
oanelo
r
Tratamentul cu atezolizumab trebuie amânat dacă valorile crescute ale evenimentelor de grad 2 (valorile serice ale ALT sau AST > 3 până la 5 x LSVN sau ale bilirubinei > 1,5 până 3 x LSVN) persistă mai mult de 5 până la 7 zile şi trebuie iniţiat tratamentul cu prednison în doză de 1 până la 2 mg/kg pe zi sau echivalent. În cazul în care evenimentul se ameliorează până la un grad :S1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a 2: 1 lună.
info
rmarii
Tratamentul cu atezolizumab poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad :S 1 într- un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la :S 10 mg prednison sau un echivalent pe zi. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul evenimentelor de grad 3 sau grad 4 (valorile serice ale ALT sau AST > 5,0 x LSVN sau ale bilirubinei > 3 x LSVN).
Endocrinopatii mediate-imun
În studiile clinice s-au observat hipotiroidism, hipertiroidism, insuficienţă suprarenală, hipofizită şi diabet zaharat de tip 1, incluzând cetoacidoză diabetică, în asociere cu atezolizumab .
excl
usiv
Modificările funcţiei tiroidiene
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată înainte de iniţierea şi periodic pe durata tratamentului cu atezolizumab. Trebuie luată în considerare conduita terapeutică adecvată în cazul pacienţilor cu valori anormale ale testelor funcţiei tiroidiene la momentul iniţial.
Dest
inat
Pacienţii asimptomatici care au valori anormale ale testelor funcţiei tiroidiene pot fi trataţi cu atezolizumab. În cazul hipotiroidismului simptomatic, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi trebuie iniţiată terapia de substituţie cu hormoni tiroidieni, după cum este necesar. Hipotiroidismul izolat poate fi tratat cu terapie de substituţie, fără corticoterapie. În cazul hipertiroidismului simptomatic, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi trebuie iniţiat tratamentul cu un medicament antitiroidian, după cum este necesar. Tratamentul cu atezolizumab poate fi reluat atunci când simptomele sunt controlate şi funcţia tiroidiană se ameliorează.
Insuficienta suprarenaliană
În cazul insuficienţei suprarenale simptomatice, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi trebuie iniţiată corticoterapia administrată intravenos (1-2 mg/kg şi zi de metilprednisolon sau echivalent). Imediat ce simptomele se ameliorează, trebuie instituit tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent. Dacă simptomele se ameliorează până la grad :S 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a 2: 1 lună. Tratamentul poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad :S 1 într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la :S 10 mg prednison sau echivalent pe zi şi pacientul este stabil sub terapie de substituţie (dacă este necesară).
Hipofizita
În cazul hipofizitei de grad 2 sau de grad 3, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi trebuie iniţiată corticoterapia pe cale intravenoasă (1-2 mg/kg şi zi metilprednisolon sau echivalent), precum şi tratamentul de substituţie hormonală, după cum este necesar. Imediat ce simptomele se
ameliorează, trebuie instituit tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent. Dacă simptomele se ameliorează până la grad :S 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a 2: 1 lună. Tratamentul poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad :S 1 pe parcursul a 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la :S 10 mg prednison sau echivalent pe zi şi pacientul este stabil sub terapie de substituţie (dacă este necesară). Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul hipofizitei de grad 4.
Diabetul zaharat
fizi
ce
pers
oanelo
r
Trebuie iniţiat tratamentul cu insulină pentru diabetul zaharat de tip 1. În cazul hiperglicemiei de grad 2: 3 (glicemie în condiţii de repaus alimentar > 250 mg/dl sau 13,9 mmol/l), trebuie amânată administrarea atezolizumab. Tratamentul poate fi reluat după ce se obţine controlul metabolic cu terapie de substituţie cu insulină.
Meningoencefalită mediată-imun
În studiile clinice, s-au observat cazuri de meningoencefalită în asociere cu atezolizumab. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de meningită sau encefalită.
info
rmarii
Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul meningitei sau encefalitei de orice grad. Trebuie iniţiată corticoterapia administrată intravenos (1-2 mg/kg şi zi metilprednisolon sau echivalent). Imediat ce simptomele se ameliorează, trebuie urmat tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent
Reacţii asociate perfuziei
Reacţiile asociate perfuziei au fost observate cu atezolizumab .
Viteza de perfuzie trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii cu reacţii de grad 1 sau
excl
usiv
2. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv la pacienţii cu reacţii asociate perfuziei de grad 3 sau 4. Pacienţii cu reacţii asociate perfuziei de grad 1 sau 2 pot continua tratamentul cu atezolizumab sub monitorizare atentă; poate fi luată în considerare premedicaţia cu antipiretic şi antihistaminice..
Alte reacţii adverse mediate imun
Dest
inat
Au fost observate: pancreatită, miocardită, nefrita, miozita, sindrom miastenic sau miastenia gravis sau sindrom Guillain-Barre semnificative din punct de vedere clinic , incluzând cazuri severe şi letale. In funcţie de gradul de severitate al reacţiei adverse, administrarea atezolizumab trebuie amânată si administraţi corticosteroizi. Tratamentul poate fi reluat când simptomele se ameliorează până la gradul 0 sau gradul 1, într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la :S 10 mg prednison sau echivalent pe zi şi pacientul este stabil. Administrarea trebuie întreruptă definitiv in cazul recurentei oricărei reacţii adverse de grad 3 mediata imun si in cazul oricărei reacţii adverse de grad 4, mediata imun.
Criterii de întrerupere a tratamentului
Progresia obiectivă a bolii in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica nu obliga la întreruperea tratamentului iar medicul poate decide continuarea tratamentului pana la dispariţia beneficiului clinic
Tratamentul cu atezolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariţiei oricărei reacţii adverse severe mediată imun cât şi în cazul unei reacţii adverse mediată imun ce pune viaţa în pericol.
Decizia medicului sau a pacientului.
Prescriptori
Iniţierea si continuarea tratamentului se face de către medicii specialişti oncologie medicală.
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 293 cod (L01XE42): DCI RIBOCICLIBUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 293 cod (L01XE42): DCI RIBOCICLIBUM
Indicaţii
fizi
ce
pers
oanelo
r
Ribociclib este indicat în tratamentul femeilor aflate în post-menopauza cu cancer mamar avansat local sau metastatic, cu receptori hormonali pozitivi (estrogenici şi/sau progesteronici) şi expresie negativă pentru receptorii 2 neu al factorului de creştere epidermică (HER 2), ca terapie hormonală iniţială cu adresabilitate pentru pacientele care primesc tratament cu Ribociclibum în asociere cu Letrozol, în absenţa crizei viscerale simptomatice cu implicaţii majore asupra prognosticului vital pe termen scurt
* În studiile clinice de înregistrare, criza viscerală a fost definită astfel:
info
rmarii
-
paciente cu efuziuni masive necontrolate [pleurale, pericardice, peritoneale], limfangită pulmonară şi implicare hepatică peste 50%. Prescrierea ribociclib la paciente cu afectare metastatică viscerală, în baza prezentului protocol terapeutic, se va face conform deciziei medicului curant.
Acesta (medicul curant) va aprecia dacă este oportună utilizarea combinaţiei hormonoterapie + Ribociclib (+/- bisfosfonaţi pentru leziuni osoase) sau va indica utilizarea chimioterapiei sistemice.
Criterii de includere:
Diagnostic de cancer mamar avansat local, recurent sau metastatic, cu receptori hormonali (estrogenici şi sau progesteronici) şi expresie negativă pentru receptorul HER2-neu
Vârsta peste 18 ani
Indice al statusului de performanţă ECOG 0-2
excl
usiv
Probe biologice care, în opinia medicului curant, permit administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă
Efectuarea EKG înaintea instituirii terapiei cu Ribociclib, din care să rezulte un interval QTcF
< 450 msec
Criterii de excludere:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Dest
inat
Femei în pre- sau perimenopauză, fără ablaţie ovariană sau fără supresie ovariană cu un agonist de LHRH
Tratament:
Ribociclib se administrează pe cale orală. Nu se utilizează concomitent cu preparate conţinând sunătoare.
Doza recomandată este de Ribociclib 600 mg (trei comprimate filmate de 200 mg) o dată pe zi timp de 21 de zile consecutive, urmate de 7 zile fără tratament (schema 3/1). Tratamentul cu Ribociclib trebuie să fie continuat atât timp cât pacientul înregistrează un beneficiu clinic sau până când apare toxicitatea inacceptabilă.
Atunci când este administrat concomitent cu Ribociclib, doza recomandată de
letrozol
este de 2,5 mg, administrată pe cale orală, o dată pe zi, în mod continuu pe parcursul ciclului de 28 de zile.
Tratamentul femeilor în pre-/perimenopauză cu Ribociclib şi Letrozol trebuie întotdeauna combinat cu un agonist al LHRH.
Modificările dozei de RIBOCICLIB - conform tabelelor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP)
Monitorizarea tratamentului:
Hemograma completă trebuie monitorizată anterior începerii tratamentului cu Ribociclib şi la începutul fiecărui ciclu, precum şi în ziua 14 din primele 2 cicluri.
Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode clinice, imagistice (CT, RMN) la intervale regulate.
Examenul EKG trebuie evaluat înainte de iniţierea tratamentului cu Kis ali. După iniţierea tratamentului, examenul EKG trebuie repetat în aproximativ ziua 14 a primului ciclu şi la începerea celui de-al doilea ciclu, apoi, conform indicaţiilor clinice. În cazul prelungirii intervalului QTcF în timpul tratamentului, se recomandă o monitorizare mai frecventă a EKG.
Este recomandată întreruperea dozei, reducerea dozei sau întârziere în începerea ciclurilor de tratament pentru pacienţii care dezvoltă neutropenie de Grad 3 sau 4
fizi
ce
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de infecţie deoarece Ribociclib are proprietăţi mielosupresive
Întreruperea tratamentului:
Progresia bolii (obiectivat imagistic şi/sau clinic)
pers
oanelo
r
Toxicităţi inacceptabile
Dacă, datorita reacţiilor adverse, este necesară reducerea dozei sub 200 mg/zi
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Prescriptori:
medici cu specialitatea oncologie medicală."
Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 304 cod (N03AX23): DCI BRIVARACETAMUM se modifică şi se înlocuieşte cu următorul protocol:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 304 cod (N03AX23): DCI BRIVARACETAMUM
fizi
ce
Indicaţie: terapie adjuvantă în tratamentul crizelor convulsive parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la pacienţii epileptici, adulţi şi adolescenţi, începând cu vârsta de 4 ani
Criterii de includere in tratament
pers
oanelo
r
Terapie de asociere în tratamentul epilepsiei focale cu sau fără generalizare secundară la adulţi şi adolescenţi începând cu vârsta de 4 ani
Se va lua în considerare la pacienţii care au încercat anterior două medicamente antiepileptice care nu au controlat crizele sau au indus reacţii adverse
Tratament
Condiţionare:
comprimate filmate 10 mg, 25 mg, 50 mg, 100 mg
info
rmarii
Doza terapeutică
Adulţi Doza recomandată pentru începerea tratamentului este fie de 50 mg/zi, fie de 100 mg/zi, în funcţie de evaluarea medicului privind necesitatea reducerii convulsiilor comparativ cu reacţiile adverse potenţiale. Doza trebuie administrată sub forma a două prize egale, una dimineaţa şi una seara. În funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea individuală a pacientului, doza poate fi ajustată în intervalul de doze de 50 mg/zi până la 200 mg/zi.
excl
usiv
Dest
inat
Copii (cu vârsta de 4 ani şi peste) şi adolescenţi cu greutatea corporală de 50 kg sau peste Doza de iniţiere recomandată este de 50 mg/zi. Brivaracetam poate fi, de asemenea, iniţiat la o doză de 100 mg/zi, în funcţie de evaluarea necesităţii controlului crizelor efectuată de către medic. Doza trebuie administrată în două doze împărţite în mod egal, o dată dimineaţa şi o dată seara. Doza de întreţinere recomandată este de 100 mg/zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi ajustată în intervalul de dozaj eficace, cuprins între 50 mg/zi şi 200 mg/zi.
Copii (cu vârsta de 4 ani şi peste) şi adolescenţi cu greutatea corporală sub 50 kg Doza de iniţiere recomandată este de 1 mg/kg/zi. Brivaracetam poate fi, de asemenea, iniţiat la o doză de 2 mg/kg/zi, în funcţie de evaluarea necesităţii controlului crizelor efectuată de către medic. Doza trebuie administrată în două doze împărţite în mod egal, o dată dimineaţa şi o dată seara. Doza de întreţinere recomandată este de 2 mg/kg/zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi ajustată în intervalul de dozaj eficace, cuprins între 1 mg/kg/zi şi 4 mg/kg/zi.
Următorul tabel sintetizează dozele recomandate la copiii cu vârsta de 4 ani şi peste şi adolescenţi.
Copii (2:4ani si adolescenti 2:50 kg Administrat in doua doze impartite
in mod egal
Copii (2:4ani si adolescenti <50 kg Administrat in doua doze impartite in
mod egal
Interval de dozaj terapeutic
50-200mg/zi
1-4 mg/kg/zi
Doza initiala recomandata
50 mg/zi (sau 100 mg/zi)*
1 mg/kg/zi (sau 2 mg/kg/zi)*
Doza de intretinere recomandata
100 mg/zi
2 mg/kg/zi
*In functie de evaluarea necesitatii controlului crizelor efectuata de catre medic
Medicaţia poate fi instituită în doze terapeutice de la iniţiere luând în considerare tolerabilitatea şi vor fi ajustate conform cu particularităţile individuale privind necesitatea de a reduce crizele versus efectele adverse potenţiale.
În cazul
omiterii uneia sau mai multor doze
, se recomandă pacienţilor să ia o doză imediat ce îşi aduc aminte şi să ia doza următoare la ora obişnuită dimineaţa sau seara. Se poate evita astfel scăderea concentraţiei plasmatice de brivaracetam sub nivelul de eficacitate şi se poate preveni apariţia crizelor favorizate de întreruperea temporară.
Atentionari si precautii special pentru utilizare
Evenimentele adverse
identificate în studiile clinice, în funcţie de frecvenţa acestora, au fost următoarele:
fizi
ce
foarte frecvente (
>
10%): vertij, somnolenţă,
frecvente (
>
1%, < 10%): fatigabilitate, depresie, anxietate, insomnie, iritabilitate, convulsii, vertij, scăderea apetitului alimentar, greaţă, vărsături, constipaţie, infecţii respiratorii superioare, tuse, gripă;
pers
oanelo
r
mai puţin frecvente (
>
1/1000, < 1%): neutropenie, ideaţie suicidară, tulburare psihotică, agresivitate, agitaţie.
Populaţii speciale:
Vârstnici (> 65 ani): nu sunt necesare ajustări de doze
Insuficienţa renală: nu sunt necesare ajustări de doză
info
rmarii
Insuficienţă hepatică: Pentru toate stadiile de insuficienţă hepatică se recomandă o doză zilnică maximă de 150 mg administrată în 2 doze divizate
Sarcina, alăptarea: nu sunt date suficiente care să documenteze efectele Brivaracetam la făt sau privind evoluţia sarcinii deci se va evita administrarea acestui medicament pe durata sarcinii şi a alăptării.
Nu sunt date care să susţină un efect asupra fertilităţii.
Precauţii speciale:
excl
usiv
Pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Dest
inat
Comprimatele filmate de brivaracetam conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Comprimatele filmate de brivaracetam conţin o cantitate neglijabilă de sodiu.
Capacitatea de a conduce autovehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată la pacienţii care dezvoltă somnolenţă, tulburări de coordonare sau alte efecte legate de acţiunea asupra SNC. Aceştia sunt sfătuiţi să evite aceste activităţi până la compensarea acestor efecte.
Interacţiuni farmacodinamice:
Nu au existat beneficii observate pentru brivaracetam faţă de placebo la pacienţii trataţi concomitent cu levetiracetam. Nu s-au constatat probleme suplimentare de siguranţă sau tolerabilitate.
Brivaracetam are un efect de a accentua efectul alcoolului etilic asupra funcţiei psihomotorii, atenţiei şi memoriei. Nu se recomandă asocierea de brivaracetam cu alcool etilic.
Interacţiuni farmacocinetice:
Concentraţiile plasmatice de brivaracetam pot creşte la administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP2C19 (de ex. fluconazol, fluvoxamină), însă riscul unei interacţiuni mediate de CYP2C19 cu relevanţă clinică este considerat scăzut.
Prescriptorii trebuie să ia în considerare ajustarea dozei de brivaracetam la pacienţii care încep sau încheie tratamentul cu rifampicină.
Interacţiuni cu alte medicamente antiepileptice (MAE)
Efectele altor medicamente asupra brivaracetam
Concentraţiile plasmatice de brivaracetam se reduc la administrarea concomitentă cu MAE puternic inductoare enzimatice (carbamazepină, tenobarbital, fenitoină), însă nu este necesară ajustarea dozei.
Alţi inductori enzimatici puternici (precum sunătoarea - Hypericum perforatum) pot reduce, de asemenea, expunerea sistemică a brivaracetamului. Prin urmare, tratamentul cu sunătoare trebuie iniţiat şi încheiat cu precauţie.
