Acasă › Legislație › Altele
ANEXA 31/08/2012
ANEXE din 31 august 2012
la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.610/2012 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2013 (Anexele nr. 1 şi 2)*)
EMITENT
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 28 bis din 14 ianuarie 2013
-----------
Notă
...
*) Aprobate de Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.610/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2013.
Anexa nr. 1
CALENDARUL
examenului de bacalaureat naţional – 2013
Sesiunea iunie-iulie 2013
27 – 31 mai 2013 Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen 31 mai 2013 Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a
10 - 12 iunie 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în
limba română – proba A
12 - 14 iunie 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare
orală în limba maternă – proba B
17 – 21 iunie 2013 Evaluarea competenţelor digitale – proba D
25 - 28 iunie 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie
internaţională – proba C
1 iulie 2013 Limba şi literatura română – proba E)a) – probă scrisă
2 iulie 2013 Limba şi literatura maternă – proba E)b) – probă scrisă
3 iulie 2013 Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – probă scrisă
5 iulie 2013 Proba la alegere a profilului şi specializării – proba E)d) –
probă scrisă
8 iulie 2013 Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00)
8 iulie 2013 Depunerea contestaţiilor (orele 12:00 – 16:00)
9 -11 iulie 2013 Rezolvarea contestaţiilor
12 iulie 2013 Afişarea rezultatelor finale
Sesiunea august-septembrie 2013
15 – 19 iulie 2013 Înscrierea candidaţilor la a doua sesiune de examen
19-20 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în
limba română – proba A
19-21 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în
limba maternă – proba B
20 -21 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie
internaţională – proba C
22 - 23 august 2013 Evaluarea competenţelor digitale – proba D
26 august 2013 Limba şi literatura română – proba E)a) – proba scrisă
27 august 2013 Limba şi literatura maternă – proba E)b) – probă scrisă
28 august 2013 Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – probă scrisă
30 august 2013 Proba la alegere a profilului şi specializării – proba E)d) –
probă scrisă
2 septembrie 2013 Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00) şi depunerea
contestaţiilor (orele 12:00 – 16:00)
3-4 septembrie 2013 Rezolvarea contestaţiilor
5 septembrie 2013 Afişarea rezultatelor finale
Notă: La solicitarea comisiilor de bacalaureat judeţene/a municipiului Bucureşti sau din proprie iniţiativă, Comisia Naţională de Bacalaureat poate aproba prelungirea perioadelor de susţinere a probelor de evaluare a competenţelor digitale sau lingvistice
Calendarul examenului de bacalaureat na'ional – 2013
A
nexa nr. 2
CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ
BACALAUREAT 2013
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2013 Matematica are statut de disciplină obligatorie.
Programele de examen se diferenţiază, în funcţie de filiera, profilul şi specializarea absolvite, în:
programa
M_mate-info
pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică- informatică şi pentru filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică- informatică;
programa
M_şt-nat
pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii;
programa
M_tehnologic
pentru filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate calificările profesionale; profilul tehnic, toate calificările profesionale;
programa
M_pedagogic
pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare.
PROGRAMA
M mate-info
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică Filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică
Notă.
Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea,
în limbaj cotidian sau în probleme de matematică, a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor
2.
Utilizarea
proprietăţilor operaţiilor algebrice ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în contexte variate
3.
Alegerea
formei de reprezentare a unui număr real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea calculelor cu numere reale
4.
Deducerea
unor rezultate şi verificarea acestora utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente logice
5.
Redactarea
rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor
6.
Transpunerea
unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei
obţinute şi interpretarea rezultatului
Mulţimi şi elemente de logică matematică
Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real; operaţii cu intervale de numere reale
Propoziţie, predicat, cuantificatori
Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate); raţionament prin reducere la absurd
Inducţia matematică
1.
Recunoaşterea
unor corespondenţe care
sunt funcţii, şiruri, progresii
2.
Utilizarea
unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor în scopul caracterizării acestora
3.
Descrierea
unor şiruri/funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare şi raţionamentul inductiv
4.
Caracterizarea
unor şiruri folosind diverse reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi algebrice ale acestora
5.
Analizarea
unor valori particulare în vederea determinării formei analitice a unei funcţii definite pe
N
prin raţionament de tip inductiv
6.
Transpunerea
unor situaţii-problemă în limbaj matematic utilizând funcţii definite
Funcţii
Şiruri
Modalităţi de a defini un şir
Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii geometrice, formula termenului general în funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor
n
termeni ai unei progresii
Condiţia ca
n
numere să fie în progresie aritmetică sau geometrică pentru
n
�
3
pe
N
1.
Identificarea
valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia
2.
Caracterizarea
egalităţii a două funcţii prin utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor
3.
Operarea
cu funcţii reprezentate în diferite moduri şi caracterizarea calitativă a acestor reprezentări
4.
Caracterizarea
unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a ecuaţiilor asociate
5.
Deducerea
unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică
6.
Analizarea
unor situaţii practice şi descrierea lor cu ajutorul funcţiilor
Funcţii; lecturi grafice
Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma
x
m
sau
y
m
, cu
m
lR
Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii
Funcţii numerice
F
f
:
D
➔
lR
,
D
�
lR
;
reprezentarea geometrică a graficului: intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma
f
(
x
)
g
(
x
) (
,
,
,
�
)
; proprietăţi ale funcţiilor numerice introduse prin lectură grafică: mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate, imparitate, simetria graficului faţă de
drepte de forma
x
m
,
m
lR
, periodicitate
Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii numerice
1.
Recunoaşterea
funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite
2.
Utilizarea
unor metode algebrice şi grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
3.
Descrierea
unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
4.
Exprimarea
legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică
5.
Interpretarea
graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei
6.
Modelarea
unor situaţii concrete prin utilizarea ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
Funcţia de gradul I
Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
lR
➔
lR
,
f
(
x
)
ax
b
, unde
a
,
b
lR
,
intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul monotoniei prin semnul diferenţei
f
(
x
1
)
f
(
x
2
)
(sau prin studierea semnului
raportului
f
(
x
1
)
f
(
x
2
)
,
x
1
,
x
2
lR
,
x
1
x
2
)
x
1
x
2
Inecuaţii de forma
ax
b
0 (
,
,
�
)
studiate pe
lR
sau pe intervale de numere reale
Poziţia relativă a două drepte, sisteme de
ecuaţii de tipul
ax
by
c
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
,
p
lR
�
mx
ny
p
Sisteme de inecuaţii de gradul I
1.
Diferenţierea
, prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică
2.
Completarea
unor tabele de valori pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II- lea
3.
Aplicarea
unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative)
4.
Exprimarea
proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice
5.
Utilizarea
relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii
6.
Utilizarea
funcţiilor în rezolvarea unor probleme şi în modelarea unor procese
Funcţia de gradul al II-lea
Reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
IR
➔
IR
,
f
(
x
)
ax
2
bx
c
,
a
0,
a
,
b
,
c
IR
, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
, simetria faţă de drepte de forma
x
m
,
cu
m
IR
Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de
forma
x
y
s
,
cu
s
,
p
IR
�
xy
p
1.
Recunoaşterea
corespondenţei dintre
seturi de date şi reprezentări grafice
2.
Determinarea
unor funcţii care verifică anumite condiţii precizate
3.
Utilizarea
unor algoritmi pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora
4.
Exprimarea
prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice
5.
Utilizarea
unor metode algebrice sau grafice pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea
6.
Interpretarea
informaţiilor conţinute în reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, aproximări şi strategii de
optimizare
Interpretarea geometrică a proprietăţilor
algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
Monotonie; studiul monotoniei prin semnul diferenţei
f
(
x
1
)
f
(
x
2
) sau prin
rata
creşterii/descreşterii:
f
(
x
1
)
f
(
x
2
)
,
x
1
,
x
2
IR
,
x
1
x
2
x
1
x
2
,
punct de extrem (vârful parabolei)
Poziţionarea parabolei faţă de axa
Ox
, semnul funcţiei, inecuaţii de forma
ax
2
bx
c
0
(
�
,
,
)
,
a
,
b
,
c
IR
,
a
0
,
studiate pe
IR
sau pe
intervale de numere reale, interpretare geometrică: imagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe)
Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
mx
n
y
�
ax
2
bx
c
y
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
IR
1.
Identificarea
unor elemente de geometrie vectorială în diferite contexte
2.
Transpunerea
unor operaţii cu vectori în contexte geometrice date
3.
Utilizarea
operaţiilor cu vectori pentru a descrie o problemă practică
4.
Utilizarea
limbajului calculului vectorial pentru a descrie configuraţii geometrice
5.
Identificarea
condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6.
Aplicarea
calculului vectorial în rezolvarea unor probleme de fizică
Vectori în plan
Segment orientat, vectori, vectori coliniari
Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari; condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli
1. Descrierea
sintetică sau vectorială a
Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan
2.
Caracterizarea
sintetică sau/şi vectorială a unei configuraţii geometrice date
3.
Alegerea
metodei adecvate de rezolvare a problemelor de coliniaritate, concurenţă sau paralelism
4.
Trecerea
de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată
5.
Interpretarea
coliniarităţii, concurenţei sau paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice
6.
Analizarea
comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme
vectorial în geometria plană
Vectorul de poziţie al unui punct
Vectorul de poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)
Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva
1.
Identificarea
legăturilor între coordonate
unghiulare, coordonate metrice şi coordonate carteziene pe cercul trigonometric
2.
Calcularea
unor măsuri de unghiuri şi arce utilizând relaţii trigonometrice
3.
Determinarea
măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice
4.
Caracterizarea
unor configuraţii geometrice plane utilizând calculul trigonometric
5.
Determinarea
unor proprietăţi ale funcţiilor trigonometrice prin lecturi grafice
6.
Optimizarea
calculului trigonometric prin alegerea adecvată a formulelor
Elemente de trigonometrie
Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
trigonometrice:
sin, cos :
0, 2
➔
1,1
,
tg :
0,
\
➔
IR
,
ctg :
0,
➔
IR
2
Definirea funcţiilor trigonometrice:
sin :
IR
➔
1,1
, cos :
IR
➔
1,1
,
tg :
IR
\
D
➔
IR
,
cu
D
k
k
z
,
ctg :
IR
\
D
➔
IR
, cu
2
D
k
k
z
Reducerea la primul cadran; formule trigonometrice:
sin(
a
b
)
,
sin(
a
b
)
,
cos(
a
b
)
,
cos(
a
b
)
,
sin 2
a
,
cos 2
a
,
sin
a
sin
b
,
sin
a
sin
b
,
cos
a
cos
b
,
cos
a
cos
b
(transformarea sumei în produs)
1.
Identificarea
unor metode posibile în rezolvarea problemelor de geometrie
2.
Aplicarea
unor metode diverse pentru determinarea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri şi a unor arii
3.
Prelucrarea
informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia
4.
Analizarea
unor configuraţii geometrice pentru alegerea algoritmilor de rezolvare
5.
Aplicarea
unor metode variate pentru optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri şi de arii
6.
Modelarea
unor configuraţii geometrice utilizând metode vectoriale sau sintetice
Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului scalar a doi vectori în geometria plană
Produsul scalar a doi vectori: definiţie, proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de perpendicularitate, rezolvarea triunghiului dreptunghic
Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor oarecare
Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor segmente importante din triunghi, calcularea unor arii
CLASA a X-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real în contexte specifice
2.
Determinarea
echivalenţei între forme diferite de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea numerelor reale
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului cu numere reale sau complexe pentru optimizarea unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii
4.
Alegerea
formei de reprezentare a unui număr real sau complex în funcţie de contexte în vederea optimizării calculelor
5.
Alegerea
strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor
6.
Determinarea
unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise în forme variate şi utilizarea
acestora în rezolvarea unor ecuaţii
Mulţimi de numere
Numere reale
: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional, iraţional şi real ale unui număr pozitiv, aproximări raţionale pentru numere iraţionale sau reale
Radical dintr-un număr raţional,
n
�
2
, proprietăţi ale radicalilor
Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare
Mulţimea
(C
. Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul unui număr complex, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a operaţiilor de adunare şi de scădere a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real
Rezolvarea în
(C
a ecuaţiei de gradul al doilea având coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate
1.
Trasarea
prin puncte a graficelor unor funcţii
2.
Prelucrarea
informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, continuitate, convexitate)
3.
Utilizarea
de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii
4.
Exprimarea
în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice
5.
Interpretarea
, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor
6.
