Acasă › Legislație › Altele

Altele

ANEXA 11/11/2010

Emitent: MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUIPublicat: M.Of. nr. 872 bis din 28 decembrie 2010Dată: 2010-11-11ID legislatie.just.ro: 131721
ANEXA 11/11/2010 ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar EMITENT MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 872 bis din 28 decembrie 2010 ----------- Notă ... *) Ordin nr. 5.620/2010 publicat în Monitorul Oficial nr. 872 din 28 decembrie 2010 ORDIN privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar*) În temeiul Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în baza prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările ulterioare, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului emite prezentul ordin. Art. 1. — Se aprobă lista programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. — Se aprobă programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar, prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 3. — (1) Programele aprobate prin prezentul ordin intră în vigoare începând cu concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar din anul 2011. (2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, programele pentru probele de concurs prevăzute în lista din anexa nr. 1, aprobate prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5.287/2004 privind programele valabile pentru concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 și 327 bis din 19 aprilie 2005, prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5.462/2005 privind programele valabile pentru concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 și 1.089 bis din 2 decembrie 2005, prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.529/2007 privind aprobarea programelor pentru concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar în anul școlar 2008—2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.599/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar pentru profesori documentariști, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 5 decembrie 2007, prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.602/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învățământul preuniversitar la disciplina Religie ortodoxă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 18 decembrie 2007, și prin Ordinul ministrului educației, cercetării și inovării nr. 3.402/2009 privind aprobarea programelor specifice, valabile pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante în învățământul preuniversitar pentru profesori la specializările limba japoneză și limba chineză, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 mai 2009, își încetează valabilitatea. (3) Pentru probele de concurs care nu sunt prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1, rămân valabile programele aprobate prin ordinele prevăzute la alin. (2). Art. 4. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 5. — Direcția generală educație și învățare pe tot parcursul vieții, Direcția generală management, resurse umane și rețea școlară, Direcția generală învățământ în limbile minorităților, relația cu Parlamentul și partenerii sociali, Centrul național de dezvoltare a învățământului profesional și tehnic, Centrul național de evaluare și examinare, inspectoratele școlare județene și al municipiului București, precum și conducerile unităților de învățământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin. p. Ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, Kiraly Andrei Gheorghe, secretar de stat București, 11 noiembrie 2010. Nr. 5.620. *) Ordinul nr. 5.620/2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010 și este reprodus și în acest număr bis. ANEXA NR. 1 LISTA PROGRAMELOR PENTRU CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂ,ĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Nr. crt. Proba de concurs 1. AGRICULTURA - HORTICULTURA 2. AGRICULTURA, HORTICULTURA (MAISTRI INSTRUCTORI) 3. ALIMENTATIE PUBLICA 4. ALIMENTATIE PUBLICA (MAISTRI INSTRUCTORI) 5. ARTA ACTORULUI 6. ARTE VIZUALE (EDUCATIE PLASTICA / EDUCATIE VIZUALA / ARHITECTURA) 7. ASISTENTA MEDICALA GENERALA (MAISTRI INSTRUCTORI) 8. BIOLOGIE 9. CHIMIE 10. CHIMIE INDUSTRIALA 11. CHIMIE INDUSTRIALA (MAISTRI INSTRUCTORI) 12. COMERT 13. COMERT (MAISTRI INSTRUCTORI) 14. CONFECTII PIELE 15. CONFECTII PIELE (MAISTRI INSTRUCTORI) 16. CONFECTII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL 17. CONFECTII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL (MAISTRI INSTRUCTORI) 18. CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICA 19. CONSTRUCTII 20. CONSTRUCTII (MAISTRI INSTRUCTORI) 21. COREGRAFIE 22. CULTURA CIVICA 23. DREPT 24. ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POSTA 25. ECONOMIE SI EDUCATIE ANTREPRENORIALA 26. EDUCATIE FIZICA SI SPORT 27. EDUCATIE FIZICA SI SPORT - ANTRENORI 28. EDUCATIE MUZICALA 29. EDUCATIE MUZICALA SPECIALIZATA 30. EDUCATIE TEHNOLOGICA 31. ELECTRONICA, AUTOMATIZARI (MAISTRI INSTRUCTORI) 32. ELECTRONICA, AUTOMATIZARI, TELECOMUNICATII 33. ELECTROTEHNICA, ELECTROMECANICA 34. ELECTROTEHNICA, ELECTROMECANICA, ENERGETICA (MAISTRI INSTRUCTORI) 35. ENERGETICA 36. ESTETICA SI INGRIJIREA CORPULUI OMENESC 37. ESTETICA SI INGRIJIREA CORPULUI OMENESC (MAISTRI INSTRUCTORI) 38. FARMACIE 39. FARMACIE (MAISTRI INSTRUCTORI) 40. FILATURA - TESATORIE - FINISAJ TEXTIL 41. FILATURA - TESATORIE - FINISAJ TEXTIL (MAISTRI INSTRUCTORI) 42. FILOSOFIE SI LOGICA, ARGUMENTARE SI COMUNICARE 43. FIZICA 44. GEOGRAFIE 45. GEOLOGIE 46. INDUSTRIE ALIMENTARA 47. INDUSTRIE ALIMENTARA (MAISTRI INSTRUCTORI) 48. INFORMATICA SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI 49. INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII 50. INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII (MAISTRI INSTRUCTORI) 51. ISTORIE 52. KINETOTERAPIE 53. LIMBA CHINEZA 54. LIMBA GREACA VECHE (ELINA) 55. LIMBA JAPONEZA 56. LIMBA LATINA 57. LIMBA SI LITERATURA ENGLEZA 58. LIMBA SI LITERATURA FRANCEZA 59. LIMBA GERMANA MODERNĂ 60. LIMBA SI LITERATURA ITALIANA 61. LIMBA ŞI LITERATURA NEOGREACA 62. LIMBA SI LITERATURA ROMANA 63. EDUCATOARE, PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRESCOLAR 64. INVATATORI, INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR 65. LIMBA SI LITERATURA RROMANI MATERNA SI METODICA PREDARII ACTIVITATILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE IN GRADINITA DE COPII IN LIMBA RROMANI, SPECIALIZAREA EDUCATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRESCOLAR 66. LIMBA SI LITERATURA UCRAINEANA MATERNA SI METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA EDUCATOARE/INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU INVATAMANT PRESCOLAR 67. LIMBA SI LITERATURA RROMANI MATERNA SI METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII RROMANI, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR 68. LIMBA SI LITERATURA UCRAINEANA MATERNA SI METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI PROFESORI PENTRU INVATAMANT PRIMAR 69. LIMBA SI LITERATURA RROMANI MATERNA 70. LIMBA RUSA MODERNA 71. LIMBA SI LITERATURA SPANIOLA 72. LIMBA SI LITERATURA UCRAINEANA MATERNA 73. MATEMATICA 74. MECANICA 75. MECANICA (MAISTRI INSTRUCTORI) 76. MEDICINA GENERALA 77. PISCICULTOR (MAISTRI INSTRUCTORI) 78. POSTA (MAISTRI INSTRUCTORI) 79. PRELUCRAREA LEMNULUI 80. PRELUCRAREA LEMNULUI (MAISTRI INSTRUCTORI) 81. PROFESORI DOCUMENTARISTI 82. PROTECTIA MEDIULUI 83. PSIHOLOGIE 84. PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA 85. RELIGIE ADVENTISTA 86. RELIGIE BAPTISTA 87. RELIGIE ORTODOXA 88. RELIGIE PENTICOSTALA 89. RELIGIE REFORMATA 90. RELIGIE ROMANO – CATOLICA DE LIMBA MAGHIARA 91. RELIGIE UNITARIANA 92. SILVICULTURA 93. SILVICULTURA (MAISTRI INSTRUCTORI) 94. SOCIOLOGIE 95. TEHNICI CINEMATOGRAFICE SI DE TELEVIZIUNE 96. TEHNICI CINEMATOGRAFICE SI DE TELEVIZIUNE (MAISTRI INSTRUCTORI) 97. TEHNICI POLIGRAFICE 98. TEHNICI POLIGRAFICE (MAISTRI INSTRUCTORI) 99. TELECOMUNICATII (MAISTRI INSTRUCTORI) 100. TERAPIA EDUCATIONALA COMPLEXA SI INTEGRATA 101. TRANSPORTURI (MAISTRI INSTRUCTORI) 102. TRANSPORTURI AERONAUTICE 103. TRANSPORTURI FEROVIARE 104. TRANSPORTURI NAVALE 105. TRANSPORTURI RUTIERE 106. TURISM (MAISTRI INSTRUCTORI) 107. TURISM SI SERVICII 108. VETERINAR 109. ZOOTEHNIE 110. ZOOTEHNIST-VETERINAR (MAISTRI INSTRUCTORI) Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ PROFESORI - Bucureşti – 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI 1. Definirea ecosistemelor. Caracterizarea agroecosistemelor. 2. Sursele de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor:  Surse de poluare a apelor şi modul de dispersie a poluanţilor.  Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.  Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor. 3. Efectele majore ale poluării mediului (efectul de seră, ploi acide, stratul de ozon). 4. Măsuri de protecţie a mediului şi combatere a poluării:  epurarea apelor;  purificarea emisiilor gazoase;  combaterea vibraţiilor şi zgomotelor;  desecarea, drenarea, fixarea şi stabilizarea terenurilor;  folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură;  colectarea transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor. AGROPEDOLOGIE 1. Însuşirile principale ale solurilor şi modul cum influenţează ele capacitatea de producţie a acestora în stabilirea tehnologiilor de cultivare (proprietăţi chimice, fizico-mecanice, fizice, morfologice şi hidrofizice). 2. Asolamentele şi rolul lor în obţinerea de producţii mari şi de calitate 3. Combaterea integrată a buruienilor:  generalităţi, definiţie şi grupare;  metode preventive;  metode agrotehnice;  combaterea biologică a buruienilor. 4. Combaterea chimică a buruienilor:  protecţia muncii în folosirea pesticidelor;  metode de aplicare a erbicidelor;  epoci de aplicare a erbicidelor;  selectivitatea erbicidelor;  interacţiunea erbicidelor cu solul;  remanenţa erbicidelor în sol. AGROCHIMIE 1. Corectarea reacţiilor solurilor prin amendamente:  corectarea reacţiei acide a solurilor;  corectarea reacţiei bazice a solurilor; 2. Îngrăşăminte organice naturale:  gunoiul de grajd;  tulbureala (nămolul) de bovine;  nămolul de decantare;  urina şi mustul de gunoi de grajd;  dejecţiile din sectorul avicol;  nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;  compostul din resturi organice gospodăreşti;  paiele nefermentate ca îngrăşământ;  îngrăşămintele verzi. 3. Îngrăşăminte chimice pe bază de azot, fosfor. potasiu. 4. Îngrăşăminte complexe AGREGATE ŞI INSTALAŢII PENTRU AGRICULTURĂ 1. Folosirea utilajelor si a agregatelor agricole pentru pregătirea terenului, înfiinţarea şi întreţinerea culturilor agricole (pluguri, grape, cultivatoare, semănători). 2. Maşini de recoltat:  combine pentru recoltat cereale păioase şi porumb;  maşina de recoltat mazăre şi fasole;  maşina de recoltat furaje: cositori, greble, maşini de adunat şi căpiţat;  maşini de recoltat cartofi; Se tratează părţile componente şi procesul de lucru. 3. Normele de protecţie a muncii şi PSI în exploatarea utilajelor şi maşinilor agricole. CULTURA PLANTELOR DE CÂMP 1. Tehnologiile de cultivare a plantelor de câmp (rotaţie, fertilizare, sămânţa şi semănatul, lucrări de îngrijire, recoltare şi depozitare):  cereale neprăşitoare şi prăşitoare (grâu, porumb);  leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole);  plante uleioase (floarea-soarelui);  plante rădăcinoase şi tuberculifere (sfecla de zahăr, cartoful): rotaţie, îngrăşăminte, sămânţa şi semănat, îngrijire – prevenirea şi combaterea bolilor, dăunătorilor, buruienilor, irigarea, recoltarea. 2. Tehnologii de cultivare a plantelor furajere :  leguminoase perene (lucernă şi trifoi);  rădăcinoase furajere (sfecla furajeră, morcovul furajer). 3. Metode de îmbunătăţire a pajiştilor permanente :  Desecarea şi irigarea;  Curăţirea pajiştilor;  Combaterea vegetaţiei lemnoase;  Aplicarea îngrăşămintelor. 4. Metode de folosire raţională a pajiştilor:  Folosirea prin păşunat;  Folosirea prin cosit;  Folosirea mixtă.  Depozitarea şi conservarea plantelor furajere. 5. Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp. CULTURA PLANTELOR HORTICOLE 1. Pregătirea terenului şi înfiinţarea culturilor legumicole pentru:  Cultura plantelor legumicole în câmp;  Cultura plantelor legumicole protejat şi forţat ;  Producerea răsadului de plante legumicole. 2. Îngrijirea culturilor legumicole:  Lucrări cu caracter general aplicat plantelor legumicole;  Lucrări speciale aplicate plantelor legumicole;  Lucrări specifice culturilor forţate şi protejate de legume. 3. Recoltarea produselor legumicole 4. Pregătirea terenului şi înfiinţarea plantaţiilor viticole:  Sisteme de cultură a viţei de vie;  Lucrări de pregătire a terenului, desfundatul, fertilizarea de bază, corecţia reacţiei solului, dezinfecţia solului;  Pichetarea terenului pentru plantaţiile viticole;  Înfiinţarea plantaţiilor viticole: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor viticol în vederea plantării. 5. Întreţinerea plantaţiilor roditoare de viţă de vie:  Sisteme de tăiere şi forme de conducere la viţa de vie  Agrotehnica plantaţiilor roditoare de viţă de vie: lucrările solului, fertilizarea plantaţiilor, protecţia fitosanitară şi împotriva accidentelor climatice şi irigarea plantaţiilor viticole. 6. Sisteme de cultură ale pomilor fructiferi 7. Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării plantaţiilor pomicole: defrişarea vegetaţiei, desfundatul, fertilizarea de bază, corecţia reacţiei solului, dezinfecţia solului; 8. Înfiinţarea plantaţiilor pomilor fructiferi: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor pomicol în vederea plantării, plantarea propriu-zisă. 9. Întreţinerea plantaţiilor roditoare de pomi fructiferi:  Tehnica tăierilor de fructificare şi întreţinere a coroanei pomilor fructiferi;  Agrotehnica plantaţiilor roditoare de pomi fructiferi: lucrările solului, fertilizarea plantaţiilor, protecţia fitosanitară şi împotriva accidentelor climatice şi irigarea plantaţiilor viticole. 10. Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor din horticultură. Bibliografie: 1. Bilteanu Gh., Fitotehnie Ed. Ceres, Bucureşti, 2001, 2. Budoi Gh., Penescu A. Agrotehnica Ed. Ceres, Bucureşti, 1996 3. Ciarnau Rodica şi colab. Ecologie si protecţia mediului, Manual pentru clasa a X-a Ed. Economica Preuniversitaria, Bucureşti, 2004 4. Dragoş Toma Maşini si instalaţii agricole EDP, Bucureşti, 1981, 5. Lixandru Gh., Caramete C. şi colab. 6. Motca Gh., Oancea I., Geamanul L. 7. Munteanu I., Axinte M., Roman Gh. V. Agrochimie EDP, Bucureşti, 1990 Pajiştile României Ed. Tehn., Bucureşti, 1994 Fitotehnie EDP, Bucureşti, 1995 8. Oanea Nicolae Pedologie generală Ed. PACO, Bucureşti, 2001 9. Popescu V. Legumicultura Ed. Ceres, Bucureşti, 1996 10. Popescu V., Atanasiu N. ,Legumicultura Ed. Ceres, Bucureşti, 2001 11. Popescu M. si colab. Pomicultura EDP, Bucureşti, 1992 12. Scripnic V., Babiciu P. Maşini agricole Ed. Ceres, Bucureşti, 1979 13. Scrioşteanu C., Untarescu Gh. Agropedologie, Manual pentru clasa a XI-a Editura Gimnasium, Bucureşti, 2001 14. Ţârdea C., Dejeu L. Viticultura EDP, Bucureşti, 1995 15. Tita Iulia , Stan Mariana Cultura plantelor horticole Manual pentru clasele XI-XII-a Editura Gimnasium, Bucureşti, 2002 Autori: 1. Dascălu Marea - prof. ing., grd. I. dr., Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci 2. Micli Angela – profesor gr. I, drd., Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt 3. Dodocioiu Angela – prof. gr. I, Grup Şcolar Agricol Malu Mare, Dolj Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 /11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti – 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului intructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Agropedologie  Tehnici de determinare a însuşirilor fizice şi chimice ale solului.  Profile de soluri pentru diferite tipuri de soluri.  Tehnici de determinare a indicilor de calitate ai seminţelor.  Proba şi reglajele semănătorilor. 2. Cultura plantelor de câmp  Tehnologia de cultivare la cereale (grâu, orz, ovăz, porumb).  Tehnologia de cultivare la leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole, soia).  Tehnologia de cultivare la plante oleaginoase (floarea-soarelui,in pentru ulei).  Tehnologia de cultivare la plante textile (in pentru fibre, cânepa).  Tehnologia de cultivare la plante rădăcinoase şi tuberculifere (sfecla pentru zahăr, cartof).  Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp. 3. Cultura plantelor horticole  Producerea răsadurilor de legume şi flori.  Pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturilor legumicole şi floricole în câmp.  Înfiinţarea şi întreţinerea culturilor legumicole şi floricole în câmp.  Producerea materialului săditor pomicol şi viticol.  Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor pomicole şi viticole pe rod.  Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor din horticultură. 4. Agregate şi instalaţii pentru agricultură  Lucrări de pregătire şi utilizare a agregatelor pentru arat, pregătirea terenului, fertilizat, semănat, lucrări de îngrijit culturile şi recoltat.  Tehnica utilizării instalaţiilor de ventilaţie, încălzire şi evacuare a dejecţiilor din adăposturile de animale.  Norme de protecţia muncii în exploatarea utilajelor şi maşinilor agricole. Bibliografie: 1. Budoi Gh., Agrotehnica, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole Ed.Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992 2. Georgescu M., şi colab. Horticultură şi viticultură, Manual clasa a XII - a Ed. Ceres, Bucureşti, 1989 3. Lobodan E. şi colab. 4. Popescu V., Petrescu M., 5. Popescu M., Popescu V., 6. Scrioşteanu C., Untărescu Gh., 7. Scrioşteanu C. şi colab. 8. Şelaru E., Petrescu M., 1980, Horticultură şi viticultură, Manual clasa a XI -a 1993, Legumicultură, Manual cl. a X-XI-a 1992, Fitotehnie, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole 2001, Agropedologie, Manual clasa a XI-a Pregătire de bază în agricultură - Manual instruire practică pentru şcoala profesională 1993, Floricultură, Manual clasa a XI-XII-a Ed. Ceres, Bucureşti Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti Ed. Tehnica Agricolă, Bucureşti Ed. Gimnasium, Bucureşti Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2003 Ed. Tehnica agricolă, Bucureşti 9. Tiţa I., Stan M., 2002, Cultura plantelor horticole, Manual clasa a XI-XII-a Ed.Gimnasium, Bucureşti 10. Vergheş Vasile, Pătraşcu N., Popescu C. 1992, Îndrumător de lucrări practice - Manual pentru grupurile şcolare agricole, meseria mecanic agricol, clasa a XI-XII-a Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti AUTORI: 1. Dascălu Marea - prof. ing. dr., Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci 2. Micli Angela – profesor gr. I, drd., Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt 3. Dodocioiu Angela – prof. gr. I, Grup Şcolar Agricol Malu Mare, Dolj Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂ PROFESORI - Bucureşti – 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul ştiinţei şi informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice,formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv - educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 *** Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 *** Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Bucureşti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 *** Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 *** Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Alimentaţia şi sănătatea  alimentele şi componentele chimice ale acestora: noţiunea de aliment; compoziţia chimică a alimentelor (protidele, lipidele, glucidele, vitaminele, substanţele minerale, apa, alcaloizii, pigmenţii, uleiurile eterice, enzimele); valoare calorică; valoare nutritivă (VN 10 );  digestie, absorbţie şi metabolism: alimentaţia normală, dezechilibre alimentare;  alimentaţia dietetică: diete, regimuri dietetice. 2. Materii prime şi auxiliare folosite în producţia culinară şi cofetărie-patiserie  grupele de alimente: cereale şi produse cerealiere, legume, fructe, carne şi produse din carne, peşte, lapte şi produse lactate, ouă, zahăr, grăsimi alimentare (clasificare; compoziţie chimică; valoare nutritivă, avantaje şi dezavantaje nutriţionale; condiţii de calitate; condiţii de păstrare);  materii auxiliare: condimente, stimulente, afânători, aditivi alimentari (clasificare şi rol). 3. Prelucrarea alimentelor  metode de prelucrare primară şi termică a alimentelor;  influenţa prelucrărilor asupra valorii nutritive.  bazele microbiologice ale păstrării şi conservării produselor alimentare; metode bazate pe: principiul biozei, principiul anabiozei, principiul cenobiozei, principiul abiozei. 4. Activitatea de producţie  semipreparate: sosuri, aspicuri, esenţe, umpluturi;  grupe de preparate: salate, gustări şi antreuri, garnituri, preparate culinare lichide, preparate de bază din meniu (din legume, din carne de măcelărie, pasăre, peşte, subproduse şi legume, din carne tocată), fripturi, dulciuri de bucătărie, produse de patiserie (din aluat fraged, opărit, dospit, franţuzesc şi din foi de plăcintă), prăjituri, torturi;  caracterizarea grupelor;  rol în alimentaţie;  clasificare şi sortiment;  tehnologii generale;  condiţii de calitate;  transformări în timpul prelucrărilor. 5. Igiena în activitatea de producţie  igienizare: tipuri, echipamente, materiale, mod de realizare;  dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare: materiale şi echipamente, mod de realizare. 6. Igiena circuitului alimentelor şi deşeurilor  microflora alimentelor, tipuri de microfloră, surse de contaminare, microflora utilă, microflora ca factor de risc (TIA, boli infecţioase);  procese biochimice generate de enzime microbiene;  igiena la păstrarea şi depozitarea alimentelor;  igiena desfacerii produselor;  evacuarea deşeurilor şi protecţia mediului. 7. Tipuri de unităţi de producţie culinară şi cofetărie-patiserie  clasificare;  caracteristici;  dotare cu echipamente. 8. Organizarea muncii în unităţile de producţie  funcţii şi ierarhie profesională;  principii ergonomice;  formaţii de lucru. 9. Organizarea spaţiilor de producţie  bucătăria caldă, bucătăria rece;  laboratorul de cofetărie;  laboratorul de patiserie;  secţii de prelucrare primară;  spaţii anexe;  depozite, magazii;  circuitul alimentelor. 10. Tipuri de unităţi de servire  restaurant;  bar;  unităţi cu servire rapidă;  cofetărie;  patiserie. 11. Organizarea muncii în unităţile de servire  funcţii şi ierarhie profesională;  principii de ergonomie;  brigada de servire. 12. Oferta de produse, politici comerciale  meniul;  criterii pentru întocmirea meniurilor;  tipuri de liste de meniuri;  tehnici de stabilire a preţurilor în unităţile de alimentaţie;  preparate specifice altor popoare. 13. Activitatea de servire  organizarea servirii clienţilor: dotarea unităţilor cu inventar de lucru şi servire; pregătirea unităţii pentru primirea consumatorilor; reguli de etică privind servirea consumatorilor;  reguli de tehnica servirii şi sisteme privind tehnica servirii consumatorilor; debarasarea;  organizarea muncii în baruri, grupele de băuturi şi tehnologia preparării băuturilor în amestec;  particularităţi în organizarea şi efectuarea serviciilor în camerele hotelului, la bordul avioanelor, pe vasele fluviale şi maritime, în colectivităţi (spitale, cantine). Bibliografie: 1. Banu, C., Preda, N., Produsele alimentare şi inocuitatea lor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982 2. Banu, C., şi colectiv Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000 3. Brumar C. colab. Tehnologia culinară, manual cls. IX, E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1997, 2000, 2006 4. Brumar C. colab. Tehnologia Culinară cls. X-XII E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003, 2006 5. Costin, G.M., Segal, R., Alimente pentru nutriţie specială, Editura Academica, Bucureşti, 2001 6. Dan, V., Microbiologia alimentelor, Editura Alma, Galaţi, 2001 7. Dobrescu, E. şi colectiv Tehnica servirii consumatorilor, E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1999, 2006 8. Dincă, Cristian şi colab. Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC E.D.P. R.A., Bucureşti, 2006/ 2007/2008 9. Florea, C., Îndrumar pentru unităţile de alimentaţie publică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988 10. Florea, C., ş.a., Bucătăria internaţională, Editura Ceres, Bucureşti, 1998 11. Lungu, C., Nutriţie umană şi toxicologia produselor alimentare, Editura EvriKa, Brăila, 1999 12. Mihăilescu, A., şi colectiv Tehnologia produselor de cofetărie şi patiserie, manual cls. X-XII, E.D.P., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003 13. Mincu, I., Segal, B., 14. Negrea, I., Bucşa F., Orientări actuale în nutriţie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989 Bucătăria românească, Editura Nera, Bucureşti, 1997 15. Nicolescu, R., Tehnologia restaurantelor, Editura Inter-Rebs, Bucureşti, 1998 16. Olaru, M., ş.a., Studiul calităţii produselor şi serviciilor, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000 17. Poll, N., Şerban, A. Noţiuni fundamentale de igienă Editura Coresi, Bucureşti, 2003 18. Segal, B. şi colectiv, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, Editura Ceres, Bucureşti, 1983 19. Stavrositu, S. Tehnica servirii consumatorilor, manual pentru clasele XI, XII E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003 *** Reţetare tip de preparate culinare şi de produse de cofetărie-patiserie, O.M.T. nr.61/1999. AUTORI: COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj CHIOSA ION - prof. grd. I – ISJ Caraş-Severin POPA SORIN - prof. grd. I – Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii Vâlcea Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:  cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;  utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;  capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;  capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ;  capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;  demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.  Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;  Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;  Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;  Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;  Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;  Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;  Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;  Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;  Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:  cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;  cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;  capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;  capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;  capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;  capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;  capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1. *** Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucureşti: ProGnosis, 2001 2. *** Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 3. *** Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 4. *** Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională 5. Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004 6. Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 7. Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 8. Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 9. Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 10. Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 11. Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi Editura Polirom, Iaşi, 2000 12. Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 13. Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 14. Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990. 15. Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 16. Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 17. Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 18. Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Generalităţi privind activitatea de producţie culinară şi de cofetărie - patiserie, obiective şi funcţii. 2. Tipuri de unităţi de producţie şi pentru servire: caracteristici, criterii de clasificare, organizarea spaţiilor de producţie şi pentru servire, funcţii şi ierarhii profesionale, formaţia de lucru/brigada de servire, principii de ergonomie. 3. Echipamente tehnologice: mobilierul, utilajele, ustensilele şi vasele utilizate în secţiile de producţie culinară şi de cofetărie-patiserie. Normele de sănătatea şi securitatea în muncă şi de prevenirea şi stingerea incendiilor. 4. Materii prime şi auxiliare utilizate la realizarea preparatelor culinare şi produselor de cofetărie- patiserie: structură (caracteristici; recepţia calitativă şi cantitativă, compoziţie chimică, condiţii de calitate, transformări fizico-chimice în timpul prelucrării). 5. Noţiuni de bază despre alimente: noţiunea de aliment, clasificare, compoziţie chimică, valoare nutritivă. 6. Caracteristicile şi tehnologia obţinerii semipreparatelor de bucătărie şi cofetărie. 7. Preparate servite la micul dejun: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate. 8. Preparate lichide: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate. 9. Preparate din carne şi legume (de măcelărie, de pasăre, peşte, carne tocată, subproduse, vânat): caracteristici, tehnologii generale şi specifice, condiţii de calitate. 10. Dulciuri de bucătărie: caracteristici, tehnologii generale, specifice, loc în meniu, condiţii de calitate. 11. Produse de patiserie din aluat opărit, dospit, aluat fraged, foietaj: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate. 12. Tehnologia preparării prăjiturilor din foi doboş, ruladă, Alcazar, Richard, prăjiturilor pe bază de blat, prăjiturilor pe bază de coji indiene, torturilor: caracteristici, tehnologii generale, specifice, condiţii de calitate. 13. Măsuri specifice de promovare a producţiei de preparate culinare şi patiserie-cofetărie: publicitate şi reclamă, calitate, decor, prezentare. 14. Norme de protecţia consumatorului în unităţile de alimentaţie publică. 15. Calităţile personalului pregătit pentru meseria de ospătar; atribuţiile generale şi specifice. 16. Dotarea cu utilaje, ustensile, vase, mobilier şi obiecte de inventar specifice procesului de servire a spaţiilor de producţie şi de servire: clasificare, caracteristici, modul de întrebuinţare la transport, servire şi debarasare. Normele de sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI şi norme de igienă a spaţiilor şi echipamentelor individuale şi tehnologice. 17. Pregătirea sălii de servire, lucrări de întreţinere, curăţenie, efectuarea mise-en-place-ului; aşteptarea consumatorilor. Reguli de protocol. 18. Scenariul activităţilor specifice de servire: primirea clienţilor, prezentarea preparatelor şi băuturilor, primirea comenzii şi transmiterea ei la secţii; aducerea preparatelor şi băuturilor de la secţii, despărţirea de consumator (întocmirea şi prezentarea notei de plată, încasarea valorii meniurilor consumate, despărţirea de consumator). 19. Forme şi sisteme de servire: sistemul direct (englez) şi indirect (francez); alte sisteme de servire. 20. Debarasarea meselor. 21. Tehnica servirii preparatelor: gustări, produse de panificaţie, antreuri, preparate lichide, preparate din peşte, preparate cu sos, fripturi, garnituri, salate, deserturi. 22. Tehnica servirii băuturilor: clasificarea băuturilor şi asocierea lor cu preparatele, tehnici de servire, dotarea barului, tehnica obţinerii amestecurilor de băuturi. 23. Organizarea şi servirea diferitelor tipuri de mese: micul dejun, dejun, cină. 24. Organizarea şi servirea meselor festive: particularităţile organizării şi servirii preparatelor şi băuturilor, servirea meselor pentru banchet, recepţii fără scaune, cockteiluri, revelion. Bibliografie: Banu, C., Preda, N., Produsele alimentare şi inocuitatea lor, Brumar C. colab. Tehnologia culinară, manual cls. IX, Brumar C. colab. Tehnologia Culinară cls. X- XII Editura Tehnică, Bucureşti,1982 E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1997, 2000, 2003, 2006 E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003, 2006 Dincă, Cristian şi colab. Dobrescu, E. şi colaboratori Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC Tehnica servirii consumatorilor E.D.P. R.A., Bucureşti, 2006/ 2007/2008 Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1999, 2006 Florea, C., Îndrumar pentru unităţile de alimentaţie publică, Editura Tehnică, Bucureşti,1988 Florea, C., Bucşa, F., Paraschiv, V., Bucătărie internaţională, Editura Ceres, Bucureşti, 1998 Mincu, I., Segal, B., Orientări actuale în nutriţie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989 Negrea, I., Bucşa, F., Bucătăria românească, Editura Nera, Bucureşti, 1997 Nicolescu, R., Tehnologia restaurantelor, Editura Inter - Rebs, Bucureşti,1998 Nicolescu, R., Mladin, D., Ghidul barmanului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985 Nicolescu, R., şi colectiv, Somelierul profesia viitorului, Editura Inter – Rebs, Bucureşti, 1999 Stavrositu, S., Practica serviciilor in restaurante şi baruri, Stavrositu, S., Tehnica servirii consumatorilor - manual pentru clasele XI-XII, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994 Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, oricare din ediţiile1999, 2000, 2003 Segal, B, şi colectiv, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, Editura Ceres, Bucureşti,1983 xxx Manuale de tehnologie culinară şi de cofetărie-patiserie pentru liceu şi şcoli profesionale, ultimele ediţii. AUTORI : ► COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj ► CHIOSA ION - prof. grd. I – ISJ Caraş-Severin ► POPA SORIN - prof. grd. I – Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii, Vâlcea Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU ARTĂ TEATRALĂ - ARTA ACTORULUI - Bucureşti - 2010 NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă urmăreşte să înlesnească pătrunderea în teoria modernă a artei actorului, pentru a da posibilitatea profesorilor din învăţământul preuniversitar să-şi structureze cunoştinţele şi activitatea didactică în aşa fel încât să poată urmări, în mod coerent, un traseu unitar. Finalitatea studiului artei actorului este complexă deoarece : - aduce o contribuţie importantă la formarea personalităţii tinerilor elevi; - dezvoltă creativitatea; - sociabilizează; - pune în lumină virtualităţi latente, etc. In acest scop e foarte important ca Arta Actorului să nu fie privită în chip “tradiţionalist” sau “meşteşugăresc”, ca mimare sau ilustrare a unui text sau ca un sistem mai închegat sau mai puţin închegat de “tehnici”. În toate marile şcoli de teatru contemporane, arta actorului deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire şi autocunoaştere, de cunoaştere şi interrelaţionare umană. În cartea sa “O poetică a artei actorului”, profesorul Ion Cojar spune: “Formarea e un delicat proces de recuperare a totalităţii umane, a întregului potenţial individual, un complex formator de noi deprinderi, specifice unei activităţi de performanţă spirituală şi psiho-fizică, de depăşire a limitelor omului comun. Clasa de arta actorului e un atelier de experimentare şi de recuperare a celor cinci simţuri, a tuturor tipurilor de memorie şi imaginaţie, precum şi a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă, nu doar superficial simbolică şi mimată a informaţiilor senzoriale obţinute prin raportarea corectă, onestă, la obiectele statice şi subiectele dinamice, vii, precum şi la evenimentele din mediul înconjurător, în relaţia permanentă cu dinamica situaţiilor şi prin respectarea strictă a temelor şi a regulilor stabilite, până la însuşirea mecanismului specific al creativităţii actorului, acela de a transforma convenţia (tema propusă) în realitate psihică procesual obiectivă care determină în mod natural, organic şi comportamentele adecvate” (Ion Cojar – „O poetică a artei actorului” Ed. Unitext, 1996). Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artistic care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte – curriculum diferenţiat din învăţământul preuniversitar. La elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică. Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe: a) probă practică (conform anexei la Metodologie); b) probă scrisă. Prezenta programă urmăreşte: -consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de arta actorului; -actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei viitorului actor sau viitorului consumator de artă; -corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum-ul naţional în vigoare; -aplicarea didacticii specialităţii în activitatea la clasă, ţinând cont de ciclurile curriculare, dar şi de nivelul aptitudinilor specifice artei actorului ale elevilor din şcolile şi liceele de specialitate; -dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare; -valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei; -dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării. Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor actor, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul de arta actorului va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic. Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC În procesul de predare- învăţare- evaluare cadrul didactic trebuie să: -cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului şcolar , să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice; - utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/ elevului în lecţia de arta actorului; - opereze cu analogii stilistice şi creative intre arte, în perspectivă interdisciplinară , ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic; - deţină capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi; - utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient; - posede o gândire critică privitoare la creaţiile dramatugiei, având o atitudine reflexivă asupra acestora, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch. - aibă capacitatea de a comunica cu clasa /elevul - posede capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi n aţională. Artă teatrală - Arta actorului Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată Posturi/catedre din şcoli şi licee de artă  Istoria teatrului românesc şi a teatrului universal  Atelierul de arta actorului  Didactica specialităţii ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL 1. Etape în evoluţia tragediei antice greceşti: Eschil ( Orestia ), Sofocle ( Antigona ) şi Euripide ( Medeea ). 2. Modalităţi de realizare dramatică în teatrul medieval european: valoarea de generalizare a metaforei şi parabolei în mistere şi miracole . 3. Aspecte comune şi particularităţi în teatrul renascentist: commedia dell’arte şi afirmarea actorului profesionist (Andrea Perrucci: Despre arta reprezenta/iei dinainte gândite şi despre improviza/ie ); spectacolul religios, spectacolul popular şi spectacolul de curte în „secolul de aur“ spaniol (Lope de Vega: Câinele grădinarului ). 4. Teatrul elisabetan şi „cazul“ Shakespeare: apariţia profesioniştilor în teatru (actori, manageri, dramaturgi); arhitectura spaţiului de joc; direcţii noi de expresie teatrală prin dramaturgia lui Shakespeare – tragedie, comedie, piese istorice ( Hamlet , Visul unei nop/i de vară , Richard al III-lea ) . 5. Rolul clasicismului francez în dezvoltarea teatrului. Respectarea normelor în construcţia dramatică: Racine ( Fedra ), Corneille ( Cidul ); revoluţionarea genului comic: Molière ( Avarul ). 6. Secolul luminilor. Drama burgheză (Diderot: Nepotul lui Rameau ), comedia sentimentală (Mariveaux: Jocul dragostei şi al întâmplării ) şi implicarea socială a teatrului (Beaumarchais: Bărbierul din Sevilla ). 7. Evoluţie şi tradiţie în teatrul italian: controversa Gozzi ( Regele cerb ) şi Goldoni ( Slugă la doi stăpâni ). Teatrul german între politic, social şi etic: Goethe ( Faust ). 8. Refuzul normelor, elogiul fanteziei şi alianţa natură-adevăr în teatrul romantic englez (Shelley: Familia Cenci ), francez (Hugo: Hernani ) şi rus (Puşkin: Boris Godunov ). 9. Teatrul rusesc şi contribuţia lui la evoluţia artei scenice: de la Gogol ( Revizorul ) la Cehov ( Pescăruşul ) şi de la Cehov ( Livada de vişini ) la Gorki ( Azilul de noapte ). 10. De la romantism la realism, de la adevăr psihologic la expresionism: problema libertăţii individuale şi a căutării vocaţiei la Ibsen ( Nora ) şi Strindberg ( Domnişoara Iulia ). 11. Repere majore în teatrul de expresie anglo-saxonă al secolului XX: critica socială de la George Bernard Shaw ( Pygmalion ) la „furioşii“ englezi (John Osborne: Priveşte înapoi cu mânie ); teatrul american de la tragedia modernă (Eugene O’Neill: Din jale se întrupează Electra ) la drama omului în societatea contemporană la Arthur Miller ( Vrăjitoarele din Salem ) şi Tennessee Williams ( Un tramvai numit dorin/ă ). 12. Poetici ale teatrului contemporan: teatrul epic şi noua tehnică de interpretare la Bertolt Brecht ( Micul Organon ); revalorificarea moştenirii lui Shakespeare şi poetica spaţiului gol la Peter Brook ( Spa/iul gol ); teatrul ca „întâlnire magică“ între actor şi spectator la Jerzy Grotovski ( Spre un teatru sărac ). 13. Direcţii novatoare în teatrul modern şi postmodern: de la „măştile“ lui Pirandello ( Şase personaje în căutarea unui autor ) şi teatrul absurdului (Eugene Ionesco: Rinocerii ) până la falimentul umanităţii în dramaturgia lui Beckett ( Aşteptându-l pe Godot ) şi intertextualismul postmodern la Heiner Müller ( Hamletmachine ). 14. Arta spectacolului în epoca postmodernă: implicare socială, cercetare, educaţie, interdisciplinaritate, noi tendinţe în opera unor creatori reprezentativi: Augusto Boal (teatrul comunitar), Pina Bausch (teatru dans), Ariane Mnouckhine (Cirque du Soleil), Robert Wilson (teatru-imagine), Robert Lepage (teatrul multimedia). [sursa de informare pentru acest subiect: internet] ISTORIA TEATRULUI ROMÂNESC 1. Manifestări cu caracter de spectacol în spaţiul cultural românesc (obiceiuri populare legate de etapele importante din viaţa omului şi a comunităţii, în care sunt prezente elemente de spectacol). 2. Rolul teatrului în constituirea statului român modern (programul „Daciei literare“) şi primele spectacole în limba română pe teritoriul celor trei principate. 3. Primele şcoli de teatru: Scoala Filarmonică şi Conservatorul Filarmonic- Dramatic (membrii fondatori, profesori, programme, spectacole, elevi). 4. Direcţii şi reprezentanţi ai şcolii româneşti de actorie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Matei Millo, Mihail Pascaly, Grigore Manolescu, Frosa Vlasto etc. 5. Vasile Alecsandri şi rolul său în constituirea unei dramaturgii naţionale. 6. Drama istorică românească: teme şi eroi reprezentativi la Alecsandri, Haşdeu, Davilla, Delavrancea. 7. Comedia – de la primii dramaturgi la momentul Caragiale. 8. I.L. Caragiale – modalităţi şi procedee comice în „O scrisoare pierdută“, „O noapte furtunoasă“, „D’ale carnavalului“. 9. Modernitatea lui Caragiale – din perspectiva operei dramatice dar şi a lucrărilor sale teoretice. 10. Diversificarea genului comic în primele decenii ale secolului XX: Tudor Muşatescu, G. Ciprian, Al. Kiritzescu. 11. Teatrul lui Mihail Sebastian – între comedia lirică şi pragmatismul societăţii interbelice. 12. Eroi exponenţiali în dramaturgia lui Camil Petrescu („Ultima oră“, Jocul ielelor“, „Suflete tari“). 13. Dimensiunea filosofico-poetică a pieselor lui Lucian Blaga („Meşterul Manole”, „Anton Pann“ etc.) 14. Teatrul ca parabolă a existenţei umane – de la D.R. Popescu la Marin Sorescu. 15. „Comedia umană“ în teatrul post-belic: de la Teodor Mazilu („Proştii sub clar de lună“) la Matei Vişniec („Angajare de clovn“). 16. Direcţii în dramaturgia românească de după 1990 – teme, stiluri, proiecte reprezentative. ATELIERUL DE ARTA ACTORULUI TEME: I. Jocurile teatrale - Sistemul de învăţământ bazat pe Jocuri teatrale dezvoltă gândirea, capacitatea de structurare a strategiilor de rezolvare a problemelor, stimulează intuiţia, încurajează descoperirea proprie, dezvoltă comportamentul organic (primul pas şi cel mai important al dezvoltării artistice), dezvoltă toate abilităţile psiho-fizice necesare relaţionării cu mediul înconjurător şi cu partenerii de joc (toate aceste capacităţi fiind apoi translate inconştient, deci fără efort, în viaţa cotidiană). - Diferenţa dintre Joc şi joacă (jocul din curtea şcolii, jocul de cabană, etc.) – Jocul are reguli proprii, pe care copilul le respectă de bunăvoie. („Gândirea înaintează, prin joc, de la cunoscut la necunoscut, de la previzibil la imprevizibil, de la sigur la problematic, de la nimereală la strategie, jocul nu se asociază facilului şi neseriosului, ci creaţiei şi sensibilităţii” – Solomon Marcus, Artă şi ştiinţă , Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, pag. 74, 75, 76). - Caracteristicile jocului – vezi Viola Spolin, Improvizaţie pentru teatru (Unatc Press, 2008), capitolul „Experienţă creatoare” (p. 49-66) - Importanţa lucrului în grup (de la jocurile de grup şi la cele individuale) – teatrul este o artă colectivă (vezi Stanislavski şi Viola Spolin). - descoperirea instrumentelor de lucru prin intermediul Jocurilor teatrale (Punctul de concentrare – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 70) - arta actorului ca rezolvare de probleme (de la punctul de atenţie la PDC şi de aici la problema de rezolvat prin acţiune – vezi Viola Spolin, op.cit., p. 68). - evoluţia de la Jocul teatral la exerciţiul de improvizaţie, complex, conţinând parametrii Situa/iei scenice : Unde, Cine, Ce, Cu ce scop. II. Exerciţiile de improvizaţie creează deprinderea ca, utilizând PDC-ul, acţionând pentru rezolvarea problemei, comportamentul elevului să fie organic (nealerat de situaţia convenţională în care se lucrează, de condiţia specifică disciplinei: grupul de lucru poate fi uneori divizat – o parte acţionează, cealaltă priveşte, rămânând partener egal în experienţa comună.) - ambele grupuri vor analiza obiectiv experienţa comună (vezi Evaluare – Viola Spolin, op. cit., p. 74, vezi Etichete şi/sau Concepte – p. 83, Evitarea Cum-ului – p. 84) - etapizarea exerciţiilor de improvizaţie se va face de la simplu la complex, această metodă de învăţare prin joc având ca obiectiv obţinerea manifestării organice a individului, fapt pentru care este în mod necesar o metodă cumulativă, de rezolvare de probleme şi descoperire personală: exerciţii pentru simţuri, exerciţii în care se introduc parametrii situaţiei scenice – Unde, Cine, Ce şi apoi, cel mai important, cel care motivează acţiunea scenică şi defineşte Cine-le – Cu ce scop? În această perioadă, a studiului preuniversitar cu specific teatral, Cine-le va fi întotdeauna persoana, pe principiul stanislavskian „Eu în situaţia dată”: „Eu sunt, în limbajul nostru arată faptul că m-am situat în centrul condiţiilor născocite, că simt că mă găsesc în mijlocul lor, că exist în mijlocul vieţii închipuite, în lumea lucrurilor imaginate şi încep să acţionez în propriul meu nume, pe riscul meu şi cum îmi porunceşte conştiinţa.” Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi , p. 82. Dacă, în timpul studiului persoana devine personaj acesta este un lucru firesc, datorat specificului exerciţiilor, dar obţinerea Personajului nu va fi în nici un caz un scop în sine. Omul-rol va fi întotdeauna egal cu omul-artist, în infinitatea de combinaţii posibile ale circumstanţelor situaţiilor scenice şi ale temelor date. Pentru cursurile cu elevii claselor I-VIII, vezi Viola Spolin, UNATC Press, 2008, capitolul „Copiii şi teatrul” (cu subcapitolele „Înţelegerea copilului” – p. 321, „Principii fundamentale pentru copilul-actor” – p. 334, „Atelier pentru copii de 6-8 ani” – p. 344). III. Abordarea textului Evoluţia de la textul improvizat în cadrul exerciţiilor de grup sau individuale care presupun existenţa elevului în circumstanţele alese sau date ale situaţiei scenice la textul dat (replici scrise de către profesor sau colegi, utile în anumite exerciţii) şi apoi la textul scris. Gradul de dificultate al textelor abordate va creşte treptat, în funcţie de dezvoltarea organică individuală şi a grupului. Etapele utilizării textului scris sau ale textului de autor vor fi următoarele: - fabule, poezii, povestiri al căror text poate fi împărţit întregului grup (rezultatul nu trebuie să fie „spunerea” unui text, ci jucarea unei situaţii posibile). - texte de autor din literatura pentru copii şi tineret (în funcţie de vârsta fiecărui grup de lucru). Criteriile de evaluare a situaţiilor create vor fi guvernate de principiile enunţate de Jerzy Grotowski – „Cred sau nu cred” şi „Înţeleg sau nu înţeleg”. Dacă abordează texte din dramaturgia românească sau universală, profesorul de arta actorului va ţine cont de un criteriu esenţial: gradul de dificultate al acestora nu trebuie să depăşescă capacitatea de înţelegere şi rezolvare a problemelor de către elevi. (Altfel, exerciţiul de arta actorului va deveni un exerciţiu de regie. Pe de altă parte însă, elevii pot fi împărţiţi pe grupuri de lucru de maxim 5 persoane, care să realizeze un proiect: să scrie un text, cuprinzând o înşiruire de situaţii scenice legate de un subiect coerent, să se distribuie ei înşişi şi să-l joace. Rezultatul trebuie să fie un exerciţiu de maxim 20 de minute). Elevii liceelor de specialitate trebuie să dobândească, de asemenea, capacitatea de a susţine un recital (de minim 15 minute) cuprinzând fabule, poezii, povestiri şi un monolog. Textele vor fi alese pe criterii de inteligibilitate şi eficienţă (personală) a mesajului şi vor fi lucrate conform aceloraşi principii ale dezvoltării organice: - Eu în situaţia dată - Coerenţa gândurilor elevului-actor în funcţie de datele situaţiei scenice (Ce spun? Cui mă adresez? Cu ce scop?) IV. Alcătuirea unui antrenament colectiv Fiecare profesor va formula, în funcţie de necesităţile grupului, un antrenament cuprinzând exerciţii specifice pentru expresivitatea corporală şi verbală. Desigur, jocurile teatrale exersează expresivitatea, iar rostirea corectă este consecinţa nemijlocită a unei gândiri juste; totuşi, exerciţiile tehnice au rol ordonator şi sprijină dezvoltarea organică şi creativă a individului şi a grupului. (vezi K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi , „Destinderea muşchilor” – p. 132, „Dezvoltarea expresivităţii trupului” – p. 400, „Plastica” – p. 410, „Dicţiunea şi canto” – p. 428, „Vorbirea pe scenă” – p. 450). DIDACTICA SPECIALITĂŢII ARTA ACTORULUI 1. Procesul de învă/ământ ca rela/ie între predare-învă/are-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învă/ământ: - specificul atelierului de arta actorului – experimentarea practică, lucrul în grup, importanţa procesului (succesul e rezultatul procesului şi este, mai ales la acest nivel, secundar); relaţia de împreună experimentare între profesor şi elevi; specificul învăţării artei actorului: descoperirea personală. (vezi Viola Spolin – op. cit., capitolul I „Cele şapte aspecte ale spontaneităţii”, p. 49) - dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor personale (memorie, concentrare, promptitudine, ritm, coordonare, etc.) şi formarea unor deprinderi legate de tehnicile teatrului (tehnicile teatrului sunt tehnicile comunicării – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 61); - exersarea relaţiei cu publicul încă de la primele ateliere de arta actorului (publicul este partener de lucru, participant la experienţa comună); - crearea atmosferei creatoare şi a premiselor performanţei; - etapele desfăşurării unui atelier (antrenament, jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie non-verbale şi verbale); - organizarea şi îndrumarea studiului colectiv şi individual, pe un parcurs cumulativ, de la simplu la complex (fără a sări etape, pentru a nu periclita dezvoltarea organică). 2. Proiectarea atelierului de arta actorului-demers de organizare anticipată a activită/ii didactice: a. cunoaşterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia. b. proiectarea atelierului prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru (realizarea unui model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente). c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a atelierului. Ordinea problemelor de studiat este stabilită de fiecare profesor în parte în funcţie de necesităţile grupului, dar se va ţine cont de parcursul propus de Stanislavski şi concretizat de metoda Violei Spolin, exerciţiile fiind, de asemenea, adaptate vârstei elevilor : Orientare, Senzorialitate conştientă, Relaţie fizică, Relaţie verbală (toate conduse de principiul Adevărului). d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev. 3. Metode şi mijloace didactice specifice: - Jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie, repertoriul personal; - Metodologia specifică atelierului de arta actorului (vezi Viola Spolin, op. cit., p. 66) Rezolvarea de probleme, Indicaţia pe parcurs, Echipele şi prezentarea problemei, Evaluarea, Cadrul fizic al studioului de arta actorului (p. 80), Principii şi Puncte de reper (p. 85). - vizionarea de spectacole – modalitate de formare a capacitatăţii de selectare a valorilor artistice (a gustului artistic) şi, implicit, modalitate de structurare a personalităţii elevului; - corelarea studiului artei actorului cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, muzică, educaţie plastică, educaţie vizuală, design, scenografie, arta costumului, etc.). BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE 1. Artaud, Antonin: Manifestele teatrului cruzimii; în „Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. XX” (vol. II), Ed. Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, 1973 2. Artaud, Antonin: Teatrul şi dublul său , Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 1997 3. Badian Suzana, Arta mişcării scenice, EDP, Bucureşti, 1970 4. Băleanu, Andrei, Actorul în căutarea personajului, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971 5. Barba, Eugenio: O canoe pe hârtie, tratat de antropologie teatrală , Ed. Unitext, traducerea Liliana Alexandrescu, Bucureşti, 2003 6. Berlogea, Ileana, Istoria teatrului universal, EDP, 1981,1982 7. Berlogea, Ileana, Teatrul şi societatea contemporană, Editura meridiane, 1985 8. Boal, Augusto: Jocuri pentru actori şi non-actori ; Fundaţia Concept, Bucureşti, 2005 9. Brădăeanu, Virgil, Istoria literaturii dramatice şi a artei spectacolului, vol I-III, Editura Meridiane, 1971 10. Brecht, Bertolt: Micul Organon pentru treatru; „Scrieri despre teatru”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 11. Broock, P, Spaţiul gol, Editura Unitext, 1998 12. Brook, Peter: Spaţiul gol ; editura Unitext, traducerea Marian Popescu, 1997 13. Cojar, Ion: O poetică a artei actorului ; ed. Paideia în colaborare cu Unitext, ediţia a III-a, 1998 14. Colceag, Gelu, Oameni de prisos în lumina rampei , UNATC Press, Bucureşti, 2006 15. Cristea, Mircea: Teatrul experimental contemporan , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996 16. Donellan, Declan: Reguli şi instrumente pentru jocul teatral , Ed. Unitext, traducerea S. Stănescu şi I. Ieronim, Bucureşti, 2006 17. Grotowski, Jerzy, Teatru şi ritual, în Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, vol. II, Editura BPT, Bucureşti, 1973 18. Grotowski, Jerzy: Spre un teatru sărac ; Editura Unitext, traducerea G. Banu şi Mirella Nedelcu-Pătureanu, Bucureşti, 1998 19. Ichim, Florica, Conversaţie în şase acte cu Tompa Gabor , Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” - Revista Teatrul Azi, (supliment) Bucureşti, 2003 20. Iliescu, Paul: Streching – componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339) 21. Jitea, Alexandru: Stanislavski şi sistemul său (idem, p. 193) 22. Mandea, Nicolae: Teatralitatea, un concept contemporan , UNATC Press, Bucureşti, 2006 23. Masek, V. E. Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, 1979 24. Mănuţiu, Mihai, Redescoperirea actorului , Editura Meridiane, Bucureşti, 1985 25. Mănuţiu, Mihai, Act şi mimare , Editura Eminescu, Bucureşti, 1989 26. Mihăescu, Monica: Instinctul imitaţiei – atribut al naturii umane (idem, p. 267) 27. Munro, Th, Artele şi relaţiile dintre ele , Editura Meridiane, 1981 28. Nadin, Mihai, Reîntoarcerea la zero , Editura Junimea, Iaşi, 1972 29. Oprescu, Dan, Etic, estetic în gândirea românească , Editura Enciclopedică, 1975 30. Popovici, Adriana Marina, Lungul drum al teatrului către sine , Ed. Anima, Bucureşti, 2000 31. Spolin, Viola: Improvizaţie pentru teatru ; Unatc Press, traducerea Mihaela Balan- Beţiu, Bucureşti, 2008 32. Stan Sandina, Arta vorbirii scenice , EDP, Bucureşti 1968 33. Stanislavski, Konstantin Sergheevici: Munca actorului cu sine însuşi ; traducerea Lucia Demetrius şi Sonia Filip, ESPLA, Bucureşti, 1955 34. Stanislavski C. S: Viaţa mea în artă; trad. I. Flavius şi N. Negrea, Ed. Cartea Rusă, Bucureşti, 1958 35. Tonitza-Iordache, Michaela şi Banu, George: Arta teatrului , Ed. Nemira, Bucureşti, 2005 36. Toporkov: Stanislavski la repetiţie ; Cartea rusă, Bucureşti, 1951 37. Vasiliu, Mihai, Istoria teatrului românesc , EDP, 1995 38. Vianu, Tudor, Arta Actorului în scrieri despre teatru , Editura Eminescu, Bucureşti, 1977 Articole privind didactica specialităţii – ATELIER , caiet de studii, cercetări şi experimente al Catedrei de Arta Actorului, UNATC Bucureşti: Beţiu, Mihaela, Tehnica Alexander (nr. 2/2002) Beţiu, Mihaela: Importanţa sistemului stanislavskian pentru antrenamentul actorului (nr. 1-2/2003) Beţiu, Mihaela: Viola Spolin, creatoarea jocurilor de teatru (idem, p. 167) Boyd, Neva: Teoria jocului; Valorile jocului (idem, p. 237) Filip, Tania: Sistemul Stanislavski (idem, p. 107) Gâlea, Marius: Improvizaţia ca metodă de lucru (idem, p. 13) Gavrilescu, Liliana: Copilul şi jocul (idem, p. 205) Gheorghiu, Mircea: Mecanismele logice (idem, p. 91) Gherghilescu, Vasile: Comicul în dramaturgia teatrului de copii (idem, p. 381) Iliescu, Paul: Streching – componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339) Jitea, Alexandru: Stanislavski şi sistemul său (idem, p. 193) Mihăescu, Monica: Instinctul imitaţiei – atribut al naturii umane (idem, p. 267) Naum, Cătălin: Stanislavski şi activitatea actorului (idem, p. 117) Penciulescu, Radu: Să-ţi găseşti propriul adevăr (idem, p. 39) Popovici, Adriana Marina: Pentru o poetică modernă a teatrului realist (idem, p.283) Popovici, Adriana Marina: Procesul comunicării scenice (idem, p. 18) Puiu, Şerban: Unitate şi diversitate (nr. 1-2/2001, p. 87) Rotaru, Dana: Antrenamentul actorului lui Eugenio Barba (nr. 1-2/2004 şi 2005, p.54) Stavarache, Jeanine: Sincretismul artelor în spectacolul pentru copii şi tineret (idem, p. 403) Tatai, Alexandru: Drama în educaţie (idem, p. 359) Vilmos, Rokaly: Despre expresia corporală a actorului (idem, p. 325) Zamfirescu, Florin: O precizare metodologică (nr. 1/2002, p. 11) BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITATII 1. Bârzea C., Arta şi stiinţa educaţiei , EDP, Bucureşti 1995 2. Brunner J., Pentru o teorie a instruirii , EDP Bucureşti 1970 3. Călin M., Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995 4. Cerghit I., Metode de învăţământ , EDP, Bucureşti, 1980 5. Creţu C., Curriculum diferenţiat şi personalizat , Ed. Polirom, Iaşi, 1996 6. Cristea S., Dicţionar de termeni pedagogici , EDP, Bucureşti, 1998 7. Cucoş C., Pedagogie şi axiologie , Ed. Polirom, Iaşi, 1995 8. de Katele J.M., L`evaluation , Bruxelles, 1986 9. Geissler E.G., Mijloace de educaţie , EDP, Bucureşti, 1997 10. Ilea, Anca, Ilea, Anca(coordonator), Banciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară arte , Bucureşti 2002, Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Consiliul Naţional pentru Curriculum 11. Ghiduri de evaluare pe discipline , MEC-SNEE, 2000, 2001 12. Ionescu M., Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995 13. Ionescu M., Previziune şi control în procesul didactic , Ed. Dacia, Cluj,1979 14. Iucu R, Managementul şi gestiunea clasei de elevi , Ed. Polirom, Iaşi 2000 15. Joiţa E., Eficienţa instruir ii, EDP, Bucureşti, 1998 16. Landsherre G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele , EDP, Bucureşti, 1975 17. Ministerul Educaţiei, Curriculum Naţional , Bucureşti, 1999 18. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri- cadru de învăţământ Bucureşti 2001- 2009 19. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001-2009 20. Neacşu I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă , Ed. Militară, Bucureşti, 1990 21. Pavelcu V., Principii de docimologie , EDP, Bucureşti, 1968 22. Preda V., Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire , UBB, Cluj, 1999 23. Radu I. T. , Evaluarea procesului de învăţământ , Bucureşti, EDP, 2001 24. Radu I., Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995 25. Radu I., Experienţa didactică şi creativitate , Ed. Dacia 26. Silverstone R., Televiziunea în viaţa cotidiană , Ed. Polirom, Iaşi, 1998 27. Stanciu M., Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic , Ed. Polirom, Iaşi, 1999 28. Stoica A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori , Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001 29. Strungă C., Evaluarea şcolară , Editura de Vest, Timişoara 1999 30. Şchiopu, Psihologia vărstelor , EDP, Bucureşti, 1981 31. XXX, Dicţionar de pedagogie , EDP, Bucureşti, 1979 32. XXX, Normative de dotare cu mijloace de învăţământ , MEN, Bucureşti, 1993 33. XXX, Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995 NOTĂ: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările na/ionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursulu Autori Lucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Naţional pentru Curriculum în Învăţământul Preuniversitar Lect. univ. dr. Mihaela Bălan Beţiu - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti Conf. dr. Carmen Stanciu - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE /REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU ARTE VIZUALE EDUCAŢIE PLASTICĂ / EDUCAŢIE VIZUALĂ / EDUCAŢIE ARTISTICĂ / / ARHITECTURĂ - Bucureşti- 2010 NOTA DE PREZENTARE Programele pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea unor noi competenţe profesionale prin aprofundarea unor concepte şi orientări cu privire la educaţia artistică înţeleasă ca activitate creativă specifică şi interdisciplinară de formare a tinerei generaţii. La examenul de ocupare a posturilor vacante în învăţământul preuniversitar se au în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic pe care îl presupune limbajul vizual, cât şi conştientizarea funcţiilor lui practice, gramaticale şi de tehnologie artistică. Cadrele didactice care se prezintă la concursul de titularizare sunt, în general, absolvenţi de doar câţiva ani ai institutelor de învăţământ superior. Din acest punct de vedere, concursul trebuie să ateste următoarele: - stăpânirea cunoştinţelor generale din ştiinţele educaţiei asimilate în facultate, cu accent pe aplicaţiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învăţământ, creativitate); - aplicarea creativă a informaţiilor din didactica specialităţii dobândite anterior şi îmbogăţite prin experienţa de catedră (limbaj plastic, noţiuni de gramatică a vizualului, tehnici artistice); - preocupări de optimizare şi ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conţinutului programei şcolare în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor; - calitatea documentării privind zone ale vizualului de interes în şcoala actuală: mass-media, modă, publicitate etc.; - demonstrarea unor capacităţi de descoperire a mijloacelor şi căilor specifice de cultivare şi stimulare a creativităţii. Caracterul integrator şi multicultural al acţiunilor reprezentative pentru disciplina educaţie plastică este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic. Învăţarea în artă fiind gramaticală şi tehnologică (şi, doar în acest sens, operaţională), punerea în aplicare a acestui conţinut implică, din partea profesorilor, motivaţii de inovare şi descoperire a unor strategii, modalităţi tehnice, mijloace şi forme active pentru stimularea creativităţii vizuale a elevilor. Acesta este obiectivul fundamental al împrospătării informaţiei de specialitate, psihopedagogice şi metodologice şi criteriul evaluării muncii fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfăşurare în învăţământul românesc de toate gradele. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC IN DOMENIUL ARIEI CURRICULARE ARTE – ARTE VIZUALE Competenţe în aplicarea unor principii şi metode de comunicare educaţională. Competenţe în domeniul teoriei, metodologiei şi practicii evaluării. Competenţe în domeniul diacticii limbajului de specialitate. Competenţe legate de afirmarea propriei personalităţi, dorinţa de evoluţie individuală şi profesională continuă. Competenţa în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale şi/sau comune. Competenţe de a concepe curriculum la decizia şcolii pe aria curiculară Arte. Competenţe în structurarea şi argumentarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural-artistic. Competenţe în utilizarea tehnologiilor informaţionale specifice comunicării vizuale. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARTE VIZUALE - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ ELEMENTE DE LIMBAJ ŞI MIJLOACE DE EXPRESIE PLASTICĂ, COMPOZIŢIA PLASTICĂ ŞI DECORATIVĂ, TEHNICI ŞI PROCEDEE DE LUCRU. A. Elemente de limbaj plastic Definire, clasificare şi ipostaze ale elementelor de limbaj plastic. Potenţele constructive şi de expresie ale elementelor limbajului plastic. Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice. B. Mijloace de expresie plastică Problematica mijloacelor de expresie plastică în artele vizuale. Contrastul, tipuri de contraste, procedee de realizare; Acordul, acorduri cromatice, procedee de realizare; Contribuţia ritmului (poziţie, direcţie mişcare) în reprezentarea expresivă şi decorativă a spaţiului plastic; Studiul gamelor cromatice în realizarea armoniei şi unităţii compoziţionale; Contrastele de linie, formă, culoare şi valoare şi rolul lor în organizarea compoziţiilor cu unul sau mai multe centre de interes. C. Compoziţia Compoziţia, modalitate de organizare a suprafeţei sau spaţiului şi utilizare a elementelor şi mijoacelor de expresie într-un sistem unitar echilibrat şi armonios. Tipuri de compoziţie; Structuri compoziţionale organizate pe baza raportului armonic al secţiunii de aur; Studiul structurilor naturale, interpretarea şi organizarea lor în compoziţie; Probleme ale unităţii şi echilibrului în compoziţia dinamica a formelor; Expresii plastice şi decorative rezultate prin asamblare, multiplicare, metamorfozare, geometrizare, eliminare, adăugare; Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice. Problematica reprezentării şi sugerării spaţiului tridimensional, a volumului în plan, prin diferite mijloace de expresie valorică şi cromatică; D. Tehnici. Tehnici de desen abordabile în învăţământul de cultură generală: desenul în creion, în cărbune, în creioane colorate, în crete colorate, în peniţă, în pensulă, laviul; materiale şi instrumente folosite; Tehnici de gravură abordabile în învăţământul de cultură general; utilizate în gravura fără acizi; pe scurt despre: monotipie, rafotipie, linogravură, xilogravură, pointe sèche, litografie; instrumentele şi materialele folosite; Tehnici de pictură; suporturi, instrumente, vopsele, accesorii; pe scurt despre: acuarelă, tempera, tempera în emulsii, guaşă, acrylice, pictura pe sticlă, pastelul, colajul, imprimeul textil, fresca, mozaicul, tapiseria; Tehnici de modelaj - modelarea în lut sau plastilină a unor forme plate, sau a unor reliefuri pe diferite trepte de înălţime, a unor forme în ronde-bosse, prin diferite procedee şi cu instrumente adecvate; tehnici în arta decorativă – ceramica, textile, modă. Analiza imaginii – component fundamental a formarii culturii vizuale Spatiul muzeal şi expoziţional resursă complexă de analiză şi creaţie Vestimentaţia; modelarea imaginii umane, prin mijloace specifice. Probleme ale publicităţii prin imagine vizuală. Particularităţi tehnice şi de limbaj în spectacolul de animaţie. Probleme ale receptării mesajului artistic în artele cinetice, citirea compoziţiei cinetice în teatru şi film; Analiza comparativă a mijloacelor de realizare a expresiei în teatru şi film. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARTE VIZUALE - ISTORIA ARTEI UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI Arta în Grecia antică. Arta imperială romană. Arta Evului Mediu: Occident, Bizanţ şi Ţările Române Renaşterea Manierismul Barocul Clasicismul. Arta secolului al XVII-lea în Franţa. Neoclasicismul şi Revoluţia franceză; stilul Empire; Romantism; Realism, impresionism, postimpresionism, neoimpresionism în arta europeană; Începuturile artei moderne de tip occidental în România (1800-1881); Orientări culturale şi artistice în arta românească a secolului al XIX-lea – neoclasicismul, romantismul. Arta secolului XX: curente, şcoli: Art Nouveau, Cubism, Fovism, Expresionism, Arta abstract, Suprarealism, Arta Pop; Personalităţi ale artei moderne occidentale şi româneşti în secolul al XX-lea. METODICA PREDĂRII – ARTE VIZUALE - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ Conceptul de alfabetizare vizuală. Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual. Fundamente psihopedagogice ale descoperii şi dezvoltării aptitudinilor în domeniul artelor plastice; Activitatea practică(de atelier), forma de organizare a procesului de învăţare, a limbajului plastic şi de stimulare a creativităţii elevilor, de organizare, desfăşurare, conducere şi evaluare la discipina Educaţie plastic şi în învăţământul de artă. Operaţionalizarea demersului didactic pentru disciplina Educţie plastică, Educaţie vizuală şi Educaţie artistică. Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă. Aspecte psihopedagogice şi metodice ale stimulării creativităţii elevilor. Valorificarea experienţei proprii de atelier in predarea procedeelor tehnice specific artelor vizuale. Activitatea de joc şi jocul de creaţie. Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual; învăţarea observaţională, învăţarea experimentală, învăţarea prin exersare practică, învăţarea prin analogie, învăţarea intuitivă, învăţarea prin deducţie şi descoperire, învăţarea experimentală, învăţarea prin analiză-sinteză, învăţarea prin joc, învăţarea prin proiect, învăţarea prin parcurgerea etapelor oricărui proces de creaţie. Spontaneitate şi algoritm în asimilarea gramaticii vizualului. Consideraţii metodice asupra evoluţiei figurii umane în creaţia copiilor. Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă. Stimularea creativităţii şi originalităţii plastice a elevilor prin imagini fabuloase sau fantastice, prin substituiri,deformări, divizări, combinări etc. Ocrotirea spontaneităţii native specifice; stimularea creativităţii fiecărui elev prin tratare diferenţială şi personalizată. Rolul intuiţiei, al experimentului şi al exerciţiului practic demonstrativ în învăţarea tehnicilor artistice-plastice în şcoală. Aspecte psihopedagogice şi metodice ale formări deprinderilor de exprimare plastică. Eficienţa şi limitele diferitelor metode şi procedee de studiu după natură în şcoală Evaluarea performanţelor obţinute de elevi în cursul procesului de învăţare; modalităţi de evaluare specifică disciplinelor artistice; necesitatea evaluării pe baza obiectivelor operaţionale; Tipologia exerciţiilor şi experimentelor practice, desfăşurate în orele de educaţie plastică, în orele de atelier. Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă. Probleme metodice specifice diferitelor vârste în însuşirea noţiunilor despre culoare, linie şi formă spaţială; aprecieri şi puncte de vedere personale. Particularităţi de viziune şi de limbaj în compoziţiile elevilor preadolescenţi şi adolescenţi; consideraţii artistice şi metodice. Abordarea simultană a noţiunilor teoretice şi practice în asimilarea limbajului vizual în şcoală, în condiţii predominant practice, de atelier, cu toţi elevii. Cerinţe metodice ale alcătuirii şi utilizării mijloacelor didactice, în educaţia plastică, în activitatea de exersare şi de învăţare a limbajului plastic şi a tehnicilor specifice. Rolul expoziţiei, muzeului, concursului, excursiei de documentare etc.; educaţia prin artă şi pentru artă a elevilor. TEMATICA STIINTIFICA - ARTE VIZUALE - SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ TEORIA ŞI ESTETICA ARHITECTURII 1. DEFINIREA ARHITECTURII CA OBIECT, FENOMEN, ACTIVITATE Procesul istoric de definire a arhitecturii. 2. SPAŢIUL EXISTENŢIAL ŞI SPAŢIUL ARHITECTURAL 2.a. Nivelurile spaţiului existenţial, nivelurile spaţiului arhitectural şi interacţiunile dintre acestea la nivel geografic, peisager, urbanistic, de obiect arhitectural. Influenţa elementelor de mediu: climă, apă şi teren asupra spaţiului arhitectural. Conformarea volumetrică, soluţii constructive, materiale de construcţii utilizate în arhitectura vernaculară. Conceptul de dezvoltare durabilă în arhitectură. 2.b. Date fundamentale ale spaţiului arhitectural. organizare şi compoziţie. Elemente de morfologie în analiza spaţiului arhitectural. Principii de compoziţie în arhitectură şi în urbanism. Masura exterioară, interioară, masura absolută. Scara, raport, proporţii. Lumină şi culoare în spaţiul arhitectural. Metode de reprezentare tri - şi bidimensională a spaţiului arhitectural. Noţiuni de estetică urbană, estetică arhitecturală. 2.c. Conţinut, formă şi funcţiune. Teoria locuirii. Teoria programelor de arhitectură. Condiţii optime ale confortului interior faţă de particularităţile funcţionale şi psihofiziologice ale omului: zonificare, scară modulară, flexibilitate spaţială. 2.d. Interpretarea tehnică a spaţiului arhitectural. Rolul materialelor de construcţie în evoluţia structurii spaţiului arhitectural şi a anvelopei clădirii. Materiale de construcţie durabile. Relaţiile dintre caracteristicile spaţiale, constructive şi funcţionale ale diferitelor programe de arhitectură. 2.e. Noţiuni de spaţiu public urban . Tipuri de spaţii urbane: spaţiu public, semi-public, spaţiul privat. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ - ARTE VIZUALE - SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ ISTORIA ARHITECTURII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI 1. Arhitectura Greciei Antice. Geneza arhitecturii greceşti, ordinele clasice de arhitectură, corecţiile optice, principii de modulare şi proporţionare, programe de arhitectură specifice. 2. Arhitectura Romei Antice. Sisteme constructive specifice, programe de arhitectură, tipologii planimetrice şi principii de compozitie spaţială. 3. Arhitectura bizantină. Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii bizantine. Principii de compozitie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului architectural, decoraţia interioară şi exterioară. 4. Arhitectura gotică. Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii gotice. Programe de arhitectură specifice, principii de compoziţie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului architectural, decoraţia interioară şi exterioară. Sisteme structurale specifice. Spaţii urbane. 5. Arhitectura renascentistă. Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii renascentiste. Principii de compoziţie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului architectural, decoraţia interioară şi exterioară. Spaţii urbane. 6. Arhitectura barocă şi barocul postbizantin (arhitectura brâncovenească). Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii baroce. Principii de compoziţie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului arhitectural, decoraţia interioară şi exterioară. Spaţii urbane. 7. Stilurile 1900. Surse şi invarianţi pentru Stilurile 1900. Arhitectura neoromânească în context european. 8. Arhitectura modernă. Stilul internaţional, funcţionalismul şi arhitectura organică. Arhitectura modernă în România. METODICA PREDĂRII/ ÎNVĂŢĂRII – ARTE VIZUALE – ARHITECTURĂ I. Procedee de metodica perfecţionării şi comunicării dintre profesor şi elev în faza de iniţiere în cultura de arhitectură (limbajul specializat şi orientarea percepţiei vizuale şi a raţionamentelor logice în prelucrarea informaţiilor). II. Metode de transmitere şi interpretare a ansamblului de coduri ale limbajului profesional în predarea cunoştinţelor teoretice de arhitectură. III. Metode de predare a programelor de arhitectură în cadrul orelor de atelier sau la materiile teoretice – formularea problemei (temă), formularea soluţiei (interpretarea datelor de temă), concretizarea soluţiei (metodologia), înţelegerea soluţiei (răspunsul optim funcţional, stilistic şi spaţial-volumetric). IV. Modernizarea mijloacelor de instruire-învăţare utilizate la materiile teoretice şi practice din domeniul arhitectural. V. Căi şi mijloace de convertire a experienţelor de percepţie şi controlul spaţiului real prin noţiuni de desen, geometrie descriptivă şi perspectivă şi de proiectare cu ajutorul calculatorului, în formarea capacităţilor conceptual – proiective ale elevilor. VI. Procedee şi metode specifice pe baza cărora pot fi analizate şi interpretate experienţele elevilor în domeniul arhitecturii. VII. Metode diferenţiate utilizate în instruirea elevilor în raport cu structurile cognitive sau cele intuitiv-originare sau a elevilor cu aptitudini deosebite. VIII. Metode de evaluare (aplicaţii, verificări) ale calităţii informaţiei pe care elevii şi- au însuşit-o în procesul instruirii în cultura de arhitectură. IX. Metode de conexarea domeniului arhitecturii la celelalte discipline care circumscriu aria culturii generale sau de specialitate a elevilor. X. Metode de promovarea şi aplicarea cunoştinţelor, acumulate prin instruire, în practica de specialitate. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ Achiţei, Gh., Artă şi experienţă , Ed. Albatros, Bucureşti, 1974 Achiţei, Gh., Frumosul dincolo de artă , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988 Antal, F., Clasicism şi romantism , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971. Argan, G. C., Arta modernă , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982. Arnheim, R., Arta şi percepţia vizuală , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979 Arnheim, R., Forţa centrului vizual, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1995; Bazin, G., Clasic, baroc, rococo , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970 Berence, F., Renaşterea italiană , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969. Berger, R., Descoperirea picturii , vol. I-III , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975; Berlogea, Ileana, Teatrul şi societatea contemporană , Editura Meridiane, 1985 Bloch, R., Roma şi destinul ei , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985. Bode, W von, Maeştrii picturii olandeze şi flamande , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974. Bonnrad, A., Civilizaţia greacă , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967. Bouleau, M., Geometria secretă a pictorilor , Editura Meridiane, 1978 Brion, M., Arta abstractă , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972; Brion, M., Pictura romantică , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 Burke, E., Despre sublim şi frumos , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981 Constantinescu, Gr., Splendorile operei. Dicţionar de teatru Liric, E.D.P., 1995 Constantin, Paul, Arta 1900, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973 Cristea, M., Sistemul educaţional şi personalitatea. Dimensiunea estetică , Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995. de Micheli, M., Avangarda artistică a secolului XX , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 de Micheli, M., Avangarda artistică a secolului XX, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968. Delvoye, C., Arta bizantină , vol. I-II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976. Duby, G., Arta şi societatea, 980–1420 (vol. I-II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987. Dumitrescu, Zamfir, S tructuri geometrico - plastice , Ed. Meridiane , Bucureşti, 1984; Dumitrescu, Zamfir, C aiete de perspectiva artistică , vol. I , NOI Media Print, 2007; Elsen, A., Temele artei (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983 Enciclopedia artiştilor români contemporani, Editura ARC 2000, Bucureşti, 1996. Enescu, Theodor, Scrieri de artă, Ştefan Luchian şi spiritul modern în pictura românească , ediţie îngrijită de Ioana Vlasiu, Bucureşti, Editura Meridiane, 2000 Faure, E., Istoria artei , vol. I-V, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970 Fleming, W., Arte şi idei (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983 Eco, Umberto (coordonator), Istoria frumuseţii , Bucuresti, Editura RAO, 2006; Eco, Umberto (coordonator), Istoria urâtului , Bucuresti, Editura RAO, 2007; Florian, M., Metafizică şi artă , Ed. Echinox, Cluj, 1992 Flusser, Vilém, Pentru o filosofie a fotografiei . Texte despre fotografie , Cluj-Napoca, Idea Design and Print, 2003; Gherasim, Marin, A patra dimensiune , Pitesti, Editurii Paralela 45, 2005; Gombrich, E.H., O istorie a artei , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975. Grigorescu, D., Cubismul , Editura Meridiane, Bucureşti, 1972. Grigorescu, D., Expresionismul , Editura Meridiane, Bucureşti, 1969 Grigorescu, D., Pop art , Editura Meridiane, Bucureşti, 1975. Hasan, Yvonne, Paul Klee si pictura modernă , Ed. Meridiane, Bucuresti, 1999; Havel, M., Tehnica tabloului , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988; Hocke, G., R., Lumea ca labirint , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973. Hogarth, W., Analiza frumosului , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981 Huinzinga, J., Amurgul Evului Mediu , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970. Istoria artelor plastice în România , vol. I-II, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980. Istoria ilustrată a picturii , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973. Joly, Martine, Introducere în analiza imaginii , Editura All,1998 Kandinsky W., Spiritualul in arta , Ed. Meridiane, Bucuresti, 1994; Király, Aurora (coordonator), Fotografia in arta contemporană. Tendinţe în România, după 1989 , Ed. Unarte, Bucuresti, 2006; Knobler, N., Dialogul vizual , vol. I , II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983 Lăzărescu, L., Pictura în ulei , Editura Sigma Plus, Deva, 1996 Lhote, A., Tratate despre peisaj şi figură, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969. Lipps, T., Estetica, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987 Lützeller, H., Drumuri spre artă (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 Maşek, V., E., Arta de a fi spectator , Editura Meridiane, 1986 Manescu, Mihail, Mental şi senzorial – identitate vizuală în secolul XX , Bistrita, Editura Aletheia, 2006; Moles, A., Artă şi ordinator , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983 Nanu, Adina, Arta pe om , Editura Compania, 2001 Nanu, Adina, Artă, stil, costum , Editura Meridiane, 1976 Nanu, Adina, Bărbatul şi moda , Editura Polirom, Iaşi, 2010 Nanu, Adina, Vezi? Comunicarea prin imagine , Editura Vizual, 2002 Oprescu, G., Manual de istoria artei , Ed. Meridiane,Bucureşti, 1985-1986. Panofsky, E., Renaştere şi renaşteri în arta occidentală , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974 Pareyson, L., Estetica. Teoria formativităţii , Ed. Universul, Bucureşti, 1977 Pavel, Amelia, Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, Editura Meridiane, 1996 Pepino, C., Automate, idoli, păpuşi , Editura Alma Galaţi, 1998 Petrovici, V., Lumină şi culoare în spectacol , Editura Albatros, 1974 Pleşu, A., Călătorie în lumea formelor , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 Popescu, T ., Concepte şi atitudini estetice , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983 Preda Sanc, Marilena, Arta video-digitala , Bucuresti, Editura Coresi, 2005; Prut, C., Dicţionar de artă modernă , Editura Albatros, 1972 Read, H., Originea formei în artă , Ed. Universul, Bucureşti, 1971 Rewald, J., Istoria impresionismului , Editura Meridiane, Bucureşti, 1974. Rewald, John, Postimpresionismul, vol. I si II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978; Riegl, A., Istoria artei ca istorie a stilurilor , Editura Meridiane, Bucureşti, 1998. Rosenkranz, K., O estetică a urâtului , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984 K. Ruhrberg, M. Schneckenburger, C. Frike, K. Honnef, Ingo F. Walther (ed.), Art of the 20 th Century , Taschen, 2005; Schiller, Fr., Scrieri estetice , Ed. Univers, Bucureşti, 1981 Sendler, Egon, Icoana, imaginea nevazutului . Elemente de teologie, estetica, tehnica , Bucuresti, Editura Sofia, 2005; Stoiciu, Florin, Materialitatea in gravura. Tehnici si maniere , Bucuresti, Editura Tehnica, 2007; Stoiciu, Florin, Tehnici si maniere ale gravurii , Bucuresti, Ed. Polirom, 2010; Suchianu, D., I., Cinematograful, acest necunoscut , Editura Dacia, Cluj, 1973 Tatarkiewicz, W., Istoria esteticii , vol. I- IV, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978 Toma, Iulian –Dalin, Muzeul contemporan. Programe educationale , Ed. Institutul European, Iasi, 2007 Vanoye, F. şi Anne Goliot – Lete, Scurt tratat de analiză filmică , Editura All, 1995 Velescu C.R., Brâncuşi inedit – Însemnări şi corespondenţă , Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004 Vianu, T., Opere – vol 6, Estetica , Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 şi vol. 7, Studii de estetică , Ed. Minerva,Bucureşti, 1978 Vlasiu, Ioana, Anii ’20. Tradiţia şi pictura românească . Bucureşti, Editura Meridiane, 2000 Zamfirescu, I., Istoria universală a teatrului , Editura pentru literatură universală, 1966 – 1970 **** Dictionar de arta – forme , tehnici, stiluri artistice , vol. I , II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998 BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARHITECTURĂ Alexander, Christopher, Notes on the Synthesis of Form , Cambridge Mass, Harvard University Press, 1986 Arnheim, R., Dynamique de la forme architecturele , Architecture& Recherches/Pierre Mardaga, 1982 Arnheim,R., Artă şi percepţie vizuală , Editura Meridiane, 1982 Argan, Giulio Carlo, Arta Modernă , Editura Meridiane, 1985 Benevolo, Leonardo, Storia della Cittá , Laterza, 1982 Blake, Pieter, Mies van der Rohe, Architecture and Structure , Pelikan Book, 1990 Ching, Francis D.K., Form, Space and Order , 1996, John Willey et Sons, Inc, 2007 Constantin, Paul, Culoare – Artă – Ambient , Editura Meridiane, 1979 Constantin, Paul, Arta 1900 în România , Editura Tehnică, 1988 Curinschi Vorona Gh., Introducere în Arhitectura comparată , Editura Tehnică, 1991 Damian, Ascanio, Le Corbusier , Editura Meridiane, 1969 Enache, M., Ionescu, I., Geometrie descriptivă şi perspectivă , Editura Didactică şi Pedagogică, 1983 Evenson, Thomas Thus, Archetypes in architecture , Norvegian University Press, 1991 Fletcher, Banister, A History of Architecture , Londra, Batsford LTD, 1956 Frampton, Kenneth, Studies in Tectonic Culture, The Poetics of Construction in Nineteenth and Twentieth Century Architecture , Chicago, Illinois, MIT Press Frampton, Kenneth, Modern Architecture: A Critical History , New York, Oxford University Press, 1980 Focillon, H., Viaţa formelor , Editura Meridiane, 1977 Giedion, Siegfried, Space, Time, Architecture, Massachussets, Harvard University Press, 1967 Gill, Robert, W., Manual of Rendering with Pen and Ink , Thames and Hudson, 1979 A. Gheorghiu, A., Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură , Ed. Tehnică, 1991 Ionescu, Grigore, Arhitectura populară în România , Editura Meridiane, 1971 Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de–a lungul veacurilor , Editura Academiei, 1982 Ionescu Grigore, Arhitectura românească. Tipologii, creaţii, creatori , Editura Tehnică, 1986 Iliu, Liana, Oraşul grădină şi evoluţia conceptului , Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 2005 Iurov, C., Arhitectura bionică , Editura Tehnică, 1985 Jenks, Charles and Baird, George, Theories and Manifestoes of Contemporary Architecture , London, Academy Editions, 1997 Joja, C., Actualitatea tradiţiei arhitecturii româneşti , Editura Tehnică, 1984 Joja, C., Arhitectura românească în context european , Editura Tehnică, 1989 Kurokawa, Kisho, Architecture de la Symbiose , Electa Moniteur, 1987 W.M.C. Lam, Sunlighting as Formgiver for Architecture , Van Nostrand Reinhold Company, 1986 Licklider, H., Scara arhitecturală , Editura Tehnică, 1973 Laurian, Radu, Probleme de estetica oraşelor , Editura Tehnică, 1965 Melicson, M., Arhitectura Modernă , Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975 Michelis, P., A., Estetica arhitecturii , Editura Meridiane, 1982 Moughtin, Cliff, Street and Square , Butterworth Architecture, Oxford, 1992 Meiss, Pierre von, De la form au lieu , Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, Suisse, 1986 Moos, Stanislau von, Le Corbusier, l'Architecte et son mythe , Horizons de France, 1971 Moussavi, Farshid, The Function of Form , Actar, Harvard University Graduate School of Design, 2009 Müller, Dominique Gauzin, Sustainable Architecture and Urbanism , Birkhäuser, 2001 Ochinciuc, C., Conceptul dezvoltării durabile în arhitectură. Proiectarea integrată , Editura Universitară “Ion Mincu”, 2002 Padovan, Richard, Proportion – Science, Philosophy, Architecture , Spon Press, London and New Zork, 1990 Panchyk, K., Solar interiors , Van Nostrand Reinhold Comp., 1984 Patrulius, Radu, Locuinţa în timp şi spaţiu , Editura Tehnică, 1975 Patrulius, Radu, Horia Creangă, Omul şi opera , Editura Tehnică, 1980 Păun, Silvia, Valoarea arhitecturii autohtone , Ed. Per Omnes Artes, Bucureşti, 2003 Pevsner, Nikolaus, The sources of Modern Architecture , Penguin Books, 1966 Radian, H., R., Cartea proporţiilor , Editura Meridiane, 1981 Risselada, Max, (ed.), Raumplan versus Plan Libre- Adolf Loos / Le Corbusier , 010 Publishers, Rotterdam, 2008 Săsărman, Gheorghe, Funcţiune, Spaţiu, Arhitectură , Editura Meridiane, 1979 Scherr, R., The Grid: Form and process in Architectural Design , USA Books, 2001 Schultz, Christian Norberg, Paysage, Ambiance, Architecture , Liege, Pierre Mardaga 1979 Schultz, Christian Norberg, La Signification dans l'Architecture Occidentale , Liege, Pierre Mardaga 1977 Schultz, Christian Norberg, Existence, Space and Architecture , London, Studio Vista 1971 Sitte, Camillo, Arta construirii oraşelor , Editura Tehnică, 1992 Steele, James, Ecological Architecture , Thames and Hudson, 2005 Tănăsescu, A., Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie , Editura Didactică şi Pedagogică, 1983 Teodoru, Horia, Perspectiva , Ed. Meridiane, 1968 Trişcu, Aurelian, Spaţii urbane pietonale , Arta Grafică, 1985 Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Europene , vol I şi vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, 1967 Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Europene, Arta din perioada Renaşterii , Editura Meridiane, 1972 Triscu, A., Spaţii urbane pietonale , IP Arta grafică, 1985 Vasilescu, Sorin, Arhitectura Modernă , Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 1992 Voiculescu, Sanda, Arhitectură Antică , Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 1986 Voitec Dordea, Mira, Renaşterea şi Barocul , Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 1988 Wetson, Richard, Alvar Aalto , Phaidon, 2001 Wetson, Richard, Materials, Form and Architecture , Laurence King Publishing, 2008 Zevi Bruno, Cum să înţelegem arhitectura , Editura Tehnică, 1969 **** Bucureşti. Anii 1920 – 1940. Intre Avangardă şi Modernism , Editura Simetria, 1994 **** Gândirea estetică în arhitectura românească , Editura Meridiane, 1983 Cărţile pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă , Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997; Albu Gabriel, O psihologie a educatiei , Ed. Institutul European, Iasi, 2005; Antonesei, L., Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educatiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002; Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996 Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice , Editura Polirom, 1998 Gagne, R., Condiţiile învăţării , Editura Didactică şi Pedagogică, 1975 Hardy, Tom (ed.), Art Education in a postmodern world , Intellect Books, Bristol, 2006 Neacşu, I., Instruire şi învăţare , Editura Ştiinţifică, 1990 Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară , EDP, 1996 ROCO, MIHAELA, Creativitate si inteligenta emotionala , Ed.Polirom, Iasi, 2004; Stan, Emil, Pedagogie postmoderna , Ed. Institutul European, Iasi, 2003; Stan, Emil, Managementul clasei , Ed. Aramis, Bucuresti, 2003; Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2 , Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2008; Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 3 , Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2009; Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale , Ed. Institutul European, Iasi, 2007; **** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării , Editura Politică, Bucureşti, 1988 Notă: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile in anul şcolar in care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluarile nationale. BIBLIOGRAFIE – METODICA PREDĂRII - ARHITECTURĂ Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă , Ed. Stiinţă & Tehnică, Bucuresti, 1997; Antonesei, L., Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002; Gagne, R., Briggs, S., J., Principii de design ale instruirii , Editura Didactică şi Pedagogică, 1977 Gagne, R., Condiţiile învăţării , Editura Didactică şi Pedagogică, 1975 Gagnier, Jacques, Les lycees du futur , L’Harmattan, 1991 Hardy,Tom (ed.), Art Education in a postmodern world , Intellect Books, Bristol, 2006 Landsheere V. de, Landsheere G. de, Definirea obiectivelor educaţiei , Editura Didactică şi Pedagogică,1977 Meiss, Pierre von, De la cave au toit. Temoignage D’un enseignement d’architecture , Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 1991 Neacşu, I., Instruire şi învăţare , Editura Ştiinţifică, 1990 Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară , EDP, 1996 Piaget, J., Biologie şi cunoaştere , Editura Dacia, Cluj, 1971 Stan, Emil, Pedagogie postmodernă , Ed. Institutul European, Iasi, 2003; Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale , Ed. Institutul European, Iasi, 2007; Toma, Steliana, Curs de pedagogie , Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1991 **** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării , Editura Politică, Bucureşti, 1988 NOTĂ: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările na/ionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursul Autori: Adrian Brăescu - inspector general Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Lect. univ. drd. arhitect Tana Nicoleta Lascu - Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti Prof.univ.dr. arhitect Cristina Victoria Ochinciuc - Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti Lect. univ.dr. Iulian Dalin Toma - Universitatea Naţională de Artă Bucureşti Conf.univ.dr. Ioana Beldiman - Universitatea Naţională de Artă Bucureşti Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului intructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate ş i sănătate în muncă, prevenirea situa ţ iilor de urgen ţ ă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ Ş I METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică ş i pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Ia ş i, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Rolul, funcţiile şi competenţele profesionale ale asistentului medical. 2. Procesul de ingrijire, nursing. 3. Tehnici de nursing şi investigaţii descriere în conformitate cu fişele tehnologice şi proceduri, protocoale 3.1. Măsurarea, notarea si reprezentarea grafică a funcţiilor vitale si vegetative: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, greutate si înălţime corporală, eliminări (diureză, scaun, spută,vărsături). 3.2. Efectuarea de sondaje, spălături, clisme: sondajul gastric şi duodenal, vezical, spălătura oculară, auriculară, gastrică, vezicală şi vaginală. 3.3. Îngrijirea plăgilor: pansamente, bandaje; principii de realizare a pansamentului si bandajului; timpii unui pansament; mijloace de fixare a pansamentului. 3.4. Puncţiile, pregătirea pacientului pentru puncţii, participarea la puncţii 3.5. Recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, bacteriologice, serologice, parazitologice. 3.6. Recoltarea urinei pentru examene biochimice,bacteriologice; 3.7. Recoltarea materiilor fecale pentru examene biochimice, bacteriologice si parazitologice. 3.8. Recoltarea sputei pentru examene citologice, bacteriologice 3.9. Recoltarea vărsăturilor pentru examene toxicologice. 3.10. Recoltarea secreţiilor purulente din leziuni deschise si din colecţii inchise (abcese, vezicule, pustule). 3.11. Recoltarea exudatului faringian. 3.12. Recoltarea secreţiilor oculare, otice, vaginale. 4. Administrarea medicamentelor. 5. Îngijirea pacien ţ ilor cu bronsite, pneumonii, BPOC, astm bronsic, TBC, pneumotorax, cancer pulmonar şi intervenţii specifice. 6. Îngijirea pacienţilor cu principalele afecţiuni cardiovasculare 6.1. Endocarditile: bacteriene si nebacteriene. 6.2. Bolile pericardului: pericardita acută, pericardita cronică constrictivă, mediastinopericardita, revarsatele pericardice neinflamatorii. 6.3. Bolile arterelor coronare: cardiopatiile ischemice, angina pectorală, infarctul miocardic, sindromul intermediar. 6.4. Insuficienţa cardiacă: stânga acută şi cronică, insuficienţa cardiacă dreaptă acută şi cronică, cordul pulmonar cronic, insuficienţa cardiacă globală. 6.5. Hipertensiunea arterială. 6.6. Boli ale venelor tromboflebite şi varice. 7. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni gastroenterologice: boala ulceroasă, rectocolita ulcerohemoragică, parazitozele intestinale hepatita cronica, sindromul dispeptic biliar, colecistita acuta, pancreatita ciroza hepatică, colica biliară. 8. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni renale: glomerulonefrita acută şi cronică, sindromul nefrotic, insuficienţa renală acută şi cronică, infecţia urinară, pielonefrita acută şi cronică, litiaza renală, – adenomul de prostată, cancerul de prostată, colica renală . 9. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni chirurgicale: 9.1. Infecţii chirurgicale acute şi cronice: furunculul, hidrosadenita, abcesul cald. 9.2. Colecistita acută, apendicita, ocluziile intestinale, pancreatita, cancerul rectal, peritonita, herniile. 10. Îngrijirea pacienţilor cu traumatisme ale membrelor: entorse, luxaţii şi fracturi 11. Îngrijirea pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism: obezitatea, diabetul zaharat, denutriţia, guta. 12. Îngrijiri in obstetrică: Sarcina normală – semne şi simptome. Investigaţii paraclinice în sarcină. Supravegherea prenatală, pregătirea gravidei pentru naştere. Examenul gravidei la termen, pregătirea propriu - zisă pentru naştere, semnele declanşării; primele îngrijiri acordate nou- născutului şi lăuzei. 13. Îngrijiri specifice în pediatrie: 13.1. Afecţiuni respiratorii: bronhopneumonia, astm bronsic, amigdalite 13.2. Afecţiuni cardiovasculare: cardiopatii congenitale, pericardita, insuficienţa cardiacă, colaps vascular 13.3. Afecţiuni digestive şi glandele anexe: B.D.A.,gastroenterita acută, sindromul dureros abdominal, parazitoze intestinale, hepatite 13.4. Afecţiuni urinare: infecţii ale tractului urinar, I.R.A.,glomerulonefrita 13.5. Afecţiuni ale SNC: convulsii, epilepsie 13.6. Afecţiuni ale sângelui: anemii, leucemii, sindroame hemoragice, anemii 13.7. Boli de nutriţie: diabet zaharat 14. Conduita în urgenţe medico-chirurgicale (stop cardiorespirator, insuficienţa respiratorie, şocul, come, AVC, intoxicaţii): suport vital de bază (degajarea victimei, eliberarea căilor respiratorii superioare, ventilaţie, ventilaţie pe mască, intubaţi masaj cardiac extern), poziţia de siguranţă,manevra Heimlich, abord venos periferic, central, administrare medicaţie, oxigen, îngrijire plăgi, recoltări produse biologice, oprirea unei hemoragii, hemostază chirurgicală provizorie, drenaj pleural, sondă gastrică,măsuri de prim ajutor în caz de politraumatisme, arsuri grave, degerături, submersie, spânzurare, electrocutare. 15. Îngrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici şi în stadiu terminal. 16. Deontologie şi etică profesională: : principii etice, drepturi şi libertăţi. 17. Protecţie şi securitate în muncă. Bibliografie American Nurses 1 Association Codul pentru nurse 1985 2 Ancar V. Obstetrica Editura National 1998 Editura Medicală, 3 Angelescu N. Patologie şi nursing chirurgical Îngrijirea bolnavului. Tehnici 4. Baltă G., generale de îngrijire Îngrijirea bolnavului. Tehnici 5. Baltă G., speciale de îngrijire Manual de medicină internă pentru Bucureşti, 1998 Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1990 Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1990 Editura ALL, Bucureşti, 6 Borundel C., cadre medii 1995 7. Chiţimia E., Puericultură şi pediatrie Ed. Info Team 1997 8 Chiru F., Îngrijirea omului sănătos şi a omului bolnav Editura CISON, Bucureşti, 2001 9 Chiru F., Simion, C. Urgenţe medicale Editura RCR Print 2003 Marcean şi E. Iancu 10 Daschievici S. ş.a. Daşchievici S., Mihăilescu M. medii şi şcoli postliceale 12 Dutescu B., Etos in medicina 13 Fry,.Sara,T Etica in practica nursingului 14 Geormănenu N. Manual Puericultură ş i pediatrie 11 Chirurgie – manual pentru cadre medii şi şcoli sanitare postliceale Chirurgie – manual pentru cadre Editura Medicală, Bucureşti, 1999 Editura Medicală, Bucureşti, 2007 15 Lemon Materiale de educatie in nursing, OMS-Regional Office for Europe, Editura Medicala, Bucuresti,1979 CN,1994 Ed Didactică si pedagogică Bucureşti 1995 Copenhaga, 1996 Editura Protip, Bucureşti, 16 Marcean C., B. Predoi Nursing – vol. I 17 Marcean C., E. Ciofu Nursing – vol. II 18 Marcean C., E. Iancu Nursing – vol. IV Manual de medicină internă pentru 2002 Editura Protip, Bucureşti, 2002 Editura Protip, Bucureşti, 2003 Editura Carol Davila, 19 Mincu M. cadre medii 2003 20 Miron A. Etica aplicata Editura Alternative,1995 Editura Medicală, 21 Mozeş C. Tehnica îngrijirii bolnavului Bioetica Manual pentru invăţământul Bucureşti, 2000 Editura Universul 22 Nicolau S. universitar şi preuniversitar de specialitate Bucuresti,1998 Ed. Didactică şi 23. Niţescu V., Obstetrică şi ginecologie 24. Niţescu V., Obstetrică şi ginecologie – manual Pedagogica, Bucureşti, 2002 Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1995 25 Scripcaru Gh, CiorneaT. Deontologie medicala Editura medicala, 1979 26 Titircă L. 27 Titircă L. Urgenţele medico – chirurgicale. Sinteze Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali Editura Medicală, Bucureşti, 1998 Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2003 28 Titircă L. Breviar de explorări funcţionale Ed. Viaţa Medicală 2005 Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe şcolare, 29. *** Standarde de Pregătire Profesională în vigoare Autori: 1. ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU - prof. dr. ing., Şcoala “Nicu Albu” Piatra Neamţ 2. LILIANA RENATE BRAN - prof. dr., Şcoala Postliceală Sanitară Arad 3. ECATERINA GOGEL - maistru instructor, Liceul Teoretic “Ion Cantacuzino” Piteşti Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU DISCIPLINA BIOLOGIE - Bucureşti - 2010 NOTĂ DE PREZENTARE Biologia reprezintă o disciplină de sine stătătoare, care aparţine ariei curriculare „Matematică şi Ştiinţe ale Naturii”. Studiul biologiei în învăţământul preuniversitar vizează: • receptarea informaţiilor despre lumea vie; • explorarea sistemelor biologice; • utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii; • comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei; • transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi. Prezenta programă se adresează absolvenţilor învăţământului superior de specialitate care doresc să participe la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Programa este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina biologie şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Prin programa de concurs se urmăreşte: • cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia biologiei; • aplicarea noilor direcţii ale biologiei, ale didacticii generale şi ale metodicii predării- învăţării biologiei; • probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplina biologie; • demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. COMPETENŢE Programa de concurs defineşte un număr de competenţe pe care cadrul didactic trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina biologie. Aceste competenţe se dezvoltată pe tot parcursul activităţii profesionale, printr-un efort conştient. Competenţele vizate, care vor fi evaluate prin concursul de ocupare a posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, sunt următoarele: • aplicarea principiilor didacticii generale şi de specialitate; • cunoaşterea şi utilizarea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor biologice; • aplicarea cunoştinţelor de metodica predării disciplinei; • utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; • construirea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; • proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar; • proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi; • adecvarea procesului instructiv-educativ la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor; • construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei activităţilor didactice. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ I. Sistematică: 1. Diversitatea lumii vii: clasificarea şi caracterizarea generală a celor cinci regnuri: mediul şi modul de viaţă, morfologia, tipul de locomoţie, de nutriţie, de respiraţie, de reproducere (fără cicluri evolutive), importanţa şi exemple reprezentative. Caracterizarea generală este obligatorie pentru unităţile sistematice: regn, încrengătură, clasă. II. Citologie: 1. Celula procariotă şi eucariotă 2. Diviziunea celulară (diviziunea directă; diviziunea cariochinetică – mitoza, meioza) III. Histologie: 1. Ţesuturile vegetale şi animale IV. Biologie vegetală şi animală: 1. Segmentul receptor al analizatorilor la vertebrate 2. Sisteme de organe implicate în realizarea funcţiilor de nutriţie la vertebrate 3. Nutriţia autotrofă şi heterotrofă 4. Respiraţia anaerobă şi aerobă 5. Reproducerea la gimnosperme şi angiosperme V. Anatomia şi fiziologia omului: 1. Sistemul nervos somatic şi vegetativ 2. Sistemul endocrin 3. Mediul intern şi circulaţia sângelui 4. Reproducerea la om şi educaţia sexuală (contracepţia, boli cu transmitere sexuală, particularităţi morfofuncţionale şi comportamentale ale pubertăţii şi adolescenţei) VI. Genetică: 1. Organizarea genomului la procariote şi eucariote 2. Funcţiile materialului genetic (replicaţie, transcriere, traducere) 3. Cariotipul uman normal şi patologic 4. Domenii de aplicabilitate şi consideraţii bioetice în genetica umană: sfaturile genetice, diagnosticul prenatal, fertilizarea in vitro, clonarea terapeutică, terapia genică etc.) VII. Ecologie 1. Caracteristicile ecosistemelor antropizate: particularităţi ale biotopului şi biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate. Bibliografie obligatorie pentru tematica ştiinţifică ***Manualele şcolare alternative, conform Catalogului manualelor şcolare valabile în învăţământului preuniversitar (lista la adresa: www.edu.ro) 1. Barna, A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învăţământ , Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002 2. Barna A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de gradul didactic II - Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002 3. Boldor, O., Trifu, M., Răianu O., Fiziologia plantelor , EDP, Bucureşti, 1981 4. Botnariuc, N., Vădineanu, A., Ecologie, EDP, Bucureşti, 1982 5. Ceuca, T.,Valenciu, N., Popescu, A. - Zoologia vertebratelor , EDP, Bucureşti, 1983 6. Coman, N., Genetică I-II , Editura UBB, Cluj-Napoca, 1996 7. Deliu, C., Morfologia şi anatomia plantelor , Editura Presa Universitară Clujeană, 1999 8. Gavrilă, L., Genetică I-II , Editura Universităţii Bucureşti, 1986, 1987 9. Grinţescu, I., Andrei, M., Rădulescu-Mitroiu, N., Botanică , Editura Ş tiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1985 10. Hefco, V. P., Fiziologia animalelor şi a omului , EDP, Bucureşti, 1997 11. Manolache, V., Zărnescu, O., Citologie, histologie animală , Editura Universităţii Bucureşti, 1993 12. Mişcalencu, D., Mailat, F., Anatomia comparată a vertebratelor , EDP, Bucureşti, 1982 13. Nicolau, S., Bioetica , Editura Universul, 1998 14. Polescu, L., Atanasiu, L., Fotosinteza sau cum transformă plantele lumina soarelui, Editura Albatros, 1988 15. Pop, I.,Lungu, L., Hodişan, I., Cristurean, I., Mititelu, D., Mihai, Gh.- Botanică sistematică , EDP, Bucureşti, 1983 16. Strungaru, Gr., Pop, M., Hefco V., Fiziologie animală, EDP, Bucureşti, 1983 17. Şerbănescu-Jitariu, G., Toma, C., Morfologia şi anatomia plantelor , EDP, Bucureşti, 1980 18. Raicu, P., Genetica generală ş i umană , Editura Humanitas, Bucureşti, 1997 19. Toma, C., Niţă, M., Celula vegetală , Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 1995 20. Tomescu, N., Popa, V., Zoologia nevertebratelor , Editura UBB, Cluj-Napoca, 2000 21. Voica, C., Fiziologie vegetală , Editura Universităţii Bucureşti, 1982, 1983 22. Zachiu, M., Solomon, L., Năstăsescu, M., Suciu, M., Pisică, C., Tomescu, N.- Zoologia nevertebratelor , EDP, Bucureşti, 1983 23. Zarnea, Gh., Tratat de microbiologie vol. IV, Editura Academiei Române, 1990 TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII BIOLOGIEI I. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la biologie în concordanţă cu curriculumul naţional 1. Componentele curriculumului şcolar: plan-cadru, programă şcolară, programe pentru examenele şi evaluările naţionale, manuale şcolare 2. Planificarea calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiectul de lecţie 3. Proiectarea şi aplicarea CDŞ la biologie II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la biologie 1. Metode didactice utilizate în predarea biologiei 2. Forme de organizare a activităţii didactice III. Integrarea mijloacelor de învăţământ în procesul de predare - învăţare - evaluare la biologie IV. Evaluarea randamentului şcolar în concordanţă cu obiectivele curriculare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ 2. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare 3. Strategii de evaluare a randamentului şcolar 4. Instrumente clasice şi moderne de evaluare 5. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare V. Abordarea intra-, inter- şi transdisciplinară a conţinuturilor la lecţiile de biologie Bibliografie obligatorie pentru metodica predării biologiei ***Ghid metodologic, Aria curriculară matematică şi ştiinţe - liceu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002 ***Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie - învăţământ obligatoriu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002 ***Ghid de evaluare şi examinare - biologie, SNEE, Editura Aramis, Bucureşti, 2001 ***Planurile-cadru şi programele şcolare în vigoare (lista la adresa www.edu.ro) 1. Barna, A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învăţământ, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002 2. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, I., Pânişoară, I.O., Potolea, D., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001 3. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative ş i complementare , Editura Polirom, Iaşi, 2008 4. Costică, N., Metodica predării biologiei , Editura Graphys, Iaşi, 2008 5. Cucoş, C., Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2000 6. Cucoş, C., Teoria şi metodologia evaluării , Editura Polirom, Bucureşti, 2008 7. Ion, I., Leu, U., M., Metodica predării-învăţării biologiei, Editura Corson, Iaşi, 2004 8. Ionescu, M., Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura PUC, Cluj, 2000 9. Iucu, R. , Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi 2000 10. Lazăr, V., Căprărin, D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei , Editura Arves, Craiova, 2008 11. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12. Oprea, C., L., Strategii didactice interactive , EDP, Bucureşti, 2007 13. Radu, I.,T., Evaluarea în procesul didactic , ediţia a IV-a, EDP, Bucureşti, 2008 14. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003 15. Stoica, A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 2001 16. Ureche, C., Ciucu, C., Metodica predării biologiei, Editura Fedax, Focşani, 2003 Grupul de lucru: Nr. crt. Numele şi prenumele Funcţia Instituţia 1. Traian Şăitan Inspector general M.E.C.T.S. 2. Steluţa Paraschiv Consilier superior C.N.E.E. 3. Mariana Grosu Profesor gr. I C.N. „Sfântul Sava”, Bucureşti 4. Marinela Roşescu Profesor dr. I.S.J. Argeş 5. Cristian Gurzu Profesor dr. C.N. „Nicolae Bălcescu”, Brăila Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU DISCIPLINA CHIMIE - Bucureşti - 2010 Nota de prezentare Prezentul document conţine programa de Chimie pentru Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învăţământul preuniversitar . Programa se adresează absolvenţilor cu diplomă de licenţă/ master care pot fi încadraţi ca profesori de chimie, atât în învăţământul gimnazial cât şi în cel liceal, conform Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ , domeniile, specializările valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar . Programa pentru concurs este elaborată luând în considerare şi programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina Chimie. Aspectele fundamentale vizate sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar:  Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a conexiunilor pe care disciplina le are cu alte discipline studiate în învăţământul preuniversitar.  Aplicarea noilor direcţii ale didacticii generale, respectiv ale didacticii predării chimiei.  Probarea competenţelor de proiectare, realizare, evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice.  Demonstrarea competenţelor de comunicare în limbaj general şi în limbaj specific chimiei.  Probarea competenţelor de relaţionare necesare realizării actului educaţional. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice. Programa pentru concurs conţine:  teme de specialitate: chimie generală şi anorganică, chimie organică;  teme de didactica disciplinei. Prin tematica programei pentru concursul de ocupare a posturilor vacante din învăţământul preuniversitar se urmăreşte evaluarea competenţelor de specialitate şi metodice ale candidaţilor. Tematica de specialitate cuprinde teme din programa învăţământului universitar deoarece se pleacă de la premisa că profesorul din învăţământul preuniversitar trebuie să demonstreze o cunoaştere mai vastă decât cea referitoare la conţinuturile programelor şcolare. Temele de didactică a disciplinei urmăresc, în special, aplicaţiile didacticii generale în proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor specifice procesului de predare/ învăţare/ evaluare la chimie. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE Competenţele cadrului didactic vizate pentru Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învăţământul preuniversitar la disciplina Chimie, competenţe pe care profesorul trebuie să şi le dezvolte şi să le probeze pe parcursul activităţii didactice sunt: 1. Înţelegerea conceptelor, principiilor, teoriilor fundamentale ale chimiei şi demonstrarea rigorii intelectuale a propriei cunoaşteri ştiinţifice. 2. Manifestarea unei conduite autoreflexive asupra nivelului şi stadiului pregătirii profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru cariera didactică. 3. Proiectarea demersului didactic la disciplina chimie cu realizarea conexiunilor trans-, inter- sau multidisciplinare. 4. Adecvarea strategiilor didactice la conţinuturile specifice pentru a construi demersuri didactice interactive, stimulative, de cooperare, în scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţii didactice. 5. Selectarea conţinuturilor din programa şcolară pentru a forma/ dezvolta competenţe la elevi. 6. Manifestarea creativităţii prin adaptarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă/ la specificul dezvoltării intelectuale a elevilor. 7. Abordarea competenţelor în concordanţă cu conţinuturile adecvate, prin intermediul unor activităţi de învăţare specifice şi evaluabile cu ajutorul unor instrumente de evaluare potrivite. 8. Valorificarea rezultatelor evaluării în scopul optimizării procesului instructiv- educativ. CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ 1. Structura atomului. Semnificaţia funcţiei de undă. Numere cuantice. Izotopii şi utilizările lor. 2. Tabelul periodic. Legea periodicităţii. Relaţia dintre proprietăţile elementelor şi locul ocupat în tabelul periodic. 3. Tipuri de legături chimice. Reţele cristaline. 3.1. Legătura ionică. Reţele ionice. Energia de reţea. Ciclul Haber-Born. Proprietăţi fizice ale solidelor ionice. 3.2. Legătura covalentă. Modelul legăturii prin perechi de electroni. Structuri Lewis. Modelul repulsiilor perechilor de electroni (VSEPR). Delocalizarea electronilor. Conceptul de rezonanţă. Hibridizare sp 3 , sp 2 , sp. Metoda orbitalilor moleculari – aplicaţii: H 2 , N 2 , O 2 , CO, HF. Caracteristicile legăturii covalente: ordin de legătură, lungimea legăturii, energie de legătură, polaritatea legăturii. Reţele atomice: diamant, grafit. 4. Forţe intermoleculare. Reţele moleculare. Proprietăţi fizice. 5. Soluţii. Proprietăţile soluţiilor. Concentraţia soluţiilor; aplicaţii. 6. Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor. Constante de echilibru: K c , K p , K x . Factorii care influenţează deplasarea echilibrului chimic. Echilibre în sisteme omogene gazoase şi lichide. Echilibre în sisteme eterogene. 7. Reacţii cu transfer de electroni. Potenţial de electrod. Potenţial redox standard. Relaţia lui Nernst. Pile electrice: acumulatorul cu plumb, pila Leclanché. Electroliza - metodă de obţinere a substanţelor simple şi compuse. Legile electrolizei - aplicaţii. Coroziunea. 8. Reacţii cu transfer de protoni. Teoria protolitică a acizilor şi bazelor; K a , K b , pK a , pK b . Produsul ionic al apei şi p H- ul soluţiilor. Reacţia de neutralizare. Curbe de titrare pentru acizi şi baze: acid tare cu bază tare, acid tare cu bază slabă, acid slab cu bază tare. Hidroliza sărurilor. Constanta de hidroliză. 9. Reacţii cu formare de precipitat. Solubilitate. Produs de solubilitate. 10. Reacţii cu formare de combinaţii complexe. Numere de coordinare (2,4,6) şi geometrii de coordinare. Izomeria complecşilor metalici (izomeria de hidratare, izomeria de coordinare, izomeria de ionizare, izomeria de legătură, izomeria geometrică). Legea Lambert-Beer (forma liniară). 11. Noţiuni generale de termodinamică chimică: energie internă, entalpie, entropie, energie liberă Gibbs. Legile termochimiei. Aplicaţii. 12. Noţiuni generale de cinetică chimică: viteza de reacţie, ordine de reacţie. Factorii care influenţează viteza de reacţie. Cinetica reacţiilor simple (n = 0, 1, 2). Timp de înjumătăţire. 13. Metode generale de obţinere a metalelor. Stări de oxidare ale metalelor s, p, d. Variaţia stabilităţii în grupe. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale metalelor. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale aliajelor. 14. Metalele alcaline - caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Compuşi ai metalelor alcaline: compuşi cu oxigen, halogenuri, hidruri, hidroxizi, azotaţi, carbonaţi - obţinere, proprietăţi, utilizări. 15. Aluminiul – obţinere, proprietăţi şi utilizări. Compuşi ai aluminiului: AlCl 3 , Al(OH) 3 , Al 2 O 3 – structură, proprietăţi. 16. Cuprul – obţinere, proprietăţi şi utilizări. 17. Fierul – obţinere, proprietăţi, utilizări. 18. Azotul – proprietăţi, utilizări. Oxiacizii azotului. Amoniacul, săruri de amoniu – obţinere, proprietăţi, utilizări. 19. Oxigenul - stare naturală, alotropie. Apa, apa oxigenată - proprietăţi, utilizări. 20. Sulful – stare naturală, alotropie. Oxizi ai sulfului (SO 2 , SO 3 ), acidul sulfuric - obţinere, proprietăţi, utilizări. 21. Halogenii – caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Hidracizi halogenaţi: obţinere. Cloruri, oxoacizii clorului – obţinere, proprietăţi, utilizări. 22. Poluarea apei, aerului şi solului cu agenţi anorganici: CO, CO 2 , oxizi ai azotului, azotiţi, azotaţi şi săruri de amoniu, oxizi ai sulfului, metale grele. BIBLIOGRAFIE CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ 1. Atkins W. P., Exerciţii şi probleme rezolvate de chimie fizică , Editura Tehnică, Bucureşti, 2008. 2. Atkins W. P., J. D. Paula, Chimie fizică , Editura Agir, Bucureşti, 2005. 3. Brezeanu M., Cristurean E., Antoniu A., Marinescu D., Andruh M., Chimia metalelor , Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990. 4. Guran C., Bicher M., Berger D., Introducere în chimia anorganică, Probleme fundamentale , Editura Tehnică, Bucureşti, 1997. 5. Haiduc I. (coordonator), Chimia anorganică pentru perfecţionarea profesorilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 6. Murgulescu I. G., Vîlcu R., Introducere în chimie fizică , vol. 3, Termodinamica chimică, Editura Academiei , Bucureşti, 1982. 7. Neniţescu C. D. , Chimie generală , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979. 8. Niac G., Naşcu H., Chimia ecologică, Editura Dacia, Cluj, 1998. 9. Shriver D. T., Atkins P. W., Langford C. H., Tratat de chimie anorganică , Editura Tehnică, Bucureşti, 1996. 10. Vlădescu L., Echilibre omogene în chimia analitică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003. CHIMIE ORGANICĂ 1. Legături chimice în compuşii organici. Hibridizare: C, N, O. 2. Efecte electronice în structurile organice. Efecte inductive. Efecte electromere. Conjugarea. Aromaticitatea. 3. Determinarea structurii substanţelor organice prin metode fizice (IR, RMN, MS). 4. Izomeria compuşilor organici. Stereochimia compuşilor organici. Convenţii: E-Z, R-S, D-L. 5. Tipuri de reacţii în chimia organică. Disocierea legăturilor chimice. Reactanţi şi substraturi: SR, SE, SN1,SN2, SN în seria aromatică, AR, AE, AN, E1. 6. Formulele structurilor chimice organice. Nomenclatura structurilor organice: IUPAC şi denumiri uzuale. 7. Hidrocarburi saturate: surse naturale şi metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 8. Hidrocarburi nesaturate: metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. 9. Hidrocarburi aromatice: surse naturale şi metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 10. Compuşi halogenaţi: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 11. Compuşi hidroxilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 12. Compuşi organici cu azot (amine, nitroderivaţi): obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 13. Compuşi carbonilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 14. Compuşi carboxilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 15. Derivaţi funcţionali ai acizilor organici. Esteri, amide, nitrili, cloruri acide, anhidride acide: metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică. 16. Aminoacizi, peptide şi proteine: clasificare, proprietăţi fizice şi chimice, reacţii de identificare. Acţiune şi importanţă biologică. 17. Zaharide. Monozaharide: Glucoza şi fructoza : proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică. 18. Dizaharide: maltoza, celobioza, zaharoza: proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică . 19. Polizaharide: amidon, celuloza, glicogen – proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică. 20. Grăsimi. Proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică. 21. Compuşi organici cu importanţă practică. 22. Săpunuri şi detergenţi. Clasificare. Sinteză. Mod de acţiune. 23. Medicamente, vitamine. (acidul salicilic şi derivaţi ai săi, p -aminofenolul şi derivaţi ai săi, acidul p -aminobenzoic şi derivaţi ai săi, sulfamide, peniciline; vitamina A, vitamina C). Structură. Sinteză. 24. Antidăunători. (compuşi halogenaţi, acidul crizantemic şi derivaţi ai săi, derivaţi ai acidului fenoxiacetic). Structură. Sinteză. 25. Coloranţi. (coloranţi naturali: licopina, indigo). Grupe cromofore. 26. Polimeri naturali, artificiali şi sintetici. Clasificare, sinteză: polimerizare, copolimerizare, policondensare. Utilizări. 27. Combustibili. Metanul. Butanul. Benzine, motorine. Biocombustibili. Cifra octanică, cifra cetanică, căldură de combustie. BIBLIOGRAFIE CHIMIE ORGANICĂ 1. *** Organicum , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 2. Avram M., Chimie Organică (vol. I şi II), Editura Academiei, Bucureşti, 1983/ Editura Zecasin, Bucureşti, 1994. 3. Balaban A., Banciu M., Pogany I., Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983. 4. Cercasov C., Baciu I., Ciobanu A., Nicolae A., Popa E., Zăvoianu D., Popovici D., Chimie organică pentru perfecţionarea profesorilor (vol. I şi II), Editura Universităţii, Bucureşti, 2001- 2002. 5. Hendrickson J., Cram D., Hammond G., Chimie organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976. 6. Hubca Gh., Lupu A., Cociaşu A., Biocombustibili : Biodiesel, Bioetanol, Sun-Diesel , Editura Matrix, Bucuresti, 2008. 7. Iovu M., Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999. 8. Neniţescu C. D., Chimie organică (vol.I, II), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980. 9. Roşca S., Introducere în chimia organică. Bazele teoretice ale chimiei organice, Editura Fast - Print, Bucureşti, 1997. 10. Schiketanz I., Badea F., Chimia organică prin probleme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989. DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE 1. Curriculum-ul naţional - structură. 1.1. Curriculum şcolar. Componentele curriculum-ului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare. 1.2. Conţinutul învăţământului: caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului cu aplicaţii la disciplina chimie. Programele şcolare de chimie. 2. Proiectarea şi organizarea activităţii de predare/ învăţare la disciplina chimie. 2.1. Corelarea componentelor structurale ale programei şcolare: competenţe generale – competenţe specifice - conţinuturi - activităţi de învăţare. 2.2. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare. Exemplificări. 2.3. Activităţi de învăţare şi rolul lor în scopul formării şi dezvoltării competenţelor la elevi. 2.3.1. Activităţi de învăţare centrate pe modelare. Exemplificări. 2.3.2. Activităţi de învăţare centrate pe experimentul de laborator. Exemplificări. 2.3.3. Activităţi de învăţare centrate pe rezolvarea de probleme. Exemplificări. 2.3.4. Activităţi de învăţare centrate pe algoritmizare. Exemplificări. 2.3.5. Activităţi de învăţare centrate pe investigaţie. Exemplificări. 2.4. Proiectarea curriculum-ului la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă. 3. Proiectarea activităţii de evaluare la disciplina chimie. 3.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluare, caracterizare. 3.2. Metode şi instrumente de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate. 3.3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare. 3.4. Probe de evaluare predictivă, formativă şi sumativă. Matricea de evaluare. Exemplificări la disciplina chimie. 4. Mijloace şi materiale didactice. Modalităţi de integrare a acestora în lecţia de chimie. 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor. BIBLIOGRAFIE -- DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE 1. ***Curriculum Naţional pentru clasele VII-XII. 2. ***Ghid de evaluare la chimie, Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti, 1999. 3. *** Ghid metodologic–Aria curriculară matematică şi ştiinţe-liceu , Editura Aramis, 2002. 4. ***Manualele alternative de chimie pentru clasele VII-XII, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul. 5. Cerghit I. , Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997. 6. Chiriac A., Isac D., Iagher R., Isacu M., Pitulice L., Formare iniţială şi continuă la chimie , Editura Mirton, Timişoara, 2002. 7. Chiriac V., Isac D., Pitulice L., Dascălu D., Autoevaluarea prin experimente de chimie anorganică, Editura Mirton, Timişoara, 2002. 8. Ciomoş F., Bocoş M., Suporturi pentru predarea şi învăţarea chimiei, Editura Presa Universitară, Cluj, 2000. 9. Cozma D. G., Pui A., Elemente de didactica chimiei , Editura Spiru Haret, Iaşi 2003. 10. Fătu S., Didactica chimiei, Editura Corint, Bucureşti, 2003. 11. Landsheere G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975. 12. Naumescu A., Bocoş M., Didactica chimiei – de la teorie la practică , Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004. 13. Oprea C. L, Strategii didactice interactive , Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007. 14. Stoica A., Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Pro-Gnosis, Bucureşti, 2001. 15. Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003. 16. Şunel V., Ciocoiu I., Rudică T., Bicu E., Metodica predării chimiei, Editura Marathon, Iaşi, 1997. Autori: DANIELA BOGDAN - inspector general, M.E.C.T.S. MARIUS ANDRUH - profesor dr., Universitatea din Bucureşti ŞTEFAN TOMAS - conferenţiar dr., Universitatea Politehnica Bucureşti ADRIAN BÎRZU - conferenţiar dr., Universitatea A.I. Cuza, Iaşi MARIA CRISTINA CONSTANTIN - consilier, C.N.E.E. AURELIA MORARU - Colegiul Naţional “Andrei Şaguna”, Braşov LAVINIA MUREŞAN - Colegiul Naţional “A. Papiu-Ilarian”, Tg. Mureş Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CHIMIE INDUSTRIALĂ PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE A. Procese tehnologice 1. Procese tehnologice: definire şi clasificare. 2. Operaţii unitare: definire şi clasificare. 3. Simbolizarea utilajelor din industria chimică. 4. Schema bloc a unui proces tehnologic. 5. Schema flux. 6. Elemente de calcul tehnic: bilanţ de materiale, bilanţ termic, randament, conversie. B. Materii prime şi materiale 1. Clasificarea materiilor prime şi materialelor. 2. Apa în industria chimică 2.1. Duritatea apei (temporară, permanentă şi totală). 2.2. Metode şi instalaţii de dedurizare a apei. 2.3. Metode şi instalaţii de demineralizare a apei cu schimbători de ioni. 3. Ţiţeiul. 3.1. Proprităţi fizice. 3.2. Prelucrarea primară a ţiţeiului: instalaţii de distilare atmosferică şi în vid; caracterizarea produselor obţinute. C. Operaţii mecanice 1. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor mecanice ( principiul constructiv şi funcţional). 1.1. Mărunţirea materialelor solide – Concasorul cu fălci şi moara cu bile. 1.2.Transportul materialelor solide - transportorul cu bandă. 1.2. Dozarea materialelor solide - dozatorul celular rotativ. 1.3 Clasarea: ciururi şi site oscilante şi vibratoare; clasarea pneumatică în curent orizontal. 2. Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor mecanice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcţionale ( cauze şi măsuri de remediere). D. Operaţii hidrodinamice 1. Curgerea fluidelor. 1.1. Mărimi caracteristice fluidelor. 1.2. Regimuri de curgere. 1.3. Ecuaţia de continuitate. 1.4. Pierderea de presiune la curgerea fluidelor prin conducte. 2. Utilajele pentru transportul fluidelor ( principiul constructiv şi funcţional). 2.1. Utilaje pentru transportul lichidelor : parametrii pompelor, pompa cu piston cu simplu şi dublu efect, pompa centrifugă. 2.2. Utilaje pentru transportul gazelor: compresorul cu piston cu simplu şi dublu efect. 3. Separarea sistemelor eterogene. 3.1. Definirea şi clasificarea sistemelor eterogene. 3.2. Utilaje pentru separarea sistemelor eterogene (principiul constructiv şi funcţional): ciclonul şi filtrul cu saci. 4. Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor hidrodinamice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcţionale ( cauze şi măsuri de remediere) E. Operaţii de transfer termic 1. Metode de transmitere a căldurii: conducţie, convecţie şi radiaţie. 2. Ecuaţia generală de transmitere a căldurii. 3. Transmiterea căldurii prin conducţie: ecuaţia de transfer termic printr-un perete cu feţe paralele. 4. Aplicaţii numerice (determinarea Q, A). 5. Utilaje pentru transmiterea căldurii (principiul constructiv şi funcţional) : schimbătoare de căldură tubulare, evaporatorul cu tub central de circulaţie şi condensatorul barometric). Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor de transfer termic. F. Operaţii de difuziune 1. Bazele transferului de masă (compoziţia fazelor, echilibrul de fază, ecuaţia generală de transfer de masă, definirea proceselor; legea lui Dalton, legea lui Raoult). 2. Utilaje şi instalaţii pentru efectuarea operaţiilor de difuziune (principiul constructiv şi funcţional). 2.1. Coloane cu talere şi umplutură. 2.2. Uscătorul tip tunel. 3. Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor de difuziune.. G. Termodinamică şi cinetică chimică 1. Mărimi termodinamice: entalpie, entropie, căldură latentă de vaporizare şi condensare. 2. Viteza de reacţie: ecuaţia, factorii şi modul în care aceştia o influenţează. 3. Echilibrul chimic: principiul lui Le Châtelier. H. Analiză volumetrică 1. Metode volumetrice de analiză bazate pe reacţii de neutralizare. 1.1. Acidimetria: prepararea soluţiilor de HCl şi determinarea factorului de corecţie; dozări efecuate prin titrare cu soluţii de HCl de concentraţie şi factor cunoscut. 1.2. Alcalimetria: prepararea soluţiilor de NaOH şi determinarea factorului de corecţie; dozări efecuate prin titrare cu soluţii de NaOH de concentraţie şi factor cunoscut. 2. Metode volumetrice de analiză bazate pe reacţii redox. Permanganometria: prepararea soluţiei de KMnO 4 şi determinarea factorului de corecţie; dozări efecuate prin titrare cu soluţii de KMnO 4 de concentraţie şi factor cunoscut. 3. Aplicaţii numerice. I. Analiză instrumentală 1. Clasificarea metodelor de analiză instrumentală. 2. Metode electrochimice de analiză – Conductometrie şi pH-metrie. 2.1. Principiul metodelor de analiză. 2.2. Aparatura şi modul de efectuare a determinărilor. 2.3. Calculul şi interpretarea rezultatelor. 3. Metode optice de analiză - refractometria. 3.1. Principiul metodei de analiză. 3.2. Refractometrul Abbé: principiul de funcţionare; modul de efectuare a determinărilor; calculul şi interpretarea rezultatelor. Bibliografie 1. Crăciun I., Hasci Z., Stan. C. „Operaţii şi utilaje în industria chimică”, manual cls. IX - X E.D.P. Bucureşti 1981, 1995 2. Croitoru ,V. , ş.a. „ Chimia analitică şi analize tehnice”, manual cls. IX-X, E.D.P. Bucureşti, 1994 3. Mihăilescu A. F. , Lupuţiu I., Bănăţeanu I.”Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică”, manual cls. XI – XII, E.D.P - RA Bucureşti 1995, 4. Neniţescu,C.D. „Chimie generală” E.D.P., Bucureşti, 1972, 1979 5. Teodorescu , M.,Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice, manual cls. IX – X E.D.P. Bucureşti 1995 6. Teodorescu M.,Vlădescu L. „Tehnica măsurării mărimilor fizico-chimice şi aparatură de laborator”, manual cls. XI – XII E.D.P. Bucureşti 1994 7. Vidraşcu Gh., „Tehnologia prelucrării ţiţeiului şi petrochimiei” , manual pentru licee cu profil chimie industriala clasa a XI-a, şi şcoli profesionale, EDP Buc. 1982 8. ***Manuale şcolare în vigoare aprobate de M.Ed.C.T.S. Autori: MAGDALENA ZAHARESCU, prof. grad did.I, Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţescu”, Piteşti MICHAELA FIERA, prof. grad did. I, Gr. Sc. „Oltchim”, Râmnicu Vâlcea MIRCEA VRANĂ, prof. gradul I, Colegiul Tehnic „Vasile Pârvan” Constanţa Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CHIMIE INDUSTRIALĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Procese tehnologice. 1.1. Procese tehnologice şi operaţii unitare: definire şi clasificare. 1.2. Simbolizarea utilajelor din industria chimică. 1.3. Schema bloc şi schema flux a unui proces tehnologic. 1.4.Elemente de calcul tehnic: bilanţ de materiale. 2. Operaţii mecanice şi utilaje (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere). 2.1. Mărunţirea materialelor solide: grad de mărunţire, clasificarea operaţiilor după gradul de mărunţire ( concasare , măcinare). Utilaje pentru mărunţirea materialelor solide : concasorul cu fălci şi moara cu bile. 2.2 Clasarea materialelor solide: analiza granulometrică; utilaje pentru clasare – ciururi şi site oscilante şi vibratoare. 2.3. Transportul şi dozarea materialelor solide: transportorul cu bandă, transportul pneumatic prin refulare şi dozatorul celular rotativ. 3. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor hidrodinamice (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere ) 3.1 Transportul fluidelor (conducte, armături, pompa cu piston, pompa centrifugă, compresorul cu piston) 3.2. Separarea sistemelor eterogene (filtrul cu saci, ciclonul). 3.3. Amestecarea materialelor: agitatoare mecanice şi malaxoare. 4. Utilaje pentru transfer termic (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere. 4.1. Schimbătoare de căldură tubulare ( cu cap fix, cu cap mobil, cu ţevi în formă de U). 4.2. Cuptorul pentru obţinerea sticlei. 5. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor de difuziune (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere ) 5.1 Coloane de distilare şi rectificare cu talere. 5.2. Coloane de absorbţie cu umplutură. 5.3. Uscătoare tip tunel şi tip cameră. 6. Tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă. Apărarea împotriva incendiilor . 6.1.Legislaţia de Securitate şi sănătate în muncă şi Apărarea împotriva incendiilor. 6.2.Instructaje de Securitate şi sănătate în muncă şi Apărarea împotriva incendiilor. 