Efectele brivaracetam asupra altor medicamente
fizi
ce
Riscul de interacţiuni cu CYP3A4 relevante clinic este considerat scăzut. Brivaracetam poate creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de CYP2C19 (de exemplu lanzoprazole, omeprazol, diazepam).
pers
oanelo
r
Monitorizarea tratamentului /criterii de evaluare a eficacitatii terapeutice
Nu există indicaţie pentru monitorizarea parametrilor biologici prin analize de laborator
La momentul actual nu există indicaţie pentru monitorizarea nivelului plasmatic
Criterii pentru intreruperea tratamentului
info
rmarii
Întreruperea definitivă a tratamentului
va fi efectuată progresiv fiind recomandată o rată de reducere cu 50 mg/zi săptămânal, în ultima săptămână de tratament se recomandă o doză reziduală de 20 mg/zi
Prescriptori
excl
usiv
Dest
inat
Tratamentul va fi instituit de medicii neurologi de adulţi sau neuropediatri şi poate fi continuat de medicii de familie în baza scrisorii medicale. Pacienţii vor reveni pentru evaluare la medici neurologi de adulţi sau neuropediatri la fiecare 6 luni."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 305 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 306 cod (A16AB03): DCI AGALSIDASUM ALFA cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 306 cod (A16AB03): DCI AGALSIDASUM ALFA
fizi
ce
Boala Fabry este o afecţiune rară, progresivă, multisistemică, gravă şi extrem de debilitantă, punând în pericol viaţa. Transmiterea sa este legată de cromozomul X fiind caracterizată prin acumularea lizozomală progresivă, atât la bărbaţi cât şi la femei.
pers
oanelo
r
La originea bolii Fabry se află mutaţiile de la nivelul genei GLA care determină un deficit al enzimei lizozomale alfa-galactozidază A (alfa-Gal A), care este necesară pentru metabolismul glicosfingolipidelor GL-3şi lyso-Gb3. Astfel, reducerea activităţii alfa-Gal A este asociată cu acumularea progresivă de glicosfingolipide în organe şi ţesuturi , si apariţia manifestărilor clinice din boala Fabry.
CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTUL CU AGALSIDASUM ALFA
info
rmarii
În boala Fabry manifestările clinice au un spectru larg de severitate, variind de la forme uşoare (mai frecvente la femei heterozigote) la forme severe (în special la bărbaţii hemizigoţi). Prin urmare, prezentarea clinică este diferită de la caz la caz. Odată cu vârsta, deteriorarea progresivă poate duce la insuficienţa organelor afectate. Insuficienţa renală în stadiu terminal şi complicaţiile cardio- cerebrovasculare pun viaţa în pericol.
Principalele manifestări din boala Fabry sunt:
excl
usiv
Renale
: proteinurie, disfuncţii tubulare, insuficienţă renală cronică până la stadiul de uremie (decadele 4-5);
Cardiace
: cardiomiopatie hipertrofică, aritmii, angor, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă;
Neurologice
: acroparestezii, hipo sau anhidroză, intoleranţă la frig/căldură, accidente vasculare cerebrale ischemice;
Gastrointestinale
: crize dureroase abdominale, diaree, greţuri, vomă, saţietate precoce;
Dest
inat
ORL
: hipoacuzie neurosenzorială progresivă, surditate unilaterală busc instalată, acufene, vertij
Pulmonare
: tuse, disfuncţie ventilatorie obstructivă;
Cutanate
: angiokeratoame, dishidroză, telangiectazii;
Oculare
: opacităţi corneene (cornea verticillata), cristaliniene, modificări vasculare retiniene;
Osoase
: osteopenie, osteoporoză.
Stabilirea diagnosticului de boală Fabry:
Diagnosticul este stabilit pe baza testării activităţii enzimatice, prin determinarea nivelului de activitate a alfa galactozidazei A. Un nivel scăzut al activităţii enzimatice sau chiar absenţa acesteia confirmă boala.
Diagnosticul molecular se stabileşte prin analiza ADN care permite identificarea mutatiilor la nivelul genei GLA ce codifică a-galactozidaza A. La femeile purtatoare (heterozigote) ale genei mutante, la care nivelul de activitate al enzimei se situeaza la limita inferioara a normalului se impune analiza ADN pentru identificarea mutatiilor la nivelul genei GLA ce codifică a-galactozidaza A.
Criterii de confirmare a diagnosticului de boală Fabry (anexa 1):
Adultii şi copii de sex masculin:
nivel scăzut al activităţii a-galactozidazei A în plasma şi leucocite.
Adultii şi copii de sex feminin
: nivel scăzut al activităţii a-galactozidazei A în plasma şi leucocite si/sau mutatie la nivelul genei GLA ce codifică a-galactozidaza A.
Sunt eligibili pentru includerea în tratamentul cu agalsidasum alfa pacienţii cu diagnostic confirmat de boală Fabry. Pacientii diagnosticati incepand cu varsta de 7 ani si eligibili pentru includerea in tratament pot initia tratamentul cu agalsidasum alfa.
Indicaţiile terapiei cu Agalsidasum alfa în boala Fabry (anexa 1, anexa 2):
Agalsidasum alfa este indicat pentru terapia de substituţie enzimatică pe termen lung la pacienţi cu diagnostic confirmat de boală Fabry (deficienţă de alfa-galactosidază A).
Obiectivele terapiei terapiei cu Agalsidasum alfa în boala Fabry
:
fizi
ce
ameliorarea simptomatologiei şi
prevenirea complicaţiilor tardive ale bolii Fabry.
pers
oanelo
r
SCHEMA DE TRATAMENT CU AGALSIDASUM ALFA LA PACIENŢII ADULTI ŞI COPII CU DIAGNOSTIC CONFIRMAT DE BOALĂ FABRY
Agalsidasum alfa se administrează în doză de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni, sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 40 de minute.
info
rmarii
Soluţia perfuzabilă se administrează pe o durată de 40 minute, folosind o linie intravenoasă cu filtru integral. Agalsidasum alfa nu se administrează concomitent cu alte medicamente prin intermediul aceleiaşi linii intravenoase.
La
copii şi adolescenţi (7-18 ani)
agalsidasum alfa se administrează în doză de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni, sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 40 de minute. În cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi adolescenţi (7-18 ani) cărora li s-a administrat agalsidasum alfa în doză de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni nu s-au observat aspecte neaşteptate privind siguranţa.
Nu s-au efectuat studii la
pacienţii cu vârsta peste 65 ani
şi în prezent nu se pot face recomandări de dozaj la aceşti pacienţi, deoarece nu s-a stabilit încă siguranţa şi eficacitatea tratamentului.
excl
usiv
Durata tratamentului cu agalsidasum alfa este indefinită, în principiu, pe tot parcursul vieţii. Imunogenicitatea
Nu s-a demonstrat că anticorpii la agalsidaza alfa ar fi asociaţi cu efecte clinice semnificative asupra siguranţei (de exemplu reacţii la perfuzie) sau a eficacităţii.
Dest
inat
Pacienţii care au fost trataţi cu terapia de înlocuire cu enzima Agalsidaza beta pentru boala Fabry pot fi mutaţi pe tratamentul cu Agalsidaza alfa (utilizând doza de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni), dacă opţiunea medicului pentru această decizie terapeutică este motivată de lipsa de răspuns la tratamentul cu Agalsidasum beta conform criteriilor din protocolul pentru acest medicament.
Pacienţii care prezinta o mutatie sensibilă (""amenable mutation") si care au fost trataţi cu saperon farmacologic, Migalastat, pentru boala Fabry pot fi mutaţi pe tratamentul cu Agalsidaza alfa (utilizând doza de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni) sau Agalsidaza beta, dacă opţiunea medicului pentru această decizie terapeutică este motivată de lipsa de răspuns la tratamentul cu Migalastat conform criteriilor din protocolul pentru acest medicament.
Pacienţii care prezinta o mutatie sensibilă (""amenable mutation") si care au fost trataţi cu Agalsidaza alfa (utilizând doza de 0,2 mg/kg o dată la două săptămâni) sau Agalsidaza beta saperon farmacologic pot fi mutaţi pe tratamentul cu Migalastat, pentru boala Fabry, dacă opţiunea medicului pentru această decizie terapeutică este motivată de lipsa de răspuns la tratamentul cu Agalsidaza alfa sau Agalsidaza beta conform criteriilor din protocoalele pentru aceste medicamente sau este motivată de preferinta medicului sau pacientului pentru terapie orala.
CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENTUL CU AGALSIDASUM ALFA
(anexa 1, anexa 2)
Reacţii adverse severe la medicament
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALA FABRY LA INIŢIEREA ŞI PE PARCURSUL TERAPIEI CU AGALSIDASUM ALFA
Evaluare
Obiective, criterii şi mijloace
Periodicitatea evaluării, Recomandări
Generală
Date demografice Activitatea enzimatică Genotip
Anamneza şi ex. clinic obiectiv (greutate, înălţime) Pedigree-ul clinic
iniţial iniţial iniţial
iniţial, la fiecare 6 luni*
iniţial, actualizat la fiecare 6 luni
Renală
Creatinină, uree serică
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Proteinurie/24 ore sau raport proteinurie/creatininurie din probă random
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Rata filtrarii glomerulare (Clearance creatinina)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Dializă, transplant (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Cardiovasculară
Tensiunea arterială ECG, echocardiografie
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Iniţial, la fiecare 24 luni la pacienti :S 35 ani, la fiecare 12 luni la pacienţi > 35 ani*
Monotorizare Holter, coronarografie
Suspiciune aritmii, respectiv, angor
Aritmii (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Angor (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Infarct miocardic (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Insuficienţă cardiacă congestivă (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Investigaţii/intervenţii cardiace semnificative (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Neurologică
Perspiraţie (normală, hipohidroză, anhidroză)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Toleranţa la căldură/frig
Durere cronică/acută (da/nu), tratament Depresie (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 6 luni
Accident vascular cerebral ischemic (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni*
Atac ischemic cerebral tranzitor (da/nu) Examinare imagistică cerebrală RMN (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni* Iniţial, la fiecare 24-36 luni*
ORL
Hipoacuzie, acufene, vertij (da/nu) Audiograma
Iniţial, la fiecare 6 luni Iniţial, la fiecare 24-36 luni*
Gastroenterolog
ică
Dureri abdominale, diaree (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Dermatologică
Angiokeratoame (prezenţă, evoluţie)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Respiratorie
Tuse, sindrom de obstrucţie bronşică (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Fumat (da/nu)
Iniţial, la fiecare 6 luni
Spirometrie
iniţial, anual dacă este anormală, daca este normala la fiecare 24-36 luni
Oftalmologică
Acuitate vizuală, oftalmoscopie, ex. biomicroscopic
iniţial, anual dacă există tortuozităţi ale vaselor retiniene
Alte teste de laborator
Profil lipidic
iniţial, anual
Profil trombofilie (proteina C, proteina S, antitrombina III, etc.)
iniţial, dacă este accesibil
Teste de laborator specializate
GL-3 plasmatică, anticorpi IgG serici anti- agalsidasum beta
Iniţial pentru GL-3 plasmatic, la
6 luni de la initierea tratamentului pentru ambele, dacă sunt accesibile
Durere/calitatea vieţii
Chestionar "Inventar sumar al durerii" Chestionar de sănătate mos-36 (SF-36) Chestionar PedsQL (copii)
Iniţial, la fiecare 6 luni* Iniţial, la fiecare 6 luni* Iniţial, la fiecare 6 luni*
Efecte adverse ale terapiei
Monitorizare continuă
fizi
ce
Notă:
*
Evaluare necesară la modificarea schemei terapeutice sau la apariţia unor complicaţii/evenimente renale, cardiovasculare sau cerebrovasculare
pers
oanelo
r
EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALĂ FABRY CARE NU
BENEFICIAZĂ DE TRATAMENT CU AGALSIDASUM ALFA
se face conform criteriilor şi mijloacelor expuse la punctul IV, dar cu periodicitate anuală.
info
rmarii
excl
usiv
MĂSURI TERAPEUTICE ADJUVANTE ŞI PREVENTIVE PENTRU CELE MAI IMPORTANTE MANIFESTĂRI ALE BOLII FABRY
Domeniu de
patologie
Manifestări
Tratment adjuvant şi profilactic
Renală
Proteinurie
Uremie
Inhibitori ai ECA sau blocanţi ai receptorilor de angiotensină; Dializă sau transplant renal (donator cu boală Fabry exclus);
Cardiovasculară
Hipertensiune arterială
Hiperlipidemie
Bloc A-V de grad înalt, bradicardie sau tahiaritmii severe Stenoze coronariene semnificative Insuficienţă cardiacă severă
Inhibitori ai ECA, blocanţi ai canalelor de calciu pentru combaterea disfuncţiei endoteliale şi a vasospasmului;
Statine;
Cardiostimulare permanentă; PTCA sau by-pass aortocoronarian;
Transplant cardiac;
Neurologică
Crize dureroase şi acroparestezii
Profilaxia accidentelor vasculocerebrale
Depresie, anxietate, abuz de medicamente
Evitarea efortului fizic, a circumstanţelor care provocă crizele; fenitoin, carbamazepin, gabapentin;
Aspirină 80 mg/zi la bărbaţi >30 ani şi femei >35 ani; Clopidogrel dacă aspirina nu este tolerată; ambele după accident vasculocerebral ischemic sau atac ischemic tranzitor.
Aport adecvat de vit.B12, 6,C,folat. Ex.psihiatric, inhibitori ai recaptării serotoninei;
ORL
Vertij Hipoacuzie
Surditate
Trimetobenzamidă, proclorperazină; Protezare auditivă;
Implant cohlear;
Dermatologică
Angiokeratoame
Terapie cu laser;
Respiratorie
Abandonarea fumatului, bronhodilatatoare;
Gastrointestinală
Stază gastrică
Mese mici, fracţionate; metoclopramid
Dest
inat
Prescriptori
Medicii din specialitatile nefrologie, cardiologie, genetica medicala, neurologie şi pediatrie.
Anexa Nr. 1
REFERAT DE JUSTIFICARE
În atenţia Comisiei Naţionale pentru aprobarea tratamentului în boala Fabry
- BOALA FABRY -
FO nr. Aflat în evidenţă din ..... Număr dosar/
Pacient
fizi
ce
Nume ................................................ Prenume ............................................
Data naşterii ....................................... CNP .............................
Adresa .................................................................... Telefon .......................
Casa de Asigurări de Sănătate ................................................
pers
oanelo
r
Medic curant
Nume ...................................... Prenume ......................................... CNP ....................................
Parafa şi semnătura ................... Specialitatea .............................
Unitatea sanitară .......................
Solicitare:
Iniţială: Da Nu
În continuare: Da Nu
info
rmarii
Doza de agalzidază alfa recomandată ..........................
Date clinice
Talia (cm) Greutatea (Kg)
Data debutului clinic ................. Data confirmării diagnosticului ....... Metoda de diagnostic utilizată:
determinarea activităţii alfa-galactozidazei plasmatice şi leucocitare - valori ............./(valori de referinţă ale laboratorului )
excl
usiv
Se anexează în copie buletinul de analiză)
Analiza ADN: mutaţia identificată .............. Se anexează în copie buletinul de analiză)
Evaluarea renală
Data .......................
Creatinina serică .......... Uree serică ................
Dest
inat
Proteinurie ................
Dializă Transplant renal
Da Da
Nu Nu
4. Evaluarea cardiovasculară
Data .......................
Cardiomiopatie hipertrofică
Da
Nu
Aritmii
Da
Nu
Angor
Da
Nu
Infarct miocardic
Da
Nu
Insuficienţă cardiacă congestivă
Da
Nu
Electrocardiogramă
Da
Nu
Ecocardiografie
Da
Nu
Investigaţii/intervenţii cardiace semnificative
Da
Nu
5. Evaluarea neurologică
Data .......................
Perspiraţie (normală, hipohidroză, anhidroză) ..........
Toleranţa la căldură/frig .............
Durere cronică/acută ..................
Depresie
Da
Nu
Accident vascular cerebral
Da
Nu
Atac ischemic cerebral tranzitor
Da
Nu
Examinare imagistică cerebrală
Da
Nu
Creatininurie .............. Clearance creatininic ......
Tensiunea arterială ........
Tratament antialgic ...................
Evaluare ORL
Data .......................
Hipoacuzie/Surditate Da Nu
Acufene Da Nu
Vertij Da Nu
Audiograma Da Nu
Evaluare gastroenterologică
Data .......................
Dureri abdominale Da Nu
Diaree Da Nu
fizi
ce
Evaluare dermatologică
Data .......................
Angiokeratoame (prezenţă, evoluţie)
Evaluare respiratorie
Data .......................
pers
oanelo
r
Tuse Da Nu
Sindrom de obstrucţie bronşică Da Nu
Spirometrie Da Nu
Evaluare oftalmologiei
Data .......................
Acuitate vizuală Da Nu
Oftalmoscopie Da Nu
Ex. biomicroscopic Da Nu
Durere/calitatea vieţii (chestionare)
info
rmarii
Data completării .................. Chestionar "Inventar sumar al durerii" Chestionar de sănătate mos-36 (SF-36) Chestionar PedsQL (copii)
Efecte adverse ale terapiei cu agalzidază alfa (până la data actualei evaluări) .........................
Alte afecţiuni (în afară de boala Fabry) ..........................
......................................................................................................................................................................
Scurtă prezentare de către medicul curant a aspectelor esenţiale privind istoricul şi evoluţia bolii la pacientul respectiv
excl
usiv
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Tratamentul recomandat în boala Fabry:
Agalzidază alfa
Doza recomandată: 0,2 mg/kg corp, o data la 2 saptamani Perioada de tratament recomandată: 26 săptămâni
Dest
inat
Nr. total de flacoane AGALZIDAZA ALFA a 3,5 mg
pentru perioada recomandată.
Alte observaţii referitoare la tratament
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
Semnătura şi parafa medicului curant
Anexa Nr. 2
CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
Subsemnatul ,
CNP...................................., domiciliat în
........................................................................................................., telefon .............................
suferind de boala Fabry cu care am fost diagnosticat din data de ......................, am fost pe deplin informat în legătură cu manifestările şi complicaţiile posibile ale bolii.