Utilizarea
echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi trigonometrice
Funcţii şi ecuaţii
Funcţia putere cu exponent natural:
f
:
ffi
➔
D
,
f
(
x
)
x
n
,
n
N
şi
n
�
2
Funcţia radical:
f
:
D
➔
ffi
,
f
(
x
)
n
x
,
n
N
şi
n
�
2
, unde
D
0,
pentru
n
par şi
D
ffi
pentru
n
impar
Funcţia exponenţială:
f
:
ffi
➔
0,
,
f
(
x
)
a
x
,
a
0,
,
a
1
şi funcţia logaritmică:
f
:
0,
➔
ffi
,
f
(
x
)
log
a
x
,
a
0,
,
a
1
, creştere exponenţială,
creştere logaritmică
Funcţii trigonometrice directe şi inverse
Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă
Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:
1.
Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3
2.
Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice
3.
Ecuaţii trigonometrice:
sin
x
a
,
cos
x
a
,
a
1,1
,
tg
x
a
,
ctg
x
a
,
a
ffi
,
sin
f
(
x
)
sin
g
(
x
)
,
cos
f
(
x
)
cos
g
(
x
)
,
tg
f
(
x
)
tg
g
(
x
)
,
ctg
f
(
x
)
ctg
g
(
x
)
Notă:
Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia:
intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bi}ectivitate, inversabilitate, semn,
concavitate I convexitate.
1.
Diferenţierea
problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise
2.
Identificarea
tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii-problemă date
3.
Utilizarea
unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv
4.
Exprimarea
caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare
5.
Interpretarea
unor situaţii-problemă având conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a elementelor de combinatorică
6.
Alegerea
strategiilor de rezolvare a unor situaţii practice în scopul optimizării rezultatelor
Metode de numărare
Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor
f
:
A
➔
B
, unde
A
şi
B
sunt mulţimi finite
Permutări
-
numărul de mulţimi ordonate cu
n
elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu
n
elemente
-
numărul funcţiilor bijective
f
:
A
➔
B
, unde
A
şi
B
sunt mulţimi finite
Aranjamente
-
numărul submulţimilor ordonate cu câte
m
elemente fiecare,
m
n
, care se pot forma cu cele
n
elemente ale unei mulţimi finite
-
numărul funcţiilor injective
f
:
A
➔
B
, unde
A
şi
B
sunt mulţimi finite
Combinări - numărul submulţimilor cu câte
k
elemente, unde
0
k
n
, ale unei mulţimi finite cu
n
elemente
Proprietăţi: formula combinărilor complementare, numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu
n
elemente
Binomul lui Newton
1.
Recunoaşterea
unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete
2.
Interpretarea
primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar, al graficelor şi al diagramelor
3.
Utilizarea
unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz
4.
Transpunerea
în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice
5.
Analizarea
şi
interpretarea
unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice
6.
Corelarea
datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu
modul de comportare în situaţii studiate
Matematici financiare
Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA
Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice
Interpretarea datelor statistice prin parametri de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie
Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile
Notă:
Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, preţ de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget personal, buget familial.
1.
Descrierea
unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori
2.
Descrierea
analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate
Geometrie
Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan
Coordonatele unui vector în plan,
3.
Utilizarea
informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii
4.
Exprimarea
analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice
5.
Interpretarea
perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei
6.
Modelarea
unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial
coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real
■
Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de două puncte distincte
Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan; calcularea unor distanţe şi a unor arii
CLASA a XI-a - 4 ore/săpt.
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces specific domeniului economic sau tehnic
2.
Asocierea
unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces
3.
Aplicarea
algoritmilor de calcul în situaţii practice
4.
Rezolvarea
unor ecuaţii şi sisteme utilizând algoritmi specifici
5.
Stabilirea
unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora
6.
Optimizarea
rezolvării unor probleme sau situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare
Permutări
Noţiunea de permutare, operaţii, proprietăţi
Inversiuni, semnul unei permutări
Matrice
Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi
Determinanţi
Determinant de ordin
n
, proprietăţi
Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în plan
Sisteme de ecuaţii liniare
Matrice inversabile din
M
n
C
,
n
4
Ecuaţii matriceale
Sisteme liniare cu cel mult 4 necunoscute, sisteme de tip Cramer, rangul unei matrice
Studiul compatibilităţii şi rezolvarea sistemelor: proprietatea Kroneker-Capelli,
proprietatea Rouche, metoda Gauss
1.
Caracterizarea
unor şiruri şi a unor funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare
2.
Interpretarea
unor proprietăţi ale şirurilor şi ale altor funcţii cu ajutorul reprezentărilor grafice
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor probleme şi modelarea unor procese
4.
Exprimarea
cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale unei funcţii
5.
Studierea
unor funcţii din punct de vedere
Elemente de analiză matematică Limite de funcţii
Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile
şi
Funcţii reale de variabilă reală: funcţia polinomială, funcţia raţională, funcţia putere, funcţia radical, funcţia logaritm, funcţia exponenţială, funcţii trigonometrice directe şi inverse
Limita unui şir utilizând vecinătăţi, proprietăţi
cantitativ şi/sau calitativ utilizând diverse procedee: majorări sau minorări pe un interval dat, proprietăţi algebrice şi de ordine ale mulţimii numerelor reale în studiul calitativ local, utilizare a reprezentării grafice a unei funcţii pentru verificarea unor rezultate şi/sau pentru identificarea unor proprietăţi
6.
Explorarea
unor proprietăţi cu caracter local şi/sau global ale unor funcţii utilizând continuitatea, derivabilitatea sau reprezentarea grafică
Note:
În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct şi de şir convergent nu se vor introduce definiţiile cu
şi nici teorema de convergenţă cu
.
Se utilizează exprimarea „proprietatea lui ...",
„regula lui .", pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.
Şiruri convergente: intuitiv, comportarea valorilor unei funcţii cu grafic continuu când argumentul se apropie de o valoare dată, şiruri convergente: exemple semnificative:
a
n
,
n
a
,
1
1
n
(fără
n n
�
n
�
n
demonstraţie), operaţii cu şiruri convergente, convergenţa şirurilor utilizând proprietatea Weierstrass. Numărul
e
; limita şirului
1
1
u
n
u
n
,
u
n
➔
0
�
n
Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, calculul limitelor laterale
Calculul limitelor pentru funcţiile studiate; cazuri exceptate la calculul limitelor de
funcţii:
0
,
,
, 0
, 1
,
0
, 0
0
0
Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote verticale, oblice
Continuitate
Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, studiul continuităţii în puncte de pe dreapta reală pentru funcţiile studiate, operaţii cu funcţii continue
Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere reale
Proprietatea lui Darboux, studiul existenţei soluţiilor unor ecuaţii în
�
Derivabilitate
Tangenta la o curbă, derivata unei funcţii într-un punct, funcţii derivabile, operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile studiate
Funcţii derivabile pe un interval: puncte de extrem ale unei funcţii, teorema lui Fermat, teorema lui Rolle, teorema lui Lagrange şi interpretarea lor geometrică, consecinţe ale teoremei lui Lagrange: derivata unei funcţii într-un punct
Regulile lui l'Hospital
Rolul derivatei I în studiul funcţiilor: puncte de extrem, monotonia funcţiilor
Rolul derivatei a II-a în studiul funcţiilor: concavitate, convexitate, puncte de inflexiune
Reprezentarea grafică a funcţiilor
Rezolvarea grafică a ecuaţiilor, utilizarea
reprezentării grafice a funcţiilor în determinarea numărului de soluţii ale unei ecuaţii
Reprezentarea grafică a funcţiilor
Reprezentarea grafică a conicelor (cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă)
CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
proprietăţilor operaţiilor cu care este înzestrată o mulţime
2.
Evidenţierea
asemănărilor şi a deosebirilor dintre proprietăţile unor operaţii definite pe mulţimi diferite şi dintre calculul polinomial şi cel cu numere
3.1.
Determinarea
şi verificarea proprietăţilor structurilor algebrice, inclusiv verificarea faptului că o funcţie dată este morfism sau izomorfism
3.2.
Folosirea
descompunerii în factori a polinomelor, în probleme de divizibilitate şi în rezolvări de ecuaţii
4. Utilizarea
unor proprietăţi ale operaţiilor în calcule specifice unei structuri algebrice
5.1.
Utilizarea
unor proprietăţi ale structurilor algebrice în rezolvarea unor probleme de aritmetică
5.2.
Determinarea
unor polinoame, funcţii polinomiale sau ecuaţii algebrice care verifică condiţii date
6.1.
Transferarea
, între structuri izomorfe, a datelor iniţiale şi a rezultatelor, pe baza proprietăţilor operaţiilor
6.2.
Modelarea
unor situaţii practice, utilizând noţiunea de polinom sau de ecuaţie algebrică
Elemente de algebră Grupuri
Lege de compoziţie internă (operaţie algebrică), tabla operaţiei, parte stabilă
Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de matrice, grupuri de permutări,
Z
n
Morfism, izomorfism de grupuri
Subgrup
Grup finit, tabla operaţiei, ordinul unui element
Inele şi corpuri
Inel, exemple: inele numerice (
Z
,
Q
,
JR
,
C
),
Z
n
, inele de matrice, inele de funcţii reale
Corp, exemple: corpuri numerice
(
Q
,
JR
,
C
),
Z
p
,
p
prim, corpuri de matrice
Morfisme de inele şi de corpuri
Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ (
Q
,
JR
,
C
,
Z
p
,
p
prim
)
Forma algebrică a unui polinom, funcţia polinomială, operaţii (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)
Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoamelor, împărţirea cu
X
a
, schema lui Horner
Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, descompunerea unor polinoame în factori ireductibili
Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viete
Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi în
Z
,
Q
,
JR
,
C
, ecuaţii binome,
ecuaţii reciproce, ecuaţii bipătrate
1.
Identificarea
legăturilor dintre o funcţie continuă şi derivata sau primitiva acesteia
2.
Identificarea
unor metode de calcul ale integralelor, prin realizarea de legături cu reguli de derivare
3.
Utilizarea
algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite
4.
Explicarea
opţiunilor de calcul al
Elemente de analiză matematică
Probleme care conduc la noţiunea de integrală
Primitive
(antiderivate)
Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii, proprietăţi ale integralei nedefinite, liniaritate. Primitive uzuale
Integrala definită
integralelor definite, în scopul optimizării soluţiilor
5. Folosirea
proprietăţilor unei funcţii continue, pentru calcularea integralei acesteia pe un interval
6.1.
Utilizarea
proprietăţilor de monotonie a integralei în estimarea valorii unei integrale definite şi în probleme cu conţinut practic
6.2.
Modelarea
comportării unei funcţii prin utilizarea primitivelor sale
Diviziuni ale unui interval
a
,
b
, norma unei
diviziuni, sistem de puncte intermediare. Sume Riemann, interpretare geometrică. Definiţia integrabilităţii unei funcţii pe un
interval
a
,
b
Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate, monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de integrare. Integrabilitatea funcţiilor continue
Teorema de medie, interpretare geometrică, teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Formula Leibniz - Newton
Metode de calcul al integralelor definite: integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de variabilă. Calculul integralelor
b
de forma
P
(
x
)
dx
, grad
Q
4
prin metoda
a
Q
(
x
)
descompunerii în fracţii simple
Aplicaţii ale integralei definite
Aria unei suprafeţe plane
Volumul unui corp de rotaţie
Calculul unor limite de şiruri folosind integrala definită
Notă:
Se utilizează exprimarea „proprietate" sau
„regulă", pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui
demonstraţie este în afara programei.
PROGRAMA
M şt-nat
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii
Notă:
Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor
2.
Utilizarea
proprietăţilor operaţiilor algebrice ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în contexte variate
3.
Alegerea
formei de reprezentare a unui număr real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea calcului cu numere reale
4.
Deducerea
unor rezultate şi verificarea acestora utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente logice
5.
Redactarea
rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor
6.
Transpunerea
unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei şi interpretarea rezultatului
Mulţimi şi elemente de logică matematică
Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real; operaţii cu intervale de numere reale
Predicat, cuantificatori
Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate); raţionament prin reducere la absurd
Inducţia matematică
1.
Recunoaşterea
unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii
2.
Utilizarea
unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor în scopul caracterizării acestora
3.
Descrierea
unor şiruri/funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare şi raţionament inductiv
4.
Caracterizarea
unor şiruri folosind diverse reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi algebrice ale acestora
5.
Analizarea
unor valori particulare în vederea determinării formei analitice a unei funcţii definite pe
N
prin raţionament de tip inductiv
6.
Transpunerea
unor situaţii-problemă în limbaj matematic utilizând funcţii definite
pe
N
Şiruri
Modalităţi de a defini un şir
Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii geometrice, formula termenului general în funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor
n
termeni ai unei progresii
Condiţia ca
n
numere să fie în progresie aritmetică sau geometrică pentru
n
�
3
1.
Identificarea
valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia
2.