6.3. Accidente de muncă şi boli profesionale 6.4. Echipamente de lucru şi de protecţie 6.5. Metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor 7. Apa 7.1. Duritatea apei. 7.2. Instalaţii de dedurizare şi de demineralizare a apei Bibliografie 1. Cosma O., Bertalan L., Lixandru R., Neacşu C., Petcu M., Popescu G. Manole L., Pătrulescu C., Rus A., Stănila M., Stănescu D., Spătărelu G., Vintilă M „Manual de pregătire teoretică de bază, domeniul Chimie industrială”, Anul I şcoala profesională, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000 2. Craciun I., Hasci Z., Stan. C. „Operaţii şi utilaje în industria chimică”, manual cls. IX – X E.D.P. Bucureşti 1981, 1995 3. Mihăilescu A. F. , Bănăţeanu I., „Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică, manual cls. XII” E.D.P. Bucureşti 1985 4. Mihăilescu A. F. , Lupuţiu I. „Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică, manual cls. XI” E.D.P. Bucureşti 1981 5. Niculescu I., Dulca A., Rodeanu R. Vidraşcu A., „Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice, Manual pentru cls. a IX-a şi a X-a licee cu profil de chimie industrială, petrochimie, chimie- biologie şi fizică-chimie, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1992 6. Pece St, Mitrea St., Dăscălescu A. „Protecţia muncii (pentru învăţământ preuniversitar)”, manual cls. X , E.D.P. Bucureşti 1996, 7. Teodorescu , M., „Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice”, manual cls. IX - X E.D.P. Bucureşti 1995 8. ***Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Nr.319/2006 şi Legea de Apărare Împotriva Incendiilor nr 307/2006 . Normele metodologice de aplicare. 9. ***Manuale şcolare în vigoare aprobate de M.Ed.C.T.S. AUTORI: MAGDALENA ZAHARESCU, prof. grad did.I, Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţescu”, Piteşti MICHAELA FIERA, prof. grad did. I, Gr. Sc. „Oltchim”, Râmnicu Vâlcea MIRCEA VRANĂ, prof. gradul I, Colegiul Tehnic „Vasile Pârvan” Constanţa Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU COMERŢ - PROFESORI - - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi/ sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. MARKETING 1.1. Marketingul în activitatea de piaţă a inteprinderii • Funcţiile marketingului • Mediul de marketing al interprinderii; • Conţinutul mediului intern şi al mediului extern; • Relaţiile întreprinderii cu mediul extern; • Piaţa – componentă esenţială a mediului extern; • Piaţa înteprinderii: conţinut, dimensiuni, dinamică şi profil. • Concurenţa: forme, forţele care acţionează asupra concurenţei 1.2. Metode şi tehnici de culegere şi analiză a informaţiile în cercetările de marketing • Măsurarea şi scalarea fenomenelor în cercetările de marketing • Metode de culegere a informaţiilor 1.3. Coordonatele politicii de marketing • Conţinutul, rolul şi condiţiile formulării politicii de marketing; • Definirea conceptelor de politică, strategie şi tactică de marketing; • Strategia de piaţă – nucleul politicii de marketing : tipologia strategiei de piaţă, fundamentarea strategiilor de piaţă; • Mixul de marketing - instrument de promovare a politicii de marketing. 1.4. Politica de produs • Produsul în optica de marketing: componente, dimensiunile gamei de produse; • Ciclul de viaţă al produsului; • Strategii în politica de produs. 1.5. Politica de preţ • Obiectivele politicii de preţ; • Strategii de preţ; • Factorii de influenţă ai nivelurilor preţurilor. 1.6. Politica de distribuţie • Conţinutul şi rolul distribuţiei; • Canale de distribuţie; • Strategii de distribuţie. 1.7. Politica de promovare • Rolul promovării în marketing; • Forme de promovare a produselor: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice; forţele de vânzare; • Strategii promoţionale. 2. ECONOMIA COMERŢULUI 2.1. Cererea de mărfuri • Conţinutul cererii de mărfuri; • Formele de manifestare a cererii de mărfuri; • Factorii care influenţează cererea de mărfuri. 2. 2. Oferta de mărfuri • Conţinutul ofertei de mărfuri; • Structura şi caracteristicile ofertei de mărfuri, tendinţe privind evoluţia acesteia; • Înnoirea produselor şi diversificarea ofertei de mărfuri. 2. 3. Relaţiile comerţului cu producătorii • Conţinutul relaţiilor comerţului cu producătorii; • Formele relaţiilor comerţului cu producătorii; 2. 4. Relaţiile comerţului cu consumatorii • Locul şi conţinutul relaţiilor comerţului cu consumatorii. 2. 5. Protecţia consumatorilor • Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor; • Problematica drepturilor consumatorilor; • Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor. 2. 6. Protecţia consumatorilor • Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor; • Problematica drepturilor consumatorilor; • Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor. 2. 7. Comerţul cu amănuntul • Conţinutul, rolul şi funcţiile comerţului cu amănuntul; • Tipologia comerţului cu amănuntul: sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul, structurarea formelor de vânzare utilizate în comerţul cu amănuntul; • Tendinţe în evoluţia comerţului cu amănuntul. 2.8. Circulaţia mărfurilor • Aprovizionarea cu mărfuri în comerţ: stabilirea sortimentului de mărfuri în magazine, selectarea furnizorilor, recepţia mărfurilor; • Organizarea activităţii comerciale (magazine, unităţi de alimentaţie publică, depozite de mărfuri) . 2.9. Eficienţa activităţii comerciale • Conţinutul eficienţei activităţii comerciale; • Cheltuieli de circulaţie în comerţ; • Rentabilitatea activitaţii comerciale . 2.10. Înteprinderea comercială: • Conceptul de înteprindere comercială; • Relaţiile întreprinderii cu mediul; • Resursele întreprinderii; • Organizarea structurală a întreprinderii comerciale; • Managementul întreprinderii comerciale: principiile şi funcţiile managementului în comerţ; sisteme, metode şi tehnici de management cu aplicare în comerţ; strategii manageriale în comerţ. 3. MERCEOLOGIE (STUDIUL CALITATII PRODUSELOR SI SERVICIILOR) 3.1 Noţiuni generale despre mărfuri • Proprietăţile generale ale mărfurilor; • Calitatea produselor – concept şi dezvoltare; • Metode de conservare şi păstrare; • Compoziţia chimică şi valoarea alimentară a produselor. 3.2. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse alimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calităţii : • Produse de morărit si panificaţie; • Produse zaharoase; • Carne şi produse din carne; • Peşte şi produse din peşte; • Lapte şi produse din lapte; 3.3. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse nealimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calităţii • Confecţii; • Încăţăminte; • Mărfuri cosmetice; •Ceramică/ sticlă BIBLIOGRAFIE: DISCIPLINE DE SPECIALITATE 1. Anghel, L., Florescu, C., Zaharia R., Aplicaţii în marketing, Editura Expert, Bucuresti, 1999 2. Anghel, L.D., Dăneţiu, T., Şerbănică, D., Zaharia, R., Marketing – clasa a XI-a, Editura All Educational, Bucureşti, 2002 3. Anghel, L.D., Dăneţiu, T., Şerbănică, D., Zaharia, R., Marketing – clasa a XII-a, Editura All Educational, Bucureşti, 2002 4. Balaure, V., (coordonator) Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, ediţia a II-a 2002 5. Catoiu, I., (coordonator) Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucuresti, 2002 6. Danciu, V., Marketing – clasa a XI-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 7. Danciu, V., Zaharia, R.M., Marketing – clasa a XII-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002 8. Drăgulănescu, N., Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a X-a, Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002 9. Ilie S. si colectiv Comert clasa a X a - IP Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006 10. Kotler, Ph., Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997 12 Mateiciuc, C., Singureanu, N., Marketing – Economic – clasa a XII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2002 13. Mercioiu, V., (coordonator) Management comercial, Editura Economica, Bucureşti 1998 14. Olaru, M., Isaic-Maniu, Al., Purcarea, A., Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a X-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 15. Olaru, M., (coordonator) Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XI-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 16. Olaru, M., Negrea, M., ş.a., Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XII-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002 17. Pamfilie, R., Merceologia si expertiza mărfurilor alimentare de import-export, Editura Oscar Print, Bucuresti,1996 18. Patriche, D., Elemente de economia comerţului, Editura Sylvy, Bucuresti 2001 19. Patriche, D., (coordonator) Economie comercială, Editura Economica, Bucureşti, 1998 20. Patriche, D., (coordonator) Bazele comerţului, Editura Economica, Bucureşti ,1998 21. Patriche, D., Tratat de economia comerţului, Editura Eficient, Bucuresti,1998 22. Petre, T., Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a X-a, Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002 23. Petre, T., Iordache, G., Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XI-a, Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002 24. Petre, T., Iordache, G., Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002 25. Petre, T., Iordache, G., Georgescu, J.D., Marketing – clasa a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002 26. Pop, N.Al., Marketing – clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002 27. Pop, N.Al., Marketing – clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002 28 Postovei C si colectivul Comert – clasa a IX a Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005 29. Singureanu, N., Mateiciuc, C., Studiul calităţii produselor şi serviciilor economice, Editura Sigma, Bucureşti, 2002 30. Tanislav C, Ilie S, Postovei C, Ardelean M Mediul concurenţial al afacerii Editura Oscar Print 2007 31. Tanislav C, Ilie S, Postovei C. Marketingul afacerii Edtura Oscar Print 2006 32 Roxana Sarbu Merceologie Editura ASE, Bucuresti, 2002 33 Maria Elena Druţă Didactica ariei curriculare Editura ASE, 2008 34 Maria Elena Druţă Metodica predării disciplinelor economice Editura ASE, 2000 35 D. Dima, I Diaconescu, Rodica Pamfilie şi colab Fundamentele stiintei marfurilor, Marfuri alimentare Editura ASE, 2005 36 Maria Ioncică Economia serviciilor Editura Uranus, Bucureşti, 2000 Autori: PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ „N. KRETZULESCU” BUCUREŞTI PROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARA Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU COMERŢ MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului intructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. MERCEOLOGIA ŞI TEHNICA COMERCIALIZĂRII MĂRFURILOR 1.1. Importanţa merceologiei ca ştiinţă tehnico-economică în studiul mărfurilor • caracteristicile de calitate ale mărfurilor; • indici de calitate: definire şi clasificare. 1.2. Factorii care determină şi influenţează calitatea mărfurilor alimentare şi nealimentare. 1.3. Indicii de calitate ai mărfurilor alimentare şi nealimentare 1.4. Sortimentul mărfurilor din principalele grupe de mărfuri alimentare şi nealimentare (clasificarea, marcarea, codificarea - sisteme, tendinţe actuale pe linia diversificării şi modernizării produselor): • produse de morărit şi panificaţie; • legume, fructe şi produse obţinute din acestea; • produse zaharoase; • produse gustative (condimente, stimulente, băuturi); • carnea, peştele şi produsele obţinute prin prelucrarea acestora; • laptele şi produsele lactate; • mărfuri textile-încălţăminte; • mărfuri chimice (de uz casnic); • mărfuri cosmetice; • mărfuri din sticlă, ceramică; • mărfuri metalice de uz casnic; • articole pentru sport, voiaj, turism; • mărfuri electrice (electrotehnice, electrocasnice şi electronice). 1.5. Particularităţi privind tehnica comercializării mărfurilor alimentare şi nealimentare: • recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor alimentare şi nealimentare, întocmirea documentelor specifice, analiza documentelor însoţitoare; • aprecierea corectă a caracteristicelor de calitate, tehnico-funcţionale prin metodele organoleptice şi folosirea aparaturii şi instrumentelor specifice; • organizarea locului de muncă; tehnici de vânzare; • etalarea mărfurilor, informarea cumpărătorilor şi asigurarea ambientului corespunzător unui magazin (principii, reguli, tehnici); • tehnici de negociere în activitatea de vânzare-cumpărare şi realizarea altor operaţii tehnice specifice sau servicii pentru cumpărător; • întocmirea documentelor specifice evidenţei gestionare şi vânzării-cumpărării mărfurilor; • realizarea tehnicilor de lucru la casele de marcat şi calculator pentru ţinerea evidenţei operative a mărfurilor. 1.6. Etică profesională • trăsături pozitive de caracter; • conduită; • comunicare interpersonală. 1.7. Normele de protecţie a consumatorilor şi legislaţia în vigoare specific 1.8. Norme şi reguli de igienă, sănătate şi securitate în muncă şi prevenirea situaţiilor de urgenţă . BIBLIOGRAFIE: 1. Atanase, I., Managementul calităţii şi protecţiei consumatorilor, Editura ASE, Bucureşti, 1996; 2. Ilie G., şi colectivul Publicitate şi reclamă comercială - manual pentru cls. XI-XII, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995; 3. Ilie S si colectiv Calificarea profesională – Lucrător in Comerţ –Manual pentru SAM clasa a X a – Studiul mărfurilor 4. Ilie S si colectiv Calificarea profesională – Lucrător in Comerţ –Manual pentru SAM clasa a X a – Activitatea întreprinderii comerciale Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005 Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005 5. Ilie si colectiv Comerţ clasa a X a - IP Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006 6. Jones, G., Ghidul patronului de magazin, Editura All, Bucureşti, 1997; 7. Kennedy, G., Negocierea perfectă, Editura Naţional, Bucureşti, 1998; 8. Olaru M, Pamfilie R, Sârbu R, Negrea M, Păunescu C, Stanciu C Studiu calităţii produselor şi serviciilor, manual pentru clasa a XII-a Editura Economică Preuniversitaria 9. Pamfilie, R., Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de import export, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996; 10. Petre T, Iordache g Studiu calităţii produselor şi serviciilor manual pentru clasa a XII-a Editura Niculescu ABC 11. Prună, T., Psihologie economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976; 12. Redeş, A., şi colectiv Merceologie industrială, Editura Eficient, Bucureşti, 1999; 13. Ristea, A.L., Patuce, D., Meseria de comerciant, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995; 14. Ristea, A.L., şi colectivul, 15. Stanciu, I., Olaru, M., Tehnologie comercială, Editura Expert, Bucureşti, 1995; Bazele merceologiei, Editura Uranus, Bucureşti, 1998; 16. Stanciu, I Calitologia – Ştiinţa calităţii mărfurilor Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001; 17. Udrea, M., Comercializarea şi utilizarea produselor textile-încălţăminte – îndrumar, Editura Scripto, Bucureşti, 1998; 18. Postovei şi colectiv Comerţ – clasa a IX a Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005 AUTORI: MIRELA NICOLETA DINESCU – PROF. ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ „N. KRETZULESCU” BUCUREŞTI LUMINIŢA MARIANA POPESCU – PROF. INSPECTOR I.S.J. DÂMBOVIŢA DANA LUIZA CIOARĂ – PROF. INSPECTOR I.S.J. HUNEDOARA Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONFECŢII PIELE - PROFESORI - - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Materii prime şi materiale auxiliare 1.1. Materii prime: clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare; 1.2. Histologia pielii brute şi finite; obţinerea pielii brute, prelucrarea prin tăbăcire, finisarea pielii tăbăcite, calitate şi defecte; 1.3. Sortimente de piei finite: flexibile şi rigide; 1.4. Înlocuitori de piele flexibili şi rigizi; 1.5. Materiale auxiliare: clasificare, prelucrare, obţinere, destinaţii. 2. Tehnologia confecţiilor din piele si înlocuitori 2.1. Tehnologii de croire în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori; 2.2. Tehnologii de prelucrare a pieselor flexibile şi rigide; 2.3. Asamblarea prin coasere a pieselor flexibile; 2.4. Formarea spaţială în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori; 2.5. Tehnologii de asamblare prin lipire în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori; 2.6. Tehnologii de finisare a produselor din piele şi înlocuitori; 2.7. Controlul calităţii produselor finite. 3. Proiectarea pieselor flexibile 3.1. Anatomia şi antropometria membrului inferior; 3.2. Sisteme şi unităţi de măsură; 3.3. Proiectarea geometrică a articolelor din piele şi înlocuitori; 3.4. Proiectarea copiativă pe bază de calapod, obţinere de tipare, multiplicarea tiparelor. 4. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate 4.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală; 4.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii; 4.3. Sisteme de calitate: terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale; 4.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii. 5. Sănătatea şi securitatea muncii 5.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor; 5.2. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale. Bibliografie pentru specialitate 1. Leon, A.L. Ingineria Calităţii Editura Mega Mix, Iaşi, 2009 2. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 3. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 4. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 5. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 6. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 7. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Produse textile, piele şi înlocuitori de piele”, clasa a X-a Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Procese de obţinere a tricoturilor”, clasa a X-a Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi”, clasa a X-a Suport de curs pentru modulul „Sănătatea şi securitatea muncii”, industrie textilă şi pielărie Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Mistral, Bucureşti, 2008 8. Manolache V., Cercetări privind specificul creaţiei tehnice în domeniul tehnologiei pielei şi a înlocuitorilor 9. Marinescu, I., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie Editura Universitatea Tehnică, Iaşi, 2010 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 10. Merticaru, V., ş.a. Materii prime textile Editura Ecomonică Preuniversitaria, Bucureşti, 11. Spanţu, C., ş.a. Planificarea şi organizarea producţiei, Industria textilă şi pielărie – suport de curs 12. *** Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3 13. *** Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare 2001 Editura Mistral, Bucureşti, 2008 Editura Agir, Bucureşti, 2002 14. *** manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar 15. *** www.edu.ro Autori: ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU - prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamţ COSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roşiorii de Vede CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONFECŢII PIELE - MAIŞTRI INSTRUCTORI - - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definişie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Materii prime şi materiale auxiliare utilizate la confecţionarea articolelor din piele şi înlocuitori 1.1. Materii prime: clasificare, caracteristici (fizice şi mecanice), utilizări; 1.2. Materiale auxiliare: clasificare, caracteristici, utilizări; 1.3. Structura pielii; zonele topografice ale pielii; 1.4. Sortimente de piei finite: flexibile şi rigide; 1.5. Înlocuitori de piele flexibili şi rigizi. 2. Tehnologia confecţiilor din piele si înlocuitori 2.1. Tehnologii de croire în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori: metode de croire, utilaje (ştanţe şi ghilotine), reglarea şi întreţinerea utilajelor; 2.2. Tehnologii de prelucrare a pieselor flexibile şi rigide: operaţii, reglarea şi întreţinerea maşinilor de subţiat, îndoit şi egalizat; 2.3. Asamblarea prin coasere a detaliilor flexibile: tipuri de cusături, tipuri de maşini de cusut, reglarea şi întreţinerea maşinilor simple, zig-zag şi cu coloană; 2.4. Tehnologii de finisare a produselor din piele şi înlocuitori; 2.5. Controlul calităţii produselor finite. 3. Proiectarea pieselor flexibile 3.1. Anatomia şi antropometria membrului inferior; 3.2. Sisteme şi unităţi de măsură folosite în industria încălţămintei; 3.4. Proiectarea copiativă pe bază de calapod, obţinere de tipare, multiplicarea tiparelor. 4. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie 4.1. Curăţirea şi ungerea utilajelor: 4.1.1 Curăţirea utilajelor: locuri de curăţire, ustensile necesare, grafic de curăţire 4.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere 4.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite; 4.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor: 4.2.1. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare 4.2.2. Tipuri de intervenţii tehnice: definiţie, clasificare, caracterizare; 4.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţirea utilajelor. 5. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate 5.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală; 5.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii; 6. Sănătatea şi securitatea muncii 6.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor; 6.2. Sisteme şi dispozitive de protecţie: individuale şi colective specifice locului de muncă; 6.3. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO 2; 6.4. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului. 6.5. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale. Bibliografie pentru specialitate 1 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Pregătire de bază în industria uşoară – instruire teoretică, anul I Şcoala Profesională Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003 2 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Pregătire de bază în industria uşoară – instruire practică, anul I Şcoala Profesională Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003 3 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 4 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 5 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Produse textile, piele şi înlocuitori de piele”, clasa a X-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 6 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Procese de obţinere a tricoturilor”, clasa a X-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 7 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi”, clasa a X-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 8 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Suport de curs pentru modulul „Sănătatea şi securitatea muncii”, industrie textilă şi pielărie Editura Mistral, Bucureşti, 2008 9 Marinescu, I., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 10 Merticaru, V., ş.a. Materii prime textile Editura Ecomonică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 11 *** Manualul Inginerului Textilist – vol. Editura Agir, Bucureşti, 2002 1, 2, 3 12 *** Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare 13 *** manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar 14 *** www.edu.ro AUTORI: ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU - prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamţ COSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roşiorii de Vede CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONFECŢII TEXTILE – TRICOTAJE – FINISAJ TEXTIL PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Materii prime şi materiale textile 1.1. Fibre textile: clasificare, structura macromoleculară şi chimică, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice; 1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice; 1.3. Ţesături şi tricoturi: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice; 1.4. Materiale auxiliare folosite în industria textilă. 2. Materii prime şi materiale auxiliare pentru industria pielăriei 2.1. Pielea: clasificare, structura pielii crude şi defecte; 2.2. Sortimente de piei finite: clasificare, provenienţă, obţinere, caracteristici principale, destinaţie; 2.3. Înlocuitori de piele: clasificare, provenienţă, obţinere, caracteristici principale, destinaţie. 3. Tehnologii de obţinere a tricoturilor 3.1. Bazele tricotării: organe producătoare de ochiuri; procedee de tricotare; mecanisme comune maşinilor de tricotat; caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat. 3.2. Pregătirea firelor pentru tricotare; bobinarea firelor (scopuri, principiul bobinării, parametrii bobinării, utilaje specifice); urzirea firelor (scopuri, principiul urzirii, procedee de urzire, utilaje specifice); 3.3. Tricotarea pe maşini rectilinii: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanismul de formare a ochiurilor, posibilităţi tehnologice; 3.4. Tricotarea pe maşini circulare: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanismul de formare a ochiurilor, posibilităţi tehnologice; 3.5. Structura şi proiectarea tricoturilor simple: clasificare, metode de reprezentare, parametrii de structură, reprezentarea legăturilor de bază. 4. Tehnologii de obţinere a confecţiilor textile 4.1. Pregătirea materialelor pentru croit 4.1.1. Şablonarea materialelor: condiţii tehnice, metode de şablonare; 4.1.2. Şpănuirea materialelor: condiţii tehnice şi procedee; 4.2. Croirea materialelor textile 4.2.1. Secţionarea şpanului: condiţii tehnice, maşini de secţionat; 4.2.2. Decuparea detaliilor: condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice. 4.3. Cusături şi tehnologii de asamblare (cusături mecanice, asamblări prin termolipire şi neconvenţionale); 4.4. Utilaje pentru confecţionarea îmbrăcămintei: maşina simplă, maşina triploc, maşina Uberdec maşina Flatlock, maşina de cusut în lanţ, maşina de încheiat ochi cu ochi (caracteristici tehnice, organe de formare a cusăturii, utilizări); 4.5. Proiectarea constructivă a modelelor (dimensiuni necesare, relaţii de interdependenţă, reţele de linii şi segmente principale la produse cu sprijin pe umeri şi sprijin în talie). 5. Tehnologia finisării materialelor textile 5.1. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: pârlire, descleiere, curăţire alcalină, mercerizare, albire; 5.2. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare, fixare; 5.3. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea; 5.4. Tehnologia vopsirii materialelor textile:clasificarea tehnologică a coloranţilor, noţiuni generale de vopsire, noţiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistenţa vopsirii; 5.5. Tehnologii şi utilaje pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietăţile aglutinanţilor,maşina de imprimat cu şabloane; 5.6. Tehnologii şi utilaje pentru apretarea materialelor textile: apretarea chimică a materialelor textile, (neşifonabilitatea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea), apretarea mecanică a materialelor textile (termofixarea, călcarea). 6. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate 6.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală; 6.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii; 6.3. Sisteme de calitate: terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale; 6.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii. 7. Sănătatea şi securitatea muncii 7.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor; 7.2. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale. Bibliografie pentru specialitate 1 Budulan R., Bazele tehnologiei tricoturilor Editura BIT, Iaşi, 1996 2. Catalan, F., ş.a. Proiectarea produselor textile Editura Oscar Print, Bucureşti, 2008 3. Filipescu E., Structura şi proiectarea confecţiilor Editura Performantica, Iaşi, 2003 4. Filipescu E., Proiectarea constructivă a modelelor Editura Performantica, Iaşi, 1999 5. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 6. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 7. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 8. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 9. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. 10. Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Produse textile, piele şi înlocuitori de piele”, clasa a X-a Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Procese de obţinere a tricoturilor”, clasa a X-a Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi”, clasa a X-a Suport de curs pentru modulul „Sănătatea şi securitatea muncii”, industrie textilă şi pielărie Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 Editura Mistral, Bucureşti, 2008 11. Marinescu, I., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 12. Merticaru, V., ş.a. Materii prime textile Editura Ecomonică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 13. Mitu S., Mitu M., Bazele tehnologiei confecţiilor textile, vol. I şi vol. II 14. Papaghiuc V., ş.a. Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte Editura „Gh. Asachi” Iaşi 1998 Editura Performantica, Iaşi, 2004 15. Spanţu, C., Tehnologii textile Editura Economică, Bucureşti, 2002 16. Spanţu, C., Proiectarea produselor textile Editura Mistral, Bucureşti, 2007 17. Şerban V., Maşini circulare de tricotat cu diametrul mare cu două fonturi 18. *** Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3 19. *** Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare Editura Performantica, Iaşi, 2003 Editura Agir, Bucureşti, 2002 20. *** manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar 21. *** www.edu.ro Autori: ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – dr. ing., prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamţ COSTACHE FLORENTINA FLORI- dr. ing., prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roşiorii de Vede CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONFECŢII TEXTILE – TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului intructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definişie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Materii prime şi materiale textile 1.1. Fibre textile: clasificare, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice; 1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice; 1.3. Ţesături şi tricoturi: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice; 1.4. Materiale auxiliare folosite în industria textilă 2. Tehnologii de obţinere a tricoturilor 2.1. Bazele tricotării: organe producătoare de ochiuri; procedee de tricotare; mecanisme comune maşinilor de tricotat (rol, schemă de principiu); caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat. 2.2. Pregătirea firelor pentru tricotare; bobinarea firelor (scopuri şi principiul bobinării); urzirea firelor (scopuri şi principiul urzirii); 2.3. Tricotarea pe maşini rectilinii: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanisme componente (rol, alcătuire, funcţionare), deservire, reglare, defecte şi remedierea lor; 2.4. Tricotarea pe maşini circulare: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanisme componente (rol, alcătuire, funcţionare), deservire, reglare, defecte şi remedierea lor; 2.5. Elemente de structura şi proiectarea tricoturilor simple: clasificare, metode de reprezentare, parametrii de structură. 3. Tehnologii de obţinere a confecţiilor textile 3.1. Pregătirea materialelor pentru croit 3.1.1. Şablonarea materialelor: condiţii tehnice, metode de şablonare; 3.1.2. Şpănuirea materialelor: condiţii tehnice şi procedee; 3.2. Croirea materialelor textile 3.2.1. Secţionarea şpanului: condiţii tehnice, maşini de secţionat (descriere, funcţionare), deservirea şi reglarea maşinilor; 3.2.2. Decuparea detaliilor: condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice (deservire, funcţionare); 3.3. Cusături şi tehnologii de asamblare (cusături mecanice şi asamblări prin termolipire); 3.4. Utilaje pentru confecţionarea îmbrăcămintei: maşina simplă, maşina triploc, maşina Uberdec (caracteristici tehnice, organe de formare a cusăturii, deservire şi reglare); 3.5. Elemente de proiectarea produselor de îmbrăcăminte: dimensiuni principale, de bază şi linii de construcţia tiparelor. 4. Tehnologia finisării materialelor textile 4.1. Tehnologii pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: descleiere, curăţire alcalină şi albire (definiţie şi parametrii de lucru); 4.2. Utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: autoclava, cada cu vârtelniţă, jigher, pad-roll: schemă tehnologică; 4.3. Tehnologii pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare (definiţie şi parametrii de lucru); 4.4. Tehnologii pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea (definiţie şi parametrii de lucru); 4.5. Tehnologia vopsirii materialelor textile: clasificarea tehnologică a coloranţilor, noţiuni generale de vopsire, noţiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistenţa vopsirii; 4.6. Tehnologii pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietăţile aglutinanţilor; 4.7. Apretarea chimică a materialelor textile (neşifonabilizarea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea): definiţie şi substanţe folosite. 5. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie 5.1. Curăţirea şi ungerea utilajelor: 5.1.1 Curăţirea utilajelor: locuri de curăţire, ustensile necesare, grafic de curăţire 5.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere 5.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite; 5.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor: 5.2.1. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare 5.2.2. Tipuri de intervenţii tehnice: definiţie, clasificare, caracterizare; 5.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţirea utilajelor. 6. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate 6.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală; 6.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii; 7. Sănătatea şi securitatea muncii 7.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor; 7.2. Sisteme şi dispozitive de protecţie: individuale şi colective specifice locului de muncă; 7.3. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO 2 ; 7.4. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului; 7.5. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale. Bibliografie pentru specialitate 1 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Pregătire de bază în industria uşoară – instruire teoretică, anul I Şcoala Profesională Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003 2 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Pregătire de bază în industria uşoară – instruire practică, anul I Şcoala Profesională Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003 3 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 4 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 5 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Produse textile, piele şi înlocuitori de piele”, clasa a X-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 6 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Procese de obţinere a tricoturilor”, clasa a X-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 7 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul „Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi”, clasa a X-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 8 Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a. Suport de curs pentru modulul „Sănătatea şi securitatea muncii”, industrie textilă şi pielărie Editura Mistral, Bucureşti, 2008 9 Marinescu, I., ş.a. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006 10 Merticaru, V., ş.a. Materii prime textile Editura Ecomonică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 11 *** Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3 Editura Agir, Bucureşti, 2002 12 *** Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare 13 *** manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar 14 *** www.edu.ro AUTORI: ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU - prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamţ COSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roşiorii de Vede CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ Bucureşti 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplina Consiliere psihopedagogică se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Consilierea semnifică relaţia dintre resursele, cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi integrării socio-profesionale ale persoanei care beneficiază de acestă activitate. Consilierea carierei este o activitate specializată care iniţiază o abordare globală a individului, sub toate aspectele semnificative ale vieţii şi rolurilor asumate în şcoală, profesie, viaţă socială sau comunitară, familie, timp liber etc. şi se materializează prin toate categoriile de servicii de informare, consiliere şi orientare oferite solicitanţilor de către consilieri. Aceştia acordă sprijin de specialitate persoanelor consiliate în dezvoltarea propriei individualităţi, a unei imagini de sine pozitive, contribuie la formarea abilităţilor sociale, rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor, managementul informaţiilor şi planificarea carierei. Asistenţa acordată în Cabinetele de asistenţă psihopedagogică şi Centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică ţinteşte către trei tipuri de activităţi importante:  asistenţa psihologică a elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice (consiliere în vederea dezvoltării personale, evaluare psihologică etc.);  asistenţă pedagogică şi educaţională (pentru învăţare eficientă şi integrare şcolară etc.);  consilierea carierei (oferirea de informaţii despre ofertele de educaţie şi formare, oportunităţile pieţei muncii, dezvoltarea carierei etc.). Această programă are în vedere specificul activităţilor de consiliere şcolară, care pentru a fi realizate presupun existenţa de competenţe, abilităţi şi atitudini ale consilierilor, precum:  definirea şi utilizarea adecvată a conceptelor de bază ale consilierii şcolare;  aplicarea cunoştinţelor de psihologie a dezvoltării şi de psihologie şcolară;  proiectarea activităţii de asistenţă psihopedagogică;  utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere, autocunoaştere şi consiliere psihologică;  elaborarea de programe de dezvoltare a abilităţilor de viaţă;  evaluarea progreselor realizate de elevi în urma consilierii;  respectarea legislaţiei în vigoare, a deontologiei şi eticii profesionale;  realizarea unor parteneriate cu familia şi alte instituţii din comunitate implicate în educaţie;  respectarea dreptului persoanei consiliate de a lua decizii în ceea ce o priveşte;  asigurarea tratamentului imparţial pentru toate persoanele consiliate, evitarea discriminărilor în aprecierea diferenţelor dintre oameni;  asigurarea confidenţialităţii;  interesul pentru propria dezvoltare profesională şi centrarea pe creşterea calităţii serviciilor de consiliere oferite. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO- UMANE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului în centre şi cabinete de asistenţă psihopedagogică, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi/grupe de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ I. EVOLUŢIA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ 1. Apariţia şi evoluţia psihologiei ca ştiinţă; orientări şi şcoli psihologice 2. Psihologia contemporană şi locul ei în sistemul ştiinţelor II. OBIECTUL PSIHOLOGIEI 1. Noţiunea de psihic 2. Natura psihicului 3. Caracteristicile fenomenelor psihice III. IPOSTAZELE PSIHICULUI 1. Conştient 2. Subconştient 3. Inconştient 4. Relaţiile dintre ipostazele psihicului 5. Mecanismele cognitive senzoriale - Senzaţii - Percepţii - Reprezentări 6. Mecanismele cognitive logic-raţionale - Gândirea - Memoria - Imaginaţia IV. PERSONALITATEA - STRUCTURĂ INTEGRATOARE A MECANISMELOR PSIHICE 1. Delimitări conceptuale: Individ; Persoană; PERSONALITATE 2. Dimensiunile personalităţii: - Dinamico-energetice - Instrumental-operaţionale - Reglativ-productive - Transformativ-creative - Relaţional-valorice 3. Structura personalităţii 4. Personalitatea şi relaţiile interpersonale V. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA DEZVOLTARII/VARSTELOR 1. Conceptul de dezvoltare; 2. Factorii dezvoltarii ontonogenetice: ereditate, mediu, educatie; 3. Stadii si cicluri ale dezvoltarii. VI. CONDUITA PSIHOSOCIALĂ 1. Imaginea de sine şi percepţia socială a imaginii de sine 2. Relaţiile interpersonale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii 3. Comportamente pro şi antisociale 4. Atitudinile sociale şi evoluţia lor VII. CONCEPTUL DE CONSILIERE ŞI ABILITĂŢILE CONSILIERULUI 1. Orientari si abordări în consiliere; 2. Delimitări conceptuale / distincţii între: consiliere psihologică, consiliere scolara, consilierea carierei, consiliere educationala; 3. Caracteristicile consilierii; abilitatile consilierului; 4. Obiectivele consilierii; 5. Strategii si metode de consiliere educationala; 6. Principii de etica in consilierea scolara. Calitatea serviciilor de consiliere educationala; 7. Locul activitatii de consiliere in sistemul de invatamant din Romania. Reteaua cabinetelor de consiliere. VIII. NORME ETICE ŞI STANDARDE DE CALITATE ÎN CONSILIERE 1. relaţia consilier-consiliat 2. formarea continuă şi evaluarea activităţii consilierilor 3. calitatea serviciilor furnizate beneficiarilor IX. METODE SI TEHNICI DE INVATARE EFICIENTA. INVATAREA IN CONCORDANTA CU CERINTELE SI CONDITIILE VIETII SOCIALE 1. concepte de bază: eficacitate generală a instruirii, randamentul învăţării, stiluri de învăţare 2. rămânerea în urmă la învăţătură: cauze, factori perturbatori ai procesului instructiv-educativ 3. tehnici de învăţare: planificarea studiului, condiţiile învăţării eficiente, strategii şi tehnici mnezice X. MANAGEMENTUL SITUATIILOR DE RISC 1. Forme, factori, strategii de prevenire si interventie in cazuri de: - insucces scolar, absenteism si abandon scolar; - conflict, abuz, violenta. 2. Managementul stresului; 3. Stil de viata sanatos. Programe de promovare a stilului de viata sanatos. XI. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI 1. Delimitari conceptuale; 2. Dimensiunile managementului clasei de elevi; 3. Modalitati de prevenire si de rezolvare a situatiilor critice in clasa XII. COMUNICAREA 1. Fundamentele comunicarii: componente, niveluri, tipuri, bariere; 2. Comunicarea asertiva. Managementul conflictelor; 3. Rolul comunicarii in procesul de consiliere. XIII. CONSILIEREA CARIEREI 1. Delimitari conceptuale: identitate vocationala, dezvoltarea carierei, planificarea carierei. Cariera, profesie, ocupatie; 2. Factori implicati in alegerea si dezvoltarea carierei; 3. Utilizarea tehnologiilor informatice si de comunicare TIC in consilierea carierei; 4. Metode si tehnici ale consilierii carierei. Marketing personal; 5. Decizia de cariera: stiluri decizionale, pasi in luarea deciziei. XIV. CONSILIEREA FAMILIEI 1. Tipuri de familii. Stiluri parentale; 2. Familia in criza: divort, deces, abandon, abuz de substante, boli, parinti plecati la munca in strainatate, etc. Strategii de interventie specifica; 3. Parteneriatul scoala-familie. XVI. CONSILIEREA CADRELOR DIDACTICE 1. Principiile lucrului cu adultii; 2. Dezvoltarea relatiilor scoala-elev-parinti; 3. Modalitati de interventie in optimizarea climatului scolar. XVII. CONSILIEREA ASISTATĂ DE CALCULATOR  utilizarea internet-ului în consiliere: avantaje / dezavantaje  tipuri de programe informatice utilizate în consilierea carierei: utilitate, clasificare, analiză comparativă, avantaje/dezavantaje D. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ 1. Băban, A. (2001) - Consiliere educaţională . Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca 2. Băban, A. (1998) - Stres şi Personalitate . Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca 3. Botiş, A., Tărău, A. (2004) – Disciplinarea pozitivă , Ed. ASCR, Cluj-Napoca 4. Bunescu, Gh., Alecu, G., Badea, D. (1997) – Educaţia părinţilor – strategii şi programe, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 5. Ciocu, C. (1998) - Interacţiunea părinţi-copii . Ed. Amaltea, Bucureşti 6. Cosma, T. (2001) - Şedinţele cu părinţii în gimnaziu. Idei suport pentru diriginţi , Ed. Polirom, Iaşi 7. Cosmovici, A., Iacob, L. (1998) - Psihologie şcolară , Ed. Polirom, Iaşi 8. Eliade, S. (2000) – ABC-ul consilierii , Ed. Hiperborea, Turda 9. Gliga, L. (2001) - Managementul conflictului . Ed. Tipogrup Press, Bucureşti 10. Gorgos, C. (1987) - Dicţionar enciclopedic de psihiatrie, vol. I-IV, Ed. Medicală, Bucureşti 11. Holdevici, I. (2001) - Ameliorarea performanţelor umane prin tehnici de psihoterapie . Ed. Orizonturi, Bucureşti 12. Iucu, R. (2000). Managementul şi gestiunea clasei de elevi-fundamente teoretico- metodologice . Editura Polirom, Iaşi 13. Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. Editura Sigma, Bucureşti 14. Muro, J.J., Kottman, T. (1995) - Guidance and Counseling in the Elementary and Middle Schools , Ed. Brown & Benchmark, Inc. 15. Radu, I. ,Drutu, I. ,Mare, V., Miclea, M. ,Podar, T., Preda, V. (1991) - Introducere în psihologia contemporană . Editura Sincron, Cluj-Napoca 16. Stoica - Constantin, A., Neculau, A. (1998) - Psihosociologia dezvoltării copilului . Ed. Polirom, Iaşi 17. Şchiopu, U., Verza, E. (1997) - Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii . Ed. Didactică si Pedagogică, Bucureşti 18. Tiberiu, M. (1999) - Psihologia şi psihopatologia dezvoltării copilului mic . Ed. Augusta, Timişoara 19. Tomşa, Gh. (1999). Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi , Casa de Editură şi Presă Viaţa românească, Bucureşti 20. Zlate, M (2000) - Fundamentele psihologiei , Editura Pro-Humanitas, Bucuresti E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ I. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Consiliere psihopedagogică 1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare. 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă. 3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplina Psihopedagogia specială. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/ competenţelor. 4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare. II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Psihodedagogia specială. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/ tehnicilor de învăţare prin cooperare. 2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare. 3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare- evaluare. 1.1 Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. 1.2 .Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor. 2. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire. 3. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare. 5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare. 5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare). 5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate. 5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare. F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE 1. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan., Pânişoară Ioan Ovidiu, Potolea Dan – "Prelegeri pedagogice", Editura Polirom, Iaşi, 2001 2. Creţu Carmen – "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 1998 3. Creţu Carmen – "Psihopedagogia succesului", Editura Polirom, Iaşi, 1997 4. Cristea Sorin – "Dicţionar de termeni pedagogici", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998 5. Cucoş Constantin –"Pedagogie generală", Editura Polirom, Iaşi, 2000 6. Ionescu Miron, Radu Ioan – "Didactica moderna", Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1995 7. Neacşu Ioan – "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Editura Militară, Bucureşti, 1990 8. Nicola Ioan – "Tratat de pedagogie şcolară", Editura Aramis, Bucureşti, 2000 9. Stoica Adrian (coord.) – "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 2001 10. Stoica Adrian – "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 2003 11. Vlăsceanu Lazăr şi Cerghit Ioan (coord.) – "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988 12. Geissler E.G. – Mijloace de educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 13. Cosmovici Andrei – Psihologia şcolară, Polirom, Iaşi, 1998 14. Ionescu Miron – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 1995 15. Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, Editura Dacia Cluj, 2004 NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Consiliere psihopedagogică (toţi anii de studiu). Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONSTRUCŢII PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. Conţinuturile programei 1. Materiale de construcţii 1.1. Proprietaţile generale ale materialelor de construcţii (proprietăţi fizice,chimice, mecanice) 1.2. Mortare şi betoane cu lianţi minerali 1.3. Produse ceramice 1.4. Lemnul şi produse din lemn 1.5. Metale şi produse din metal 1.6. Materiale pentru izolaţii 1.7. Materiale pentru finisaj 2. Rezistenţa materialelor 2.1. Solicitări axiale 2.2.Încovoierea simplă 3. Statica construcţiilor 3.1. Structuri static determinate 3.2. Metoda generală a forţelor 3.3. Aplicarea metodei forţelor la rezolvarea unor tipuri de structuri (grinzi continue, grinzi cu zăbrele) 4. Elemente de geotehnică 4.1. Alcătuirea şi clasificarea pământurilor. 4.2. Metode de îmbunătăţire a terenurilor de fundare 5. Acţiuni în construcţii 5.1. Clasificarea acţiunilor. 5.2. Gruparea acţiunilor 6. Elemente de rezistenţă: alcătuire, clasificare 6.1. Fundaţii. 6.2. Planşee. 6.3. Pereţi. 6.4. Acoperişuri. 6.5. Scări. 6.6. Stălpi şi grinzi 7. Elemente de finisaje: alcătuire, clasificare 7.1. Tencuieli. 7.2. Placaje. 7.3. Pardoseli. 7.4. Zugrăveli, vopsitorii, tapete. 8. Elemente de izolaţii: alcătuire, clasificare 8.1. Izolaţii hidrofuge 8.2. Izolaţii termice 8.3. Izolaţii fonice 9. Tehnologia lucrărilor de construcţii 9.1.Tehnologia lucrărilor de cofrare. 9.2.Tehnologia lucrărilor de armare 9.3. Executarea lucrărilor de betonare 9.4.Tehnologia lucrărilor de zidărie. 9.5. Tehnologia lucrărilor de tencuieli 9.6. Tehnologia lucrărilor de placaje 9.7. Executarea lucrărilor de pardoseli 9.8. Tehnologia lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii, tapete 9.9.Tehnologia lucrărilor de izolaţii 10. Managementul activităţii de construcţii 10.1. Documentaţia economică în construcţii. 10.2. Managementul calităţii în construcţii. 10.3. Planificarea execuţiei lucrărilor. 11. Legislaţia în construcţii 11.1. Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. 11.2. Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Bibliografie: 1 Câtârig A., Petrina M. Statica construcţiilor Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991 2 Crăciunescu L., Popa E. Materiale de construcţii U.T.C.B., 1993 3 Gheorghiţă S. Economia construcţiilor Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978 4 Gheorghiu A. Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1984 5 Ivan M. Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1983 6 Marin, I., Botici, A., Dogaru, E., Ivan, A. Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor Editura Tehnică, Bucureşti, 1997 7 Marusciac D. Construcţii civile Ed. Tehnică, Bucureşti, 1998 8 Măciucă V., Bârzescu M. Materiale de construcţii, manual clasa a IX-a, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1993 9 Mîrşu O. Construcţii din beton armat, Editura Didactică şi Bucureşti, Pedagogică Bucureşti 1980 10 Negoiţă Al. Construcţii civile Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1976 11 Oneţ T., Nicula I. Beton armat Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982 12 Pavel C. Beton armat, manual clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 13 Păunescu M. Fundaţii Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 14 Peştişanu C. şi colab. Construcţii Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1995 15 Roşoga C. Cartea mozaicarului şi faianţarului Bucureşti, Ed. Tehnică, 1987 16 Simion A Materiale de construcţii U.T.C.B., 1997 17 Slehteanca D., Strinatti L. Cartea tencuitorului Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960 18 Soare M. şi colab. Rezistenţa materialelor U.T.C.B., 1981 19 Tertea I., Oneţ T. Proiectarea betonului armat Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1984 20 Trelea A., Teodorescu M. Tehnologia construcţiilor Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997 21 Legea 50/1991 Privind autorizarea lucrărilor de construcţii 22 Legea 10/1995 Privind calitatea în construcţii AUTORI: ► TABACU AURORA – prof. grd. I –C.T. ,,Constantin Brâncuşi“ Oradea ► FEIER FLORIN prof. grd. I - Grup Şc. ,,I. Mincu’’, Deva ► SOUCA TRIFAN prof. grd. I - Grup Şc. ,,Mihai Viteazul’’, Zalău Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONSTRUCŢII MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului intructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie : DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. Conţinuturile programei 1. ALCĂTUIREA GENERALĂ A CLĂDIRILOR 1.1. Clasificarea construcţiilor 1.2. Alcătuirea construcţiilor 1.3. Structuri de rezistenţă la clădiri 2. TEHNOLGII SPECIFICE LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII -STRUCTURI 2.1. Tehnologia lucrărilor de terasamente - trasarea construcţiilor 2.2. Tehnologia de montare a schelelor şi eşafodajelor 2.3. Tehnologia de preparare şi punere în operă a mortarelor şi betoanelor 2.4. Executarea lucrărilor de zidărie 2.5. Tehnologia lucrărilor de beton şi beton armat 3. TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII 3.1. Izolaţii hidrofuge 3.2. Izolaţii termice 3.3. Izolaţii fonice 4. FINISAJE PENTRU LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII 4.1. Tehnologia lucrărilor de tencuieli umede şi uscate 4.2. Tehnologia lucrărilor de placaje 4.3. Tehnologia lucrărilor de zugrăveli- vopsitorii- tapete 4.4. Tehnologia lucrărilor de pardoseli ( mozaic turnat, plăci ceramice, plăci de beton, lemn, materiale plastice) 5. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE CONSTRUCŢII 5.1. Documentaţia economică în construcţii 5.2. Managementul calităţii în construcţii 5.3. Planificarea execuţiei construcţiilor 6. LEGISLAŢIA ÎN CONSTRUCŢII 6.1. Legea 10/ 1995 privind calitatea în construcţii 6.2. Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii Bibliografie: 1. C. Peştişanu, N. Voicuescu, M. Darie, R. Vicrescu Construcţii, Ed. Ped. 1995 2. A. Mihul, E. Gorbănescu; D. Tănasă, E. Pamfil, S. Cărlău 3. I. Davidescu, C. Roşoga, I . Frangopol Utilajul şi tehnologia structurilor de construcţii, clasa a XI-a, Construcţii şi tehnologia lucrărilor - manual clasa a IX-a şi a X-a, Ed. Ped. 1987 Ed. Ped. 1978 4. C. Pavel Beton armat - manual clasa a XII-a, Ed. Ped. 1995 5. R. Suman, N. Gheorghiu, C. Oară, D. Oţel Tehnologii moderne în construcţii, Ed. Teh. 1988 6. N. Ghiocel şi colectiv Construcţii civile, Ed. Ped. 1986 7. *** Legi şi hotărîri privitoare la construcţii - Legea 10/ 1995 şi Legea 50 /1991 8. *** Execuţia lucrărilor de construcţii, Ed. Tehnică 1987 9. *** Utilajul şi tehnologia structurilor de construcţii, manual, Ed. Did. şi Ped. 1981 AUTORI: ► TABACU AURORA – prof. grd. I –C.T. ,,Constantin Brâncuşi“ Oradea ► FEIER FLORIN prof. grd. I - Grup Şc. ,,I. Mincu’’, Deva ► SOUCA TRIFAN prof. grd. I - Grup Şc. ,,Mihai Viteazul’’, Zalău Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE /REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU COREGRAFIE - Bucureşti - 2010 Notă de prezentare Prezenta tematică pentru concurs vine în ajutorul cadrelor didactice, pentru a preîntâmpina eventualele disfuncţionalităţi determinate de pregătirea lor iniţială, pentru a actualiza cunoştinţele de specialitate şi de pedagogie, de a le racorda pe toate acestea la probleme reformei învăţământului din România. Prezenta programă, temele de specialitate servesc personalităţii creatoare, competenţelor specifice profesiei în conformitate cu unităţile de competenţă pentru profesia de cadru didactic. În elaborarea curriculumului de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică. Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artisticcare vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte din învăţământul preuniversitar. Prezenta programă urmăreşte: - consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de coregrafie; - actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate; - corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum naţional în vigoare ; - rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ – predare, învăţare, evaluare la diferite specialităţi, ţinând cont de ciclurile curriculare dar şi de nivelul aptitudinilor artistice ale elevilor; - dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare; - valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei; - dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării. Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe: a) probă pratică (conform anexei 3 la Metodologie); b) probă scrisă. Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor balerin, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul care predă una dintre disciplinele din specialitatea coregrafie va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice- interpretative ale cadrelor didactice şi constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic. Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC În procesul de predare- învăţare- evaluare cadrul didactic trebuie să fie capabil:  să cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului coregrafic şcolar;  să opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;  să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;  să utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/ elevului în lecţia de dans;  să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;  să utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;  să posede o gândire critică privitoare la creaţiile coregrafice, având o atitudine reflexivă asupra dansului, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitsch.  să deţină capacitatea de a comunica cu clasa /elevul.  capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională. Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată cu specializarea „Creaţie - Pedagogie Coregrafică” Posturi/catedre din şcoli şi licee de artă Discipline: • Istoria baletului universal şi românesc • Didactica specialităţii Istoria baletului universal 1. Dansul în Antichitate 1.1. Dansul ritual şi ceremonial în Grecia antică. 1.2. Dansul în Roma antică, Forme de manifestare. 2. De la divertismentele dansante la opera - balet 2.1. „Ballet comique de la reine”. 2.2. Comedia – balet. Tragedia – balet. Opera balet. 2.3. Prima academie de dans – Franţa lui Ludovic al XIV-lea. 3. Naşterea şi fundamentarea baletului 3.1. J.G.Noverre – „Scrisori despre dans şi balete”- Concepţia neoclasică asimilată în teoria baletului de acţiune sau baletului pantomimă. 3.2. Principiile fundamentale ale esteticii lui J.G.Noverre 4. Baletul în epoca romantică 4.1. Caracteristicile baletului romantic. 4.2. Caracteristicile stilul de dans al balerinelor romantice ( Maria Taglioni, Fanny Elssler, Carlotta Grisi, Lucile Grahn, Fanny Cerrito). 4.3. Structura muzical-literar-coregrafică a spectacolului de balet în Romantism în viziunea coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perrot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov. 5. „Baletele ruse” – revoluţionarea concepţiei spectacologice a spectatorului de balet 5.1. „Stagiunile ruse” ale lui Diaghilev. 5.2. Relaţiile compozitor-coregraf-dansator-scenograf în viziunea lui Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid Massine, Bronislava Nijinska, . 5.3. Noua estetică a coregrafiei clasice – George Balanchine, Serge Lifar . 6. Precursorii modernismului 6.1. Inovaţiile scenice şi ale limbajului coregrafic. Coregrafi reprezentativi- Loie Fuller, Isadora Duncan, Ruth St. Denis, Ted Shawn. 7. Expresionismul german 7.1. Rudolf van Laban – Teoretician şi precursor al dansului contemporan. 7.2. Dansul fără muzică şi gestul simbolic - Mary Wigman. 7.3. Tanztheater- Actualitatea demersului coregrafic al lui Kurt Jooss. 7.4. Continuatori ai esteticii expresioniste şi ai Tanztheater – Pina Bausch, Susanne Linke, Gerhard Bohner. 8. Dansul modern şi contemporan american 8.1. Fondatori ai dansului modern american – Martha Graham, Doris Humphrey, Jose Limon, Lester Horton. 8.2. Abstracţionismul în dans – Merce Cunningham, Alwin Nikolais. 8.3. Noua viziune despre dans impusă de mişcarea de la Judson Church. 8.4. Caracteristicile coregrafiei contemporane. Reprezentanţi 9. Dansul contemporan european 9.1. Spectacolul coregrafic – Teatru total. Maurice Béjart. 9.2. Caracteristicile coregrafiei contemporane europene – Franţa, Olanda, Anglia. Istoria baletului românesc 1. Baletul în România 1.1. Floria Capsali, fondatoare a spectacolului coregrafic românesc de inspiraţie folclorică. 1.2. Primul teatru de balet din România - Compania Oleg Danovski din Constanţa (repertoriu românesc şi universal). 1.3. Învăţământul coregrafic românesc – tradiţie, actualitate, perspective. 1.4. Coregrafi, interpreţi şi pedagogi români de renume care activează pe marile scene şi în şcolile de balet internaţionale. 1.5. Repertoriul contemporan – între virtualitate şi realitate. Didactica specialităţii 1. Cunoaşterea termenilor din Curriculum Na/ional şi a unor termeni de specialitate din didactica educa/iei coregrafice: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã şi la decizia şcolii, obiectivele cadru pentru clasele I-IX, arii curriculare, cicluri curriculare . 2. Procesul de învă/ământ ca rela/ie între predare-învă/are-evaluare.Caracterul formativ- educativ al procesului de învă/ământ: - lecţia de dans; specificul acesteia;- formarea şi dezvoltarea deprinderilor; - etapele pregătirii unei repertoriu coregrafic; - formarea şi dezvoltarea memoriei kinestezice a elevilor; - organizarea şi îndrumarea studiului sub supravegherea profesorului; - pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public; - pregătirea în vederea obţinerii performanţei; - importanţa fişei psihopedagogice în activitatea de formare şi dezvoltare tehnică şi artistică a elevului; 3. Proiectarea lec/iei de coregrafie-demers de organizare anticipatã a activitã/ii didactice: a. cunoaşterea programei ( lecturare, asimilare)în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia. b. proiectarea lecţiei de coregrafie prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor tehnice şi artistice. Model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente c. Strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de coregrafie: procedee de predare a elementelor de bază tehnice, a elementelor tehnice de virtuozitate, calitatea expresivă a mişcării, încadrări stilistice, etc. ; d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev. 4. Metode şi mijloace didactice specifice: a) clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei de coregrafie, a caracterului său practic ( jocul, exerciţiul, etc.). - criterii de selectare a repertoriului; modalităţi de stabilire şi adaptare a studiului la cerinţele repertoriului ; - tehnica coregrafică necesară redării juste a coregrafiei, funcţie de capacitatea elevilor; b) video-audiţia coregrafică (imagine şi muzică)-act de educare a sensibilitãţii artistice, afective, de formare a capacitatăţii de selectare a valorilor artistice şi a personalităţii elevului: - locul video-audiţiei coregrafice în lecţia de coregrafie, exemple; -mediul artistic ca premisã a formãrii si dezvoltãrii actului interpretativ al elevului; - repertoriul coregrafic: genuri,stiluri diferite, etc; - corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică educaţie vizuală, design, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc) ; 5. Creativitatea în lec/ia de coregrafie; modalitată/i de dezvoltare a acesteia - formarea gândirii critice, autocritice, reflexive, autonome; raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor. 6. Evaluarea în ora de coregrafie: - tipuri de evaluare specifice evaluării în ora de coregrafie ; - eficienţa evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia decoregrafie. 7. Dinamica rela/iei profesor-elev în procesul de învă/ământ : - caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor –elev - tipuri de relaţii. Notă: Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialită/ii vor fi tratate în func/ie de specialitatea candidatului şi vor cuprinde exemple din practica personală. BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE 1996. Banes, Sally, Terpsichore in Sneakers, Post /Modern Dance , Wesleyan University Press, 1987 Bejat, M , Ce este talentul? Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1967 Caraman Fotea, Daniela şi Constantinescu, Grigore, Fascina/ia dansului, dicţionar de balet, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2008 Bourcier, Paul, Histoire de la Danse , Edition du Seuil, Paris, 1994 Cardenes, Antonio Pita, Gelu Barbu, ritmul sentimentelor , Cartea Românească, Bucureşti, 2004 Cassou, J., Panorama artelor contemporane - Ed. Meridiane, Bucureşti 1983 Constantinescu, Marian, Dirijorul de lebede , Ed. Muzicală, 1989 Cursaru, Lucian, Argonau/ii marilor iubiri , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987 Cursaru, Lucian, Paravan cu irişi , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984 Dumitrescu, M., Amintiri despre Floria Capsali , Ed. Muzicală, Bucureşti 1985 Duncan, Isadora, Via/a mea , Ed. Editex, Bucucreşti, 1993 Girot, Isabelle, Michel, Marcelle, La dans au XX siecle , Larousse, 2002 Montreal Kostroviţkaia, V, 100 de ore de dans clasic , Leningrad, 1981 Lapşina, N., Mir Iskusstva , Ed. Meridiane, 1980 Lesschaeve, Jacqueline, TheDancer and the Dance - Merce Cunningham , New York, 1985 Lifar, Serge, Le Manifeste du Choregraphe , Paris, 1935 Negry, Gabriel, Codex Choreic. Sinteze coregrafice comentate, Ed. Little Star Impex, Noverre, Jean-Georges, Scrisori despre dans şi balete, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1967 Pandolfi, V., Istoria teatrului universal, - Ed. Meridiane, Bucureşti 1971 Razan, Fernand, Dic/ionnaire du Balllet Moderne , SPADEM, Paris, 1957 Repertoriu de termeni ai dansului clasic - Ed. Amphora, Paris 1987 Sava, I. Constantinescu , G., Ghid de balet , Ed. Muzicală, 1987 Tarasov, M., Dans clasic , Ed. Iskusstva, 1971 Tatarkiewicz, W., Istoria esteticii , Ed. Meridiane, Bucureşti 1978 Urseanu, T, Ianegic, I , Istoria baletului, Ed. Muzicală, 1967 Valery, Paul, Degas. Dans. Desen, Ed. Meridiane, 1968 Vartolomei, Luminiţa, Soclu pentru efemeride , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1992 Vasilescu, T. Tita, S., Folclor coregrafic românesc – tipărit sub egida Consiliului Culturii, Bucureşti, 1972 Vataşianu, V., Istoria artei europene, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967. Wigman, M , The Language of dance , Londra, 1966 Zaţepina, Klimov, Richter, Dansul popular scenic , Ed. Iskusstva 1976 BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITĂŢII .xxx- Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995 Bârzea C. – Arta şi stiin/a educa/iei , EDP, Bucureşti 1995 Bibliografie pentru didactica specialităţii Brunner J. – Pentru o teorie a instruirii , EDP Bucureşti 1970 Călin M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995 Cerghit I.- Metode de învă/ământ , EDP, Bucureşti, 1980 Creţu C.- Curriculum diferen/iat şi personalizat , Ed. Polirom, Iaşi, 1996 Cristea S.- Dic/ionar de termeni pedagogici , EDP, Bucureşti, 1998 Cucoş C.- Pedagogie şi axiologie , Ed. Polirom, Iaşi, 1995 Geissler E.G.- Mijloace de educa/ie , EDP, Bucureşti, 1997 xxx- Dic/ionar de pedagogie , EDP, Bucureşti, 1979 Ghiduri de evaluare pe discipline , MEC-SNEE, 2000, 2001 I. T. Radu- Evaluarea procesului de învă/ământ , Bucureşti, EDP, 2001 Ionescu M. – Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995 Ionescu M.- Previziune şi control în procesul didactic , Ed. Dacia, Cluj,1979 Iucu R- Managementul şi gestiunea clasei de elevi , Ed. Polirom, Iaşi 2000 de Katele J.M.- L`evaluation , Bruxelles, 1986 Joiţa E.- Eficien/a instruir ii, EDP, Bucureşti, 1998 Landsherre G- Evaluarea continuă a elevilor şi examenele , EDP, Bucureşti, 1975 Ministerul Educaţiei Curriculum Naţional , , Bucureşti, 1999 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Consiliul Naţional pentru Curriculuum Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară Arte pentru clasele I-a a XII-a ., Bucureşti 2002 Neacşu I- Metode şi tehnici de învă/are eficientă , Ed. Militară, Bucureşti, 1990 Pavelcu V- Principii de docimologie , EDP, Bucureşti, 1968 Preda V.- Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire , UBB, Cluj, 1999 xxx- Normative de dotare cu mijloace de învă/ământ , MEN, Bucureşti, 1993 Radu I.- Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995 Radu I.- Experien/a didactică şi creativitate , Ed. Dacia Silverstone R.- Televiziunea în via/a cotidiană , Ed. Polirom, Iaşi, 1998 Stanciu M.- Reforma con/inuturilor învă/ământului-cadru metodologic , Ed. Polirom, Iaşi, Stoica A.-(coord.) Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori , Ed. Prognosis, Bucureşti,2001 Strungă C.