Am fost pe deplin informat asupra beneficiilor tratamentului cu Agalzidază alfa privind ameliorarea simptomelor actuale şi prevenirea complicaţiilor ulterioare.
fizi
ce
De asemenea, am fost informat în legătură cu necesitatea administrării în perfuzie a tratamentului cu Agalzidază alfa tot la două săptămâni pe termen nelimitat, precum şi în legătură cu riscurile acestui tratament.
pers
oanelo
r
Mă angajez să respect cu stricteţe toate prescripţiile medicale legate de tratamentul cu Agalzidază alfa şi măsurile adjuvante şi profilactice.
Mă angajez să respect cu stricteţe recomandările privind evaluările medicale periodice necesare pe tot parcursul administrării tratamentului cu Agalzidază alfa.
Sunt de acord să mi se aplice tratamentul cu Agalzidază alfa, precum şi cu condiţionările aferente menţionate mai sus.
Nume prenume pacient, Semnătura,
info
rmarii
Nume prenume medic curant, Semnătura,
excl
usiv
Dest
inat
Data "
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 306 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 307 cod (B01AX07): DCI CAPLACIZUMABUM cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 307 cod (B01AX07): DCI CAPLACIZUMABUM
Indicatie
:
fizi
ce
Tratamentul adulţilor, care manifestă un episod de purpură trombocitopenică trombotică dobândită (PTTd), în asociere cu plasmafereză şi tratament imunosupresor.
Criterii de includere
:
pers
oanelo
r
Purpura trombotica trombocitopenica dobandita (pTTD) este o boala autoimuna hematologica rara sau microangiopatie trombotica caracterizata prin: trombocitopenie, anemie hemolitica microangiopatica si disfunctie multipla de organ.
Afectand de obicei adultii (in 91% din cazuri), cu varste cuprinse intre 30 si 50 de ani, in special sexul feminin (de 2,5-3,5 ori mai frecvent decat in cazul sexului masculin) si are o incidenta de 2-4 cazuri/1 milion de locuitori.
info
rmarii
Purpura trombotică trombocitopenică dobandita (pTTD) este o afecţiune fulminantă în care este prezentă următoarea pentadă clinica:
Trombocitopenie, epistaxis, vanatai, petesii, gingivoragii, hemoptizii, singerari gastrointestinale;
Anemie hemolitica microangiopatica;
Afectare neurologică: pareza, afazie, disartrie, tulburari vizuale insotite de hemoragii retiniene, AVC, convulsii, coma;
excl
usiv
Afectare renală (mai ales, în sindromul hemolitic uremic) cu hematurie, proteinurie, creşterea ureei şi creatininei;
Febră variabilă(>37,5 grade C), paloare, astenie, artralgii, mialgii.
Dest
inat
pTTD este cauzata de o deficienta severa a metaloproteazei ADAMTS 13 ca urmare a prezentei autoanticorpilor inhibitori. Scaderea activitatii ADAMTS 13 duce la o acumulare a multimerilor Factorului von Willebrand care se leaga de trombocite si induce agregare plachetara.
Aparitia pTTD poate fi asociată cu o serie de factori cu posibil rol cauzal, precum:
boli autoimune (lupus eritematos sistemic, sindrom antifosfolipidic),
sarcina (în trimestrul III) şi utilizarea de estrogeni,
neoplasme,
infecţii (HIV/SIDA, Streptococcus pneumoniae, Escherichia coli),
medicamente (Chinină, Ticlopidin, Ciclosporină, Clopidogrel),
transplant de celule stem,
operaţii pe cord,
forme familiale.
Diagnosticul de pTTD poate fi confirmat in cazul in care activitatea ADAMTS 13<10% si sunt prezenti anticorpii anti-ADAMTS 13 la testele de laborator (testare ADAMTS 13 cantitative sau semi-cantitativa).
Deoarece accesul la testarea ADAMTS 13 este limitativ si pTTD este considerata o urgenta medicala, nu este recomandat sa se astepte rezultatele ADAMTS 13, ci se recomanda inceperea tratamentului pe baza semnelor si simptomelor clinice.
Tratament
:
Doze:
Prima doză
Injecţie intravenoasă cu Caplacizumab 10 mg, administrată înainte de plasmafereză.
fizi
ce
Doze ulterioare
pers
oanelo
r
Administrare subcutanată zilnică de caplacizumab 10 mg după încheierea fiecărei şedinţe de plasmafereză, pe toată durata plasmaferezei administrate zilnic, urmată de o injecţie subcutanată cu Caplacizumab 10 mg administrată zilnic timp de 30 zile după oprirea plasmaferezei efectuate zilnic. Dacă la încheierea acestei perioade există dovezi că boala imunologică nu s-a remis, se recomandă optimizarea tratamentului imunosupresor şi continuarea administrării subcutanate zilnice de Caplacizumab 10 mg până la remiterea semnelor bolii imunologice preexistente (de exemplu, 3 normalizarea constantă a nivelului activităţii ADAMTS13 (Proteina de clivaj al Factorului von Willebrand)).
Nu sunt disponibile date privind repetarea tratamentului cu caplacizumab.
info
rmarii
Doză omisă
În cazul în care este omisă o doză de cablacizumab, aceasta poate fi administrată în interval de 12 ore. Dacă au trecut mai mult de 12 ore de la momentul la care doza ar fi trebuit administrată, doza omisă NU trebuie administrată, iar următoarea doză trebuie administrată conform schemei uzuale de administrare.
excl
usiv
Monitorizarea tratamentului
:
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Dest
inat
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatica.
Vârstnici
Deşi experienţa privind utilizarea caplacizumab la vârstnici este limitată, nu există dovezi care să sugereze că sunt necesare ajustarea dozei sau precauţii speciale la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Prima doză de caplacizumab trebuie administrată sub forma unei injecţii intravenoase. Dozele ulterioare trebuie administrate prin injecţie subcutanată în zona abdominală.
Trebuie evitate injecţiile în zona peri-ombilicală, iar injecţiile consecutive nu trebuie administrate în acelaşi cadran abdominal.
Pacienţii sau persoanele care îi îngrijesc sunt în măsură să administreze injectabil medicamentul după instruirea adecvată privind tehnica de administrare a injecţiei subcutanate.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare:
Hemoragie activă semnificativă clinic
Tratamentul cu caplcizumab trebuie întrerupt în cazul hemoragiei active semnificative clinic.
Dacă este cazul, pentru a corecta hemostaza trebuie avută în vedere utilizarea concentratului de factor von Willebrand. Tratamentul cu caplacizumab trebuie reiniţiat numai la recomandarea unui medic cu experienţă în abordarea terapeutică a pacienţilor cu microangiopatie trombotică.
Risc crescut de hemoragie
fizi
ce
Din cauza unui risc de hemoragie posibil crescut, iniţierea sau continuarea tratamentului cu anticoagulante orale sau cu heparină în doză crescută necesită evaluarea raportului beneficiu/risc şi monitorizarea clinică atentă.
pers
oanelo
r
Deşi în studiile clinice nu s-a observat un risc crescut de hemoragie, tratamentul concomitent cu agenţi antiplachetari şi/sau a heparinei cu
Greutate moleculară mică (LMWH) necesită evaluarea raportului beneficiu/risc şi monitorizarea clinică atentă.
La pacienţii cu coagulopatii
info
rmarii
Din cauza unui risc de hemoragie posibil crescut, utilizarea caplacizumab la pacienţii cu Coagulopatie preexistentă (de exemplu hemofilie, deficite ale altor factori de coagulare) va fi însoţită de monitorizarea clinică atentă.
La pacienţii care vor fi supuşi intervenţiilor chirurgicale
excl
usiv
În cazul în care un pacient va fi supus unei intervenţii chirurgicale elective sau unei proceduri stomatologice, pacientul trebuie sfătuit să informeze medicul sau medicul stomatolog că utilizează caplacizumab, iar tratamentul trebuie oprit cu minimum 7 zile înainte de intervenţia planificată. De asemenea, pacientul trebuie să informeze medicul care supraveghează tratamentul cu caplacizumab în ceea ce priveşte procedura planificată.
Dacă este necesară efectuarea intervenţiei chirurgicale în regim de urgenţă, trebuie avută în vedere utilizarea concentratului de factor von Willebrand pentru a corecta hemostaza.
Insuficienţă hepatică severă
Dest
inat
La pacienţii cu insuficienţă hepatică acută sau cronică severă nu s-au efectuat studii validate cu caplacizumab şi nu sunt disponibile date privind utilizarea caplacizumab la aceste grupe de pacienţi. Utilizarea caplacizumab la această grupă de pacienţi necesită evaluarea raportului beneficiu/risc si monitorizarea clinică atentă.
Criterii de intrerupere a tratamentului
:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii (zaharoză, acid citric anhidru, citrat trisodic dihidrat, polisorbat 80).
Prescriptori:
Medicii din specialitatea hematologie din unitatile de specialitate prin care se deruleaza programul."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 307 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 308 cod (L01XE50): DCI ABEMACICLIBUM cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 308 cod (L01XE50): DCI ABEMACICLIBUM
fizi
ce
Indicatii pentru care s-a negociat si incheiat contractul cost-volum:
pers
oanelo
r
Abemaciclib este indicat în tratamentul femeilor cu cancer mamar metastatic sau local avansat cu receptor hormonal (HR) pozitiv şi receptor pentru factorul de creştere epidermal uman 2 (HER2) negativ, în asociere cu un inhibitor de aromatază sau fulvestrant ca tratament hormonal iniţial sau la femei cărora li s-a administrat anterior tratament hormonal.
La femeile aflate în pre-menopauză sau perimenopauză, tratamentul hormonal trebuie asociat cu un agonist al hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH).
Criterii de includere:
info
rmarii
Diagnostic de cancer mamar avansat local, recurent sau metastatic, cu receptori hormonali (estrogenici si sau progesteronici) şi expresie negativa pentru receptorul HER2-neu
Vârsta peste 18 ani
Indice al statusului de performanţă ECOG 0-2
Probe biologice care, in opinia medicului curant,permit administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă
excl
usiv
Criterii de excludere:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Femei în pre- sau perimenopauză, fără ablaţie ovariana sau fără supresie ovariana cu un agonist de LHRH
Dest
inat
Tratamente anterioare cu inhibitori de CDK 4/6, la care pacienta nu a prezentat beneficiu terapeutic.
Tratament:
Abemaciclib în asociere cu tratament hormonal - Doza recomandată de abemaciclib este 150 mg de două ori pe zi în cazul asocierii cu tratamentul hormonal. Vă rugăm să citiţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru tratamentul hormonal asociat, în scopul de a afla doza recomandată.
Abemaciclib trebuie administrat continuu, atâta timp cât pacientul are beneficiu clinic ca urmare a tratamentului sau până la apariţia toxicităţii inacceptabile.
Dacă un pacient prezintă vărsături sau omite administrarea unei doze de abemaciclib, acesta trebuie instruit să îşi administreze doza următoare la ora programată; nu trebuie administrată o doză suplimentară.
Modificările dozei de ABEMACICLIB - conform tabelelor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP)
Monitorizarea tratamentului:
tabloul hematologic complet se monitorizeaza după cum este indicat clinic (conform deciziei medicului curant). Înainte de iniţierea tratamentului, se recomandă ca numărul absolut de
neutrofile (ANC) să fie 2:1500/mm3, numărul de trombocite 2:100000/mm3, iar valoarea hemoglobinei 2:8 g/dl.
Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode clinice, imagistice (CT, RMN) la intervale regulate.
Este recomandată întreruperea dozei, reducerea dozei sau întârziere în începerea ciclurilor de tratament pentru pacienţii care dezvoltă neutropenie de Grad 3 sau 4
fizi
ce
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de infecţie deoarece Abemaciclib are proprietăţi mielosupresive
Întreruperea tratamentului:
Progresia bolii (obiectivat imagistic si/sau clinic)
pers
oanelo
r
Toxicităţi inacceptabile
Dacă, datorita reactiilor adverse, este necesara reducerea dozei sub 100 mg/zi
Prescriptori:
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Iniţierea se face de către medicul in specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face, de asemenea, de către medicul in specialitatea oncologie medicală sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 308 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 309 cod (L01XX19): DCI IRINOTECANUM (ONIVYDE PEGYLATED LIPOSOMAL) cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 309 cod (L01XX19): DCI IRINOTECANUM (ONIVYDE PEGYLATED LIPOSOMAL)
fizi
ce
Indicaţia terapeutică
pers
oanelo
r
Este indicat in tratamentul adenocarcinomului pancreatic metastazat, în asociere cu 5-fluorouracil (5- FU) şi leucovorin (LV), la pacienţi adulţi la care afecţiunea a progresat sub tratament pe bază de gemcitabine
Această indicaţie se codifica la prescriere prin codul 105(conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boala).
Criterii pentru includerea/excluderea unui pacient în tratament
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENT
vârsta 2: 18 ani
info
rmarii
adenocarcinom al pancreasului exocrin confirmat histopatologic sau citologic.
boala metastatică, in progresie dupa un tratament chimioterapic anterior pe baza de Gemcitabina. Tratamentele anterioare pot fi:
Gemcitabina in monoterapie
Protocol de chimioterapie care include Gemcitabina , urmat sau nu de tratamentul de mentinere cu Gemcitabina
excl
usiv
Monoterapie cu Gemcitabina completata cu un derivate de platina, fluoropirimidine sau Erlotinib
Gemcitabina in tratament (neo)adjuvant daca recidiva bolii urmeaza in cele 6 luni consecutive finalului tratamentului.
status de performanţă ECOG 0 - 2
Dest
inat
probe biologice care permit administrarea produsului in siguranta : hemoglobina>9 g/dl, neutrofile > 1500/mmc, Trombocite > 100.000/mmc, valoare normală a bilirubinei, valori ale transaminazelor :S 2,5 ori LSN sau :S 5 ori LSN la pacienţii cu metastaze hepatice şi albumină 2: 3,0 g/dl.
CRITERII DE EXCLUDERE
Hipersensibilitate la substanţa de bază sau excipienţi
Sarcină sau alăptare
Metastaze cerebrale active
Evenimente tromboembolice in cele 6 luni precedente includerii pacientului in tratament
Insuficienta cardiaca congestive severa, aritmie ventriculara.
Doză şi mod de administrare
ONIVYDE pegylated liposomal, leucovorin şi 5-fluorouracil trebuie administrate secvenţial. Doza recomandată şi regimul de ONIVYDE pegylated liposomal este de 70 mg/m2 administrată intravenos pe parcursul a 90 de minute, urmată de LV 400 mg/m2 administrat intravenos pe parcursul a 30 minute, urmată de 5-FU 2400 mg/m2 administrat intravenos pe parcursul a 46 de ore, la fiecare 2 săptămâni. ONIVYDE pegylated liposomal nu trebuie administrat în monoterapie.
La persoanele cunoscute a fi homozigote pentru alela UGT1A1*28, trebuie luată în considerare o doză iniţială redusă de ONIVYDE pegylated liposomal (irinotecan) de 50 mg/ m2 În cazul în care este bine tolerat în ciclurile ulterioare poate fi luată în considerare o creştere a dozei de ONIVYDE pegylated liposomal la 70 mg/m2.
ONIVYDE pegylated liposomal se administrează intravenos. Concentratul trebuie diluat înainte de administrare şi administrat sub forma unei perfuzii intravenoase unice cu o durată de 90 de minute.
fizi
ce
Premedicatie si ajustarea dozelor
pers
oanelo
r
Se recomandă ca pacienţii să utilizeze o premedicaţie cu doze standard de dexametazonă (sau un corticosteroid echivalent) împreună cu un antagonist 5-HT3 (sau alt antiemetic) cu cel puţin 30 de minute înainte de perfuzia cu ONIVYDE pegylated liposomal.
Toate modificările de doze trebuie să se bazeze pe cea mai severă toxicitate precedentă. Dozele de LV nu necesită ajustare. Pentru toxicitatea de gradul 1 şi 2, nu sunt recomandate modificări ale dozelor. Pentru gestionarea toxicităţii determinate de ONIVYDE pegylated liposomal, de gradul 3 sau 4, se recomandă ajustarea dozei, aşa cum este prezentat în RCP produsului.
info
rmarii
În cazul pacienţilor care încep tratamentul cu 50 mg/m2 de ONIVYDE pegylated liposomal şi nu cresc doza la 70 mg/m2 , prima reducere de doză recomandată este la 43 mg/m2 şi cea de-a doua reducere a dozei la 35 mg/m2 . Pacienţii care necesită o reducere şi mai mare a dozei, trebuie să întrerupă tratamentul
Contraindicaţii
Antecedente de hipersensibilitate severă la irinotecan sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
excl
usiv
Alaptare
. Monitorizare
Monitorizare clinic şi biologică conform bolii de bază şi tratamentului
Dest
inat
Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice adecvate stadiului şi localizării bolii, la intervale regulate.
. Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Nu au fost realizate studii dedicate insuficienţei hepatice cu ONIVYDE pegylated liposomal. Utilizarea ONIVYDE pegylated liposomal trebuie evitată la pacienţii cu bilirubină > 2,0 mg/dl, sau cu aspartat aminotransferaza (AST) şi alanin aminotransferaza (ALT) de
> 2,5 ori mai mare decât limita superioară a normalului (LSN) sau > 5 ori LSN în cazul prezenţei metastazelor hepatice
Insuficienţă renală
Nu au fost realizate studii vizând insuficienţa renală cu ONIVYDE pegylated liposomal. Nu este recomandată o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară spre moderată). Utilizarea ONIVYDE pegylated liposomal nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (CLcr < 30 ml/min).