Caracterizarea
egalităţii a două funcţii prin utilizarea unor modalităţi variate de
Funcţii; lecturi grafice
Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea prin puncte a unui produs
cartezian de mulţimi numerice; condiţii
descriere a funcţiilor
3.
Operarea
cu funcţii reprezentate în diferite moduri şi caracterizarea calitativă a acestor reprezentări
4.
Caracterizarea
unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a ecuaţiilor asociate
5.
Deducerea
unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică
6.
Analizarea
unor situaţii practice şi descrierea lor cu ajutorul funcţiilor
algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma
x
m
sau
y
m
, cu
m
lR
Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi
de a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii
Funcţii numerice
F
f
:
D
➔
lR
,
D
�
lR
;
reprezentarea geometrică a graficului: intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma
f
(
x
)
g
(
x
) (
,
,
,
�
)
; proprietăţi ale funcţiilor numerice introduse prin lectură
grafică: mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate, imparitate, simetria graficului faţă de drepte de forma
x
m
,
m
lR
, periodicitate
Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii numerice
1.
Recunoaşterea
funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite
2.
Utilizarea
unor metode algebrice şi grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
3.
Descrierea
unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
4.
Exprimarea
legăturii dintre funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică
5.
Interpretarea
graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei
6.
Modelarea
unor situaţii concrete prin utilizarea ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
Funcţia de gradul I
Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
lR
➔
lR
,
f
(
x
)
ax
b
,
unde
a
,
b
lR
,
intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul monotoniei prin semnul diferenţei
f
(
x
1
)
f
(
x
2
)
(sau prin studierea semnului
raportului
f
(
x
1
)
f
(
x
2
)
,
x
1
,
x
2
lR
,
x
1
x
2
)
x
1
x
2
Inecuaţii de forma
ax
b
0 (
,
,
�
)
studiate pe
lR
sau pe intervale de numere reale
Poziţia relativă a două drepte, sisteme de
ecuaţii de tipul
ax
by
c
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
,
p
lR
mx
ny
p
Sisteme de inecuaţii de gradul I
1.
Diferenţierea,
prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică
2.
Completarea
unor tabele de valori pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II- lea
3.
Aplicarea
unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative)
4.
Exprimarea
proprietăţilor unei funcţii de gradul al II-lea prin condiţii algebrice sau geometrice
5.
Utilizarea
relaţiilor lui Viete pentru
Funcţia de gradul al II-lea
Reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
lR
➔
lR
,
f
(
x
)
ax
2
bx
c
,
a
0,
a
,
b
,
c
lR
, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
, simetria faţă de drepte de forma
x
m
, cu
m
lR
Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de
forma
x
y
s
,
cu
s
,
p
lR
xy
p
caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii
6. Utilizarea
funcţiilor în rezolvarea unor
probleme şi în modelarea unor procese
1.
Recunoaşterea
corespondenţei dintre seturi de date şi reprezentări grafice
2.
Determinarea
unor funcţii care verifică anumite condiţii precizate
3.
Utilizarea
unor algoritmi pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora
4.
Exprimarea
prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice
5.
Utilizarea
unor metode algebrice sau grafice pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea
6.
Interpretarea
informaţiilor conţinute în reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, aproximări şi strategii de optimizare
Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
Monotonie; studiul monotoniei prin semnul diferenţei
f
(
x
1
)
f
(
x
2
) sau prin
rata
creşterii/descreşterii:
f
(
x
1
)
f
(
x
2
)
,
x
1
,
x
2
lR
,
x
1
x
2
x
1
x
2
,
punct de extrem (vârful parabolei)
Poziţionarea parabolei faţă de axa
Ox
, semnul
funcţiei, inecuaţii de forma
ax
2
bx
c
0 (
�
,
,
)
, cu
a
,
b
,
c
lR
,
a
0
,
studiate pe
lR
sau pe intervale de numere reale, interpretare geometrică: imagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe)
Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
mx
n
y
ax
2
bx
c
y
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
lR
1.
Identificarea
unor elemente de geometrie
vectorială în diferite contexte
2.
Transpunerea
unor operaţii cu vectori în contexte geometrice date
3.
Utilizarea
operaţiilor cu vectori pentru a descrie o problemă practică
4.
Utilizarea
limbajului calculului vectorial pentru a descrie configuraţii geometrice
5.
Identificarea
condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6.
Aplicarea
calculului vectorial în rezolvarea unor probleme de fizică
Vectori în plan
Segment orientat, vectori, vectori coliniari
Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare, înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli
1.
Descrierea
sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan
2.
Caracterizarea
sintetică sau/şi vectorială a unei configuraţii geometrice date
3.
Alegerea
metodei adecvate de rezolvare a problemelor de coliniaritate, concurenţă sau paralelism
4.
Trecerea
de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată
5.
Interpretarea
coliniarităţii, concurenţei sau paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii
Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană
Vectorul de poziţie al unui punct
Vectorul de poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)
Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva
geometrice
6. Analizarea
comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme
1.
Identificarea
legăturilor între coordonate unghiulare, coordonate metrice şi coordonate carteziene pe cercul trigonometric
2.
Calculul
unor măsuri de unghiuri şi arce utilizând relaţii trigonometrice
3.
Determinarea
măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice
4.
Caracterizarea
unor configuraţii geometrice plane utilizând calculul trigonometric
5.
Determinarea
unor proprietăţi ale funcţiilor trigonometrice prin lecturi grafice
6.
Optimizarea
calculului trigonometric prin alegerea adecvată a formulelor
Elemente de trigonometrie
Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
trigonometrice:
sin, cos :
0, 2
➔
1,1
,
tg :
0,
\
➔
IR
,
ctg :
0,
➔
IR
2
Definirea funcţiilor trigonometrice:
sin :
IR
➔
1,1
, cos :
IR
➔
1,1
,
tg :
IR
\
D
➔
IR
,
cu
D
k
k
z
,
ctg :
IR
\
D
➔
IR
, cu
2
D
k
k
z
Reducerea la primul cadran; formule trigonometrice:
sin(
a
b
)
,
sin(
a
b
)
,
cos(
a
b
)
,
cos(
a
b
)
,
sin 2
a
,
cos 2
a
,
sin
a
sin
b
,
sin
a
sin
b
,
cos
a
cos
b
,
cos
a
cos
b
(transformarea sumei în produs)
1.
Identificarea
unor metode posibile în rezolvarea problemelor de geometrie
2.
Aplicarea
unor metode diverse pentru determinarea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri şi a unor arii
3.
Prelucrarea
informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia
4.
Analizarea
unor configuraţii geometrice pentru alegerea algoritmilor de rezolvare
5.
Aplicarea
unor metode variate pentru optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri şi de arii
6.
Modelarea
unor configuraţii geometrice utilizând metode vectoriale sau sintetice
Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului scalar a doi vectori în geometria plană
Produsul scalar a doi vectori: definiţie, proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de perpendicularitate, rezolvarea triunghiului dreptunghic
Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor oarecare
Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor segmente importante din triunghi, calcularea unor arii
CLASA a X-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real în contexte specifice
2.
Determinarea
echivalenţei între forme diferite de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea numerelor reale
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului cu numere reale sau complexe pentru optimizarea unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii
Mulţimi de numere
Numere reale
: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional, iraţional şi real ale unui număr pozitiv, aproximări raţionale pentru numere iraţionale sau reale
Radical dintr-un număr raţional,
n
2
,
proprietăţi ale radicalilor
Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare
Mulţimea
(C
.
Numere complexe sub formă
4.
Alegerea
formei de reprezentare a unui număr real sau complex în funcţie de contexte în vederea optimizării calculelor
5.
Alegerea
strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor
6.
Determinarea
unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise în forme variate şi utilizarea
acestora în rezolvarea unor ecuaţii
algebrică, conjugatul unui număr complex, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a operaţiilor de adunare şi de scădere a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real
Rezolvarea în
C
a ecuaţiei de gradul al doilea cu coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate
1.
Trasarea
prin puncte a graficelor unor funcţii
2.
Prelucrarea
informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, continuitate, convexitate)
3.
Utilizarea
de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii
4.
Exprimarea
în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice
5.
Interpretarea
, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor
6.
Utilizarea
echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi trigonometrice
Funcţii şi ecuaţii
Funcţia putere:
f
:
JR
➔
D
,
f
(
x
)
x
n
,
n
N
şi
n
2
Funcţia radical:
f
:
D
➔
JR
,
f
(
x
)
n
x
,
n
N
şi
n
2
, unde
D
0,
pentru
n
par şi
D
JR
pentru
n
impar
Funcţia exponenţială
f
:
JR
➔
0,
,
f
(
x
)
a
x
,
a
0,
,
a
1
şi funcţia logaritmică
f
:
0,
➔
JR
,
f
(
x
)
log
a
x
,
a
0,
,
a
1
, creştere exponenţială, creştere logaritmică
Funcţii trigonometrice directe şi inverse
Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă.
Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:
1.
Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3
2.
Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice
3.
Ecuaţii trigonometrice:
sin
x
a
,
cos
x
a
,
a
1,1
,
tg
x
a
,
ctg
x
a
,
a
JR
,
sin
f
(
x
)
sin
g
(
x
)
,
cos
f
(
x
)
cos
g
(
x
)
,
tg
f
(
x
)
tg
g
(
x
)
,
ctg
f
(
x
)
ctg
g
(
x
)
Notă:
Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bi}ectivitate, inversabilitate, semn,
concavitate I convexitate.
1.
Diferenţierea
problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise
2.
Identificarea
tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii-problemă date
3.
Utilizarea
unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv
4.
Exprimarea
, în moduri variate, a
Metode de numărare
Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor
f
:
A
➔
B
, unde
A
şi
B
sunt mulţimi finite
Permutări
-
numărul de mulţimi ordonate cu
n
elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu
n
elemente
-
numărul funcţiilor bijective
f
:
A
➔
B
,
caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare
5.
Interpretarea
unor situaţii-problemă având conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a elementelor de combinatorică
6.
Alegerea
strategiilor de rezolvare a unor situaţii practice în scopul optimizării rezultatelor
unde
A
şi
B
sunt mulţimi finite
Aranjamente
-
numărul submulţimilor ordonate cu câte
m
elemente fiecare,
m
n
, care se pot forma cu cele
n
elemente ale unei mulţimi finite
-
numărul funcţiilor injective
f
:
A
➔
B
, unde
A
şi
B
sunt mulţimi finite
Combinări - numărul submulţimilor cu câte
k
elemente, unde
0
k
n
, ale unei mulţimi finite cu
n
elemente.
Proprietăţi: formula combinărilor complementare, numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu
n
elemente
Binomul lui Newton
1.
Recunoaşterea
unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete
2.
Interpretarea
primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar, a graficelor şi a diagramelor
3.
Utilizarea
unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz
4.
Transpunerea
în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice
5.
Analizarea
şi
interpretarea
unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice
6.
Corelarea
datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate
Matematici financiare
Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA
Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice
Interpretarea datelor statistice prin parametri de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie
Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile
Notă:
Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, preţ de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget personal, buget familial.
1.
Descrierea
unor configuraţii geometrice
analitic sau utilizând vectori
2.
Descrierea
analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate
3.
Utilizarea
informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii
4.
Exprimarea
analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice
5.
Interpretarea
perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei
6.
Modelarea
unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial
Geometrie
Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan
Coordonatele unui vector în plan, coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real
■
Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de două puncte distincte
Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan, calcularea unor distanţe şi a unor arii
CLASA a XI-a - 3 ore/săpt.
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces specific domeniului economic sau tehnic
2.
Asocierea
unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces
3.
Aplicarea
algoritmilor de calcul cu matrice în situaţii practice
4.
Rezolvarea
unor sisteme utilizând algoritmi specifici
5.
Stabilirea
unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora
6.
Optimizarea
rezolvării unor probleme sau situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare
Matrice
Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi
Determinanţi
Determinant unei matrice pătratice de ordin cel mult 3, proprietăţi
Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în plan
Sisteme de ecuaţii liniare
Matrice inversabile din
M
n
C
,
n
2,3
Ecuaţii matriceale
Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma matriceală a unui sistem liniar
Metoda Cramer de rezolvare a sistemelor liniare
1.
Caracterizarea
unor funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare
2.
Interpretarea
unor proprietăţi ale funcţiilor cu ajutorul reprezentărilor grafice
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor probleme
4.
Exprimarea
cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale unei funcţii
5.
Utilizarea
reprezentării grafice a unei funcţii pentru verificarea unor rezultate şi pentru identificarea unor proprietăţi
6.
Determinarea
unor optimuri situaţionale prin aplicarea calculului diferenţial în probleme practice
Elemente de analiză matematică Limite de funcţii
Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile
şi
Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere
(
n
2,3
), funcţia radical (
n
2,3
), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2
Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere
(
n
2,3
), funcţia radical (
n
2,3
), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2; cazuri exceptate la calculul limitelor de
funcţii:
0
,
, 0
0
Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote verticale, orizontale şi oblice
Funcţii continue
Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, operaţii cu funcţii continue
Semnul unei funcţii continue pe un interval
de numere reale utilizând consecinţa proprietăţii lui Darboux
Funcţii derivabile
Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un punct, funcţii derivabile
Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile studiate
Regulile lui l'Hospital pentru cazurile
0
,
0
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
Rolul derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de extrem, concavitate, convexitate
Reprezentarea grafică a funcţiilor
Note:
-
În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct nu se va introduce definiţia cu
.
-
Se utilizează exprimarea „proprietatea lui ...",
„regula lui .", pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.
CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.
Competenţe specifice
Conţinuturi
1. Recunoaşterea
structurilor algebrice, a mulţimilor de numere, de polinoame şi de matrice
2.1.
Identificarea
unei structuri algebrice prin verificarea proprietăţilor acesteia
2.2.
Determinarea
şi verificarea proprietăţilor unei structuri
3.1.
Verificarea
faptului că o funcţie dată este morfism sau izomorfism
3.2.
Aplicarea
unor algoritmi în calculul polinomial sau în rezolvarea ecuaţiilor algebrice
4. Explicarea
modului în care sunt utilizate, în calcule specifice, proprietăţile operaţiilor unei structuri algebrice
5.1.
Utilizarea
structurilor algebrice în rezolvarea de probleme practice
5.2.
Determinarea
unor polinoame sau ecuaţii algebrice care îndeplinesc condiţii date
6.1.
Exprimarea
unor probleme practice, folosind structuri algebrice sau calcul polinomial
6.2.
Aplicarea
, prin analogie, în calcule cu polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica numerelor
Elemente de algebră Grupuri
Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei
Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de matrice,
Z
n
Morfism şi izomorfism de grupuri
Inele şi corpuri
Inel, exemple: inele numerice (
Z
,
Q
,
JR
,
C
),
Z
n
, inele de matrice, inele de funcţii reale
Corp, exemple: corpuri numerice (
Q
,
JR
,
C
),
Z
p
,
p
prim
Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ (
Q
,
JR
,
C
,
Z
p
,
p
prim
)
Forma algebrică a unui polinom, operaţii (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)
Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoamelor, împărţirea cu
X
a
, schema lui Horner
Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, descompunerea unor polinoame în factori ireductibili
Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viete
pentru polinoame de grad cel mult 4
Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi în
Z
,
Q
,
JR
,
C
, ecuaţii binome,
ecuaţii reciproce, ecuaţii bipătrate
1.
Identificarea
legăturilor dintre o funcţie continuă şi derivata sau primitiva acesteia
2.
Stabilirea
unor proprietăţi ale calculului integral, prin analogie cu proprietăţi ale calculului diferenţial
3.
Utilizarea
algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite
4.
Explicarea
opţiunilor de calcul al integralelor definite, în scopul optimizării soluţiilor
5.
Determinarea
ariei unei suprafeţe plane şi a volumului unui corp, folosind calculul integral şi compararea rezultatelor cu cele obţinute prin aplicarea unor formule cunoscute din geometrie
6.
Aplicarea
calculului diferenţial sau integral în probleme practice
Elemente de analiză matematică
Probleme care conduc la noţiunea de integrală
Primitive
(antiderivate)
Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii continue, proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite. Primitive uzuale
Integrala definită
Definirea integralei Riemann, a unei funcţii continue prin formula Leibniz-Newton
Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate, monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de integrare
Metode de calcul al integralelor definite: integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de variabilă. Calculul integralelor
b
de forma
P
(
x
)
dx
, grad
Q
4
, prin metoda
a
Q
(
x
)
descompunerii în fracţii simple
Aplicaţii ale integralei definite
Aria unei suprafeţe plane
Volumului unui corp de rotaţie
Notă:
Se utilizează exprimarea „proprietate" sau
„regulă" pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.
PROGRAMA
M tehnologic
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera tehnologică, profilul servicii, toate calificările profesionale, profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate calificările profesionale, profilul tehnic, toate calificările profesionale
Notă:
Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.1 Identificarea
în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi/sau teoriei mulţimilor
2.1 Reprezentarea
adecvată a mulţimilor şi a operaţiilor logice şi identificarea de proprietăţi ale acestora
3.1 Alegerea
şi
utilizarea
de algoritmi pentru efectuarea de operaţii cu mulţimi, cu numere reale, cu predicate
4.1 Redactarea
soluţiei unei probleme utilizând corelarea dintre limbajul logicii matematice şi limbajul teoriei mulţimilor
5.1 Analizarea
unor contexte uzuale şi/sau matematice (de exemplu: redactarea soluţiei unei probleme) utilizând limbajul logicii matematice şi/sau al teoriei mulţimilor
6.1 Transpunerea
unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei şi
interpretarea rezultatului
Mulţimi şi elemente de logică matematică
Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere reale (reuniune şi intersecţie)
Predicat, cuantificatori
Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)
1.1 Recunoaşterea
unor corespondenţe care
sunt funcţii, şiruri, progresii
2.1 Calcularea
valorilor unor funcţii care modelează situaţii practice în scopul caracterizării acestora
3.1 Alegerea
şi utilizarea unei modalităţi adecvate de calcul
4.1 Interpretarea
grafică a unor relaţii provenite din probleme practice
5.1 Analizarea
datelor în vederea aplicării unor formule de recurenţă sau a raţionamentului de tip inductiv în rezolvarea problemelor
6.1 Analizarea
şi
adaptarea
scrierii termenilor unui şir în funcţie de context
Funcţii Şiruri
Modalităţi de a descrie un şir; exemple de şiruri: progresii aritmetice, progresii geometrice, aflarea termenului general al unei progresii; suma primilor
n
termeni ai unei progresii
1.1 Identificarea
valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia
2.1 Determinarea
soluţiilor unor ecuaţii,
Funcţii; lecturi grafice
Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea prin puncte a unui produs
inecuaţii utilizând reprezentările grafice
3.1 Alegerea
şi
utilizarea
unei modalităţi adecvate de reprezentare grafică în vederea evidenţierii unor proprietăţi ale acesteia
4.1 Exprimarea
monotoniei unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice
5.1 Reprezentarea
graficului prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă continuă
6.1 Deducerea
unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică
cartezian de mulţimi numerice
Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a două funcţii, graficul unei funcţii
Funcţii numerice
f
:
J
➔
IR
,
J
interval de numere reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lecturi grafice: reprezentarea geometrică a graficului, intersecţia graficului cu axele de coordonate, monotonie
1.1 Recunoaşterea
funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite
2.1 Utilizarea
unor metode algebrice sau grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor
3.1 Descrierea
unor proprietăţi desprinse din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor şi reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I
4.1 Exprimarea
legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică
5.1 Interpretarea
graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei
6.1 Rezolvarea
cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii-problemă şi interpretarea
rezultatului
Funcţia de gradul I
Definiţie
Reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
IR
➔
IR
,
f
(
x
)
ax
b a
,
b
IR
, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei
Inecuaţii de forma
ax
b
0 (
,
,
)
,
a
,
b
IR
, studiate pe
IR
sau pe intervale de numere reale
Poziţia relativă a două drepte, sisteme de tipul
ax
by
c
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
,
p
IR
mx
ny
p
1.1 Diferenţierea
variaţiei liniare/pătratice
prin exemple
2.1 Completarea
unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului
3.1 Aplicarea
unor algoritmi pentru trasarea graficului (trasarea prin puncte semnificative)
4.1 Exprimarea
proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice
5.1 Utilizarea
relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor şi rezolvarea unor sisteme
6.1 Identificarea
unor metode grafice de rezolvare a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii
Funcţia de gradul al II-lea
Reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
IR
➔
IR
,
f
(
x
)
ax
2
bx
c
,
a
0,
a
,
b
,
c
IR
, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de
forma
x
y
s
,
s
,
p
IR
xy
p
1.1 Identificarea
unor moduri de variaţie a datelor
2.1 Compararea
variaţiei unor date diverse prin intermediul ratei creşterii
3.1 Aplicarea
formulelor de calcul şi a lecturii grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme
4.1 Exprimarea
prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin
Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
Monotonie
,
punct de extrem (vârful parabolei), interpretare geometrică
Semnul funcţiei, inecuaţii de forma
ax
2
bx
c
0 (
,
,
)
, cu
a
,
b
,
c
IR
,
a
0
, interpretare geometrică
Rezolvarea sistemelor de forma
condiţii algebrice a unor reprezentări grafice
5.1 Determinarea
relaţiei între condiţii algebrice date şi graficul funcţiei de gradul al II-lea
6.1 Utilizarea
monotoniei şi a punctelor de extrem în optimizarea rezultatelor unor probleme practice
mx
n
y
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
ffi
, interpretare
ax
2
bx
c
y
geometrică
1.1 Identificarea
elementelor de geometrie vectorială în diferite contexte
2.1 Aplicarea
regulilor de calcul pentru determinarea caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date
3.1 Utilizarea
operaţiilor cu vectori pentru a descrie configuraţii geometrice date
4.1 Utilizarea
limbajului calculului vectorial pentru a descrie anumite configuraţii geometrice
5.1 Identificarea
condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6.1 Aplicarea
calculului vectorial în rezolvarea unor probleme
Vectori în plan
Segment orientat, vectori, vectori coliniari
Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), înmulţirea cu scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari nenuli
1.1 Identificarea
elementelor necesare pentru
calculul unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri
2.1 Utilizarea
unor formule pentru calcule în trigonometrie şi în geometrie
3.1 Determinarea
măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice
4.1 Transpunerea
într-un limbaj specific trigonometriei şi geometriei a unor probleme practice
5.1 Utilizarea
unor elemente de trigonometrie în rezolvarea triunghiului oarecare
6.1 Analizarea
şi
interpretarea
rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme practice
Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie
Rezolvarea triunghiului dreptunghic
Formulele
sin
180
x
sin
x
;
cos
180
x
cos
x
(fără demonstraţie)
Modalităţi de calculare a lungimii unui segment şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema cosinusului
CLASA a X-a - 3ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real
2.
Compararea
şi
ordonarea
numerelor reale
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului cu puteri, radicali, logaritmi
4.
Alegerea
formei de reprezentare a unui număr real în vederea optimizării calculelor
5.
Alegerea
strategiilor de rezolvare în vederea
Numere reale
Proprietăţi ale puterilor cu exponent întreg ale unui număr real, aproximări raţionale pentru numere reale
Media aritmetică, media ponderată, media geometrică, media armonică
Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3), proprietăţi ale radicalilor
Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale
optimizării calculelor
6. Determinarea
unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale scrise în forme variate şi utilizarea acestora
în rezolvarea unor ecuaţii
logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare
1.
Trasarea
prin puncte a graficelor unor funcţii
2.
Prelucrarea
informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, continuitate, convexitate)
3.
Utilizarea
de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi în rezolvarea de ecuaţii
4.
Exprimarea
în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice
5.
Interpretarea
, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor
6.
Utilizarea
echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice
Notă:
Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f
(
x
)
0
,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bi}ectivitate, inversabilitate, semn, concavitateIconvexitate.
Funcţii şi ecuaţii
Funcţia putere:
f
:
JRi
➔
JRi
,
f
(
x
)
x
n
,
n
N
şi
n
2
Funcţia radical:
f
:
D
➔
JRi
,
f
(
x
)
n
x
,
n
2,3
, unde
D
0,
pentru
n
par şi
D
JRi
pentru
n
impar
Funcţia exponenţială
f
:
JRi
➔
0,
,
f
(
x
)
a
x
,
a
0,
,
a
1
şi funcţia logaritmică
f
:
0,
➔
JRi
,
f
(
x
)
log
a
x
,
a
0,
,
a
1
, creştere exponenţială,
creştere logaritmică
Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă
Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:
-
Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3
-
Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de forma
a
f
(
x
)
a
g
(
x
)
,
log
a
f
(
x
)
b a
0,
a
1,
a
,
b
JRi
, utilizarea unor substituţii care conduc la rezolvarea de
ecuaţii algebrice
Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate cu ajutorul ecuaţiilor
1.
Diferenţierea
problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise
2.
Identificarea
tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii-problemă date
3.
Utilizarea
unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv
4.
Exprimarea
caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare
5.
Interpretarea
unor situaţii-problemă având conţinut practic, cu ajutorul elementelor de combinatorică
6.