Vârstnici
Patruzeci şi unu la sută (41%) dintre pacienţii trataţi cu ONIVYDE pegylated liposomal în cadrul acestui program clinic au fost cu vârsta 2: 65 de ani. Nu este recomandată o ajustare a dozei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea ONIVYDE pegylated liposomal la copii şi adolescenţi cu vârsta :S 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile.
. Prescriptori :
medici cu specialitatea oncologie medicală."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 309 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 310 cod (L01XC28): DCI DURVALUMABUM cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 310 cod (L01XC28): DCI DURVALUMABUM
Indicaţii:
fizi
ce
DURVALUMAB în monoterapie este indicat în tratamentul cancerului bronhopulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC)
local avansat (stadiul 3), inoperabil
, pentru pacienţi adulţi ale căror tumori exprimă
PD-L1 la � 1%
dintre celulele tumorale şi a căror
boală nu a progresat după radio- chimioterapie
cu compuşi pe bază de platina
pers
oanelo
r
Această indicaţie se codifica la prescriere prin codul 111(conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boala).
Criterii de includere:
vârstă peste 18 ani
status de performanta ECOG 0-2
info
rmarii
pacienţi diagnosticaţi cu cancer bronhopulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC) local avansat (stadiul 3), inoperabil, confirmat histopatologic, cu expresie PD-L1 la 2: 1% (confirmata printr-un test validat), a căror boală nu a progresat după radio-chimioterapie cu compuşi pe bază de platină
Criterii de excludere:
sarcina /alăptare
hipersensibilitate la substanţa(ele) active(e) sau la oricare dintre excipienţi
insuficienta renala severa
pacienţi cu afecţiuni autoimune active*
excl
usiv
istoric de imunodeficienţă*
istoric de reacţii adverse severe mediate imun*
afecţiuni medicale care necesită imunosupresie, cu excepţia dozei fiziologice de corticoterapie sistemica (maxim echivalent a 10mg prednison zilnic)*
Dest
inat
tuberculoză activă, hepatită B sau C, infecţie HIV, pacienţi care au fost vaccinaţi cu vaccinuri vii atenuate în ultimele 30 de zile înainte sau după iniţierea tratamentului cu durvalumab. *
*
Nota
: pentru criteriile 4 – 8, durvalumab poate fi utilizat numai dacă, după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, pentru fiecare caz în parte, medicul curant va considera că beneficiile depăşesc riscurile.
Tratament
Evaluare pre-terapeutică
(înainte de efectuarea chimioterapiei şi radioterapiei)
Confirmarea histopatologică a diagnosticului
Evaluare clinică şi imagistică pentru stadializare (stadiul 3 inoperabil) anterior chimio- radioterapiei (planul de investigaţii va fi decis de către medicul curant)
Evaluare biologica - adaptat la fiecare pacient în parte, in funcţie de decizia medicului curant
Evaluare înainte de terapia de consolidare / întreţinere cu durvalumab
In vederea iniţierii tratamentului cu durvalumab, după radioterapie se va efectua o evaluare a extensiei reale a afecţiunii la acel moment, conform practicii curente, pentru confirmarea statusului bolii, care trebuie să fie fără semne /suspiciune de progresie (remisiune completă, remisiune parţială, boală stabilizată).
In cazul evaluărilor imagistice se va lua in considerare posibilitatea apariţiei
unui proces inflamator post-radioterapie
la nivelul parenchimului pulmonar (pneumonita radică).
In aceste cazuri, evaluările imagistice trebuie interpretate cu atenţie, având in vedere posibilitatea apariţiei unei
false progresii de boala
. In astfel de cazuri, se poate repeta evaluarea imagistica, după începerea tratamentului cu durvalumab.
Doza
Doza recomandată de durvalumab este
10 mg/kg,
administrată sub formă de
perfuzie intravenoasă timp de 60 de minute
o dată la interval de
2 săptămâni.
Durata tratamentului
: până la
progresia bolii
sau
toxicitate
inacceptabilă, sau
maximum 12 luni
.
fizi
ce
Modificarea dozei
Nu se recomandă creşterea sau reducerea dozei. Întreruperea sau oprirea administrării poate fi necesară în funcţie de siguranţa individuală şi tolerabilitate (efecte secundare importante, severe).
pers
oanelo
r
În funcţie de gradul de severitate al reacţiei adverse si de tipul acesteia (mediată sau non- mediata imun), administrarea durvalumab trebuie amânată şi trebuie administrată corticoterapia.
După întrerupere, administrarea durvalumab poate fi reluată în 12 săptămâni dacă reacţiile adverse s-au ameliorat până la un grad :S1 şi doza de corticosteroid a fost redusă la :S10 mg prednison sau echivalent pe zi.
info
rmarii
Durvalumabum trebuie întrerupt definitiv în cazul reacţiilor adverse mediate imun recurente de grad 3 sau 4.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu se recomandă ajustarea dozei de durvalumabum la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu se cunoaşte efectul insuficienţei renale severe (CrCl 15 - 29 ml/minut) asupra farmacocineticii durvalumab.
excl
usiv
Insuficienţă hepatică
Datele despre pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă sunt limitate. Datorită implicării minore a proceselor hepatice în clearance-ul durvalumab, nu se recomandă ajustarea dozei de durvalumabum la pacienţii cu insuficienţă hepatică, deoarece nu este de aşteptat nicio diferenţă de expunere
Dest
inat
Monitorizare
Răspunsul terapeutic va fi evaluat conform practicii clinice, în funcţie de planul efectuat de către medicul curant.
Pentru a confirma etiologia reacţiile adverse mediate imun suspectate sau a exclude alte cauze, trebuie efectuată o evaluare adecvată, comprehensivă şi se recomandă consult interdisciplinar.
Evaluare biologica: in funcţie de decizia medicului curant
Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
Tratamentul cu durvalumab poate determina reacţii adverse mediate imun, care necesita o evaluare adecvata pentru confirmarea etiologiei imune sau excluderea cauzelor alternative, stabilirea severităţii precum si a atitudinii terapeutice.
Reacţie adversă
Severitate
a
Modificarea tratamentului cu Durvalumab
Tratament cu
corticosteroizi, doar dacă nu se specifică altceva
Pneumonită mediată imun/ boală
pulmonară interstiţială
Grad 2
Se amână administrarea
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-2 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de
reducere treptată a dozei
Reacţie adversă
Severitate
a
Modificarea tratamentului cu Durvalumab
Tratament cu
corticosteroizi, doar dacă nu se specifică altceva
Grad 3 sau 4
Se întrerupe definitiv administrarea
Prednison 1-4 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Hepatită mediată imun
Grad 2 cu ALT sau AST
>3-5 x LSN şi/sau bilirubină totală >1,5-3 x LSN
Se amână administrarea
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-2 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Grad 3 cu AST sau ALT >5-
:S8 x LSN sau bilirubină totală >3-:S5x LSN
Grad 3 cu AST sau ALT
>8 x LSN sau bilirubină totală >5 x LSN
Se întrerupe definitiv administrarea
ALT sau AST >3 x LSN şi bilirubină totală >2 x LSN fără altă cauză
Colită sau diaree mediată imun
Grad 2
Se amână administrarea
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-2 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Grad 3 sau 4
Se întrerupe definitiv administrarea
Hipertiroidism mediat imun, tiroidită
Grad 2-4
Se amână administrarea până la obţinerea stabilizării clinice
Tratament simptomatic, vezi pct. 4.8
Hipotiroidism mediat imun
Grad 2-4
Fără modificări
Iniţiaţi terapia de substituţie cu hormoni tiroidieni aşa cum este indicat clinic
Insuficienţă corticosuprarenaliană sau hipofizită / hipopituitarism mediat imun
Grad 2-4
Se amână administrarea până la obţinerea stabilizării clinice
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-2 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei şi terapie de substituţie hormonală aşa cum este
indicat clinic
Diabet zaharat de tip 1 mediat imun
Grad 2-4
Fără modificări
Iniţiaţi tratamentul cu insulină aşa cum este indicat clinic
Nefrită mediată imun
Grad 2 cu creatinină serică
>1,5-3x LSN sau valoarea iniţială
Se amână administrarea
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-2 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Grad 3 cu creatinină serică
>3x valoarea iniţială sau
>3-6xLSN; Grad 4 cu creatinină serică >6xLSN
Se întrerupe definitiv administrarea
Dermatită sau eritem cutanat trazitoriu
Grad 2, pentru >1 săptămână
Se amână administrarea
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-2 mg/kg/zi sau
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Reacţie adversă
Severitate
a
Modificarea tratamentului cu Durvalumab
Tratament cu
corticosteroizi, doar dacă nu se specifică altceva
mediat imun (inclusiv pemfigoid)
Grad 3
echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Grad 4
Se întrerupe definitiv administrarea
Miocardită mediată imun
Grad 2
Se amână administrarea
b
Iniţiaţi tratament cu prednison 2-4 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Grad 3 sau 4, sau orice grad cu biopsie pozitivă
Se întrerupe definitiv administrarea
Miozită/polimiozită mediată imun
Grad 2 sau 3
Se amână administrarea
c
Iniţiaţi tratament cu prednison 1-4 mg/kg/zi sau echivalent, urmat de reducere treptată a dozei
Grad 4
Se întrerupe definitiv administrarea
Reacţii asociate administrării în perfuzie
Grad 1 sau 2
Întrerupere sau reducerea ratei perfuziei
Se poate lua în considerare pre-medicaţie ca profilaxie a reacţiilor ulterioare asociate administrării în perfuzie
Grad 3 sau 4
Se întrerupe definitiv administrarea
Infecţii
Grad 3 sau 4
Se amână administrarea până la stabilizare clinică.
Alte reacţii adverse mediate imun
Grad 3
Se amână administrarea
d
Consideraţi o doză iniţială de prednison 1 mg/kg/zi până la 4 mg/kg/zi, urmată
de reducere treptată a dozei
Grad 4
Se întrerupe definitiv administrarea
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
a
Terminologia criteriilor pentru reacţii adverse (CTCAE) versiunea 4.03. ALT: alanin aminotransferaza; AST: aspartat aminotransferaza; LSN: limita superioară normală.
Dest
inat
b
Dacă nu apare o îmbunătăţire în decurs de 3 până la 5 zile, în ciuda administrării corticosteroizilor, începeţi prompt terapie imunosupresoare suplimentară. La rezoluţie (gradul 0), reducerea treptată a dozei de corticosteroid trebuie iniţiată şi continuată cel puţin o lună, după care Durvalumab poate fi reluat pe baza unei evaluări clinice.
c
Opriţi definitiv administrarea Durvalumab dacă reacţia adversă nu se ameliorează la :S gradul 1 în decurs de 30 de zile sau dacă există semne de insuficienţă respiratorie.
d
Pentru miastenia gravis, dacă există semne de slăbiciune musculară sau insuficienţă respiratorie, administrarea Durvalumab trebuie întreruptă definitiv.
Criterii de întrerupere a tratamentului:
progresia obiectivă a bolii (examene imagistice şi clinice) in absenta beneficiului clinic
toxicitate inacceptabilă,
după un tratament de maximum 12 luni
Cazurile cu progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu atenţie, având in vedere posibilitatea de apariţie a
falsei progresii de boala
, prin instalarea unui răspuns imunitar anti-tumoral puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda întreruperea tratamentului. Se recomandă continuarea tratamentului pentru pacienţii stabili clinic cu dovezi iniţiale de progresie a bolii până când progresia bolii este confirmată.
Decizia medicului sau a pacientului
Prescriptori:
Medicii din specialitatea oncologie medicală."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 310 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 311 cod (N07XX12): DCI PATISIRANUM cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 311 cod (N07XX12): DCI PATISIRANUM
BOALA: Amiloidoza mediată de transtiretină (amiloidoza hATTR)
fizi
ce
Aceasta este o boală multisistemică rară care apare la adulţi, din cauze ereditare, autosomal dominant, progresivă, care pune viaţa în pericol, cauzată de mutaţii ale codificării genei transtiretina.
pers
oanelo
r
Patogeneza amiloidozei mediată de transtiretină constă în mutaţii autosomal dominante în gena care codifică transtiretina (TTR), o proteină formată din 127 aminoacizi, produsă preponderent de hepatocite, cu o fracţie minimă produsă de plexul coroid şi retina. Transtiretina este o proteină plasmatică tetramerică, transportoare pentru tiroxină şi vitamina A.
Amiloidoza hATTR este o boală progresivă şi cu evoluţie fatală, cu o multitudine de simptome, care se poate manifesta prin neuropatie periferică (senzorială şi motorie), neuropatie autonomă şi / sau cardiomiopatie. Polineuropatia datorată amiloidozei TTR este o neuropatie degenerativă, axonală, progresivă. Vârsta de debut a simptomatologiei variază între a doua şi a noua decadă a vieţii.
info
rmarii
Speranţa de viaţă este de obicei între 3 şi 15 ani de la debutul simptomelor, în funcţie de mutaţia TTR şi tabloul clinic. Pacienţii cu afectare cardiacă au, de obicei, o speranţă de viaţă mai scurtă, în timp ce prognosticul este variabil în cazul pacienţiilor cu polineuropatie.
Indicaţia:
excl
usiv
PATISIRANUM este indicat pentru
tratamentul amiloidozei ereditare mediată de transtiretină
(
amiloidoză hATTR
)
la pacienţii adulţi cu polineuropatie de stadiu 1 sau stadiu 2.
PATISIRANUM este un
acid ribonucleic interferent mic cu catenă dublă (siRNA)
, care ţinteşte în mod specific o secvenţă conservată genetic din regiunea 3' fără translaţii a tuturor ARNm ai TTR cu mutaţii şi de tip sălbatic.
Dest
inat
PATISIRANUM este furnizat sub formă de
nanoparticule lipidice
, pentru a furniza siRNA în hepatocite, sursa primară a proteinei TTR din circulaţie.
Printr-un proces natural, numit
interferenţa ARN
(ARNi), PATISIRANUM provoacă
degradarea catalitică a ARNm al TTR la nivelul ficatului, ducând la o scădere a valorilor serice ale proteinei TTR.
Criterii de includere pentru indicaţie
Initierea tratamentului cu PATISIRANUM se va face dupa stabilirea cu certitudine a diagnosticului in centre cu expertiza in managementul amiloidozei hATTR (neurologie sau/si hematologie), prin examen clinic si de laborator (examenul neuroelectrofiziologic efectuat de catre un medic neurolog care are competenta oficiala in acest domeniu de explorari, este obligatoriu)
Reducând concentraţiile serice de proteină TTR, tratamentul cu PATISIRANUM determină o scădere a valorilor serice de vitamina A (retinol). Valorile serice de vitamina A sub limita inferioară a normalului trebuie corectate şi
orice semne sau simptome oculare datorate deficienţei de vitamina A trebuie evaluate înainte de iniţierea tratamentului cu PATISIRANUM.
În timpul primelor 60 de zile de sarcină, atât valorile prea mari sau prea mici de vitamina A pot fi asociate cu un risc crescut de malformaţii fetale. Prin urmare,
trebuie exclusă sarcina înainte de a iniţia PATISIRANUM, iar femeile aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode contraceptive eficace.
Tratament - Doze, condiţiile de scădere a dozelor:
Doza recomandată de PATISIRANUM este de
300 micrograme per kg greutate corporală, administrată sub forma unei perfuzii intravenoase (i.v.) o dată la 3 săptămâni
.
Doza se calculează în funcţie de greutatea corporală efectivă. Pentru pacienţii cu greutatea 2: 100 kg, doza maximă recomandată este de 30 mg.
fizi
ce
Se recomandă suplimentarea vitaminei A cu aproximativ 2500 UI vitamina A pe zi
la pacienţii trataţi cu PATISIRANUM.
Premedicaţie necesară:
pers
oanelo
r
Tuturor pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie înainte de administrarea PATISIRANUM pentru a se reduce riscul de reacţii asociate perfuziei (RAP). Trebuie administrat fiecare dintre următoarele medicamente în ziua de administrare a perfuziei cu PATISIRANUM, cu cel puţin 60 minute înainte de iniţierea perfuziei:
Corticosteroid intravenos (dexametazonă 10 mg sau echivalent)
Paracetamol oral (500 mg)
info
rmarii
Blocant intravenos al H1 (difenhidramină 50 mg sau echivalent)
Blocant intravenos al H2 (ranitidină 50 mg sau echivalent)
Pentru premedicaţiile care nu sunt disponibile sau nu sunt tolerate pe cale intravenoasă, pot fi administrate pe cale orală medicamente echivalente.
excl
usiv
Dacă este indicat din punct de vedere clinic, doza de corticosteroid poate fi redusă în trepte de cel mult 2,5 mg, până la o doză minimă de 5 mg de dexametazonă (i.v.) sau echivalent. Înainte de fiecare reducere a dozei de premedicaţie cu corticosteroid, pacientului trebuie să i se administreze cel puţin 3 perfuzii i.v. consecutive cu PATISIRANUM şi să nu fie prezente RAP.
Dest
inat
Dacă este necesar, pot fi administrate doze suplimentare sau mai crescute dintr-una sau mai multe premedicaţii pentru a reduce riscul de RAP
Doză omisă
În cazul în care se omite o doză, PATISIRANUM trebuie administrat imediat ce este posibil. Dacă PATISIRANUM este administrat în interval de 3 zile de la doza omisă, administrarea dozelor trebuie continuată conform schemei iniţiale de tratament a pacientului. Dacă PATISIRANUM este administrat după mai mult de 3 zile de la doza omisă, administrarea dozelor trebuie continuată o dată la 3 săptămâni ulterior
Mod de administrare
PATISIRANUM este destinat administrării intravenoase. PATISIRANUM trebuie diluat înainte de administrarea perfuziei intravenoase
Trebuie utilizată o linie dedicată, cu un
set de perfuzie care include un filtru de perfuzie încorporat din polietersulfonă (PES) de 1,2 microni.