Alegerea
strategiilor de rezolvare a unor probleme în scopul optimizării rezultatelor
Probleme de numărare
Mulţimi finite ordonate
Permutări - numărul de mulţimi ordonate cu
n
elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu
n
elemente
Aranjamente - numărul submulţimilor ordonate cu câte
m
elemente fiecare,
m
n
, care se pot forma cu cele
n
elemente ale unei mulţimi finite
Combinări - numărul submulţimilor cu câte
k
elemente, unde
0
k
n
, ale unei mulţimi finite cu
n
elemente, proprietăţi: formula combinărilor complementare, numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu
n
elemente
1. Recunoaşterea
unor date de tip probabilistic
sau statistic în situaţii concrete
Elemente de combinatorică, statistică şi probabilităţi
2.
Interpretarea
primară a datelor statistice sau probabilistice, a graficelor şi a diagramelor
3.
Utilizarea
unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabailităţilor pentru analiza de caz
4.
Transpunerea
în limbaj matematic prin mijloace statistice, probabilistice a unor probleme practice
5.
Analizarea
şi
interpretarea
unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice
6.
Corelarea
datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu
modul de comportare în situaţii studiate
Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi
Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice
Interpretarea datelor statistice prin lectura reprezentărilor grafice
Evenimente aleatoare egal probabile; probabilitatea unui eveniment
1.
Descrierea
unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori
2.
Descrierea
analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism
3.
Utilizarea
informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii
4.
Exprimarea
analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice
5.
Interpretarea
perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei
6.
Modelarea
unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial
Geometrie
Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan
Coordonatele unui vector în plan, coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real
Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinată de două puncte distincte, calcularea unor distanţe şi a unor arii
Condiţii de paralelism, condiţii de coliniaritate; linii importante în triunghi
CLASA a XI-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces specific domeniului economic sau tehnic
2.
Asocierea
unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces
3.
Aplicarea
algoritmilor de calcul cu matrice în situaţii practice
4.
Rezolvarea
unor sisteme utilizând algoritmi specifici
5.
Stabilirea
unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora
6.
Optimizarea
rezolvării unor probleme prin alegerea unor strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare
Matrice
Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi
Determinanţi
Determinant unei matrice pătratice de ordin cel mult 3, proprietăţi
Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în plan
Sisteme de ecuaţii liniare
Matrice inversabile din
M
n
IRi
,
n
2,3
Ecuaţii matriceale
Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma matriceală a unui sistem liniar
Metoda lui Cramer de rezolvare a sistemelor liniare
1.
Caracterizarea
unor funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare
2.
Interpretarea
unor proprietăţi ale funcţiilor cu ajutorul reprezentărilor grafice
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor probleme
4.
Exprimarea
cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi calitative ale unei funcţii
5.
Utilizarea
reprezentării grafice a unei funcţii pentru verificarea unor rezultate şi pentru identificarea unor proprietăţi
6.
Determinarea
unor optimuri situaţionale prin aplicarea calculului diferenţial în probleme practice
Note:
În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într- un punct nu se va introduce definiţia cu
.
Se utilizează exprimarea „proprietatea lui ...",
„regula lui ." pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.
Elemente de analiză matematică Limite de funcţii
Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile
şi
Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere
(
n
2,3
), funcţia radical (
n
2,3
), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2
Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere
(
n
2,3
), funcţia radical (
n
2,3
), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2, cazuri exceptate la calculul limitelor de
funcţii:
0
,
, 0
0
Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote verticale, orizontale şi oblice
Funcţii continue
Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, operaţii cu funcţii continue
Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere reale utilizând consecinţa proprietăţii lui Darboux
Funcţii derivabile
Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un punct, funcţii derivabile
Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea pentru funcţiile studiate
Regulile lui l'Hospital pentru cazurile
0
,
0
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
Rolul derivatei de ordin I şi de ordinul al II- lea în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de extrem, concavitate, convexitate
Reprezentarea grafică a funcţiilor
CLASA a XII-a - 3 ore/săpt.
(TC+CD)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1. Recunoaşterea
structurilor algebrice, a
Elemente de algebră
mulţimilor de numere, de polinoame şi de matrice
2.1.
Identificarea
unei structuri algebrice prin verificarea proprietăţilor acesteia
2.2.
Determinarea
şi verificarea proprietăţilor unei structuri
3.1.
Verificarea
faptului că o funcţie dată este morfism sau izomorfism
3.2.
Aplicarea
unor algoritmi în calculul polinomial sau în rezolvarea ecuaţiilor algebrice
4. Explicarea
modului în care sunt utilizate, în calcule specifice, proprietăţile operaţiilor unei structuri algebrice
5.1.
Utilizarea
structurilor algebrice în rezolvarea de probleme practice
5.2.
Determinarea
unor polinoame sau ecuaţii algebrice care îndeplinesc condiţii date
6.1.
Exprimarea
unor probleme practice, folosind structuri algebrice sau calcul polinomial
6.2.
Aplicarea
, prin analogie, în calcule cu polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica numerelor
Grupuri
Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei
Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de matrice,
Z
n
Morfism şi izomorfism de grupuri
Inele si corpuri
Inel, exemple: inele numerice (
Z
,
Q
,
IRi
),
Z
n
, inele de matrice, inele de funcţii reale
Corp, exemple: corpuri numerice (
Q
,
IRi
),
Z
p
,
p
prim
Inele de polinoame cu coeficienţi intr-un corp comutativ (
Q
,
IRi
,
Z
p
,
p
prim
)
Forma algebrică a unui polinom, operaţii (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)
Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoamelor, împărţirea cu
X
a
, schema lui Horner
Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, descompunerea unor polinoame în factori ireductibili
Rădăcini ale polinoamelor; relaţiile lui Viete pentru polinoame de grad cel mult 4
Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi în
Z
,
Q
,
IRi
, ecuaţii binome,
ecuaţii reciproce, ecuaţii bipătrate
1.
Identificarea
legăturilor dintre o funcţie continuă şi derivata sau primitiva acesteia
2.
Stabilirea
unor proprietăţi ale calculului integral, prin analogie cu proprietăţi ale calculului diferenţial
3.
Utilizarea
algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite
4.
Explicarea
opţiunilor de calcul al integralelor definite, în scopul optimizării soluţiilor
5.
Determinarea
ariei unei suprafeţe plane şi a volumului unui corp, folosind calculul integral şi compararea rezultatelor cu cele obţinute prin aplicarea unor formule cunoscute din geometrie
6.
Aplicarea
calculului diferenţial sau integral în probleme practice
Elemente de analiză matematică
Probleme care conduc la noţiunea de integrală
Primitive
(antiderivate)
Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii continue, proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite. Primitive uzuale
Integrala definită
Definirea integralei Riemann a unei funcţii continue prin formula Leibniz - Newton
Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate, monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de integrare
Metode de calcul al integralelor definite: integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de variabilă. Calculul integralelor
b
de forma
P
(
x
)
dx
, grad
Q
4
prin metoda
a
Q
(
x
)
descompunerii în fracţii simple
Aplicaţii ale integralei definite
Aria unei suprafeţe plane
Volumului unui corp de rotaţie
Notă:
Se utilizează exprimarea „proprietate" sau
„regulă" pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui
demonstraţie este în afara programei.
PROGRAMA
M pedagogic
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare
Notă:
Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi/sau a teoriei mulţimilor
2.
Transcrierea
unui enunţ în limbajul logicii matematice sau al teoriei mulţimilor
3.
Utilizarea
reprezentărilor grafice (diagrame, reprezentari pe axă), a tabelelor de adevăr, pentru efectuarea unor operaţii
4.
Explicitarea
caracteristicilor unor mulţimi folosind limbajul logicii matematice
5.
Analizarea
unor contexte uzuale şi/sau matematice (de exemplu: redactarea soluţiei unei probleme) utilizând limbajul logicii matematice şi/sau al teoriei mulţimilor
6.
Transpunerea
unei probleme în limbaj matematic, rezolvarea problemei şi interpretarea rezultatului
Mulţimi şi elemente de logică matematică
Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere reale
Propoziţie, predicat, cuantificatori
Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)
1.
Recunoaşterea
unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii
2.
Reprezentarea
în diverse moduri a unor corespondenţe, funcţii, şiruri în scopul caracterizării acestora
3.
Identificarea
unor formule de recurenţă pe bază de raţionamente de tip inductiv
4.
Exprimarea
caracteristicilor unei funcţii folosind reprezentări (diagrame, grafice)
5.
Deducerea
unor proprietăţi ale unor şiruri folosind reprezentări grafice sau raţionamente de tip inductiv
6.
Asocierea
unei situaţii-problemă cu un model matematic de tip funcţie, şir,
progresie
Funcţii Şiruri
Modalităţi de a descrie un şir; exemple de şiruri: progresii aritmetice, progresii geometrice, aflarea termenului general al unei progresii; suma primilor
n
termeni ai unei progresii
1.
Identificarea
valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia
2.
Identificarea
unor puncte semnificative de pe graficul unei funcţii
3.
Folosirea
proprietăţilor unei funcţii pentru completarea graficului unei funcţii pare,
Funcţii; lecturi grafice
Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane.
Drepte în plan de forma
x
m
sau de forma
impare sau periodice
4.
Exprimarea
proprietăţilor unor funcţii pe baza lecturii grafice
5.
Reprezentarea
graficului prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă continuă
6.
Deducerea
unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică
y
m
,
m
IRi
Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a două funcţii, imaginea unei funcţii, graficul unei funcţii
Funcţii numerice
f
:
J
➔
IRi
,
J
interval de numere reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lecturi grafice: reprezentarea geometrică a graficului, intersecţia graficului cu axele de coordonate, rezolvarea grafică a ecuaţiilor de forma
f
(
x
)
g
(
x
)
, mărginire, paritate, imparitate (simetria graficului faţă de axa
Oy
sau faţă de origine), periodicitate,
monotonie
1.
Recunoaşterea
funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite
2.
Identificarea
unor metode grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor
3.
Descrierea
unor proprietăţi desprinse din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor şi din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I
4.
Exprimarea
în limbaj matematic a unor situaţii concrete ce se pot descrie prin funcţii, inecuaţii sau sisteme
5.
Interpretarea
cu ajutorul proporţionalităţii a condiţiilor pentru ca diverse date să fie caracterizate cu ajutorul unei funcţii de gradul I
6.
Rezolvarea
cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului
Funcţia de gradul I
Definiţie;
Reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
IRi
➔
IRi
,
f
(
x
)
ax
b a
,
b
IRi
, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei
Inecuaţii de forma
ax
b
0,(
,
,
),
a
,
b
IRi
studiate pe
IRi
Poziţia relativă a două drepte; sisteme de tipul
ax
by
c
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
,
p
IRi
mx
ny
p
1.
Diferenţierea
variaţiei liniare/pătratice prin exemple
2.
Completarea
unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului
3.
Aplicarea
unor algoritmi pentru trasarea graficului (trasarea prin puncte semnificative)
4.
Exprimarea
proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice
5.
Utilizarea
relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor şi rezolvarea unor sisteme
6.
Identificarea
unor metode grafice de rezolvare a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii
Funcţia de gradul al II-lea
Reprezentarea grafică a funcţiei
f
:
IRi
➔
IRi
,
f
(
x
)
ax
2
bx
c
,
a
0,
a
,
b
,
c
IRi
, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia
f
(
x
)
0
, simetria faţă de drepte de forma
x
m
,
m
IRi
Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de
forma
x
y
s
,
s
,
p
IRi
xy
p
1. Identificarea
unor moduri de variaţie a
datelor
Interpretarea geometrică a proprietăţilor
algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2.
Reprezentarea
grafică a unor date diverse în vederea comparării variaţiei lor
3.
Utilizarea
lecturii grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme
4.
Exprimarea
prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice
5.
Interpretarea
unei configuraţii din perspectiva poziţiei relative a unei drepte faţă de o parabolă
6.
Utilizarea
lecturilor grafice în vederea optimizării rezultatelor unor probleme practice
Monotonie
;
punct de extrem (vârful parabolei), interpretare geometrică
Poziţionarea parabolei faţă de axa
Ox
, semnul funcţiei, inecuaţii de forma
ax
2
bx
c
0
(
,
,
)
, cu
a
,
b
,
c
ffi
,
a
0
, interpretare
geometrică
Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
mx
n
y
ax
2
bx
c
y
,
a
,
b
,
c
,
m
,
n
ffi
, interpretare
geometrică
1.
Identificarea
elementelor de geometrie
vectorială în configuraţii geometrice
2.
Utilizarea
reţelelor de pătrate pentru determinarea caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date
3.
Efectuarea
de operaţii cu vectori pe configuraţii geometrice date
4.
Utilizarea
limbajului calculului vectorial pentru a descrie anumite configuraţii geometrice
5.
Identificarea
condiţiilor necesare pentru efectuarea operaţiilor cu vectori
6.