Seturile şi liniile de perfuzie trebuie
să nu conţină di(2-etilhexil)ftalat (DEHP).
Soluţia diluată de
PATISIRANUM trebuie perfuzată intravenos în decurs de aproximativ 80 minute, la o viteză iniţială a perfuziei de aproximativ 1 ml/minut în primele 15 minute, urmată de o creştere la aproximativ 3 ml/min pentru partea rămasă din perfuzie
. Durata perfuziei poate fi prelungită în cazul unei RAP.
PATISIRANUM trebuie administrat numai printr-o linie venoasă de acces cu debit neobstrucţionat. Trebuie monitorizat locul perfuziei din punct de vedere al apariţiei posibile a infiltraţiei în timpul administrării. Extravazarea suspectată trebuie abordată conform practicii standard pentru substanţe nevezicante.
Pacientul trebuie ţinut sub observaţie în timpul perfuziei şi, dacă este indicat din punct de vedere clinic, trebuie ţinut sub observaţie şi ulterior administrării perfuziei.
fizi
ce
După încheierea perfuziei, în setul de administrare intravenoasă trebuie introdusă soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) pentru a se asigura faptul că s-a administrat întreaga cantitate de medicament.
pers
oanelo
r
Poate fi luată în considerare administrarea la domiciliu a perfuziei de PATISIRANUM pentru pacienţii care au tolerat bine cel puţin 3 perfuzii la clinică. Decizia ca pacientului să i se administreze perfuzii la domiciliu trebuie luată în urma evaluării şi recomandării de către medicul curant. Perfuziile la domiciliu trebuie efectuate de un profesionist din domeniul sănătăţii.
Durata tratamentului
:
info
rmarii
Tratamentul continuă la pacientii cu indicatia terapeutică până la toxicitate semnificativă sau retragerea consimţământului. In studiile clinice care au dus la inregistrarea produsului s-a observat dupa 9 luni de tratament cu PATISIRANUM oprirea sau inversarea progresiei bolii , semnificative statistic. Aceste rezultate au fost confirmate si dupa 18 luni de tratament.
Concentraţia serică media a TTR a fost redusă cu aproximativ 80% în interval de 10 până la 14 zile după administrarea unei doze unice de PATISIRANUM 300 micrograme/kg.; după doze repetate administrate o dată la 3 săptămâni, reducerile medii ale concentraţiilor serice de TTR după 9 şi 18 luni de tratament au fost de 83% şi respectiv 84%.
excl
usiv
Reducerea concentraţiilor serice de TTR s-a menţinut în cazul administrării continue.
Criterii de excludere din tratament:
Hipersensibilitate severă (de exemplu, anafilaxie) la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
Dest
inat
Siguranţa şi eficacitatea PATISIRANUM la copii şi adolescenţi cu vârsta < 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Criterii de întrerupere a tratamentului (temporar/definitiv la latitudinea medicului curant):
Dacă o femeie are intenţia de a rămâne gravidă, administrarea PATISIRANUM şi suplimentarea vitaminei A trebuie întrerupte, iar valorile serice de vitamina A trebuie monitorizate şi să fi revenit la normal înainte să se încerce concepţia.
În eventualitatea unei sarcini neplanificate, PATISIRANUM trebuie întrerupt. Suplimentarea vitaminei A trebuie întreruptă în primul trimestru, cu excepţia situaţiei în care femeia gravidă prezintă semne de deficienţă de vitamina A. Dacă sunt prezente astfel de semne, suplimentarea vitaminei A nu trebuie să depăşească 2500 UI pe zi. Ulterior, suplimentarea vitaminei A de 2500 UI pe zi trebuie să fie reluată în al doilea şi al treilea trimestru dacă valorile serice ale vitaminei A nu au revenit la normal, din cauza riscului crescut de deficienţă de vitamina A în trimestrul al treilea.
La pacienţii trataţi cu PATISIRANUM s-au observat RAP. La pacienţii care au manifestat RAP, prima RAP a apărut la majoritatea la primele 2 perfuzii. În cadrul studiilor clinice, simptomele cele mai frecvente (raportate la 2: 2% dintre pacienţi) ale RAP au fost înroşirea tegumentelor, dorsalgia, greaţa, durerea abdominală, dispneea şi cefaleea. Pentru a se reduce riscul de RAP, pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţia în ziua de administrare a perfuziei de PATISIRANUM, cu cel puţin 60 minute înainte de iniţierea perfuziei.
În cazul apariţiei unei RAP, trebuie luată în considerare încetinirea sau întreruperea perfuziei şi instituirea tratamentului medical
(de exemplu, tratament cu corticosteroizi sau alt tratament simptomatic), după cum este indicat din punct de vedere clinic. În cazul întreruperii perfuziei, poate fi luată în considerare reluarea acesteia cu o viteză mai redusă a perfuziei după remiterea simptomelor.
Administrarea perfuziei de PATISIRANUM
trebuie oprită în cazul unei RAP grave sau cu risc letal.
fizi
ce
Unii pacienţi care manifestă RAP pot avea beneficii în urma unei viteze mai scăzute a perfuziei sau a unor doze suplimentare sau mai crescute dintr-una sau mai multe premedicaţii, la perfuziile ulterioare, pentru a reduce riscul de RAP.
pers
oanelo
r
Reacţiile adverse care au apărut cel mai frecvent la pacienţii trataţi cu PATISIRANUM au fost edemul periferic (29,7%) şi reacţiile asociate perfuziei (18,9%). Singura reacţie adversă care a dus la întreruperea administrării de PATISIRANUM a fost o reacţie asociată perfuziei (0,7%).
info
rmarii
Aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă Frecvenţa
Infecţii şi infestări
Bronşită
Frecvente
Sinuzită
Frecvente
Rinită
Frecvente
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţie asociată perfuziei
Foarte frecvente
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij
Frecvente
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee
Frecvente
Tulburări gastro-intestinale
Dispepsie
Frecvente
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Eritem
Frecvente
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgie
Frecvente
Spasme musculare
Frecvente
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Edem periferic
Foarte frecvente
Extravazare
Mai puţin frecvent
excl
usiv
Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
Dest
inat
Cel putin la 6 luni, medicul din teritoriu va trimite pacientul la control periodic pentru monitorizare clinica (si, dupa caz si de de laborator), in clinica universitara unde s-a initiat acest tip de tratament.
In functie de rezultatele la controlul periodic, dupa cel putin 6 luni de tratament, in cazul amiloidozei ereditare mediată de transtiretină la pacienţii adulţi cu polineuropatie de stadiu 1, un pacient poate trece de la tafamidis la patisiranum si viceversa de la patisiranum la tafamidis, numai pentru stadiul 1 de polineuropatie; tafamidis nu este indicat in cazul amiloidozei ereditare mediată de transtiretină la pacienţii adulţi cu polineuropatie de stadiu 2.
VII Prescriptori
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în abordarea terapeutică a amiloidozei, intr-o clinica universitara de Neurologie si/sau Hematologie, de catre un medic neurolog sau hematolog.
Tratamentul poate fi continuat si de către un medic primar/specialist neurolog sau hematolog dintr-o unitate sanitara prin care se deruleaza programul, din zona teritorială în care locuieşte bolnavul.
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 311 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 312 cod (L01XC11-17): DCI NIVOLUMAB + DCI IPILIMUMAB cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 312 cod (L01XC11-17): DCI NIVOLUMAB + DCI IPILIMUMAB
fizi
ce
Indicaţie: Carcinomul renal avansat
Indicaţii:
Combinatia nivolumab plus ipilimumab este indicata ca tratament de primă linie pentru carcinomul renal non-urotelial, avansat, cu prognostic intermediar sau nefavorabil la pacienţi adulţi.
pers
oanelo
r
Exclusiv în scopul identificării şi raportării pacienţilor efectiv trataţi pe această indicaţie si linie de tratament, se codifică la prescriere prin codul 141 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
Criterii de includere
Pacienţi cu
vârsta
mai mare de 18 ani
info
rmarii
Diagnostic de
carcinom cu celule renale clare
, confirmat histologic,
stadiul avansat
(sunt eligibile si celelalte tipuri histologice de carcinom renal, cu excepţia celor uroteliale)
Pacienţi cu
prognostic intermediar/nefavorabil
care prezintă cel puţin un criteriu (sau mai multe), din cele 6 criterii stabilite de către Consorţiul Internaţional pentru RCC Metastazat, în urma analizei bazei proprii de date (IMDC, International Metastatic RCC Database Consortium):
mai puţin de un an de la diagnosticul iniţial al carcinomului renal,
status de performanţă alterat - scor Karnofsky mai mic de 80%,
excl
usiv
nivelul hemoglobinei mai mic decât limita inferioară a valorilor normale,
calcemia serică mai mare de 10 mg/dl,
numărul trombocitelor mai mare decât limita superioară a valorilor normale,
numărul absolut al neutrofilelor mai mare decât limita superioară a valorilor normale
Dest
inat
Este permisă prezenţa metastazelor cerebrale, cu condiţia ca acestea să fie tratate si stabile, fără corticoterapie de întreţinere mai mult de echivalentul a 10 mg prednison - ca doza de întreţinere* (*vezi observaţia de mai jos).
Criterii de excludere pentru terapia cu ipilimumab
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Pacientă însărcinată sau care alăptează
Lipsa răspunsului la tratamentul anterior cu imunoterapie (antiPD1/antiPDL1 sau antiCTLA4 etc) - boala evolutiva dovedita cert, clinic sau imagistic, anterior episodului actual
*)
Observaţie
:
Pentru pacienţii care prezintă următoarele condiţii asociate / ale afecţiunii oncologice
:
determinări secundare cerebrale netratate sau instabile neurologic
,
boala inflamatorie pulmonară preexistentă, afecţiuni autoimune pre-existente, tratamente imunosupresoare anterioare, necesar de corticoterapie in doza mai mare de 10 mg de prednison pe zi sau echivalent, hepatita cronica cu virus B sau C tratata, controlata, cu viremie redusa semnificativ sau absenta după tratamentul specific, insuficienţă hepatica severa
, nu exista date din trialurile clinice de înregistrare, nefiind înrolaţi pacienţi în aceste studii clinice.
Asocierea nivolumab cu ipilimumab
nu se recomandă a fi utilizată la pacienţii care prezintă condiţiile enumerate mai sus,
mai ales la pacienţii cu
: boală interstiţială pulmonară simptomatică, insuficienţă
hepatică severă, hepatită virală C sau B în antecedente sau pacienţi care urmează tratament imunosupresiv pentru o afecţiune concomitentă, inclusiv corticoterapie, în doză zilnică mai mare decât echivalentul a 10 mg de prednison
(reprezintă
contraindicaţii relative
pentru acest protocol terapeutic - fiecare caz în parte va fi analizat din punct de vedere al raportului riscuri versus beneficii).
Prezenta unei afecţiuni autoimune cu evoluţie lipsită de agresivitate (conform aprecierii subiective a medicului curant, specialist oncologie medicală), cum ar fi, de exemplu, afecţiunile cutanate autoimune vitiligo, psoriazis care nu necesita tratament sistemic imunosupresor, nu reprezintă contraindicaţie pentru asocierea celor două medicamente.
fizi
ce
Tratament Evaluare pre-terapeutică
:
pers
oanelo
r
Evaluare clinică şi imagistică pentru
certificarea stadiului avansat al afecţiunii oncologice
- este obligatorie evaluarea imagistică înainte de iniţierea tratamentului, evaluare care va fi utilizată ca investigaţie imagistică de referinţă pentru evaluarea obiectivă a răspunsului la tratament. Se recomandă ca evaluarea imagistică să fie efectuată cu cel mult 6 săptămâni anterior iniţierii tratamentului.
Sunt premise excepţii justificate
.
Confirmarea histologică a diagnosticului
info
rmarii
Evaluare biologică: hemoleucograma, GOT, GPT, lipaza, amilaza, TSH, T3, T4, glicemie, creatinina, uree, ionograma serică şi / sau alţi parametri, în funcţie de decizia medicului curant (acesta -
medicul curant, va stabili ce investigaţii biologice sunt necesare la fiecare pacient în parte
)
Doze, monitorizarea tratamentului, întreruperea tratamentului:
Acest regim asociat, nivolumab plus ipilimumab este administrat astfel:
excl
usiv
În prima etapă
a protocolului terapeutic sunt administrate ambele medicamente (
etapa de inducţie
- primele 4 secvenţe, administrate la interval de 3 săptămâni):
nivolumab 3 mg/kg
, perfuzie intravenoasă, durata de
30 de minute
;
ipilimumab 1 mg/kg
perfuzie intravenoasă, durata de
30 de minute
În etapa a doua
a regimului terapeutic va fi administrat
doar nivolumab
in monoterapie (
etapa de întreţinere
), prima doză de nivolumab trebuie administrată:
Dest
inat
la interval de 3 săptămâni de la ultima doză a terapiei asociate (nivolumab plus ipilimumab), dacă va fi utilizată
doza de 240 mg
, administrată intravenos
în 30 minute
, la fiecare
2 săptămâni
;
-
SAU
la interval de 6 săptămâni de la ultima doză a terapiei asociate (nivolumab plus ipilimumab), dacă va fi utilizată
doza de 480 mg
, administrată intravenos
în 60 minute
, la fiecare
4 săptămâni
Pacienţilor trebuie să li se administreze regimul complet de inducţie (4 doze) în funcţie de tolerabilitate, indiferent dacă apar leziuni noi sau dacă leziunile existente progresează.
Evaluarea răspunsului tumoral trebuie efectuată doar după finalizarea terapiei de inducţie
.
Testele funcţiei hepatice şi testele funcţiei tiroidiene trebuie evaluate la momentul iniţial şi înaintea fiecărei doze de combinaţie. În plus, orice semne sau simptome de reacţii adverse mediate imun, inclusiv diaree şi colită, trebuie evaluate în timpul tratamentului cu nivolumab plus ipilimumab.
Nu se recomandă reducerea dozelor.
In cazul unor efecte secundare mediate imun, doza necesara de
metilprednisolon,
administrat intravenos, este de
1-4 mg/kgc
, in funcţie de tipul efectului secundar si de intensitatea acestuia.
Se va adaugă
terapie specifica fiecărui tip de efect secundar
: anti-diareice uzuale (loperamid, Smecta®), hidratare intravenoasa, substituţie de săruri (per os sau intravenos - soluţie Ringer)
- pentru sindrom diareic, antibiotice - pentru pneumonita interstiţială, hepato-protectoare - pentru reacţia hepatitică, etc
Se va adăuga
terapie cu rol imunosupresiv
diferită de corticoterapie în cazul în care se constată o agravare sau nu se observă o ameliorare în pofida utilizării corticosteroizilor.
Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
În urma administrării
nivolumab în asociere cu ipilimumab
cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea (48%), erupţiile cutanate tranzitorii (34%), pruritul (28%), diareea (27%), greaţa
(20%), hipotiroidismul (16%), durerea musculară (15%), artralgia (14%), scăderea apetitului
fizi
ce
alimentar (14%), febra (14%), vărsăturile (11%), hipertiroidismul (11%). Majoritatea reacţiilor adverse au fost uşoare până la moderate (grad 1 sau 2).
Monitorizarea tratamentului:
pers
oanelo
r
Examen imagistic - examen CT sau RMN, scintigrafie osoasa, PET-CT, in funcţie de decizia medicului curant.
Prima evaluare a răspunsului la nivolumab plus ipilimumab se va efectua după finalizarea celor 4 cicluri de tratament de inducţie
. Ulterior, monitorizarea imagistica va fi efectuata la un interval apreciat ca fiind
optim şi posibil de realizat de către medicul curant
.
Pentru a confirma etiologia reacţiilor adverse mediate imun sau pentru a exclude alte cauze, trebuie efectuată o evaluare adecvată, comprehensivă şi se recomandă
consulturi interdisciplinare
, în funcţie de tipul toxicităţii.
info
rmarii
Pacienţii trebuie monitorizaţi continuu (timp de cel puţin 5 luni după administrarea ultimei doze), deoarece
o reacţie adversă la imunoterapie poate apărea în orice moment
, în timpul sau după oprirea terapiei.
Criterii de întrerupere a tratamentului
excl
usiv
Evoluţia bolii
pe parcursul celor 4 cicluri de tratament combinat nu trebuie sa conducă la întreruperea tratamentului cu ipilimumab, cu excepţia cazurilor care evoluează cu deteriorare simptomatica (apariţia simptomelor care nu pot fi explicate prin efecte secundare la tratament si care sunt, foarte probabil, cauzate de afecţiunea oncologică)
Tratamentul cu nivolumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariţiei oricărei
reacţii adverse severe mediată imun
, cât şi în cazul unei reacţii adverse mediată imun ce pune viaţa în pericol
- in funcţie de decizia medicului curant, după informarea pacientului.
Dest
inat
Decizia medicului sau a pacientului
-
VIII. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicul specialist oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face, de asemenea, de către medicul specialist oncologie medicală."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 312 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 313 cod (C10BA05): DCI COMBINAŢII (EZETIMIBUM + ATORVASTATINUM) cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 313 cod (C10BA05): DCI COMBINAŢII (EZETIMIBUM + ATORVASTATINUM)
fizi
ce
Indicaţie
- Tratament adjuvant la regimul alimentar ca tratament de substituţie pentru tratamentul adulţilor cu hipercolesterolemie primară (heterozigotă sau homozigotă, familială şi nonfamilială) sau hiperlipidemie mixtă deja controlată sub tratament cu atorvastatină şi ezetimib administrate concomitent în aceleaşi doze.
pers
oanelo
r
Criterii de includere
: tratamentul hipercolesterolemiei (exceptând hipercolesterolemia heterozigotă familială) la adulţii:
controlaţi în mod adecvat cu substanţele individuale administrate concomitent, la aceleaşi concentraţii ca şi în combinaţia în doză fixă, dar administrate separat.