Aplicarea
calculului vectorial în descrierea proprietăţilor unor funcţii
Vectori în plan
Segment orientat, vectori, vectori coliniari
Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare, înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi necoliniari şi nenuli
1.
Descrierea
sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice
2.
Reprezentarea
prin intermediul vectorilor a unei configuraţii geometrice date
3.
Utilizarea
calcului vectorial sau a metodelor sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie metrică
4.
Trecerea
de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) a unei configuraţii geometrice date
5.
Determinarea
condiţiilor necesare pentru coliniaritate, concurenţă sau paralelism
6.
Analizarea
comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi
probleme
Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană
Vectorul de poziţie al unui punct
Vectorul de poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)
1.
Identificarea
elementelor necesare pentru
calcularea unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri
2.
Utilizarea
unor formule pentru calcule în trigonometrie şi în geometrie
3.
Aplicarea
teoremelor şi a formulelor pentru determinarea unor măsuri (lungimi sau unghiuri)
4.
Transpunerea
într-un limbaj specific
Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie
Rezolvarea triunghiului dreptunghic
Formulele
sin
180
x
sin
x
;
cos
180
x
cos
x
(fără demonstraţie)
Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema cosinusului
trigonometriei şi/sau geometriei a unor probleme practice
5.
Utilizarea
unor elemente de trigonometrie în rezolvarea triunghiului oarecare
6.
Analizarea
şi
interpretarea
rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme practice
CLASA a X-a - 2ore/săpt. (TC)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real
2.
Compararea
şi
ordonarea
numerelor reale utilizând metode variate
3.
Aplicarea
unor algoritmi specifici calculului cu puteri, radicali, logaritmi
4.
Alegerea
formei de reprezentare a unui număr real pentru optimizarea calculelor
5.
Alegerea
strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor
6.
Analizarea
validităţii unor afirmaţii prin utilizarea aproximărilor, a proprietăţilor sau
a regulilor de calcul
Numere reale
Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional, iraţional şi real, aproximări raţionale pentru numere iraţionale
Puteri cu exponent iraţional şi cu exponent real ale unui număr pozitiv
Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3), proprietăţi ale radicalilor
Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare
1.
Exprimarea
relaţiilor de tip funcţional în diverse moduri
2.
Prelucrarea
informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, bijectivitate, semn, continuitate, convexitate)
3.
Utilizarea
de proprietăţi ale funcţiilor în calcule şi aproximări, prin metode diverse
4.
Exprimarea
în limbaj matematic a unor situaţii concrete ce se pot descrie printr-o funcţie de o variabilă
5.
Interpretarea
unor probleme de calcul în vederea optimizării rezultatului
6.
Utilizarea
echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii
Notă:
Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f
(
x
)
0
,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bi}ectivitate, inversabilitate, semn, concavitateIconvexitate
Funcţii şi ecuaţii
Funcţia putere:
f
:
JRi
➔
JRi
,
f
(
x
)
x
n
,
n
N
şi
n
2
Funcţia radical:
f
:
D
➔
JRi
,
f
(
x
)
n
x
,
n
2,3
, unde
D
0,
pentru
n
par şi
D
JRi
pentru
n
impar
Funcţia exponenţială
f
:
JRi
➔
0,
,
f
(
x
)
a
x
,
a
0,
,
a
1
şi funcţia logaritmică
f
:
0,
➔
JRi
,
f
(
x
)
log
a
x
,
a
0,
,
a
1
, creştere exponenţială, creştere logaritmică
Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:
-
Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3
-
Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de forma
a
f
(
x
)
a
g
(
x
)
,
log
a
f
(
x
)
b a
0,
a
1,
a
,
b
JRi
, utilizarea unor substituţii care conduc la rezolvarea de
ecuaţii algebrice
Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate cu ajutorul ecuaţiilor
1. Recunoaşterea
unor date de tip probabilistic
sau statistic în situaţii concrete
Matematici financiare
Probleme de numărare: permutări,
2.
Interpretarea
primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar, al graficelor şi al diagramelor
3.
Utilizarea
unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz
4.
Transpunerea
în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice
5.
Analizarea
şi
interpretarea
unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice
6.
Corelarea
datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu
modul de comportare în situaţii studiate
aranjamente, combinări
Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA
Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice. Interpretarea datelor statistice
Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile
Notă:
Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, calcularea preţului de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget personal, buget familial.
1.
Descrierea
unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori
2.
Descrierea
analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate
3.
Utilizarea
informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii
4.
Exprimarea
analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice
5.
Interpretarea
perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei
6.
Modelarea
unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial
Geometrie
Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan
Coordonatele unui vector în plan; coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real
Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinată de două puncte distincte date
Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan, calcularea unor distanţe şi a unor arii
CLASA a XI-a -1 oră/săpt. (TC)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Recunoaşterea
şi diferenţierea mulţimilor de numere şi a structurilor algebrice
2.
Identificarea
unei structuri algebrice prin verificarea proprietăţilor acesteia
3.
Compararea
proprietăţilor algebrice sau aritmetice ale operaţiilor definite pe diverse mulţimi în scopul identificării unor algoritmi
4.
Exprimarea
proprietăţilor mulţimilor înzestrate cu operaţii prin identificarea organizării structurale a acestora
5.
Utilizarea
similarităţii operaţiilor definite pe mulţimi diferite în deducerea unor proprietăţi algebrice
Structuri algebrice
Legi de compoziţie, proprietăţi
Structuri algebrice: monoid, grup, inel, corp. Exemple: mulţimile
N
,
Z
,
Q
,
JRi
,
Z
n
CLASA a XII-a - 1 oră/săpt.
(TC)
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.
Identificarea
unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea sa matriceală
2.
Asocierea
unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces
3.
Aplicarea
, în situaţii practice, a algoritmilor de calcul cu matrice
4.
Rezolvarea
unor sisteme, utilizând metode diferite de rezolvare şi compararea acestor metode
5.
Stabilirea
compatibilităţii unor sisteme liniare şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare
Matrice
Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
Operaţii cu matrice: adunarea a două matrice, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, produsul a două matrice, proprietăţi
Determinanţi
Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult 3, proprietăţi
Sisteme de ecuaţii liniare
Matrice inversabile din
M
n
JRi
,
n
2,3
. Ecuaţii matriceale
Sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma matriceală a unui sistem
liniar
Metode de rezolvare a sistemelor liniare: metoda Cramer, metoda Gauss
Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi caracterizarea coliniarităţii a trei puncte în plan
CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ
BACALAUREAT 2013
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
FIZICA
are în cadrul Examenului de Bacalaureat pentru anul şcolar 2012-2013 statutul de
disciplină opţională
, putând fi aleasă ca probă scrisă în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea absolvită.
În intenţia de a veni în întâmpinarea candidaţilor care se pregătesc pentru continuarea studiilor în diferite filiere din învăţământul superior,
elevii vor opta în timpul probei de examen
pentru
două
dintre
cele patru modulele
(A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ).
Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ BACALAUREAT 2013, aprobată
prin O.M.E.C.T.S. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, ce ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de Programele Şcolare de Fizică în vigoare pentru absolvenţii promoţiei 2013.
Au fost respectate câteva principii:
1.
Volumul programei de examen, redus faţă de cel din curriculum, se limitează la unele capitole ale Fizicii care permit, în cadrul examenului de bacalaureat, o evaluare a atingerii competenţelor de mai jos;
2.
Cunoştinţele de matematică necesare examenului de Fizică cuprind, în afara celor de aritmetică, algebră şi geometrie elementară, operaţii cu puteri raţionale, operaţii fundamentale cu funcţii trigonometrice, logaritmi, progresii, determinarea extremului unei funcţii cu metodele analizei matematice, folosirea integralei definite;
3.
Numerotarea capitolelor şi a temelor nu coincide cu cea din curriculum, dar formularea conţinutului respectă întocmai programa şcolară a fiecărei clase;
4.
Lista de termeni conţine cunoştinţele care ar putea interveni in itemii subiectului de examen.
5.
Pornind de la competenţele generale şi specifice ale învăţării fizicii s-a optat pentru un conţinut diferenţiat al programei de examen, în funcţie de filieră şi profil.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1.1.
definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;
1.2.
formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
1.3.
exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
1.4.
descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.
2.
Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
2.1.
selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;
2.2.
aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;
2.3.
utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;
2.4.
utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;
2.5.
interpretarea din punct de vedere fizic a rezultatelor obţinute în rezolvarea unor probleme.
3.
Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
3.1.
identificarea fenomenelor fizice în situaţii din viaţa cotidiană;
3.2.
realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii, în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;
3.3.
selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice;
3.4.
anticiparea evoluţiei fenomenelor fizice, pornind de la date prezentate;
3.5.
descrierea şi explicarea unor fenomene din viata cotidiană folosind cunoştinţe integrate din diferite domenii ale fizicii.
4.
Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:
4.1.
decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;
4.2.
selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.
III.
ARII TEMATICE
Filiera teoretică – profilul real, Filiera voca/ională – profilul militar
A.
MECANICA CONŢINUTURI
1.
PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
1.1.
Mişcare şi repaus
1.2.
Principiul I
1.3.
Principiul al II-lea
1.4.
Principiul al III-lea
1.5.
Legea lui Hooke. Tensiunea în fir
1.6.
Legile frecării la alunecare
2.
TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
2.1.
Lucrul mecanic. Puterea mecanică
2.2.
Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
2.3.
Energia potenţială gravitaţională
2.4.
Legea conservării energiei mecanice
2.5.
Teorema variaţiei impulsului
2.6.
Legea conservării impulsului
LISTA DE TERMENI
1.
PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
■
viteză, vectorul viteză
■
acceleraţie, vectorul acceleraţie
■
modelul punctului material
■
principiul inerţiei
■
principiul fundamental al mecanicii clasice
■
unitatea de măsură a forţei
■
principiul acţiunilor reciproce
■
forţe de contact între corpuri
■
legile frecării la alunecare
■
legea lui Hooke, forţa elastică
■
forţa de tensiune
2.
TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
■
lucrul mecanic, mărime de proces
■
unitatea de măsură a lucrului mecanic
■
interpretarea geometrică a lucrului mecanic
■
expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform, a lucrului mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare şi a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică
■
puterea mecanică
■
unitatea de măsură a puterii în S.I.
■
randamentul planului înclinat
■
energia cinetică a punctului material
■
teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
■
energia potenţială
■
variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp – Pământ
■
energia mecanică, mărime de stare
■
legea conservării energiei mecanice
■
impulsul punctului material şi a unui sistem de puncte material
■
teorema variaţiei impulsului
■
legea conservării impulsului
B.
ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ CONŢINUTURI
1.
NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
2.
PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
3.
APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
4.
MOTOARE TERMICE
5.
PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII LISTA DE TERMENI
1.
NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
■
masă moleculară
■
masă moleculară relativă
■
cantitate de substanţă
■
masă molară
■
volum molar
■
numărul lui Avogadro
■
echilibru termic
■
corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin
2.
PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
■
lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces
■
interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică
■
energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare
■
căldura, mărime de proces
■
înveliş adiabatic
■
principiul I al termodinamicii
■
coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)
■
relaţia Robert - Mayer
3.
APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
■
energia internă a gazului ideal ( monoatomic, diatomic, poliatomic)
■
variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal ( izobară, izocoră, izotermă, adiabatică)
4.
MOTOARE TERMICE
■
explicarea funcţionării unui motor termic
■
descrierea principalelor cicluri termodinamice – Otto, Diesel – pe baza cărora funcţionează motoarele termice
■
randamentul unui motor termic
5.
PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII
■
ciclul Carnot, randamentul ciclului Carnot
C.
PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU CONŢINUTURI
1.
CURENTUL ELECTRIC
2.
LEGEA LUI OHM
3.
LEGILE LUI KIRCHHOFF
4.
GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
5.
ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ LISTA DE TERMENI
1.
CURENTUL ELECTRIC
■
curentul electric
■
intensitatea curentului electric
■
unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
■
circuit electric simplu
■
tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului
2.
LEGEA LUI OHM
■
rezistenţa electrică
■
legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
■
unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
■
rezistenţa electrică a unui conductor liniar
■
rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură
3.
LEGILE LUI KIRCHHOFF
■
reţeaua electrică
■
nodul de reţea
■
ochiul de reţea
■
legile lui Kirchhoff
4.
GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
■
rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori
■
rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie / paralel a mai multor generatoare electrice
5.
ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
■
expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
■
expresia energiei disipate în interiorul generatorului
■
randamentul unui circuit electric simplu
■
puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică
D.
OPTICA CONŢINUTURI
1.
OPTICA GEOMETRICĂ
1.1.
Reflexia şi refracţia luminii
1.2.
Lentile subţiri. Sisteme de lentile
2.
OPTICA ONDULATORIE
2.1.