Criterii de excludere
:
info
rmarii
Contraindicaţii:
Pacienţii cu hipersensibilitate la substanţele active (atorvastatină, ezetimib) sau la oricare dintre excipienţi;
Pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor plasmatice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor plasmatice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN);
În timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie;
excl
usiv
Pacienţii cu miopatie;
Pacienţii trataţi concomitent cu glecaprevir/pibrentasvir pentru hepatita C, sau sub tratament temporar cu acid fusidic pentru infecţii bacteriene.
Tratament
Dest
inat
Pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar hipolipemiant adecvat, iar acesta trebuie continuat pe durata tratamentului;
Tratamentul cu combinaţia în doză fixă trebuie iniţiat numai după stabilirea dozelor adecvate de atorvastatină şi ezetimib. Tratamentul trebuie stabilit individual în concordanţă cu nivelul ţintă de lipide, cu scopul recomandat al tratamentului şi cu răspunsul clinic al pacientului. În stabilirea dozei trebuie să se ţină cont de riscul potenţial al reacţiilor adverse. Dacă este necesară ajustarea dozei aceasta trebuie să se facă după 4 săptămâni de tratament. Ajustarea dozelor, dacă este necesară, trebuie efectuate numai cu medicamentele individuale şi după stabilirea dozelor adecvate este posibilă din nou schimbarea la combinaţia cu doză fixă în concentraţia corespunzătoare.
Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat cu sau fără alimente, de preferat în acelaşi moment al zilei;
Trebuie administrat fie cu cel puţin 2 ore înainte, fie cu mai mult de 4 ore după utilizarea unui chelator de acizi biliari;
Doza maximă recomandată este de 10 mg/80 mg pe zi.
Monitorizarea tratamentului
Pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul evaluării răspunsului şi a eventualelor efecte adverse care pot apărea.
Prescriptori
Medicii din specialitatea cardiologie, medicină internă, diabet zaharat, medicina de familie."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 313 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 314 cod (C10BX13): DCI COMBINAŢII (ROSUVASTATINUM + PERINDOPRILUM + INDAPAMIDUM) cu următorul
cuprins:
fizi
ce
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 314 cod (C10BX13): DCI COMBINAŢII (ROSUVASTATINUM + PERINDOPRILUM + INDAPAMIDUM)
Indicaţii
pers
oanelo
r
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale şi care prezintă şi una din următoarele afecţiuni concomitente: hipercolesterolemie primară (tip IIa incluzând hipercolesterolemia familială heterozigotă), dislipidemie mixtă (tip IIb) sau hipercolesterolemie familială homozigotă
Criterii de includere
Pacienţi cu vârstă de peste 18 ani care prezintă concomitent următoarele afecţiuni:
Hipertensiune arterial esenţială şi
Una din următoarele tulburări ale metabolismului lipidic:
info
rmarii
Hipercolesterolemie primară (tip IIa incluzând hipercolesterolemia familială heterozigotă),
Dislipidemie mixtă (tip IIb) sau
Hipercolesterolemie familială homozigotă
si la care la care tensiunea arteriala esenţială este controlată adecvat cu rosuvastatină, perindopril şi indapamidă administrate individual şi concomitent, la aceleaşi doze ca şi în combinaţia în doză fixă
excl
usiv
Contraindicaţii
Pacienţii cu hipersensibilitate la substanţele active (rosuvastatină, perindopril, indapamid) sau la oricare din excipienţi
Pacienţii cu insuficienţă renală severă, cu clearance al creatininei sub 30 ml/min
Dest
inat
Pacienţii cu insuficienţă hepatica severă sau cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor plasmatice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor plasmatice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN);
În timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie;
Pacienţii cu miopatie;
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă decompensată netratată.
Precauţii şi situaţii speciale
La pacienţi cu clearance al creatininei sub 60 ml/min se recomandă o titrare individuală a dozei cu monocomponentele din combinaţie. La pacienţii cu clearance al creatininei peste 60 ml/min nu este necesară modificarea dozei, dar se recomandă monitorizarea frecventă a creatininei serice şi a potasemiei în timpul tratamentului
La pacienţii cu insuficienţă hepatica moderată nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu scoruri Child-Pugh 8 şi 9 se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice şi renale în timpul tratamentului
La pacienţii cu polimorfism genetic cunoscut, se recomandă administrarea unor doze mai mici de rosuvastatină (a comprimatelor cu doza mai mica de rosuvastatină), deoarece prezenţa unor anumite tipuri de polimorfism poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente: Riscul de miopatie (incluzând rabdomioliză) este crescut în cazul administrării concomitente a rosuvastatinei cu anumite medicamente ce pot creşte concentraţiile plasmatice ale rosuvastatinei, din cauza
interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori ai proteazelor, inclusiv combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir. Atunci când este posibil, se recomandă luarea în considerare a unui tratament alternativ şi, dacă este necesar, tratamentul cu rosuvastatină poate fi întrerupt. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente şi rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc al tratamentului concomitent şi ajustarea cu atenţie a dozelor de rosuvastatină.
fizi
ce
Administrare
pers
oanelo
r
Doza recomandată este de un comprimat pe zi, recomandat dimineaţa înainte de micul dejun Înainte de a trece la combinatia in doza fixa, starea clinică a pacienţilor trebuie să fie controlată cu aceleaşi doze de substanţe active, administrate individual şi concomitent. Doza aleasa trebuie să fie aceeaşi cu a componentelor individuale ale combinaţiei administrate în momentul schimbării medicaţiei.
În cazul în care este necesară modificarea dozei oricărei substanţe active a combinaţiei, indiferent de motiv (de exemplu, o afecţiune nou diagnosticată, modificarea stării clinice a pacientului sau apariţia unei interacţiuni medicamentoase), este necesară trecerea din nou la tratamentul cu componente individuale, pentru determinarea dozelor eficace.
info
rmarii
Monitorizare
Pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul evaluării răspunsului şi a eventualelor efecte adverse care pot apărea.
Prescriptori
excl
usiv
Dest
inat
Medicii din specialitatea cardiologie, medicină internă, diabet zaharat, medicina de familie."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 314 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 315 cod (A04AA55): DCI COMBINAŢII (NETUPITANTUM + PALONOSETRONUM) cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 315 cod (A04AA55): DCI COMBINAŢII (NETUPITANTUM + PALONOSETRONUM)
fizi
ce
Indicatie terapeutica:
-
prevenirea senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor acute şi tardive induse de chimioterapia antineoplazică cu efect emetogen accentuat ce conţine cisplatină
Stadializarea afecţiunii
: EMESIS-UL
pers
oanelo
r
Anticipator (înainte de instituirea chimioterapiei)
Acut (apărut în primele 24 h postchimioterapie)
Cu debut tardiv (apărut între 24 h şi 120 h postchimioterapie
Criterii de includere
(vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.) - vârsta: peste 18 ani
-
tratamentul poate fi administrat oricărui pacient care se află în regim terapeutic cu antineoplazice/chimioterapice înalt şi emetogene
info
rmarii
Tratament
(doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament) - doza: Trebuie să se administreze o capsulă de 300 mg / 0,5 mg cu aproximativ o oră înainte de începerea fiecărui ciclu de chimioterapie. Doza recomandată de dexametazonă administrată oral trebuie redusă cu aproximativ 50% atunci când se utilizează concomitent cu capsulele de netupitant/palonosetron
Monitorizarea tratamentului
(parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
excl
usiv
parametrii clinici:
răspuns complet (fără emeză şi fără medicaţie de urgenţă)
control complet (răspuns complet şi nu mai mult de greaţă uşoară)
fără greaţă (conform Scala Likert)
parametrii paraclinici: În timpul tratamentului cu palonosetron/ netupitant nu s-au înregistrat modificări ale testelor de laborator, semnelor vitale şi EKG
Dest
inat
periodicitate: respectă periodicitatea chimioterapiei instituite
Criterii de excludere din tratament
: - Reacţii adverse severe - Comorbidităţi - nu este cazul - Non-responder: nu există criterii de excludere/renunţare la medicaţie antiemetică la pacienţii care prezintă emeză refractară la tratament şi necesită medicaţie de urgenţă
Reluare tratament (condiţii)
- NA
Prescriptori
: Medici din specialităţile oncologie medicală şi oncologie hematologică."
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 315 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 316 cod (J01XB01): DCI COLISTIMETAT DE SODIU cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 316 cod (J01XB01): DCI COLISTIMETAT DE SODIU
fizi
ce
INDICAŢIA TERAPEUTICĂ
: abordarea terapeutică a infecţiilor pulmonare cronice cauzate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică/mucoviscidoză, cu vârsta de cel puţin 6 ani.
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENT
:
pers
oanelo
r
Criterii de includere
:
infecţie respiratorie cu Pseudomonas aeruginosa la un pacient cu fibroza chistica.
vârsta peste 6 ani
Criterii de excludere:
refuzul pacientului sau familiei de a utiliza medicamentul
incapacitatea pacientului de a inhala corect
info
rmarii
prezenta efectelor adverse importante sau alergie la medicament
TRATAMENT
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta de cel puţin 6 ani : 2 x 1 capsulă pe zi, administrată inhalator. Intervalul dintre administrările dozei trebuie să fie cat mai apropiat de 12 ore.
excl
usiv
Notă : Administrarea inhalatorie se face cu dispozitivul recomandat de producător
Iniţierea terapiei se face astfel:
în infecţia acută/exacerbare sau primoinfecţie cu Pseudomonas aeruginosa , în asociere cu antibioterapie orală, se administreaza timp de 6 luni consecutive
Dest
inat
în infecţia cronică se administrează 6 luni consecutive, dupa care se face control bacteriologic obligatoriu, în functie de care se ia decizia ulterioară.
Mod de administrare:
Colistimetatul de sodiu este indicat doar pentru administrare inhalatorie.
Capsulele cu colistimetatul de sodiu trebuie utilizate numai împreună cu inhalatorul de pulbere care apartine medicamentului respectiv.
Capsulele nu trebuie să fie ingerate
Pentru a se asigura administrarea adecvată a medicamentului, medicul prescriptor trebuie să îi arate pacientului si familiei (în cazul copiilor) cum să utilizeze corect inhalatorul, prima doză fiind administrată sub supraveghere medicală.
Dacă sunt urmate şi alte tratamente, acestea trebuie administrate în următoarea ordine:
Mucolitice inhalatorii
Bronhodilatatoare cu administrare inhalatorie
Fizioterapie toracică
Alte medicamente cu administrare inhalatorie
Colistimetat de sodiu
Durata
tratamentului: în primoinfecţie/infectie acută se recomandă administrarea pe o perioadă de 6 luni de tratament inhalator, în infectia cronică 6 luni, cu posibilitatea prelungirii terapiei inca 3 luni daca nu s-a obtinut cultura negativa si starea clinica o impune. Tratamentul poate fi continuat atât timp cât medicul consideră că pacientul obţine beneficii clinice de pe urma administrării acestuia.
PRECAUŢII ŞI ATENŢIONĂRI:
fizi
ce
se recomandă precauţie în administrarea la pacientii cu patologie renala, cu tulburari de auz, bronhospasm, antecedente de nefrite medicamentoase , sensibilizări cunoscute la aminoglicozide, miastenia gravis, Parkinson , porfirie
pers
oanelo
r
utilizarea concomitentă a colistimetatului de sodiu cu administrare inhalatorie cu alte medicamente cu potenţial nefrotoxic sau neurotoxic, ca aminoglicozidele sau cu medicamentele blocante neuromusculare, ca substanţele curariforme, trebuie evitată.
administrarea concomitentă de colistimetat de sodiu cu macrolide, cum sunt azitromicină şi
claritromicină sau fluorochinolone, cum sunt norfloxacina şi ciprofloxacina trebuie efectuată cu precauţie la pacienţii diagnosticaţi cu miastenia gravis
Sarcina
info
rmarii
Datele provenite din utilizarea colistimetatului de sodiu cu administrare inhalatorie la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Colistimetatul de sodiu nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
excl
usiv
Datele fizico-chimice sugerează excreţia colistimetatului de sodiu în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu colistimetat de sodiu, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
EFECTE SECUNDARE POSIBILE
Bronhospasm şi tuse
Dest
inat
La inhalare pot apărea bronhospasm sau tuse. Daca este cazul, se recomanda administrarea de beta- 2-agonişti, anterior sau ulterior inhalării colistimetatului de sodiu pulbere uscată.
Hemoptizie
Hemoptizia este o complicaţie posibilă în fibroza chistică şi este mai frecventă la adulţi. Utilizarea colistimetatului de sodiu la pacienţii cu hemoptizie semnificativă clinic trebuie începută sau continuată numai dacă beneficiile obţinute în urma administrării tratamentului sunt considerate mai mari decât riscurile de inducere a unei noi hemoragii.
Exacerbare respiratorie acută
Dacă se dezvoltă exacerbări respiratorii acute, trebuie luată în considerare o terapie antibacteriană suplimentară, cu medicamente administrate intravenos sau oral.
Suprainfecţie micotică orală
După fiecare inhalare a colistimetatului de sodiu, gura trebuie clătită cu apă, pentru reducerea riscului dezvoltării unei suprainfecţii micotice orale pe durata tratamentului .
Nefrotoxicitate/neurotoxicitate
Există o absorbţie transpulmonară foarte scăzută a colistimetatului după inhalare, dar se impune prudenţă când se administrează colistimetat de sodiu la pacienţi cunoscuţi ca fiind predispuşi la reacţii adverse nefrotoxice sau neurotoxice.
CONTRAINDICAŢII
fizi
ce
Alergie/hipersensibilizare la substanţa activă, sulfat de colistină sau polimixină B sau la oricare dintre excipienţi.
pers
oanelo
r
MONITORIZAREA TRATAMENTULUI
/ CRITERII DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE
info
rmarii
Monitorizarea eficienţei terapeutice se face la sfîrşitul celor 6 luni de la iniţierea medicaţiei , prin cultura bacteriologică a sputei. În caz de persistenţa a infecţiei, se poate continua administrarea inhalatorie a colistimetatului de sodiu încă 3 luni sau se poate alterna cu alta medicatie antibiotică inhalatorie . Tratamentul se administrează pe o perioada de 6-9 luni pe an. Pe toată perioada de administrare se vor monitoriza efectele secundare posibile , iar în prezenţa acestora , se va lua în considerare întreruperea tratamentului.
CRITERII PENTRU ÎNTRERUPEREA TRATAMENTULUI
Întreruperea tratamentului se va face în următoarele cazuri:
Decizia medicului de întrerupere a tratamentului în cazul intoleranţei, alergiilor, ineficienţei sau a apariţiei reacţiilor adverse severe
Decizia de a întrerupe medicaţia în cazul sarcinii si alaptarii, dacă acest lucru se impune
excl
usiv
Decizia pacientului şi a părintilor de a întrerupe tratamentul
MEDICI PRESCRIPTORI:
Dest
inat
Tratamentul se iniţiază de către medicii în specialitatea pneumologie pediatrică, pediatrie, pneumologie, coordonatori desemnaţi ai centrelor de Fibroză Chistică/Mucoviscidoză, şi poate fi continuat de către medicul de familie în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală de la medicul specialist.
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 316 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 317 cod (D11AH05): DCI DUPILUMABUM cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 317 cod (D11AH05): DCI DUPILUMABUM
fizi
ce
pers
oanelo
r
Dermatita atopica
(
D.A.)
este o afectiune inflamatorie cronica,care afecteaza in mod caracteristic prima copilarie dar poate debuta la toate grupele de varsta. Aproximativ 60% din cazuri apar in primul an de viata,si pana la 85% debuteaza pana la 5 ani. Se apreciaza prevalenta ca fiind intre 10-25% la copii si 2-4% pana la 10% la adulti. D.A. este o afectiune multifactoriala din care mentionam mecanisme genetice (predispozitia ereditara),factori imunologici,afectarea functiei de bariera tegumentara etc. In prezent se discuta despre probabilitatea de a exista endotipuri ale acestei afectiuni.
Scoruri si Clasificare
Clasificarea dermatitei atopice are în vede indicatori clinici: suprafaţa tegumentului afectat, regiunea topografică afectată şi caracteristica afectării cutanate precum si simptome subiective sintetizate în scorul SCORAD (SCoring Atopic Dermatita). Valora maxima a acestui scor este de 103.
Dermatita atopica:
info
rmarii
forma usoara SCORAD < 25
forma moderata SCORAD 25-40
forma severa SCORAD
> 40
excl
usiv
Pentru evaluarea pacienţilor se folosesc şi elemente referitoare la calitatea vieţii pacientului (scorul DLQI - Anexa 1) şi se apreciază răspunsul terapeutic. Se considera afectiune severa la un scor mai mare de 10.
Diagnosticul pacientului cu D.A.
diagnosticul pacientului suferind de D.A. se realizează pe baza anamnezei, antecedentelor heredocolaterale si personale si a examenului clinic cu obiectivare prin scorul
SCORAD
Dest
inat
calita vietii pacientului suferind de D.A. se evalueaza pe baza scorului DLQI
pentru diagnosticul de certitudine se utilizează criteriile Hanifin & Rajka (vezi anexa 4).
pentru iniţierea şi monitorizarea terapeutică în cazul folosirii agenţilor biologici sunt necesare investigaţii pentru eventuale reacţii adverse sau complicaţii conform Fişei de evaluare şi monitorizare a pacientului cu D.A. forma moderat-severa aflat în tratament cu agent biologic (Anexa 3): hemoleucogramă, VSH, creatinină, uree, electroliti (Na+, K+), ASAT, ALAT, GGT, IgE, LDH, examen sumar urină, test cutanat tuberculinic/IGRA, radiografie pulmonară. La iniţierea terapiei biologice pacientul va prezenta adeverinţă de la medicul de familie cu bolile cronice pentru îngrijire carora este în evidenţa. În cazul afecţiunilor care reprezinta contraindicaţii relative este obligatoriu consultul de specialitate.