Interferenţa
2.2.
Dispozitivul Young
3.
ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
3.1.
Efect fotoelectric extern
LISTA DE TERMENI
1.
OPTICA GEOMETRICĂ
■
reflexia luminii
■
refracţia luminii
■
legile reflexiei
■
legile refracţiei
■
indicele de refracţie
■
punctele conjugate
■
fasciculele paraxiale
■
imaginile reale/virtuale
■
lentila optică
■
elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare);
■
convergenţa unei lentile subţiri
■
formulele lentilelor subţiri
■
imaginile obiectelor reale/virtuale în lentile subţiri
■
sisteme de lentile
2.
OPTICA ONDULATORIE
■
condiţii de obţinere a interferenţei staţionare
■
lungimea de undă
■
elementele componente ale dispozitivului Young
■
franje de interferenţă
■
diferenţa de drum optic
■
condiţiile de maxim, respectiv de minim de interferenţă
■
interfranja
3.
ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
■
legile efectului fotoelectric extern
■
ipoteza lui Planck. Ipoteza lui Einstein. Ecuaţia lui Einstein
■
interpretarea legilor efectului fotoelectric extern
Filiera tehnologică – profilul tehnic şi profilul resurse naturale şi protec/ia mediului
A.
MECANICA CONŢINUTURI
1.
PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
1.1.
Mişcare şi repaus
1.2.
Principiul I
1.3.
Principiul al II-lea
1.4.
Principiul al III-lea
1.5.
Legea lui Hooke. Tensiunea în fir
1.6.
Legile frecării la alunecare
2.
TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
2.1.
Lucrul mecanic. Puterea mecanică
2.2.
Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
2.3.
Energia potenţială gravitaţională
2.4.
Legea conservării energiei mecanice
LISTA DE TERMENI
1.
PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
■
viteză, vectorul viteză
■
acceleraţie, vectorul acceleraţie
■
modelul punctului material
■
principiul inerţiei
■
principiul fundamental al mecanicii clasice
■
unitatea de măsură a forţei
■
principiul acţiunilor reciproce
■
forţe de contact între corpuri
■
legile frecării la alunecare
■
legea lui Hooke, forţa elastică
■
forţa de tensiune
2.
TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
■
lucrul mecanic, mărime de proces
■
unitatea de măsură a lucrului mecanic
■
expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform
■
lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare
■
puterea mecanică
■
unitatea de măsură a puterii în S.I.
■
randamentul planului înclinat
■
energia cinetică a punctului material
■
teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
■
energia potenţială
■
variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp – Pământ
■
energia mecanică, mărime de stare
■
legea conservării energiei mecanice
B.
ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ
CONŢINUTURI
1.
NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
2.
PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
3.
APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
4.
MOTOARE TERMICE LISTA DE TERMENI
1.
NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
■
masă moleculară
■
masă moleculară relativă
■
cantitate de substanţă
■
masă molară
■
volum molar
■
numărul lui Avogadro
■
echilibru termic
■
corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin
2.
PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
■
lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces
■
interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică
■
energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare
■
căldura, mărime de proces
■
înveliş adiabatic
■
principiul I al termodinamicii
■
coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)
■
relaţia Robert - Mayer
3.
APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
■
energia internă a gazului ideal ( monoatomic, diatomic, poliatomic)
■
variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal ( izobară, izocoră, izotermă, adiabatică)
4.
MOTOARE TERMICE
■
explicarea funcţionării unui motor termic
■
descrierea principalelor cicluri termodinamice – Otto, Diesel – pe baza cărora funcţionează motoarele termice
C.
PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
CONŢINUTURI
1.
CURENTUL ELECTRIC
2.
LEGEA LUI OHM
3.
LEGILE LUI KIRCHHOFF
4.
GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
5.
ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ LISTA DE TERMENI
1.
CURENTUL ELECTRIC
■
curentul electric
■
intensitatea curentului electric
■
unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
■
circuit electric simplu
■
tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului
2.
LEGEA LUI OHM
■
rezistenţa electrică
■
legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
■
unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
■
rezistenţa electrică a unui conductor liniar
■
rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură
3.
LEGILE LUI KIRCHHOFF
■
reţeaua electrică
■
nodul de reţea
■
ochiul de reţea
■
legile lui Kirchhoff
4.
GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
■
rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori
■
rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie / paralel a mai multor generatoare electrice identice
5.
ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
■
expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
■
expresia energiei disipate în interiorul generatorului
■
randamentul unui circuit electric simplu
■
puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică
D.
OPTICA
CONŢINUTURI
1.
OPTICA GEOMETRICĂ
1.1.
Reflexia şi refracţia luminii
1.2.
Lentile subţiri. Sisteme de lentile
2.
ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
2.1.
Efect fotoelectric extern
LISTA DE TERMENI
1.
OPTICA GEOMETRICĂ
■
reflexia luminii
■
refracţia luminii
■
legile reflexiei
■
legile refracţiei
■
indicele de refracţie
■
punctele conjugate
■
fasciculele paraxiale
■
imaginile reale/virtuale
■
lentila optică
■
elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare);
■
convergenţa unei lentile subţiri
■
formulele lentilelor subţiri
■
imaginile obiectelor reale/virtuale în lentile subţiri
■
sisteme de lentile
2.
ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
■
legile efectului fotoelectric extern
■
ipoteza lui Planck. Ipoteza lui Einstein. Ecuaţia lui Einstein
■
interpretarea legilor efectului fotoelectric extern
CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA CHIMIE
BACALAUREAT 2013
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA CHIMIE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de bacalaureat, chimia are statutul de disciplină opţională, fiind susţinută la proba E. d) în funcţie de filieră, profil şi specializare. Elevii care susţin bacalaureatul la chimie pot opta pentru programa de chimie organică sau programa de chimie anorganică şi generală, nivel I sau nivel II, în funcţie de filieră, profil şi specializare/ calificare profesională, conform tabelelor de mai jos.
Filieră
Profil
Specializare/ Calificare
Programa de bacalaureat
Teoretică
Real
Matematică-informatică
Programa de chimie organică filieră teoretică
Nivel I
Teoretică
Real
Ştiinţele naturii
Programa de chimie organică filieră teoretică
Nivel lI
Vocaţională
Militar
Matematică-informatică
Programa de chimie organică filieră teoretică
Nivel I
Tehnologică
Tehnic
Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist; Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul; Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist;
Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant
Programa de chimie organică filieră tehnologică Nivel I
CAD; Tehnician electrician electronist auto; Tehnician
designer vestimentar; Tehnician în instalaţii electrice;
Tehnician operator telematică; Tehnician în
automatizări;
Tehnic
Tehnician în industria sticlei şi ceramicii
Programa de chimie organică
filieră tehnologică
Nivel lI
Resurse
Tehnician chimist de laborator; Tehnician în chimie
Programa de
naturale
industrială; Tehnician în industria materialelor de
chimie organică
şi
construcţii; Tehnician în agricultură; Tehnician în
filieră tehnologică
protecţia mediului
industria alimentară; Tehnician agronom; Tehnician horticultor; Tehnician zootehnist; Tehnician ecolog şi
protecţia calităţii mediului; Tehnician hidrometeorolog;
Nivel lI
Tehnician analize produse alimentare; Tehnician în
prelucrarea produselor de origine animală; Tehnician în
industria alimentară extractivă; Tehnician pentru
animale de companie; Tehnician agromontan; Tehnician
în agricultură ecologică; Tehnician veterinar; Tehnician
în silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician în
morărit, panificaţie şi produse făinoase; Tehnician în
industria alimentară fermentativă şi în prelucrarea
legumelor şi fructelor.; Tehnician în agroturism.
Filieră
Profil
Specializare/ Calificare
Programa de
bacalaureat
Teoretică
Real
Matematică-informatică
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera teoretică
Nivel I
Teoretică
Real
Ştiinţele naturii
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera teoretică
Nivel II
Vocaţională
Militar
Matematică-informatică
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera teoretică
Nivel I
Tehnologică
Tehnic
Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist; Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul; Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant CAD; Tehnician electrician electronist auto; Tehnician designer vestimentar; Tehnician în instalaţii electrice; Tehnician
operator telematică; Tehnician în automatizări;
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera tehnologică
Nivel I
Tehnic
Tehnician în industria sticlei şi ceramicii
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera tehnologică
Nivel II
Resurse naturale şi protecţia mediului
Tehnician agronom; Tehnician horticultor; Tehnician zootehnist; Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului; Tehnician hidrometeorolog; Tehnician analize produse alimentare; Tehnician în prelucrarea produselor de origine animală; Tehnician în industria alimentară extractivă; Tehnician pentru animale de companie; Tehnician agromontan; Tehnician în agricultură ecologică; Tehnician veterinar; Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician în morărit, panificaţie şi produse făinoase; Tehnician în industria alimentară fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi fructelor.; Tehnician în agroturism; Tehnician în agricultură;
Tehnician în industria alimentară.
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera tehnologică
Nivel I
Tehnologică
Resurse naturale şi protecţia
mediului
Tehnician chimist de laborator; Tehnician în chimie industrială; Tehnician în industria materialelor de construcţii;
Programa de chimie anorganică şi generală – filiera tehnologică
Nivel II
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA CHIMIE BACALAUREAT 2013
FILIERA TEORETICĂ
PROGRAMA DE CHIMIE ORGANICĂ - FILIERA TEORETICĂ
(Nivel I/Nivel II)
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.
Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale.
1.2.
Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora.
1.3.
Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
2.
Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.
Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.
Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect.
2.3.
Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale.
3.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive
.
3.1.
Rezolvarea problemelor cantitative/ calitative.
3.2.
Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie.
3.3.
Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme.
4.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.
Utilizarea, în mod sistematic, a terminologiei specifice într-o varietate de contexte de comunicare.
4.2.
Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/ irelevante şi subiective/ obiective.
4.3.
Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun.
5.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului
.
5.1.
Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice.
5.2.
Justificarea importanţei compuşilor organici.
III.
CONŢINUTURI
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.
Structura şi compozi/ia substan/elor organice
. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.
Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu func/iuni
:
Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.
Alcani
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, monohalogenarea propanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.
Alchene
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, dehidrohalogenarea 2-bromobutanului, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.
Alchine
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; structura acetilenei, izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.
Arene
: benzen, toluen, naftalină – formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice – benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, alchilarea cu propenă, toluen: halogenarea catalitică, nitrarea, naftalină: sulfonarea, nitrarea.
7.
Alcooli
: metanol, etanol, glicerină – formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului, obţinerea trinitratului de glicerină, deshidratarea 2-butanolului. Oxidarea etanolului (KMnO
4
, K
2
Cr
2
O
7
). Acţiunea biologică a etanolului.
8.
Acizi carboxilici
: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli. Esterificarea acidului salicilic; hidroliza acidului acetilsalicilic.
9.
Grăsimi
– hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi – acţiunea de spălare.
10.
Zaharide
(glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) – stare naturală, proprietăţi fizice.
Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
□Polizaharide: hidroliza enzimatică a amidonului; identificarea amidonului.
11.
Aminoacizi
(glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
□
Proteine
– condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
12.
Cauciucul natural şi cauciucul sintetic
:
proprietăţi fizice.
13.
Calcul stoechiometric, puritate, randament. Utilizări ale substan/elor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.
Structura şi compozi/ia substan/elor organice
. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.
Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu func/iuni
:
Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.
Alcani
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, monohalogenarea propanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.
Alchene
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, dehidrohalogenarea 2-bromobutanului, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.
Alchine
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; structura acetilenei, izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.
Arene
: benzen, toluen, naftalină – formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice – benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, alchilarea cu propenă, toluen: halogenarea catalitică, nitrarea, naftalină: sulfonarea, nitrarea.
7.
Alcooli
: metanol, etanol, glicerină – formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului, obţinerea trinitratului de glicerină, deshidratarea 2-butanolului. Oxidarea etanolului (KMnO
4
, K
2
Cr
2
O
7
). Acţiunea biologică a etanolului.
8.
Acizi carboxilici
: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli. Esterificarea acidului salicilic; hidroliza acidului acetilsalicilic.
9.
Grăsimi
– hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi – acţiunea de spălare.
10.
Zaharide
(glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) – stare naturală, proprietăţi fizice.
Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
Polizaharide: hidroliza enzimatică a amidonului; identificarea amidonului.
11.
Aminoacizi
(glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
Proteine – condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
12.
Cauciucul natural şi cauciucul sintetic
:
proprietăţi fizice.
13.
Calcul stoechiometric, puritate, randament. Utilizări ale substan/elor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
14.
Structura alchenelor
: i
zomeria geometrică.
15.
Izomeria optică:
carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic, mezoforme
.
16.
Arene
:
proprietăţi chimice – adiţia H
2
, Cl
2
la benzen; adiţia H
2
la naftalină; halogenarea toluenului la catena laterală.
17.
Amine:
denumire, clasificare, caracter bazic, alchilarea aminelor, diazotarea anilinei. Sinteza metiloranjului.
18.
Fenoli
:
denumire, clasificare, caracter acid, nitrarea fenolului.
19.
Conversie utilă, conversie totală
.
PROGRAMA DE CHIMIE ANORGANICĂ ŞI GENERALĂ - FILIERA TEORETICĂ
(Nivel I/Nivel II)
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.
Clasificarea sistemelor chimice studiate după diferite criterii.
1.2.
Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat.
1.3.
Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.
1.4.
Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic.
1.5.
Interpretarea caracteristicilor fenomenelor sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora.
2.
Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.
Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.
Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate.
2.3.
Utilizarea investigaţiilor în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică.
3.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive
.
3.1.
Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării.
3.2.
Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme, în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian.
3.3.
Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/ condiţiilor analizate.
4.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.
Aplicarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor.
4.2.
Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei.
5.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
5.1.
Compararea acţiunii unor produse, procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului.
5.2.
Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător.
III. CONŢINUTURI
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.
Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Substraturi. Orbitali. Clasificarea elementelor în blocuri de elemente:
s, p, d, f
. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O
2
, Cl
2
, H
2
O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H
2
, Fe, H
2
O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.
Legături chimice. Interac/ii între atomi, ioni, molecule.
Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
Legătura covalentă polară; molecule polare: H
2
O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H
2
, N
2
, Cl
2
; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă (NH
4
+
şi H
3
O
+
)
. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl
2
şi HCl.
Legătura de hidrogen.
3.
Solu/ii apoase
.
Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH
3
; cupluri acid- bază conjugate.
4.
Echilibrul chimic
.
Echilibre acido-bazice.
p
H-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de
p
H: turnesol, fenolftaleina (virajul culorii în funcţie de
p
H).
Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.
No/iuni de electrochimie
.
Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.
No/iuni de termochimie.
Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.
No/iuni de cinetică chimică.
Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.
Calcule chimice.
Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, puritate, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea
p
H-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.
Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Substraturi. Orbitali. Clasificarea elementelor în blocuri de elemente:
s, p, d, f
. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O
2
, Cl
2
, H
2
O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H
2
, Fe, H
2
O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.
Legături chimice. Interac/ii între atomi, ioni, molecule.
Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
Legătura covalentă polară; molecule polare: H
2
O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H
2
, N
2
, Cl
2
; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte.
Legătura coordinativă (NH
+
şi H O
+
)
. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl şi HCl.
4 3 2
Legătura de hidrogen.
3.
Solu/ii apoase
.
Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH
3
; cupluri acid- bază conjugate.
4.
Echilibrul chimic.
Echilibre acido-bazice.
p
H-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de
p
H: turnesol, fenolftaleina (virajul culorii în funcţie de
p
H)
Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.
No/iuni de electrochimie
.
Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.
No/iuni de termochimie.
Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.
No/iuni de cinetică chimică.
Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.
Calcule chimice.
Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, puritate, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea
p
H-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
9.
Elemente din blocul d
:
structura învelişului electronic pentru elemente din perioada a 4-a.
10.
Legătura coordinativă
(combinaţii complexe: reactiv Tollens, reactiv Schweizer, tetrahidroxoaluminatul de sodiu).
11.
Echilibrul chimic
. Legea acţiunii maselor;
Kc, Ka, Kb, Kw
. Principiul lui Le Châtelier şi factorii care influenţează echilibrul chimic.
12.
Viteza de reac/ie
, constanta de viteză, legea vitezei.
13.
Seria poten/ialelor standard de reducere
.
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA CHIMIE BACALAUREAT 2013
FILIERA TEHNOLOGICĂ
PROGRAMA DE CHIMIE ORGANICĂ – FILIERA TEHNOLOGICĂ
(Nivel I/Nivel II)
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.
Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale.
1.2.
Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora.
1.3.
Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
2.
Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.
Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.
Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect.
2.3.
Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale.
3.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive
.
3.1.
Rezolvarea problemelor cantitative/ calitative.
3.2.
Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie.
3.3.
Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme.
4.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.
Utilizarea, în mod sistematic, a terminologiei specifice într-o varietate de contexte de comunicare.
4.2.
Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/ irelevante şi subiective/ obiective.
4.3.
Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun.
5.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului
.
5.1.
Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice.
5.2.
Justificarea importanţei compuşilor organici
III. CONŢINUTURI
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.
Structura şi compozi/ia substan/elor organice
. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.
Clasificarea compuşilor organici
:
hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
□Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
□Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
□Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.
Alcani
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.
Alchene
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.
Alchine
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.
Arene
: benzen, toluen, naftalină – formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice – benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, toluen: nitrarea, naftalină: nitrarea.
7.
Alcooli
:
metanol, etanol, glicerină – formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului. Oxidarea etanolului (KMnO
4
, K
2
Cr
2
O
7
). Acţiunea biologică a etanolului.
8.
Acizi carboxilici
: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli.
9.
Grăsimi
– hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi – acţiunea de spălare.
10.
Zaharide
(glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) – stare naturală, proprietăţi fizice.
□Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
□Polizaharide: identificarea amidonului.
11.
Aminoacizi
(glicina, alanina, valina, serina, cisteina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
Proteine
– condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
12.
Cauciucul natural şi cauciucul sintetic
:
proprietăţi fizice.
13.
Calcul stoechiometric. Utilizări ale substan/elor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.
Structura şi compozi/ia substan/elor organice
.
Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.
Clasificarea compuşilor organici:
hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
□ Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.
Alcani
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.
Alchene
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.
Alchine
– serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H
2
, X
2
, HX, H
2
O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.
Arene
:
benzen, toluen, naftalină – formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice – benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, toluen: nitrarea, naftalină: nitrarea.
7.
Alcooli
:
metanol, etanol, glicerină – formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului. Oxidarea etanolului (KMnO
4
, K
2
Cr
2
O
7
). Acţiunea biologică a etanolului.
8.
Acizi carboxilici
:
formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli.
9.
Grăsimi
– hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi – acţiunea de spălare.
10.
Zaharide
(glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) –
stare naturală, proprietăţi fizice.
Monozaharide:
glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
Polizaharide:
identificarea amidonului.
11.
Aminoacizi
(glicina, alanina, valina, serina, cisteina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
12.
Proteine
– condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
13.
Cauciucul natural şi cauciucul sintetic:
proprietăţi fizice.
14.
Calcul stoechiometric. Utilizări ale substan/elor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
15.
Cracarea şi dehidrogenarea butanului.
16.
Ob/inerea acetilenei din carbid.
17.
Deshidratarea 2-butanolului. Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului.
18.
Esterificarea acidului salicilic. Hidroliza acidului acetilsalicilic.
19.
Randament.
PROGRAMA DE CHIMIE
ANORGANICĂ ŞI GENERALĂ - FILIERA TEHNOLOGICĂ
(Nivel I/Nivel II)
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.
Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.
Clasificarea sistemelor chimice studiate după diferite criterii.
1.2.
Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat.
1.3.
Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.
1.4.
Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic.
1.5.
Interpretarea caracteristicilor fenomenelor sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora.
2.
Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.
Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.
Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate.
2.3.
Utilizarea investigaţiilor în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică.
3.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive
.
3.1.
Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării.
3.2.
Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme, în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian.
3.3.
Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/ condiţiilor analizate.
4.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.
Aplicarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor.
4.2.
Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei.
5.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
5.1.
Compararea acţiunii unor produse, procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului.
5.2.
Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător.
III. CONŢINUTURI
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.
Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O
2
, Cl
2
, H
2
O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H
2
, Fe, H
2
O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.
Legături chimice. Interac/ii între atomi, ioni, molecule.
Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
Legătura covalentă polară; molecule polare: H
2
O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H
2
, N
2
, Cl
2
; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă (NH
4
+
şi H
3
O
+
)
. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl
2
şi HCl.
Legătura de hidrogen.
3.
Solu/ii apoase
.
Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH
3
; cupluri acid- bază conjugate.
4.
Echilibrul chimic
.
Echilibre acido-bazice.
p
H-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de
p
H: turnesol, fenolftaleină (virajul culorii în funcţie de
p
H).
Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.
No/iuni de electrochimie
.
Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.
No/iuni de termochimie.
Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.
No/iuni de cinetică chimică.
Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.
Calcule chimice.
Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea
p
H-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.
Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O
2
, Cl
2
, H
2
O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H
2
, Fe, H
2
O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.
Legături chimice. Interac/ii între atomi, ioni, molecule.
Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
Legătura covalentă polară; molecule polare: H
2
O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H
2
, N
2
, Cl
2
; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte.
Legătura coordinativă (NH
+
şi H O
+
)
. Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl şi HCl.
4 3 2
Legătura de hidrogen.
3.
Solu/ii apoase
.
Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH
3
; cupluri acid- bază conjugate.
4.
Echilibrul chimic
.
Echilibre acido-bazice.
p
H-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de
p
H: turnesol, fenolftaleină (virajul culorii în funcţie de
p
H).
Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.
No/iuni de electrochimie
.
Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.
No/iuni de termochimie.
Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.
No/iuni de cinetică chimică.
Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.
Calcule chimice.
Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea
p
H-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
9.
Legătura coordinativă
,
combinaţii complexe: reactiv Tollens, reactiv Schweizer, tetrahidroxoaluminatul de sodiu
.
10.
Echilibrul chimic
.
Legea acţiunii maselor;
Kc, Ka, Kb, Kw
. Principiul lui Le Châtelier şi factorii care influenţează echilibrul chimic.
11.
Viteza de reac/ie
,
constanta de viteză, legea vitezei
.
CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA
LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE BACALAUREAT 2013
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2013, disciplina
Logică, argumentare şi comunicare
are statutul de disciplină opţională fiind susţinută la proba E. d), în funcţie de filieră, profil şi specializare.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Utilizarea adecvată a conceptelor, operaţiilor şi instrumentelor specifice logicii în argumentare
Transpunerea unui enunţ din limbaj natural în limbaj formal şi din limbaj formal în limbaj natural
Construirea unor argumente în vederea susţinerii unui punct de vedere sau a unei soluţii propuse pentru rezolvarea unor situaţii – problemă
Utilizarea unor raţionamente adecvate în luarea deciziilor
Analizarea structurii şi/sau corectitudinii formelor şi operaţiilor logice
III.
CONŢINUTURI
1.
Societate, comunicare şi argumentare
Argumentarea şi structura argumentării; analiza logică a argumentelor
Termenii: caracterizare generală (definire, tipuri de termeni); raporturi între termeni
Propoziţii: caracterizare generală (definire, structură); tipuri de propoziţii categorice; raporturi între propoziţii categorice
Raţionamente: caracterizare generală (definire, structură); tipuri de raţionamente
Definirea şi clasificarea: caracterizare generală; corectitudine în definire şi clasificare
2.
Tipuri de argumentare
Deductivă: argumente/raţionamente imediate cu propoziţii categorice (conversiunea şi obversiunea); silogismul (caracterizare generală, figuri şi moduri silogistice, verificarea validităţii prin metoda diagramelor Venn); demonstraţia
Nedeductivă: inducţia completă; inducţia incompletă
3.
Societate, comunicare şi argumentare corectă
Evaluarea argumentelor (validitatea argumentelor); erori de argumentare
NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA ECONOMIE
BACALAUREAT 2013
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA ECONOMIE
I.
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2013, Economia are statutul de disciplină opţională fiind susţinută la proba E. d), în funcţie de filieră, profil şi specializare.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
•
Utilizarea adecvată a conceptelor specifice disciplinei în analizarea, explicarea şi compararea unor procese şi fenomene specifice dinamicii economice
•
Caracterizarea agenţilor economici (consumatori şi producători), ca purtători ai cererii şi ofertei pe piaţă
•
Caracterizarea pieţei din perspectiva dinamicii economice
•
Analizarea, evaluarea şi exemplificarea comportamentului raţional al agenţilor economici în economia de piaţă
•
Interpretarea rezultatelor evaluării fenomenelor şi proceselor economice
III.
CONŢINUTURI
1.
Consumatorul şi comportamentul său raţional
■
Nevoi şi resurse
■
Cererea
■
Consumatorul şi comportamentul său (costul de oportunitate, utilitatea economică)
2.
Producătorul/întreprinzătorul şi comportamentul său raţional
■
Proprietatea şi libera iniţiativă
■
Oferta
■
Factorii de producţie şi combinarea acestora
■
Costuri, productivitate, profit, eficienţă economică
3.
Piaţa -întâlnire a agenţilor economici
■
Relaţia cerere-ofertă-preţ în economia de piaţă
■
Mecanismul concurenţial
■
Forme ale pieţei: Piaţa monetară, Piaţa capitalurilor, Piaţa muncii
NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.