Supravegherea terapeutică este obligatorie pentru toti pacientii cu D.A. în tratament cu agent biologic. În functie de particularitatile medicale ale pacientului, medicului curant va solicita şi alte evaluări paraclinice şi interdisciplinare.
Tratamentul pacientului cu D.A.
D.A. este o afecţiune cu evoluţie cronică, cu numeroase episoade de acutizare. Tratamentele utilizate pana in prezent in D.A. isi propun sa obtina remisiunea sau diminuarea leziunilor si sa reduca simptomatologia subiectiva până la pragul de tolerabilitate al pacientului. Tratamentul pacientului este realizat pe o perioadă lungă de timp. Apariţia puseelor de acutizare nu este previzibilă şi nu poate fi prevenită prin administrare unii terapii topice. Din aceste considerente si nu numai, medicaţia în D.A. trebuie sa fie eficientă şi sigură în administrare pe termen lung.
Terapia topică constituie o optiune de tratament frecvent utilizata atat ca monoterapie in formele usoare cat si ca terapie adjuvanta in formele moderat-severe. Eficienţa acestor medicamente a fost dovedită de numeroase studii, indiferent daca vorbim despre dermatocorticoizi, inhibitori topici de calcineurina sau creme emoliente.
Tratamentul D.A. cu raze ultraviolete poate da rezultate satisfacatoare. Se poate utiliza atat PUVA (UVA plus 8-metoxi psoralen) cat si UVB cu banda ingusta. Aceste terapii se pot efectua atat in spital cat si in ambulatoriu.
fizi
ce
Terapia clasică sistemică se realizează de exemplu cu ciclosporină sau corticoterapie sistemica ( în special în pusee), în funcţie de particularitatea cazului. Pentru remisiune leziunilor de D.A. se pot efectua şi tratamente combinate.
pers
oanelo
r
Terapia sistematica actuala cu utilizarea de agenti biologici induce remisiuni de lunga durata si permite o calitate a vietii normala a pacientilor cu forme moderat sau severe de D.A.
Terapiile biologice disponibile în România
Dupilumab
- este un anticorp monoclonal uman de tip IgG4 produs in celulele ovariene de hamster chinezesc (CHO), cu ajutatorul tehnologiei ADN recombinant. Realizeaza o actiune duala, inhibitoare asupra semnalizarii celulare a IL-4/IL-13 (receptorul alfa al interleukinei 4).
info
rmarii
Dupilumab este indicat pentru tratamentul dermatiei atopice forma moderată la severă la pacienţii adulţi care sunt candidati pentru terapie sistemică.
excl
usiv
Doza de dupilumab pentru pacienţii adulţi este de 600 mg (două injecţii de 300 mg) ca doza iniţială, urmată de administrare injectabilă subcutanată a unei doze de 300 mg, la interval de 2 săptămâni. Dupilumab se administraza injectabil subcutanat la nivelul coapsei sau abdomenului, cu excepţia unei zone circulare cu o sferă de 5 cm situată periombilical. Daca injecţia este administrativă de o alta persoană, poate fi şi i regiunea superioara a braţului.
Trebuie avuta în vedere întreruperea tratamentului la pacienţii care nu au prezentat răspuns dupa 16 săptămâni de tratament pentru dermatită atopică.
Dest
inat
Unii pacienţi cu raspuns parţial pot prezenta ulterior o îmbunăţire, ca urmare a continuării tratamentului după 16 săptămâni.
Daca intreruperea tratamentului cu dupilumab devine necesara, este totusi posibil ca pacienţii sa fie re-trataţi cu succes.
Criterii de includere in tratamentul cu agenti biologici pentru pacienţii adulţi
(
peste 18 ani
)
Criterii de eligibilitate ale pacienţilor pentru agenţi biologici:
pacientul suferă de dermatita atopica ( forma moderat-severa (SCORAD
>
25) de peste 6 luni
şi
DLQI
> 10
şi
pacientul sa fie un candidat eligibil pentru terapie biologică
şi
eşecul, intoleranţa sau contraindicaţia terapiei clasice sistemice dupa cum urmează: îndeplinirea a cel putin unul din următoarele criterii:
a devenit ne-responsiv la terapiile clasice sistemice (răspuns clinic nesatisfăcător) dupa cel putin 2 luni de la iniţierea tratamentului
şi
îmbunătaţire a scorului DLQI cu mai putin de 5 puncte de scorul de la iniţierea tratamentului, dupa cel putin 2 luni de tratament (efectiv în ultimele 12 luni) din care mentionam:
sau
corticoterapie sistemica
ciclosporină 2 - 5 mg/kgc zilnic
fototerapie UVB cu banda ingusta sau PUVA terapie(minim 4 sedinte/saptamana)
a devenit intolerant sau are contraindicatii sau nu se pot administra terapiile clasice sistemice
sau
fizi
ce
pacientul este la risc sa dezvolte toxicitate la terapiile clasice sistemice folosite (de exemplu depăşirea dozei maxime recomandate), iar alte terapii alternative nu pot fi folosite
sau
pers
oanelo
r
sunt cu o boală cu recadere rapidă
Consimţământul pacientului
Pacientul trebuie sa fie informat în detaliu despre riscurile şi beneficiile terapii biologice. Informatii scrise vor fi furnizate iar pacientul trebuie sa aibă la dispoziţie timpul necesar pentru a lua o decizie. Pacientul va semna declaratia de consimtamânt la initierea terapiei biologice. (a se vedea Anexa 2).
info
rmarii
Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu agenţi biologici
Toţi pacienţii trebuie sa aibă o anamneză completă, examen fizic şi investigaţiile cerute de iniţierea terapiei biologice.
Contraindicatii absolute
(se vor exclude) :
Pacienţi cu infecţii severe active precum: stare septică, abcese, tuberculoza activă, infecţii oportuniste;
excl
usiv
Antecedente de hipersensibilite la duplilumab, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
3.Administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii; (exceptie pentru situaţii de urgenţă unde se solicită avizul explicit al medicului infecţionist)
Orice alte contraindicaţii absolute recunoscute agenţilor biologici.
Dest
inat
Contraindicatii relative:
Sarcina si alaptare
Infectii parazitare (Helminth)
Simptome acute de astm,stare de rau astmatic,acutizari,bronhospasm acut etc
Afectiuni insotite de eozinofilie
Infecţie HIV sau SIDA
Afecţiuni maligne sau premaligne
PUVA-terapie peste 200 şedinţe, în special când sunt urmate de terapie cu ciclosporina
Conjunctivita si cheratita
Orice alte contraindicatii relative recunoscute agenţilor biologici
EVALUAREA TRATAMENTULUI
Evaluarea tratamentului este realizata pentru siguranţa pacientului şi pentru demonstrarea eficacitaţii terapeutice.
Se realizează la intervale fixe în cadrul unor controale medicale cu evaluarea statusului clinic şi biologic al pacientului. Sunt esentiale pentru detectarea cat mai rapida a aparitiei unor evenimente medicale care necesita interventia medicului.
Eficacitatea clinica se defineste prin obtinerea unui raspuns la tratament fata de momentul iniţial, obiectivat prin scorurile specifice.
Ţinta terapeutică
se defineşte prin:
scăderea cu 50% a scorului SCORAD faţă de momentul iniţierii şi
scăderea cu minim 5 puncte a scorului DLQI faţă de momentul iniţierii
fizi
ce
pers
oanelo
r
Întreruperea tratamentului
cu un agent biologic se face atunci când la evaluarea atingerii ţintei terapeutice nu s-a obţinut ţinta terapeutice. Întreruperea tratamentului este de asemenea indicată în cazul apariţiei unei reacţii adverse severe. În situaţiile în care se impune întreruperea tempora a terapiei biologice (deşi pacientul se afla în ţinta terapeutică - de ex. sarcina,interventie chirurgicală etc),tratamentul poate fi reluat după avizul medicului care a solicitat întreruperea temporară a terapiei biologice.
info
rmarii
Daca se intrerupe voluntar tratamentul biologic pentru o perioada de minim 12 luni, este necesară reluarea terapiei convenţionale sistemice si doar in cazul unui pacient nonresponder (conform definitiei anterioare) sau care prezinta reactii adverse importante si este eligibil conform protocolului se poate reinitia terapia biologica. Daca intreruperea tratamentului biologic este de data mai mica si pacientul este responder conform definitiei de mai sus, se poate continua terapia biologica.
Calendarul evaluatorului:
evaluare pre-tratament
evaluarea siguraţiei terapeutice şi a eficacităţii clinice la 3 luni
prima evaluare pentru atingerea tintei terapeutice se face la 6 luni de tratament continuu de la initierea terapiei biologice.
excl
usiv
monitorizarea menţinerii tintei terapeutice
şi
a sigurantei terapeutice se realizează la fiecare 6 luni de tratament de la prima evaluare a tintei terapeutice (vezi 3.).
Evaluarea de pre-tratament
Dest
inat
Pacientul trebuie evaluat de iniţierea tratamentului cu agent biologic (evaluare pre-tratament) prin următoarele de investiţii:
Severitatea bolii
SCORAD şi DLQI
Stare generală (clinica de simptomatologie şi examen)
Infecţie TBC
Teste serologice
- HLG, VSH
- creatinina, uree , , electroliti (Na
+
,K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT, IgE, LDH
Urina
analiza urinii
Radiologie
Radiografie cardio-pulmonară
Alte data de laborator semnificativ
- dupa caz
testul cutanat tuberculinic sau
IGRA
Evaluarea sigurantei terapeutice si a eficacitatii clinice
fizi
ce
Pacientul trebuie evaluat pentru siguranţa terapeutică şi eficacitatea clinică la 3 luni de la iniţierea terapiei cu agent biologic prin următoarele investigaţii:
Severitatea bolii
SCORAD şi DLQI reduse
Stare generală (clinica de simptomatologie şi examen)
Teste serologice
- HLG, VSH
- creatinina, uree, electroliti (Na
+
, K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT,IgE , LDH
Urina
-analiza urinii
Alte data de laborator semnificativ
- dupa caz
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Prima evaluare pentru atingerea ţintei terapeutice - la 6 luni de tratament continuu de la
initierea terapiei biologice
Severitatea bolii
SCORAD redus cu 50% fata de momentul initerii şi DLQI (scăderea scorului cu minim 5 puncte fata de momentul initierii)
Teste serologice
HLG, VSH
creatinina, uree, electroliti (Na
+
, K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT,IgE , LDH
Urina
Analiza urinii
Alte data de laborator semnificativ
dupa caz
fizi
ce
pers
oanelo
r
Monitorizarea menţinerii ţintei terapeutice şi a sigurantei terapeutice se realizeaza la fiecare
6 luni de tratament de la prima evaluare a ţintei terapeutice
Monitorizare
Severitatea bolii
-SCORAD redus cu 50% fata de scorul iniţial
- DLQI (menţinerea reducerii scorului cu minim 5 puncte fata de scorul iniţial).
la fiecare 6 luni
Stare generală (clinica de simptomatologie şi examen)
Manifestari clinice (simptome şi/sau semne) sugestive pentru: infecţii , malignaţi etc.
la fiecare 6 luni
Infecţie TBC
Dupa primele 12 luni pentru pacienţii care nu au avut chimioprofilaxie în acest interval este obligatorie testarea cutanata sau IGRA. Incepand cu al doilea an si pentru acestia se solicita doar avizul medicului pneumolog
Pentru ceilalţi pacienţi doar evaluarea anuală a medicului pneumo-ftiziolog
Daca se considera necesar de catre medicul pneumo-ftiziolog sau dermatolog se efectueaza din nou analizele (test cutanat sau IGRA).
Teste serologice
HLG, VSH
la fiecare 6 luni
creatinina, uree, electroliti (Na
+
, K
+
), TGO (ASAT), TGP (ALAT), GGT,IgE , LDH
la fiecare 6 luni
Urina
analiza urinii
la fiecare 6 luni
Radiologie
radiografie cardio-pulmonară
Anual
Alte data de laborator semnificativ
dupa caz
dupa caz
testul cutanat tuberculic sau
IGRA
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
PRESCRIPTORI: tratamentul se iniţiaza si se continua
de medici din
specialitatea dermatologie-venerologie. Acestia au obligatia de a introduce pacientul in Registrul National de Dermatita Atopica.
SCORUL DLQI pentru adulţi Scorul DLQI
fizi
ce
Scorul DLQI - Dermatologic Life Quality Index a fost elaborat de Prof. A. Finlay din Marea Britanie. Scorul DLQI poate fi utilizat pentru oricare afecţiune cutanată.
Pacientul la cele 10 întrebări referindu-se la experienţa sa din ultima săptămână. Textul chestionarului este următorul:
pers
oanelo
r
Scorul DLQI pentru adulţi
Unitatea sanitară: Data:
Nume pacient: Semnatura pacient:
Diagnostic:
Nume si parafa medic:
info
rmarii
Adresa: Scor:
Scopul acestui chestionar este de a măsura cât de mult v-a afectat viaţa ÎN ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ problema dvs. de piele. Vă rugăm să bifaţi câte o căsuţă pentru fiecare întrebare.
În ultima săptămână, cât de mult aţi simţit
senzaţii de mâncărime, înţepături, dureri sau rană
excl
usiv
la nivelul pielii?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât aţi fost de
jenat sau conştient
de boală datorită pielii dvs.? Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc
Dest
inat
În ultima săptămână, cât de mult a interferat boala dvs. de piele cu mersul la
cumpărături
sau cu
îngrijirea casei şi a grădinii
?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult a influenţat problema dvs de piele
alegerea hainelor
cu care v- aţi îmbrăcat?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult v-a afectat problema dvs. de piele
activităţile sociale
sau cele
de relaxare
?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult v-a împiedicat pielea dvs. să practicaţi un
sport
? Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână v-a împiedicat pielea dvs. la
serviciu
sau
studiu
? Da/Nu Nerelevant
Dacă "
nu
" în ultima săptămână cât de mult a fost pielea dvs. o problemă pentru serviciu sau studii? Mult/Puţin/Deloc
În ultima săptămână, cât de mult v-a creat pielea dvs. dificultăţi cu
partenerul sau oricare din prietenii apropiaţi
sau
rude
?
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult v-a creat pielea dvs.
dificultăţi sexuale
? Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
În ultima săptămână, cât de mult a fost o problemă
tratamentul pentru afecţiunea dvs.
, de ex. pentru că v-a murdărit casa sau a durat mult timp?
fizi
ce
Foarte mult/Mult/Puţin/Deloc Nerelevant
Vă rugăm să verificaţi dacă aţi răspuns la toate întrebările. Vă mulţumesc.
pers
oanelo
r
©AY Finlay. GK Khan, aprilie 1992.
Se vor atribui scoruri de la 0 la 3 răspunsurilor:
0 pentru "deloc", "nerelevant" sau lipsa răspunsului
1 pentru "puţin"
2 pentru "mult"
3 pentru "foarte mult" şi pentru răspunsul "Da" la întrebarea 7.
info
rmarii
Se va obţine un scor de la 0 la 30. Cu cât scorul va fi mai mare cu atât calitatea vieţii pacientului este mai afectată de boală.
Interpretarea scorului:
0 - 1 = fără efect asupra calităţii vieţii pacientului 2 - 5 = efect scăzut asupra calităţii vieţii pacientului
6 - 10 = efect moderat asupra calităţii vieţii pacientului 11 - 20 = efect important asupra calităţii vieţii pacientului
excl
usiv
21 - 30 = efect foarte important asupra calităţii vieţii pacientului.
Anexa nr.2
Declaraţie de consimţământ pacient adult
Dest
inat
DECLARAŢIE DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
Subsemnatul/Subsemnata menţionez că mi-a fost explicat pe
înţelesul meu diagnosticul, planul de tratament şi mi s-au comunicat informaţii cu privire la gravitatea bolilor, precum şi posibilele reacţii adverse sau implicaţii pe termen lung asupra stării de sănătate ale terapiilor administrate, inclusiv intr-o eventuala sarcina şi
îmi asum şi însuşesc tratamentele propuse şi voi respecta indicaţiile date
.
Am luat la cunoştinţă că, pe parcursul acestui proces, va fi asigurată confidenţialitatea deplină asupra datelor mele personale şi medicale, eventuala prelucrare a acestora făcându-se în mod anonim. Colectarea datelor solicitate va contribui atât la îmbunătăţirea îngrijirii mele medicale, cât şi la ameliorarea serviciilor de sănătate asigurate tuturor pacienţilor.
1
-
1 (pentru paciente) Declar pe proprie răspundere că la momentul iniţierii terapiei nu sunt însărcinată şi nu alăptez şi mă oblig ca în cazul în care rămân însărcinată să anunţ medicul curant dermato-venerolog. Am înţeles informaţiile prezentate şi declar în deplină cunoştinţă de cauză că mi le însuşesc în totalitate, aşa cum mi-au fost explicate de domnul/doamna dr. ....................................................................................
Pacient: (completaţi cu MAJUSCULE) Medic: (completati cu majuscule) NUME ................................... NUME...................................
PRENUME
............................
PRENUME.............................
Semnătura pacient: Semnătura şi parafa medic: Data: _ _/_ _/_ _ _ _
Fişa de evaluare şi monitorizare a pacientului adult cu D.A. forma moderat-severa aflat în tratament cu agent biologic
PACIENT
Nume ................................... Prenume .......................................
fizi
ce
Data naşterii: 1
--1--1--1--1--1--1--1--
1 CNP:
1
--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--
1
Adresa .................................................................................................................
pers
oanelo
r
.............................................................................................................................
............................................................................................................................ Telefon ...........................
Medic curant dermatolog:
Nume ................................................................... Prenume ...........................................
Unitatea sanitară .............................................................................................................
Adresa de corespondenţă ...............................................................................................
info
rmarii
Telefon: .............................. Fax .......................... E-mail .............................
Parafa: Semnătura:
CO-MORBIDITĂŢI:
excl
usiv
Dest
inat
Pacientul a prezentat următoarele afecţiuni (bifaţi varianta corespunzătoare la
fiecare rubrică
, iar dacă răspunsul este
DA
, furnizaţi detalii)
DA/NU
Data diagnostic
(
lună/an
)
Tratament actual
Infecţii acute
Infecţii recidivante/persistente
TBC - dacă nu face tratament actual, data ultimului tratament şi data ultimei evaluări ftiziologice
HTA
Boala ischemică coronariană/IM
ICC
Tromboflebită profundă
AVC
Epilepsie
Astm bronşic
BPOC
Ulcer gastro-duodenal
Boli hepatice
Boli renale
Diabet zaharat - tratament cu:
dietă
1-
1 oral
1-
1 insulină
1-
1
Afecţiuni sanguine - descrieţi
Reacţii (boli) alergice
locale
1-
1 - generale
1-
1
Afecţiuni cutanate
Neoplasme - descrieţi localizarea
Spitalizări
Intervenţii chirurgicale
Alte boli semnificative
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
DIAGNOSTIC ŞI ISTORIC D.A.
(
se va completa doar la vizita de evaluare pre-tratament
) Certificat de diagnostic de D.A. : anul luna _ _
Data debutului: anul _ _ _ _ luna _ _
excl
usiv
TERAPII CLASICE URMATE ANTERIOR - se completează numai la vizita de evaluare pre-tratament, nu este necesară completare pentru continuarea terapiilor
Dest
inat
(în cazul modificarii dozelor se trece data de începere şi de oprire pentru fiecare doza)
Medicament
Doză
Data începerii
Data opririi
Observatii
(
motivul intreruperii, reactii adverse*, ineficienta etc.
)
*) termenele de "reacţii adverse" se refera la
reacţii adverse majore
, de principiu manifestarile digestive de tip dispeptic nu se incadreaza la aceasta categorie şi nu justifica întreruperea/modificarea terapiei.
În caz de intoleranţă MAJORĂ/CONFIRMATĂ (anexaţi documente medicale) la terapiile sistemice standard, furnizaţi detalii privitor la alta terapie actuală.
TERAPII CLASICE SISTEMICE ACTUALE:
Medicament
Doza actuală
Din data de:
Puteţi confirma că pacientul foloseşte continuu această doză - DA/NU
ALTE TRATAMENTE ACTUALE PENTRU D.A. :
Medicament
Doză
Date începerii
Observatii
(
motivul introducerii
)
fizi
ce
EVALUAREA CLINICA:
Date: _ _/_ _/_ _ _ _ _
pers
oanelo
r
Greutate (kg): _ _ _ Talie (cm): _ _ _
La iniţierea terapiei
Precedent
Actual
Scor SCORAD
Scor DLQI
(se vor anexa formulare semnate de pacient si semnate si parafate de medicul dermatolog curant)
info
rmarii
EVALUARE PARACLINICĂ:
excl
usiv
Se vor anexa buletinele de analiză cu valabilitate de maxim 45 de zile, în original sau copie autentificată prin semnătura şi parafa medicului curant dermatolog
Dest
inat
Se vor insera rezultatele de laborator corespunzătoare etapei de evaluare conform Protocolului.
Analiza
Data
Rezultat
Valori normale
VSH (la o oră)
Hemograma:
Hb
Hematocrit
Număr hematii
Număr leucocite
Număr neutrofile
Număr bazofile
Număr eozinofile
Număr monocite
Număr limfocite
Număr trombocite
Altele modificate
Creatinină
Uree
Electroliti (Na
+
, K
+
)
TGO (ASAT)
TGP (ALAT)
GGT
IgE
LDH
Sumar de urină
Radiografie pulmonară
Testul cutanat tuberculinic sau
IGRA
Alte date de laborator semnificative
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
TRATAMENTUL BIOLOGIC PROPUS:
excl
usiv
INIŢIERE
1
-
1
Dest
inat
Agent biologic
(
denumire comercială
)
.................................. (DCI) ............................
interval
administrare a datelor
doza
mod administrare
1
Vizita îniţială
zz/ll/a
2
Vizita de evaluare
zz/ll/a
REACŢII ADVERSE
(RA) legat de terapia D.A. (descriere a RA aparute de la completarea ultimei fişe de evaluare; prin RA se intelege fiecare eveniment medical semnificativ, indiferent de relaţia de cauzalitate fata de boală sau tratamentul administrat, vor fi precizate cel putin: diagnosticul, descrierea pe scurt a RA, data apariţiei/rezolvarii, tratamentul aplicat):
.....................................................................................................................................
COMPLIANŢA LA TRATAMENT:
Buna 1
-
1 Necorespunzătoare 1
-
1
CONCLUZII, OBSERVAŢII, RECOMANDĂRI:
.....................................................................................................................................
NOTA:
fizi
ce
Fişa se completează citeţ, la toate rubricile, alegând varianta corespunzătoare şi precizând detalii acolo unde sunt solicitate.
Datele se introduc obligatoriu
în Registrul
Naţional de D.A. Este obligatorie introducerea in Registrul National de D.A.si a unui pacient care are terapie conventionala sistemica din momentul initierii acesteia sau din momentul preluarii pacientului de catre medicul dermatolog curant (cu mentionarea la rubrica de observatii din Registru a documentelor justificative-nr. de înregistrare consutlatie, reteta etc) pentru a avea dovada eligibilitatii acestuia.
pers
oanelo
r
Completa fişei se face la iniţierea terapiei, la 3 luni, la prima evaluare pentru atingerea ţintei terapeutice, la sase luni de la initierea terapiei biologice şi apoi la fiecare 6 luni (sau mai des în caz de nevoie). Este obligatorie pastrarea dosarului medical complet al pacientului (bilete externare, fişe ambulator, rezultate analize medicale etc) la medicul curant pentru eventuala solicitare a ale forurilor abilitate.
Anexa nr. 4
Standardul de diagnosticare a Hanifin & Rajika
info
rmarii
Trebuie să aibă trei sau mai multe caracteristici de bază descrise mai jos
Prurit
Morfologia şi distribuţia tipică: Lichenificare flexurală la adulţi
Erupţii faciale şi pe zonele de flexie la sugari şi copii
Dermatită cronică sau cu recăderi
excl
usiv
Antecedente personale sau familiale de atopie (astm bronşic, rinită, dermatită atopică)
Trebuie să aibă trei sau mai multe caracteristici minore următoarele:
Xeroza
Ihtioză/hiperlinearitate palmară, keratoză pilară
Reacţie imediată (de tip I) la testele cutanate
Dest
inat
IgE seric crescut
Vârsta precoce a debutului
Tendinţa spre infecţii cutanate (în special Staph. aureus şi herpes simplex)
Dermatită nespecifică a mâinii sau piciorului
Eczema mamelonară
Cheilită
Conjunctivită recurentă
Pliul infraorbitar Dennie -Morgan
Keratoconus
Cataractă subcapsulară anterioară (14)Pigmentare periorbitară
Paloare facială, eritem facial
Pitiriazis alb
Pliuri anterioare ale gâtului
Prurit indus de hipersudoratie
Intoleranţă la lâna şi solvenţi lipidici
Dermatita folliculară
Intoleranţă alimentară
Leziuni influenţate de mediu şi factori emoţionali
Dermografism alb şi albire întârziată"
După protocolul terapeutic corespunzător poziţiei cu nr. 317 se introduce protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 318 cod (A10BD15): DCI COMBINAŢII (DAPAGLIFLOZINUM + METFORMINUM) cu următorul cuprins:
"Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 318 cod (A10BD15): DCI COMBINAŢII (DAPAGLIFLOZINUM + METFORMINUM)
fizi
ce
Indicaţii terapeutice
pers
oanelo
r
Combinaţie Dapagliflozinum + Metforminum este indicat la pacienţii adulţi pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 ca tratament adjuvant la dietă şi exerciţii fizice:
Criterii de includere în tratamentul specific:
La pacienţii insuficient controlaţi cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie
în asociere cu alte medicamente, pentru tratamentul diabetului zaharat la pacienţii insuficient controlaţi cu metformin şi aceste medicamente
info
rmarii
pentru pacienţii trataţi deja cu asocierea dapagliflozin şi metformin sub formă de comprimate separate.
Doze şi mod de administrare
Administrarea Combinaţiei Dapagliflozinum + Metforminum se recomandă pentru pacienţii adulţi, peste 18 ani cu diabet zaharat tip 2.
excl
usiv
Adulţi cu funcţie renală normală (rata filtrării glomerulare [RFG] � 90 ml/min)
Doza recomandată este de un comprimat de două ori pe zi. Fiecare comprimat conţine o doză fixă de dapagliflozin şi metformin de 5mg/1000mg
Dest
inat
Pentru pacienţii insuficient controlaţi cu metformin în monoterapie sau metformin în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.
Pacienţii insuficient controlaţi cu metformin în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat trebuie să utilizeze o doză zilnică totală de Combinaţie Dapagliflozinum + Metforminum echivalentă cu 10 mg dapagliflozin, plus doza zilnică totală de metformin sau cea mai apropiată doză terapeutică adecvată, deja administrată. În cazul în care Combinaţia Dapagliflozinum + Metforminum este utilizată în asociere cu insulină, sau un secretagog al insulinei, cum este o sulfoniluree, se poate lua în considerare utilizarea unei doze mai mici de insulină sau de secretagog al insulinei pentru a reduce riscul de hipoglicemie.
Pentru pacienţii care trec de la comprimate separate de dapagliflozin şi metformin
Pacienţii care trec de la comprimate separate de dapagliflozin (10 mg doza zilnică totală) şi metformin la Combinaţia Dapagliflozinum + Metforminum trebuie să utilizeze aceleaşi doze zilnice de dapagliflozin şi metformin pe care le utilizau deja sau cea mai apropiată doză terapeutică adecvată de metformin.
3.3. Categorii speciale de pacienţi
A.Insuficienţă renală
O RFG trebuie evaluată înainte de iniţierea tratamentului cu medicamente care conţin metformin şi cel puţin anual după aceea. La pacienţii cu risc crescut de evoluţie ulterioară a insuficienţei renale şi la vârstnici, funcţia renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3
-
6 luni.
Doza zilnică maximă de metformin trebuie de preferat să fie divizată în 2-3 doze zilnice. Factorii care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct 4.4) trebuie revizuiţi înainte de a se lua în considerare iniţierea cu metformin la pacienţii cu GFR <60 ml/minut.
Dacă nu este disponibilă o concentraţie adecvată de Combinaţie Dapagliflozinum + Metforminum, în locul combinaţiei în doză fixă trebuie utilizate monocomponentele individuale.
fizi
ce
pers
oanelo
r
Tabelul 1. Doze la pacienţii cu insuficienţă renală
RFG ml/minut
Metformin
Dapagliflozin
60
-
89
Doza maximă zilnică este de 3000 mg.
Reducerea dozei poate fi luată în considerare în raport cu scăderea funcţiei renale.
Doza maximă zilnică totală este de 10 mg.
45-59
Doza maximă zilnică este de 2000 mg.
Doza iniţială este cel mult jumătate din doză maximă zilnică.
Dapagliflozin nu trebuie iniţiat. Doza maximă zilnică totală este de 10 mg.
30
-
44
Doza maximă zilnică este de 1000 mg.
Doza iniţială este cel mult jumătate din doză maximă zilnică.
Dapagliflozin nu este recomandat.
<30
Metformin este contraindicat.
Dapagliflozin nu este recomandat.
info
rmarii
B. Insuficienţă hepatică
excl
usiv
Acest medicament nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
C. Vârstnici
(2: 65 ani)
Dest
inat
Deoarece metformin este eliminat parţial prin excreţie renală şi deoarece este foarte probabil ca pacienţii vârstnici să aibă o funcţie renală diminuată, acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi odată cu creşterea în vârstă. Monitorizarea funcţiei renale este necesară pentru a preveni acidoza lactică asociată cu administrarea metformin, mai ales la pacienţii vârstnici. De asemenea, trebuie avut în vedere riscul de depleţie volumică.
Monitorizarea tratamentului:
de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici.
clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică - paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.
Contraindicaţii
Combinaţia Dapagliflozinum + Metforminum este contraindicată la pacienţii cu:
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi.;
Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoză lactică, cetoacidoză diabetică);
Pre-comă diabetică;
Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min);
Condiţii medicale acute cu potenţial de afectare a funcţiei renale, precum:
Deshidratare.
Infecţie severă.
Şoc;
Afecţiune acută sau cronică ce poate determina hipoxie tisulară, precum:
Insuficienţă cardiacă sau respiratorie.
Infarct miocardic recent.
Şoc;
Insuficienţă hepatică;
fizi
ce
Intoxicaţie acută cu alcool etilic, etilism.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
pers
oanelo
r
Dapagliflozin nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1.
Acidoză lactică
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea Combinaţiei Dapagliflozinum + Metforminum trebuie întreruptă temporar şi se recomandă contactarea medicului.
info
rmarii
Funcţia renală
Eficacitatea glicemică a dapagliflozin este dependentă de funcţia renală iar eficacitatea este redusă la pacienţii care au insuficienţă renală moderată şi probabil este absentă la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Tratamentul Combinaţiei Dapagliflozinum + Metforminum nu trebuie iniţiat la pacienţii cu RFG < 60 ml/minut şi trebuie întrerupt la pacienţii cu valori ale RFG aflate persistent sub 45 ml/minut).
Monitorizarea funcţiei renale
excl
usiv
Funcţia renală trebuie evaluată:
Înainte de iniţierea tratamentului şi anual după aceea.
În cazul unei funcţii renale cu valori ale RFG <60ml/minut şi la pacienţii vârstnici, de cel puţin de 2-4 ori pe an.
Dest
inat
Înainte de iniţierea tratamentului concomitent cu medicamente care pot reduce funcţia renală şi apoi periodic
Dacă funcţia renală scade persistent sub o valoare a RFG de 45 ml/minut, tratamentul trebuie întrerupt.
Metformin este contraindicat la pacienţii cu RFG < 30 ml/min şi administrarea acestuia trebuie întreruptă temporar în prezenţa afecţiunilor care influenţează funcţia renală.
Utilizare la pacienţi cu risc de depleţie volemică, şi/sau hipotensiune arterială
Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor la care o scădere a tensiunii arteriale indusă de dapagliflozin predispune la un risc, cum sunt pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente anti- hipertensive, cu antecedente de hipotensiune arterială sau pacienţii vârstnici.
În cazul unor afecţiuni intercurente care pot duce la depleţie volemică (de exemplu, afecţiuni gastrointestinale), se recomandă monitorizarea atentă a volemiei (de exemplu prin examen clinic, măsurători ale tensiunii arteriale, teste de laborator, inclusiv hematocrit) şi a electroliţilor. Întreruperea temporară a tratamentului cu acest medicament se recomandă la pacienţii care dezvoltă depleţie volemică până la corectarea acesteia.
Cetoacidoza diabetică
Riscul cetoacidozei diabetice trebuie luat în considerare în cazul simptomelor nespecifice cum sunt greaţă, vărsături, anorexie, durere abdominală, senzaţie de sete intensă, dificultate în respiraţie,
confuzie, stare neobişnuită de oboseală sau somnolenţă. Pacienţii trebuie evaluaţi imediat pentru cetoacidoză dacă prezintă aceste simptome, indiferent de concentraţia glucozei în sânge.
Fasceită necrozantă care afectează perineul (gangrena Fournier)
fizi
ce
Trebuie să se ţină cont de faptul că o infecţie uro-genitală sau un abces perineal poate fi premergător fasceitei necrozante. În cazul în care există suspiciunea de gangrenă Fournier, se va întrerupe administrarea Combinaţiei Dapagliflozinum + Metforminum şi se va institui imediat tratament (inclusiv antibiotice şi debridare chirurgicală).
Infecţii ale tractului urinar
pers
oanelo
r
Excreţia urinară a glucozei se poate asocia cu un risc crescut de infecţii ale tractului urinar; de aceea, întreruperea temporară a tratamentului trebuie luată în considerare atunci când se tratează pielonefrita sau urosepsisul.
Vârstnici (2 : 65 ani)
Pacienţii vârstnici pot prezenta un risc mai mare de apariţie a depleţiei volemice şi sunt mai susceptibili de a fi trataţi cu diuretice.
Amputaţii ale membrelor inferioare
info
rmarii
Este importantă consilierea tuturor pacienţilor diabetici în ceea ce priveşte îngrijirea preventivă de rutină a piciorului.
Intervenţie chirurgicală
excl
usiv
Administrarea Combinaţiei Dapagliflozinum + Metforminum trebuie întreruptă la momentul intervenţiei chirurgicale, sub anestezie generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puţin 48 ore de la intervenţia chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală şi cu condiţia că funcţia renală să fi fost reevaluată şi să se fi constatat că este stabilă. Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care au fost spitalizaţi pentru intervenţii chirurgicale majore sau afecţiuni medicale acute grave.
Dest
inat
Întreruperea tratamentului:
decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu dapagliflozină va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.
Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza protocolului terapeutic şi al ghidului în vigoare, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală."
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
fizi
ce
pers
oanelo
r
info
rmarii
excl
usiv
Dest
inat
Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.