- Evaluarea şcolară , Editura de Vest, Timişoara 1999 Şchiopu - Psihologia vărstelor , EDP, Bucureşti, 1981 NOTĂ: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările na/ionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursului Autori: Lucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare Prof. Anca Mândrescu Liceul de Coregrafie Fl. Capsali Bucureşti Prof. Rodica Istrate Liceul de Coregrafie O. Stroia Cluj Napoca Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: CULTURĂ CIVICĂ - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplina Cultură civică se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplina Cultură civică pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:  cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Cultură civică , precum şi a metodicii disciplinei;  probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;  demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE CULTURĂ CIVICĂ I. INDIVID ŞI SOCIETATE 1. Persoana: unicitatea şi demnitatea omului 2. Omul - fiinţă socială: a) Grupurile: caracteristici, tipuri b) Atitudini şi relaţii interpersonale în grup/ între grupuri c) Familia ca grup social: distribuirea rolurilor în familie; familia contemporană d) Comunitatea locală, naţională şi internaţională: - comunitatea locală; raportul stat - comunitate locală - naţiunea; cetăţenia - comunitatea internaţională; integrarea europeană II. AUTORITATEA 1. Teorii despre stat 2. Exercitarea puterii în stat. Forme de guvernare şi regimuri politice: regimuri democratice, autoritare şi totalitare 3. Raporturi între cetăţeni şi autorităţi 4. Statele moderne şi constituţionalismul 5. Constituţiile epocii moderne; exemple reprezentative III. SISTEMUL POLITIC ÎN ROMÂNIA 1. Istoricul constituţionalismului în România 2. Constituţia României a) Elaborarea Constituţiei României b) Structura Constituţiei şi mecanismele constituţionale c) Valori şi principii constituţionale d) Revizuirea Constituţiei e) Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor 3. Instituţii şi practici democratice a) Statul democratic şi principiul separării puterilor b) Autorităţile statului român: - autoritatea legislativă; legile - executivul; administraţia centrală şi locală - autoritatea judecătorească; aplicarea legilor - preşedintele României c) Partide politice şi organizaţii cetăţeneşti IV. RAPORTUL CETĂTEAN-STAT ÎN SOCIETATEA DEMOCRATRICĂ 1. Mass-media şi opinia publică a) Mass - media: definiţie, clasificări, funcţii b) Opinia publică; rolul mediilor în formarea opiniei publice c) Libertatea presei; libertate şi responsabilitate în producerea, transmiterea şi receptarea mesajului propagat prin mass-media; prejudecăţi şi stereotipuri 2. Cetăţenia şi practicile democratice a) Societatea civilă şi iniţiativele cetăţeneşti (iniţiative în comunităţile locale, iniţiative legislative etc.) b) Dreptul de asociere c) Alegerile şi votul d) Participarea la luarea deciziei publice şi la controlul aplicării acesteia în contextul democraţiei reprezentative şi al formelor de manifestare a democraţiei directe V. LIBERTATEA ŞI RESPONSABILITATEA 1. Distincţia între libertatea personală, politică şi cea economică 2. Libertate pozitivă şi libertate negativă; libertăţile publice 3. Limite ale libertăţii; privarea de libertate. 4. Participarea cetăţenească şi responsabilitatea VI. DREPTATEA ŞI EGALITATEA 1. Tipuri de dreptate 2. Justiţia ca instituţie de apărare a dreptăţii 3. Dreptatea, egalitatea şi inegalitatea; tipuri de egalitate 4. Egalitatea şanselor şi egalitatea în faţa legii VII. PROPRIETATEA 1. Formele proprietăţii şi evoluţia lor 2. Dreptul la proprietate; calitatea de proprietar 3. Proprietatea privată şi economia de piaţă 4. Economia de piaţă şi democraţia în România VIII. IDENTITATE NAŢIONALĂ ŞI EUROPEANĂ 1. Identitate naţională şi patriotism; sentimentul naţional, conştiinţa naţională 2. Complexitatea identităţii personale în prezent: identităţi multiple 3. Alterări ale patriotismului: xenofobia, şovinismul, demagogia 4. România şi integrarea Euro-atlantică IX. ETICĂ ŞI CIVISM 1. Omul-fiinţă morală 2. Valori, norme şi obligaţii moral-civice 3. Atitudini şi comportamente moral-civice 4. Dileme morale şi responsabilitate moral-civică X. DREPTURILE OMULUI ŞI DREPTURILE COPILULUI 1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: - istoric - tipuri de drepturi - drepturile fundamentale ale omului şi responsabilităţile asociate 2. Promovarea şi respectarea drepturilor omului 3. Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului: - istoric - principii generale ale convenţiei - drepturile fundamentale ale copilului şi responsabilităţile asociate 4. Promovarea şi respectarea drepturilor copilului D. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA DE SPECIALITATE CULTURĂ CIVICĂ 1. *** Constituţia României 2. *** Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului 3. *** Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 4. *** Referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei României, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti, 2003 5. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, "Drept constituţional şi instituţii politice", Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001 6. Gabriel Almond, Sidney Verba, "Cultura civică", Ed. Du Style, Bucureşti, 1996 7. Raymond Aron, "Democraţie şi totalitarism", Ed. All, Bucureşti, 2001 8. Robert Dahl, "Poliarhiile", Ed. Du Style, Bucureşti, 1998 9. Adrian Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu, "Fundamentele gândirii politice moderne. Antologie comentată", Ed. Polirom, Iaşi, 1999 10. Jakub Karpinski, "ABC-ul democraţiei", Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993 11. Arend Lijphart, "Modele ale democraţiei", Ed. Polirom, Iaşi, 2000 12. Pierre Manent, "Originile politicii moderne", Ed. Nemira, Bucureşti, 2000 13. J. St. Mill, "Despre libertate" , Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001 14. Adrian Miroiu, coord., "Teorii ale dreptăţii" Ed. Alternative, Bucureşti, 1997 15. Adrian Miroiu, coord., "Etica aplicată", Ed. Alternative, Bucureşti, 1995 16. Karl Popper, "Societatea deschisă şi duşmanii ei", Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990 17. J. J. Rousseau, "Discurs asupra inegalităţii dintre oameni", Ed. Antet, Bucureşti, 2001 18. Dominique Schnapper şi Christian Bachelier, "Ce este cetăţenia?", Ed. Polirom, Iaşi, 2001 19. George Voicu, "Pluripartidismul", Ed. All, Bucureşti, 1998 20. Mihai Coman, "Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică", Ed. Polirom, Iaşi, 2005 21. Petru Iluţ, "Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie, Ed. Polirom, Iaşi, 2005 E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI CULTURĂ CIVICĂ I. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Cultură civică 1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/ curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare. 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă. 3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/ competenţelor. 4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare. II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Cultură civică. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/ tehnicilor de învăţare prin cooperare. 2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare. 3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. 3.1 Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. 3.2 Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor. 4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire. 5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare. 5.1 Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare. 5.2 Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare). 5.3 Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate. 5.4 Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare. F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE 1. *** Criterii de notare pentru clasa a VIII-a, lucrare apărută sub coordonarea SNEE, Ed. Sigma, Bucureşti, 2004 2. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2000 3. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru Educaţie civică şi Cultură civică, lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 2002 4. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 2001 5. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 1998 6. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 1997 7. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 1998 8. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 2000 9. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 10. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 1990 11. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 2000 12. Stoica A. (coord.), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001 13. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 2003 14. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988 NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Cultură civică (toţi anii de studiu), manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul, precum şi ghidurile metodice care însoţesc manualele de Cultură civică. Grupul de lucru pentru discipline socio-umane Eugen STOICA - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii Angela TESILEANU - Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Sorin SPINEANU DOBROTĂ - Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare Marius AVRAM - Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU DREPT PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. DREPT CONSTITUŢIONAL 1.1. Supremaţia Constituţiei  concept; fundamentare ştinţifică; consecinţe juridice; garanţii. 1.2. Controlul constituţionalităţii legilor  concept; forme de control; autorităţi competente. 1.3. Curtea Constituţională a României  organizare; funcţionare; competenţă; acte. 1.4. Drepturile fundamentale ale cetăţenilor  concept; clasificări; garanţii; restrâgeri. 1.5. Îndatoririle fundamentale  concept; îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor României. 1.6. Avocatul Poporului 1.7. Parlamentul. Funcţii  funcţionarea parlamentului (mandatul, sesiunea, sistemul de vot);  incompatibilităţi şi imunităţi. 1.8. Mandatul parlamentar 1.9. Legea, ca act juridic al Parlamentului  definiţie;  clasificare (legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare);  elaborarea, promulgarea şi publicarea legilor;  aprobarea legii prin referendum;  deosebirile dintre Constituţie şi legi. 2. DREPT ADMINISTRATIV 2.1. Dreptul aplicabil administraţiei publice  obiectele dreptului administrativ;  izvoarele, normele şi raporturile dreptului administrativ. 2.2. Organizarea administraţiei publice  Preşedintele României;  guvernul şi administraţia centrală;  administraţia publică locală. 2.3. Funcţia publică  constituţionalitatea şi legalitatea funcţiei publice în România;  recrutarea şi încadrarea funcţionarilor publici;  dreptul la carieră şi răspunderea funcţionarilor. 2.4. Activitatea autorităţilor administraţiei publice  definiţia şi trăsăturile actului administrativ;  regimul juridic aplicabil actului administrativ. 2.5. Răspunderea în dreptul administrativ  răspunderea administrativ-contravenţională. 2.6. Contenciosul administrativ  condiţiile acţiunii directe în contenciosul administrativ;  acte exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ. 3. DREPT CIVIL 3.1. Raportul juridic civil  definiţie;  părţile raportului juridic civil;  conţinut;  obligaţia civilă. 3.2. Bunurile şi clasificarea lor 3.3. Actul juridic civil  definiţie;  categorii de acte juridice civile;  condiţiile actului juridic civil;  efecte;  nulitatea actului juridic civil. 3.4. Patrimoniul şi funcţiile lui  noţiune, caractere juridice, funcţii. 3.5. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale  noţiune, caractere;  felurile proprietăţii în raport de titular (domeniul public şi domeniul privat). 3.6. Modurile de dobândire a drepturilor reale  legea;  tradiţiunea, ocupaţiunea, accesiunea;  uzucapiunea. 3.7. Dezmembrămintele dreptului de proprietate:  dreptul de uzufruct;  dreptul de uz;  servituţi;  dreptul de superficie. 3.8. Contractul ca izvor de obligaţii  definiţie, clasificare, încheiere, efecte. 3.9. Faptul juridic ilicit şi licit, ca izvor de obligaţii  răspunderea civilă delictuală (natura juridică, funcţii);  răspunderea civilă contractuală;  răspunderea pentru fapta proprie (condiţiile generale ale răspunderii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia, existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită);  răspunderea pentru fapta altei persoane (răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori; răspunderea institutorului pentru faptele elevilor şi a meşteşugarilor pentru faptele ucenicilor; răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor). 3.10. Contracte speciale, vânzarea, donaţia, locaţiunea, antrepriza, mandatul, societatea civilă. 4. DREPT PENAL 4.1. Noţiuni generale  dreptul penal ca ramură de drept: noţiunea, obiectul, caracterul;  raportul juridic penal: noţiune, importanţă, structură, particularităţi;  izvoarele dreptului penal. 4.2. Legea penală şi limitele aplicării sale  legea penală, noţiunea şi categoriile de legi penale;  aplicarea legii penale în spaţiu: problemele aplicării legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul ţării; aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite în afara teritoriului ţării; 4.3. Noţiunea de infracţiune  trăsăturile esenţiale ale infracţiunii: pericolul social, vinovăţia, prevederea în legea penală. 4.4. Conţinutul infracţiunii  aspecte generale: noţiune şi importanţă, structură, clasificare;  conţinutul constitutiv al infracţiunii: noţiuni preliminare, latură obiectivă, latură subiectivă;  condiţii privind obiectul, subiecţii, locul şi timpul săvârşirii acţiunii. 4.5. Formele şi modalităţile infracţiunii  formele infracţiunii: aspecte generale, acte preparatorii, tentativa, infracţiunea fapt consumat, infracţiunea fapt epuizat. 4.6. Săvârşirea infracţiunii de mai multe persoane  generalităţi privind pluralitatea de infractori: noţiune şi caracterizare, forme;  participaţia penală: generalităţi, participaţia propriu-zisă (perfectă) şi participaţia improprie (imperfectă). 4.7. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei  cauzele generale care exclud vinovăţia persoanei în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitate, beţia, minoritatea făptuitorului, eroarea, fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. 4.8. Sancţiunile în dreptul penal  generalităţi privind sancţiunile în dreptul penal: particularităţile sancţiunilor în dreptul penal, cadrul sancţiunilor în dreptul penal (pedepse, măsuri de siguranţă, măsuri educative);  generalităţi asupra pedepselor: noţiunea şi caracterul pedepsei, scopul şi funcţiile pedepsei, categorii de pesepse; 4.9. Răspunderea penală  generalităţi privind răspunderea penală ca instituţie: noţiune şi caracterizare;  generalităţi privind individualizarea pedepselor: noţiune, forme şi modalităţi, mijloace de individualizare;  individualizarea legală a pedepselor: aspecte generale, individualizarea legală propriu- zisă, stabilirea cadrului şi mijloacelor de realizare a celorlalte forme de individualizare;  individualizarea judiciară a pedepselor: criteriile generale de individualizare, circumstanţele atenuante, circumstanţele agravante, aplicarea sancţiunilor faţă de infractorii minori: măsurile educative (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare, internarea într-un institut medical educativ); 5. DREPTUL MUNCII ŞI SECURITĂŢII SOCIALE 5.1. Obiectul, definiţia şi caracterizarea dreptului muncii 5.2. Izvoarele dreptului muncii  categorii de izvoare ale dreptului muncii; specific. 5.3. Raportul juridic de muncă  subiectele, conţinutul, obiectul raportului juridic de muncă. 5.4. Dreptul individual al muncii  contractul de muncă: părţile contractului de muncă, condiţii de valabilitate;  forma şi conţinutul contractului de muncă;  nulitatea, suspendarea, delegarea, detaşarea, transferul, încetarea contractului de muncă. 5.5. Timpul de lucru şi timpul de odihnă  noţiunea de timp de lucru; durata zilei de muncă; munca suplimentară;  noţiunea şi formele timpului de odihnă; concediul de odihnă; alte categorii de concediu. 5.6. Răspunderea materială şi obligaţii de restituire  noţiune, trăsături specifice;  condiţii;  formele răspunderii materiale;  procedura de stabilire şi recuperare a despăgubirilor în cazul răspunderii materiale. 6. DREPT COMERCIAL 6.1. Introducere în dreptul comercial  noţiunea şi obiectul dreptului comercial;  izvoarele dreptului comercial. 6.2. Faptele de comerţ  noţiunea şi caracteristicile faptelor de comerţ;  clasificarea faptelor de comerţ;  fapte de comerţ obiective;  fapte de comerţ subiective;  fapte de comerţ unilaterale. 6.3. Comercianţii – reguli generale  calitatea de comerciant;  capacitatea cerută pentru a fi comerciant;  obligaţiile profesionale ale comercianţilor;  fondul de comerţ. 6.4. Societăţi comerciale  reguli generale privind societăţile comerciale: noţiunea de societate comercială, elemente specifice; clasificarea societăţilor comerciale; constituirea societăţilor comerciale (acte constitutive, condiţii de validitate); modificarea actelor constitutive; dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale;  reguli speciale privind diferitele forme de societate: societatea pe acţiuni (noţiune, constituire, regimul acţiunilor, bilanţ, beneficii, rezerve, dizolvare şi lichidare); societatea cu răspundere limitată (noţiune, constituire, funcţionare, dizolvare şi lichidare). 6.5. Obligaţiunile comerciale  contractele comerciale: vânzare-cumpărare; mandat; comision; gaj; locaţiunea. Bibliografie: 1. Apostol, D.C., Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002; 2. Apostol, D.C., Ionescu, S.C., Economia întreprinderii şi elemente de legislaţie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002; 3. Athanasiu, A., Moarcăş, C.A., Muncitorul şi legea, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999; 4. Beleiu, Gh., Nicole, M., Truşcă, P., Drept civil român, Editura Universul Juridic, 2002; 5. Beligrădeanu, Ş., Legislaţia muncii comentată, Editura Lumina Lex, 1999- 2002; 6. Bîrsan, C., Drept civil. Drepturi reale, Editura All Beck, Bucureşti, 2002; 7. Bozgan, V., Sârbu, A., Economia întreprinderii şi elemente de legislaţie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001; 8. Bulai, C., Manual de drept penal, partea generală, Editura All, Bucureşti, 1997; 9. Căpăţână, O., Instituţii ale noului drept comercial. Societăţile comerciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1991; 10. Cărpenaru, S., Drept comercial român, ediţia a IV-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2002; 11. Deak, F., Tratat de drept civil, Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002; 12. Duşcă, A.I., Ţenea, A.L., Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001; 13. Filipescu, I., Drept civil, Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 2000; 14. Ghimpu, S., Ţiclea, A., Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2000; 15. Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, vol.I şi II., ediţia a III-a restructurată, revăzută şi adăugită, Editura All Beck, colecţia Curs universitar, Bucureşti, 2001 (vol.I) şi 2002 (vol.II); 16. Matei, L., Popescu, I., Dincă, D., Instituţiile administraţiei publice – manual pentru clasa a XII-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001; 17. Mitrache, C., Mitrache, C., Drept penal român, Casa de editură şi presă Şansa, Bucureşti, 2002; 18. Mladen, C., Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001; 19. Muraru, I., Tănăsescu, S., Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a IX-a revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001; 20. Stătescu, C., Bîrsan, C., Teoria generală a obligaţiilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002; 21. Toader, C., Ciobanu, A., Răducanu, A., Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2002; 22. Ţaina, C., Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001; 23. Vida, I., Puterea executivă şi administraţia publică, Editura Regia Autonomă “Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1994; Autori: PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ „N. KRETZULESCU” BUCUREŞTI PROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARA Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POŞTĂ PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucos Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucos Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. ORGANIZAREA UNITĂŢILOR ECONOMICE 1.1. Particularităţile activităţii economice Delimitări terminologice : întreprindere, societate, firmă, unitate economică Caracteristicile şi rolul unităţii economice în economia de piaţă Tipologiile unităţii economice după următoarele forme: • forma de proprietate; • forma juridică ; • modul de asociere; • obiectul de activitate; • structură operativă ; 1.2. Funcţiunile întreprinderii moderne • Funcţiunea de cercetare – dezvoltare : activităţi, sarcini, atribuţii ; • Funcţiunea de producţie : activităţi, sarcini, atribuţii ; • Funcţiunea comercială : activităţi, sarcini, atribuţii ; • Funcţiunea de marketing : activităţi, sarcini, atribuţii ; • Funcţiunea financiar – contabilă : activităţi, sarcini, atribuţii • Funcţiunea de personal: activităţi, sarcini, atribuţii 1.3. Organizarea structurală a întreprinderii • Conceptul de structură organizatorică; • Elementele de bază ale structurii organizatorice ; • Structura funcţională şi componentele sale: postul – concept, trăsături; funcţia - concept, trăsături; compartimentul de muncă – tipuri; nivelul ierarhic – concept, piramidă ierarhică; pondere ierarhică – concept, mărime; relaţiile organizatorice; • Structura operaţională de producţie, concepţie şi componentele sale: definiţie, concept; compartimente; definirea conceptelor: secţia de producţie, secţia de bază, secţia auxiliară, secţia deservire, atelier, loc de muncă; • Instrumente de formalizare a structurii organizatorice : organigrama ; fişa postului . 1.4. Organizarea resurselor umane • Categorii de personal – structura personalului unei întreprinderi; • Drepturi şi obligaţii ale personalului – clauzele contractului de muncă ; • Selecţia personalului; • Promovarea personalului: concept; criterii; modalităţi de promovare; formarea personalului; principii de evaluare a personalului; cointeresarea personalului –concept. 1.5. Procese economice • aprovizionarea şi pregătirea mărfurilor; • depozitarea; • producţia de mărfuri şi servicii; • comercializarea. 2. CONTABILITATE 2.1. Teorie contabilă şi metodă în contabilitate Cadrul conceptual al contabilităţii (obiectul şi metoda contabilităţii); Patrimoniul agenţilor economici; Structuri patrimoniale, activ, pasiv, cheltuieli şi venituri; Documente de evidenţă ; Definiţie, importanţă, structură, clasificare, întocmire, verificare, completare. Procedeele comune şi specifice metodei contabilităţii: Evaluare calculaţie inventariere Bilanţ, cont şi balanţa de verificare; 2.2. Contabilitatea curentă a întreprinderii • Contabilitatea capitalurilor proprii; • Contabilitatea activelor imobilizate; • Contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie; • Contabilitatea decontărilor cu terţii; • Contabilitatea trezoreriei; • Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor. 2.3. Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar. Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare • Delimitări privind lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar; • Inventarierea activelor şi datoriilor; • Calculul şi distribuirea rezultatului contabil; • Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare; 3. FINANŢE 3.1. Sfera finanţelor publice • Conceptul de finanţe publice; • Funcţia de repartiţie; • Funcţia de control 3.2. Bugetul de stat • Concept; • Tipuri. 3.3. Impozitele directe în România • Impozitul pe profit; • Impozitul pe salarii; • Impozitul pe dividende; • Dubla impunere a veniturilor. 3.4. Impozite indirecte în România • Taxa pe valoarea adăugată; • Taxele vamale; • Accizele; • Monopolurile fiscale; • Taxele de timbru şi de înregistrare. 3.5. Evaziune fiscală • Evaziune fiscală licită; • Evaziune fiscală ilicită. 3.6. Sistemul cheltuielilor publice • Factorii care influenţează nivelul cheltuielilor publice; • Clasificarea cheltuielilor publice; • Caracterizarea cheltuielilor publice. BIBLIOGRAFIE 1. Bozgan, V., Sârbu, A., Economia întreprinderii şi elemente de legislaţie – clasa a XI-a, Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 2. Capotă, V., Hangan, D., Lixandru, F., Finanţe – clasa a XII-a, Ed. Niculescu ABC, Bucureşti, 2002 3. Călin, O., Ristea, M., Bazele contabilităţii, Ed. Genicod, Bucureşti, 2002 4. Cojocea, A., Sălceanu, Al., Contabilitate – clasa a XII-a, Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002 5. Dan, V., Isaic-Maniu, R., Mitran, D., Economia întreprinderii – clasa a X-a, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2002 6. Feleaga, N., Malciu, L., Bunea, S., Candea, E., Contabilitate – clasa a X-a, Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 7. Gavrilă, T., Lefter, V., Managementul firmei, Ed. Economică, Bucureşti, 2002 8. Ghiţă, M., Mareş, V., Finanţe – clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002 9. Isai, V., Negoescu,G., Contabilitate – clasa a X-a, Ed. All Educational, Bucureşti, 2002 10. Isai, V., Contabilitate – clasa a XI-a, Ed. All Educational, Bucureşti, 2002 11. Isai, V., Contabilitate – clasa a XII-a, Ed. All Educational, Bucureşti, 2002 12. Lefter, V., Chivu, I., Economia întreprinderii – clasa a X-a, Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 13. Matei, Alexandrian Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor – clasa a XI-a, Ed. CD Press 14. Moşteanu, T., Iftemie, E., Moşteanu, R., Finanţe – clasa a XII-a, Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 15. Nicolescu,O., Verboncu I. Management, Ed. Economică, Bucureşti, 2001 16. Ristea, M., Dumitru C. Contabilitatea financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2003 17. Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed.Universitară, Bucureşti, 2003 18. Ristea, M., Panciu, C., Ionescu, R., Dinescu, M., Contabilitate – clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002 19. Stănciulescu, G., (coordonator) Economia întreprinderii, profil Servicii- manual pentru clasa a X-a, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001 20. Tanţău, A., Management strategic, Editura ASE, Bucureşti, 2003 21. Hangan D.Tudor M, Lămâie D (coordonator), Finanţeşi fiscalitate, Ed. CD Press 2010 22. Vuţă, M., Braşoveanu, I., Finanţe – clasa a XII-a, Ed. All Educational, Bucureşti, 2002 23. Ilie si colectivul Organizarea resurselor umane Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006 24. Ilei Suzana si colectivul Finatarea afacerii – clasa a XII a Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006 25. *** Reglementări contabile pentru agenţii economici, Ed. Economică, Bucureşti, 2001 26. *** Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2001 27. *** Raportul anual privind proiectul Legii bugetului de stat, Ministerul Finanţelor Publice, www.guv.ro 28. *** Legea finanţelor publice nr. 500/2002, M.O. nr. 597/13 august 2002 29. *** Ordinul M.F.P. nr.306/26.02.2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, M.O.nr.279/25.04.2002 Autori: PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ „N. KRETZULESCU” BUCUREŞTI PROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARA Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele Economie şi Educaţie antreprenorială se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplinele Economie şi Educaţie antreprenorială pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:  cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor Economie şi Educaţie antreprenorială , precum şi a metodicii disciplinelor;  probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;  demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ I. UNIVERSUL ECONOMIEI 1. Sisteme economice (economia naturală, economia de schimb, economia de piaţă) 2. Tipuri de agenţi/ unităţi economice; circuitul economic II. CONSUMATORUL 1. Nevoi, resurse, raţionalitate economică 2. Consumatorul şi comportamentul său (utilitatea economică; alegerea consumatorului raţional; costul de oportunitate) III. PRODUCĂTORUL/ ÎNTREPRINZĂTORUL 1. Factorii de producţie (factorii şi neofactorii de producţie; combinarea factorilor de producţie) 2. Cost, profit, productivitate, eficienţă economică IV. CERERE, OFERTĂ, PRE Ţ 1. Cererea (formare, lege, elasticitate) 2. Oferta (formare, lege, elasticitate) 3. Raportul cerere - ofertă - preţ; preţul de echilibru V. PIAŢA 1. Caracteristicile generale ale pieţei 2. Concuren ţ a (rol, forme, strategii) 3. Forme ale pie ţ ei (piaţa bunurilor şi serviciilor; piaţa forţei de muncă; piaţa monetară; piaţa capitalurilor; piaţa valutară) VI. ECHILIBRUL ŞI DEZECHILIBRUL ECONOMIC 1. Modele ale echilibrului economic 2. Dezechilibre economice: şomajul şi inflaţia VII. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ 1. Creştere economică (factori; tipuri; beneficii şi costuri) 2. Dezvoltare economică 3. Fluctuaţii ale activităţii economice 4. Măsurarea rezultatelor activităţii economice: indicatorii macroeconomici 5. Venit, consum, economii, investiţii VIII. ECONOMIA MONDIALĂ 1. Piaţa mondială şi formele ei 2. Integrarea economică şi globalizarea 3. Probleme ale economiei mondiale IX. POLITICI ECONOMICE 1. Statul în economia de piaţă 2. Politici economice (tipuri, conţinuturi, scopuri, instrumente de realizare) X. INIŢIEREA ŞI DERULAREA ACŢIUNII ANTREPRENORIALE 1. Individul, ca întreprinzător 2. Planul de afaceri (structură şi fundamentare) 3. Instrumente necesare studierii pieţei 4. Resurse necesare derulării unei afaceri (financiare, materiale, umane) 5. Evaluarea afacerii XI. COMPORTAMENTUL ÎN AFACERI 1. Competenţe ale întreprinzătorului de succes 2. Responsabilitatea în afaceri (răspunderea în afaceri; principii etice în acţiunea antreprenorială) XII. RISC ŞI REUŞITĂ ÎN AFACERI 1. Riscul în afaceri (tipuri; modalităţi de minimizare a riscului) 2. Reuşita în afaceri (principii generale şi elemente specifice în realizarea unei afaceri reuşite) D. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ 1. Anvers Denis, "Economia mondială", Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991 2. Becker Gary S., "Comportamentul uman, o abordare economica", Editura All, Bucureşti, 1994 3. Ciobanu loan, Ciulu Ruxandra, "Strategiile competitive ale firmei", Ed. Polirom, Iaşi, 2005 4. Didier Michel, "Economia: Regulile jocului", Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998 5. Dobrotă Niţă (coord.), "Dicţionar de economie", Ed. Economică, Bucureşti, 2002 6. Dobrotă Niţă (coord.), "Economie" - Manual ASE, Editura Economică, Bucureşti, 2001 7. Druţă Florin, "Motivaţia economică", Ed. Economică, Bucureşti, 1999 8. Durand M., "Bursa", Editura Humanitas, Bucureşti, 1992 9. Friedman Milton, "Capitalism şi libertate", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995 10. Frois Gilbert Abraham, "Economia Politică", Editura Humanitas, Bucureşti, 1994 11. Galbraith John Kenneth, "Societatea perfectă", Ed. Eurosong & Book, Bucureşti, 1997 12. Heyne Paul, "Modul economic de gândire", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991 13. Huidumac Cătălin, Rogojanu Angela, "Introducere în studiul economiei de piaţă", Ed. All, Bucureşti, 1998 14. Ignat I., "Uniunea Economică şi Monetară Europeană", Editura Symposion, Iaşi, 1994 15. Keynes J. M., "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor" Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970 16. King Alexander, Schneider Bertrand, "Prima revoluţie globală", Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993 17. Martin Hans-Peter, Schumann Harald, "Capcana globalizării", Ed. Economică, Bucureşti, 1999 18. Rugină A. N., "Principia Oeconomica. Fundamente noi şi vechi ale analizei economice", Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993 19. Rujan O., "Teorii şi modele privind relaţiile economice internaţionale", Ed. All, Bucureşti, 1994 20. Sută-Selejan Sultana, "Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană", Ed. All, Bucureşti, 1994 21. *** "Economia politică" (Economics), Editura Economică, Bucureşti, 1994 E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ I. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Economie şi Educaţie antreprenorială 1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/ curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare. 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă. 3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/ competenţelor. 4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare. II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Economie şi Educaţie antreprenorială. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/ tehnicilor de învăţare prin cooperare. 2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare. 3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare. 3.1 Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ. 3.2 Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor. 4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire. 5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare. 5.1 Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare. 5.2 Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare). 5.3 Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate. 5.4 Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare. F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE 1. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2000 2. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru aria curriculară "Om şi societate", lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 2002 3. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 2001 4. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 1998 5. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 1997 6. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 1998 7. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 2000 8. Druţă M. E., "Didactica disciplinelor economice. Consideraţii teoretice şi aplicaţii", Ed. ASE, Bucureşti, 2002 9. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 10. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 1990 11. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 2000 12. Stoica A. (coord.), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001 13. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 2003 14. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988 NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplinele Economie şi Educaţie antreprenorială, precum şi manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul. Grupul de lucru pentru discipline socio-umane Eugen STOICA - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii Angela TESILEANU - Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Sorin SPINEANU DOBROTĂ - Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare Marius AVRAM - Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT - Bucureşti - 2010 A. NOTA DE PREZENTARE Educaţia fizică şi sportul constituie singura disciplină de învăţământ cu adresabilitate directă la sănătatea populaţiei şcolare, având o pregnantă specificitate a abordării procesului de predare- învăţare-evaluare. Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Educaţie fizică şi sport este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaţilor la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar, la disciplina Educaţie fizică şi sport, care au absolvit facultăţi de acest profil. Activitatea profesorului se concentrează pe formarea şi dezvoltarea la elevi a unor competenţe generale şi specifice, corelate cu cele opt competenţe cheie europene. Unul dintre dezideratele disciplinei de învăţământ Educaţie fizică şi sport este să păstreze la un nivel ridicat interesul elevilor pentru pentru acest domeniu, inclusiv prin asigurarea condiţiilor optime pentru învăţarea permanentă. Această programă răspunde deci cerinţelor profilului absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie incadrat pe un post didactic în învăţământul preuniversitar - profesor de educaţie fizică şi sport în învăţământul de masă, în învăţământul sportiv integrat şi suplimentar sau în învăţământul special. Acest profil presupune cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale domeniului Educaţiei fizice şi sportului, a tendinţelor noi în evoluţia disciplinei, aplicarea noilor direcţii ale didacticii şi ale metodicii predării-învăţării-evaluării Educaţiei fizice şi sportului. De asemenea, presupune probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Tematica ştiinţifică, tematica pentru metodica predării Educaţiei fizică şi sportului şi bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru candidaţi - absolvenţi ai învăţământului superior de educaţie fizică şi sport - în demersul susţinerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învăţământul preuniversitar. Programa de Educaţie fizică şi sport pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice în învăţământul preuniversitar este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplinele Educaţie fizică, Pregătire sportivă teoretică şi Pregătire sportivă practică, discipline de învăţământ aparţinând ariei curriculare Educaţie Fizică şi Sport.. Competenţele şi conţinuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice. În proiectarea activităţilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie să ţină seamă de particularităţile de dezvoltare psihologică şi de vârsta elevilor, de resursele materiale şi umane avute la dispoziţie şi de idealul de dezvoltare a societăţii româneşti, în context european. B. COMPETENŢELE SPECIFICE CADRULUI DIDACTIC CU SPECIALIZAREA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Competenţele specifice cadrului didactice cu specializarea Educaţie fizică şi sport, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare şi care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activităţii profesionale, sunt:  Analizarea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei Educaţie fizică şi sport;  Utilizarea şi interpretarea informaţiei provenite din teoria şi didactica disciplinei;  Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Educaţiei fizice şi sportului şcolar;  Înţelegerea principiilor didacticii specifice Educaţiei fizice şi sportului;  Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conţinuturi;  Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;  Elaborarea programelor şi dezvoltarea activităţilor didactice în cadrul curriculumului la decizia şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare;  Proiectarea conţinuturilor instruirii, organizarea corespunzătoare a activităţilor didactice şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi;  Adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale elevilor şi la condiţiile materiale;  Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;  Înţelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activităţii sale, drepturile legale ale elevilor şi părinţilor, propriile sale drepturi şi responsabilităţi;  Cunoaşterea criteriilor de evaluare a activităţii sale şi integrarea acestora în conceperea şi realizarea activităţii didactice. C. CONŢINUTURILE PROGRAMEI C.I. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ - TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI 1. Noţiunile fundamentale în Educaţie fizică şi sport. 2. Idealul şi funcţiile Educaţiei fizice şi sportului. 3. Concepţii actuale despre Educaţie fizică şi Sport şcolar. 4. Obiectivele Educaţiei fizice şi sportului. 5. Subsistemele Educaţiei fizice. 6. Formele de organizare a Educaţiei fizice şi Sportului şcolar. 7. Caracteristicile motricităţii la vârstele şcolarităţii. 8. Învăţarea motrică. 9. Cunoştinţele de specialitate. 10. Deprinderile şi priceperile motrice. 11. Aptitudinile/ calităţile motrice. 12. Exerciţiul fizic şi celelalte mijloace ale Educaţiei fizice şcolare. 13. Efortul în lecţia de Educaţie fizică. 14. Statutul şi rolul profesorului de educaţie fizică şi sport. 15. Lecţia de educaţie fizică – aspecte teoretice. 16. Principiile didactice. 17. Metodele de învăţământ. 18. Proiectarea activităţii didactice la disciplina Educaţie fizică. 19. Evidenţa în domeniul Educaţiei fizice şcolare 20. Evaluarea la disciplina Educaţie fizică. 21. Componentele Curriculumului Naţional. C.II. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII – DIDACTICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI 1. Utilizarea componentelor curriculumului naţional la disciplina Educaţie fizică. 2. Elaborarea şi utilizarea curriculumului la decizia şcolii, la disciplina Educaţie fizică. 3. Elaborarea documentelor de proiectare didactică în Educaţia fizică şcolară. 4. Stabilirea conţinuturilor (mijloace, formaţii de lucru, dozare, indicaţii metodice) pe componentele structurii lecţiei de Educaţie fizică. 5. Modalităţi de respectare a principiilor didactice în predarea disciplinei Educaţie fizică. 6. Specificul aplicării metodelor verbale, intuitive şi practice în predarea conţinuturilor specifice disciplinei Educaţie fizică. 7. Metodica dirijării efortului în lecţia de Educaţie fizică. 8. Metodica predării disciplinelor sportive prevăzute de Programa Şcolară de Educaţie fizică şi sport. 9. Criterii de stabilire a structurilor motrice pentru evaluarea nivelului de instruire în gimnastică şi jocuri sportive 10. Selectarea şi eşalonarea metodică a criteriilor de stabilire a scalelor de notare. D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. Barbu C., Stoica M. (2000) Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică , Bucureşti, Edit. Printech 2. Cârstea Gh. (1999) Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S. 3. Cârstea Gh. (2000) Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura AN- DA 4. Criteriile de notare la clasa a V-a şi a VIII-a , www.edu.ro 5. Croitoru D. (2000) Volei, Bucureşti, A.N.E.F.S. 6. Dragnea A. (1996) Antrenamentul sportiv, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 7. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului , Bucureşti, Editura FEST 8. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 9. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului , Bucureşti, Editura FEST 10. Firea E. (2003) Metodica educaţiei fizice şcolare , Bucureşti, Universitatea Ecologică 11. Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educaţie fizică şi sport (2000) (2001) MEC-SNEE 12. Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren 13. Kunst I. şi colab. (1983) Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti , Editura Didactică şi Pedagogică 14. Motroc I. (1996) Fotbal la copii şi juniori , Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 15. Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului , Bucureşti 16. Predescu T., Moanţă A. (2001) Baschetul în şcoală. Instruire – învăţare , Bucureşti, Editura Semne 17. Programele şcolare pentru educaţie fizică şi sport (în vigoare), www.edu.ro 18. Şerbănoiu S. (2004) Metodica educaţiei fizice , Bucureşti, Editura Cartea Universitară 19. Sistemul naţional şcolar de evaluare la educaţie fizică şi sport (1999) Bucureşti 20. Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996) Gimnastica, Târgovişte, Dom Impex 21. Stroie Şt. şi colab. (1996) Volei îndrumar metodic, Bucureşti, Editura Omnia Autori: Magda Elena Melinte – Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ Iliana Ionescu – Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj Emil Pătru – Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi Marius Bălaşa – MECTS – Direcţia Politici de Personal şi Reţea Şcolară Alin Cătălin Păunescu – MECTS – Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii Elena Nely Avram – MECTS - Centru Naţional de Evaluare şi Examinare Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT – ANTRENORI CLUBURILE SPORTIVE ŞCOLARE, PALATELE ŞI CLUBURILE COPIILOR - Bucureşti - 2010 A. NOTA DE PREZENTARE Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Educaţie fizică şi sport – Antrenori este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaţilor la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar. Programa răspunde cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească aceşti candidaţi, care urmează să fie încadraţi pe un post didactic în învăţământul preuniversitar – în cluburile sportive şcolare, palatele şi cluburile copiilor. Profilul candidatului la acest concurs presupune cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale domeniului Educaţiei fizice şi sportului, a tendinţelor noi în evoluţia disciplinei, aplicarea noilor direcţii ale didacticii şi ale metodicii predării-învăţării-evaluării disciplinelor sportive. De asemenea, presupune probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Tematica ştiinţifică, tematica pentru metodica predării disciplinelor sportive şi bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru candidaţi în demersul susţinerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învăţământul preuniversitar. Competenţele şi conţinuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice. În proiectarea activităţilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie să ţină seamă de particularităţile de dezvoltare psihologică şi de vârsta elevilor, de resursele materiale şi umane avute la dispoziţie. B. COMPETENŢELE SPECIFICE ANTRENORULUI Competenţele specifice antrenorului, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare şi care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activităţii profesionale, sunt:  Analizarea conţinuturilor ştiinţifice domeniului Educaţie fizică şi sport;  Utilizarea şi interpretarea informaţiei provenite din teoria şi didactica sportului;  Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Educaţiei fizice şi sportului;  Înţelegerea principiilor didacticii specifice sportului;  Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conţinuturi;  Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;  Proiectarea conţinuturilor instruirii şi organizarea corespunzătoare a activităţilor didactice;  Adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale elevilor şi la condiţiile materiale;  Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;  Înţelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activităţii sale, drepturile legale ale elevilor şi părinţilor, propriile sale drepturi şi responsabilităţi;  Cunoaşterea criteriilor de evaluare a activităţii sale şi integrarea acestora în conceperea şi realizarea activităţii didactice. C. CONŢINUTURILE PROGRAMEI C.I. TEME DIN TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI 1. Funcţiile sportului. 2. Obiectivele sportului. 3. Subsistemele sportului. 4. Formele de organizare a sportului. 5. Caracteristicile motricităţii la vârstele şcolarităţii. 6. Stadiile antrenamentului sportiv. 7. Selecţia pentru sport. 8. Componentele antrenamentului sportiv. 9. Învăţarea motrică. 10. Cunoştinţele de specialitate. 11. Deprinderile şi priceperile motrice. 12. Aptitudinile/ calităţile motrice. 13. Exerciţiul fizic şi celelalte mijloace ale antrenamentului sportiv. 14. Efortul în lecţia de antrenament sportiv. 15. Statutul şi rolul antrenorului. 16. Lecţia de antrenament sportiv – aspecte teoretice. 17. Principiile antrenamentului sportiv. 18. Metodele de antrenament. 19. Planificarea antrenamentului sportiv. 20. Forma sportivă. 21. Evaluarea în antrenamentul sportiv. 22. Evidenţa în domeniul antrenamentului sportiv. 23. Sistemul competiţional. C.II. TEME DIN METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR SPORTIVE - DIDACTICA SPORTULUI 1. Utilizarea componentelor curriculumului naţional în disciplina sportivă de specializare. 2. Elaborarea documentelor de planificare în antrenamentul sportiv. 3. Stabilirea conţinuturilor (mijloace, formaţii de lucru, dozare, indicaţii metodice) pe componentele structurii lecţiei de antrenament sportiv. 4. Modalităţi de respectare a principiilor antrenamentului sportiv în predarea disciplinei sportive de specializare. 5. Specificul aplicării metodelor verbale şi intuitive în predarea conţinuturilor specifice disciplinei sportive de specializare. 6. Specificul aplicării metodelor practice bazate pe reaţia efort-odihnă şi parte-întreg în predarea conţinuturilor specifice disciplinei sportive de specializare. 7. Metodica dirijării efortului în lecţia de antrenament sportiv. 8. Metode, mijloace şi formaţii de organizare a exersării pentru dezvoltarea calităţilor motrice specifice disciplinei sportive de specializare. 9. Metode, mijloace şi formaţii de organizare a exersării pentru învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice specifice disciplinei sportive de specializare. D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. Ababei, R., Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, vol 1,2. Editura Pim, Iaşi, 2006 2. Badea, D. (2001) Rugby. Fundamente teoretice şi metodice , Bucureşti, FEST 3. Cârstea Gh. (2000) Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura AN- DA 4. Cârstocea V. şi colab. (2001) Schi. Teorie şi metodică , Bucureşti, Editura Printech 5. Cismaş Gh. (1987) Lupte greco-romane: Elemente de teorie şi metodica de antrenament , Bucureşti, Editura Sport-Turism 6. Cojocaru V. (2002) Fotbal de la 6 la 18 ani: metodica pregătirii , Bucureşti, Editura Axis Mundi 7. Croitoru D. (2000) Volei, Bucureşti, A.N.E.F.S. 8. Deliu D. (2002) Cursuri teoretico-metodice de arte marţiale, Bucureşti, Editura Studenţească 9. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului , Bucureşti, Editura FEST 10. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 11. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului , Bucureşti, Editura FEST 12. Florescu C., Mociani V. (1983) Canotaj , Bucureşti, Editura Sport-Turism 13. Grigore V. (2001) Gimnastica artistică, Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Bucureşti, Editura Semne 14. Grigore V. (coord.) (2001) Pregătire artistică în gimnastica de perfomanţă , Bucureşti, ANEFS 15. Hantău I., Bocioacă L. (1998) Antrenamentul în judo. Pregătirea fizică şi tehnică , Editura Universităţii din Piteşti 16. Hantău I. (1989) Judo – instruirea copiilor şi juniorilor , Bucureşti, Editura ANEFS 17. Hâtru D. (1984) Haltere - pregătirea copiilor şi juniorilor , Bucureşti, Editura Sport –Turism 18. Jivan I. (1999) Înot – tratat metodic , Bucureşti, Editura Printech 19. Kunst I. şi colab. (1983) Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 20. Macovei S. (1999) Gimnastica ritmică de performanţă . ANEFS 21. Marinescu Gh. (2000) Polo pe apă – tehnică , Bucureşti, Editura Printech 22. Motroc I. (1996) Fotbal la copii şi juniori , Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 23. Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului , Bucureşti 24. Pelin F. (2001) Învăţarea tehnicii libere la schi fond – biatlon. Pregătirea competiţională , Bucureşti, Editura Printech 25. Poenaru S. (2002) Curs de scrimă , Bucureşti, ANEFS 26. Predescu T., Ghiţescu G. (2002) Pregătirea echipelor de performanţă , Bucureşti, Editura Semne 27. Programele şcolare pentru disciplinele sportive predate la Pregătire sportivă practică . 28. Şerbănoiu S. (2004) Metodica educaţiei fizice , Bucureşti, Editura Cartea Universitară 29. Stoica M. (2000) Capacităţile motrice în atletism , Bucureşti, Editura Printech 30. Stroie Şt. şi colab. (1996) Volei îndrumar metodic, Bucureşti, Editura Omnia 31. Teodoru M. (2000) Poziţii de tragere în tirul sportiv , Bucureşti, Editura Printech 32. Ţifrea C. (2002) Teoria şi metodica atletismului , Bucureşti, Editura Daveco Autori: Magda Elena Melinte – Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ Iliana Ionescu – Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj Emil Pătru – Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi Marius Bălaşa – MECTS – Direcţia Politici de Personal şi Reţea Şcolară Alin Cătălin Păunescu – MECTS – Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii Elena Nely Avram – MECTS - Centru Naţional de Evaluare şi Examinare Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE /REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI EDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ - Bucureşti - 2010 Notă de prezentare Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artistic care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte - specializarea muzică - din învăţământul preuniversitar. La elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările din domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă didactică şi artistică. Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător; de aceea, absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, care vor preda discipline din cadrul educaţiei muzicale specializate susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit. Prin urmare, examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe: a) probă practică ( conform anexei la Metodologia de mişcare a personalului didactic); b) probă scrisă, pe care o susţin absolvenţii care vor preda disciplina educaţie muzicală şi discipline din cadrul educaţiei muzicale specializate. Disciplinele care compun proba scrisă sunt prezentate la începutul fiecăreia dintre cele două specializări, respectiv Educaţie muzicală şi Educaţie muzicală specializată. Prezenta programă urmăreşte: -consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de educaţie muzicală sau educaţie muzicală specializată; -actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei muzicale în învăţământul de cultură generală şi de specialitate; -corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum-ul naţional în vigoare ; -aplicarea didacticii specialităţii în activitatea la clasă, ţinând cont de ciclurile curriculare, dar şi de nivelul aptitudinilor specifice artei muzicale ale elevilor din şcolile şi liceele de specialitate; -dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare; -valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor/ elevului, care să faciliteze învăţarea eficientă de către aceştia a conţinuturilor specifice disciplinei; -dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării. Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor muzician, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul de educaţie muzicală sau de educaţie muzicală specializată va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic. Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC În procesul de predare- învăţare- evaluare a educaţiei muzicale şi a educaţiei muzicale specializate, cadrul didactic trebuie să fie capabil:  să cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului muzical şcolar, să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;  să opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă intra şi interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;  să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;  să utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;  să posede o gândire critică privitoare la creaţiile muzicale, având o atitudine reflexivă asupra muzicii, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch;  să deţină capacitatea de a comunica cu elevul/ clasa;  să deţină capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională. EDUCAŢIE MUZICALĂ pentru absolvenţi ai învăţământului superior de lungă durată şi de scurtă durată Licee şi şcoli şi de cultură generală Discipline de specialitate:  Teoria muzicii;  Istoria muzicii universale şi româneşti  Forme şi genuri muzicale;  Folclor muzical;  Didactica specialităţii. I. Teoria muzicii 1. Sunetul muzical şi calităţile lui. Semiografia muzicală tradiţională şi cea modernă. 2.Intervale muzicale: clasificare, exemple. 3. Ritmul şi metrul muzical: -elemente constitutive; -sisteme ritmice şi metro-ritmice ; clasificare în diverse culturi muzicale; -exemple din literatura muzicală. 4. Sistemul modal: caracteristici, exemple din literatura muzicală, posibilităţi de abordare în interpretarea vocală şi instrumentală în procesul de educaţie muzicală: - scări prepentatonice: -scări pentatonice, pentacordice; -scări hexacordice; -scări heptacordice; -moduri populare românesti; -sisteme sonore neo-tonale şi neo-modale; -moduri cu traspoziţie limitată. 5. Sistemul tonal funcţional: - caracteristici generale ale sistemului tonal funcţional; - raporturile dintre diferitele tonalităţi în cadrul creaţiei muzicale ca mijloace ale expresiei stilistice sau tematice; - modulaţia în muzica secolelor XVII-XIX; -exemplificări. 6. Agogica şi dinamica muzicală: importanţă, exemplificări. 7. Ornamentele muzicale şi utilizarea lor în diferite stiluri muzicale: exemplificări. II. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice ( conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici , genuri; -muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesängerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renaşterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici şi cronologia perioadei. Genurile muzicale şi caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluţia muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la “Ars nova”, la Şcoala franco- flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei ( dramma per musica ); context istoric, caracteristici, reprezentanţi ai Cameratei florentine. Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanţi al genului. 3. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical şi genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanţa creaţiei compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă şi reprezentanţii ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică şi genurile reprezentative creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore. Creaţia vocal-instrumentală şi reprezentanţii de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria şi opera buffa; conturarea formelor lirico- dramatice naţionale (singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar’s opera). 5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fii lui J.S.Bach; caracteristicile şi reprezentanţii Şcolii de la Mannheim. Apariţia şi evoluţia sonatei, simfoniei şi a genurilor muzicii de cameră, estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluţia operei. Personalitatea creaţia şi importanţa compozitorilor J. Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven. 6. Romantismul - curent artistic şi muzical: cronologie, trăsături generale, forme şi genuri predilecte (inclusiv programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului). Date din biografia artistică şi creaţia muzicală aparţinând compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner etc. Şcolile muzicale naţionale europene caracteristici, genuri predilecte şi compozitorii reprezentativi: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească. 7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec.al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schönberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naţionale în secolul XX şi reprezentanţii lor; simfonismul francez şi austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler. 8. Orientări stilistice şi opţiuni creatoare în muzica contemporană: muzica concretă şi electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a. 9. Muzica uşoară a secolului al XX-lea; valoare şi kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt, mediu şi lung al promovării sau ignorării “muzicii noi”, exemple B. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI 1. Şcoli bizantine pe teritoriul Ţărilor Române : prezentare, caracteristici, reprezentanţi. 2. Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influenţe folclorice, bizantine şi apusene, genuri, tematici, reprezentanţi, exemple: 3. George Enescu – personalitate complexă a culturii româneşti şi universale. Biografie şi creaţie; importanţa compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural naţional şi universal. 4. Apariţia şi evoluţia şcolii muzicale naţionale de compoziţie; surse de inspiraţie, genuri muzicale predilecte (vocal, coral, cameral, simfonic, operă) şi compozitori reprezentativi. 5. Viaţa muzicală românească în prima jumătate a secolului al XX-lea: instituţii muzicale, viaţa concertistică etc. Creatori şi genuri abordate: exemple. 6. Mijloace artistice, procedee stilistice şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec.al XX-lea: A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger alţi reprezentanţi ai şcolii muzicale contemporane româneşti III. FORME ŞI GENURI MUZICALE 1. Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata) şi analiza acestora, cu exemplificări. 2. Aspecte structurale ale muzicii în creaţia contemporană românească şi universală. 3. Genurile muzicale: vocale, corale, instrumentale, vocal-instrumentale şi opera. Caracteristicile şi analiza acestora ; exemple IV. FOLCLOR MUZICAL 1. Folclorul, sursă de inspiraţie pentru creaţia muzicală cultă; trăsături generale, exemple 2. Elemente de structură a muzicii populare româneşti. Genuri ocazionale şi neocazionale, exemple. 3. Trăsături caracteristice ale muzicii populare româneşti; exemplificări. V. DIDACTICA SPECIALITĂŢII 1. Curriculum Naţional: terminologie, structura planului de învăţământ, a programelor şcolare, curriculum la decizia şcolii, standarde de performanţă şi descriptori de performanţă pentru educaţia muzicală, cicluri curriculare. 2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare- evaluare. Caracterul formativ- educativ al procesului de învăţământ: lecţia de muzică - specificitatea acesteia prin:  formarea şi dezvoltarea gândirii autonome şi critice prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale;  formarea şi dezvoltarea gustului estetic, al atitudinii reflexive asupra valorilor artistice în viaţa individului şi a societăţii;  pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public prilejuită de diferite evenimente (serbări şcolare, spectacole ocazionale, concursuri etc.); 3. Proiectarea - demers de organizare anticipată a activităţii didactice în lecţia de educaţia muzicală:  cunoaşterea programei ( lecturare “ pe orizontală”, asimilare) în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu competenţele acesteia;  proiectarea unităţilor de învăţare prin prisma realizării competenţelor cadru. Model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente etc;  strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educaţie muzicală: procedee de predare a unor unităţi de învăţare; exemplu: ritmul, măsuri, cântecul după auz, iniţiere instrumentală, audiţie muzicală activă etc ;  constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev. 4. Metode şi mijloace didactice specifice:  metode de învăţământ adecvate lecţiei de educaţie muzicală utilizate pentru învăţarea unor elemente de limbaj, a unui cântec, a unui instrument muzical;  importanţa utilizării mijloacelor de învăţământ necesare pentru realizarea unei lecţii de calitate;  clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale specializate ( mijloace audio, video, internet etc) 5. Criterii de selectare a repertoriului vocal/instrumental;  stabilirea repertoriului vocal/ instrumental având în vedere capacitatea elevilor de redare vocală/instrumentală, particularităţile de vârstă,etc.  selectarea repertoriului în funcţie de diferitelor manifestări artistice din şcoală ( activităţi ocazionate de diferite evenimente, concurs interşcolar, judeţean, naţional, internaţional; 6. Audiţia muzicală: act de educare a sensibilităţii auditive, afective, de formare a capacităţii de selectare a valorilor muzicale; locul şi rolul audiţiei muzicale în formarea şi dezvoltarea gustului estetic;  procedee de audiţie activă cu muzică de genuri diferite având ca finalitate educarea elevilor prin şi pentru muzică. 7. Lecţia de educaţie muzicală: corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, istorie, geografie, educaţie plastică, educaţie fizică, arta actorului, etc) ; 8. Creativitatea în lecţia de educaţie muzicală;  modalităţi de dezvoltare a creativităţii.  formarea gândirii critice, reflexive, autonome şi creative;  raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor ; 9. Evaluarea la ora de educaţie muzicală:  rolul evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de educaţie muzicală  tipuri de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală;  demonstrarea eficienţei evaluării în lecţia de educaţie muzicală. 10. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:  caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor –elev  tipuri de relaţii EDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ Muzică instrumentală şi corepetiţie Artă vocală ( Canto clasic şi canto popular) Muzica de cameră Studii teoretice Ansambluri muzicale vocale/ instrumentale Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată. Şcoli şi licee de artă Disciplinele:  Istoria muzicii universale şi româneşti  Forme muzicale  Didactica specialităţii. I. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice ( conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici , genuri; -muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesängerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renaşterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici şi cronologia perioadei. Genurile muzicale şi caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluţia muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la “Ars nova”, la Şcoala franco- flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei ( dramma per musica ); context istoric, caracteristici, reprezentanţi ai Cameratei florentine. Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanţi al genului. 3. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical şi genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanţa creaţiei compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă şi reprezentanţii ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică şi genurile reprezentative creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore. Creaţia vocal-instrumentală şi reprezentanţii de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria şi opera buffa; conturarea formelor lirico- dramatice naţionale (singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar’s opera). 5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fiii lui J.S.Bach; caracteristicile şi reprezentanţii Şcolii de la Mannheim. Apariţia şi evoluţia sonatei, simfoniei şi a genurilor muzicii de cameră, estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluţia operei. Personalitatea creaţia şi importanţa compozitorilor J. Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven. 6. Romantismul - curent artistic şi muzical: cronologie, trăsături generale, forme şi genuri predilecte (inclusiv programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului). Date din biografia artistică şi creaţia muzicală aparţinând compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner etc. Şcolile muzicale naţionale europene: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească: caracteristici, genuri predilecte şi compozitorii reprezentativi. 7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec.al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schönberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naţionale în secolul XX şi reprezentanţii lor; simfonismul francez şi austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler. 8. Orientări stilistice şi opţiuni creatoare în muzica contemporană: muzica concretă şi electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a. 9. Muzica uşoară, a secolului al XX-lea; valoare şi kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt, mediu şi lung al promovării sau ignorării “muzicii noi”, exemple B. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI 1. Geneza şcolii muzicale naţionale - rezultat firesc al imperativelor social-politice ale epocii; - realitatea românească şi inspiraţia folclorică - factori determinanţi ai identităţii naţionale. - locul şcolii noastre naţionale în contextul muzicii universale. 2. Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influenţe folclorice, bizantine şi apusene, genuri, tematici, reprezentanţi, exemple: 3. G. Enescu – personalitate complexă a culturii româneşti şi universale. Biografie şi creaţie; importanţa compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural naţional şi universal. 4. Apariţia şi evoluţia şcolii muzicale naţionale de compoziţie; surse de inspiraţie, genuri muzicale predilecte (vocal, coral, cameral, simfonic, operă) şi compozitori reprezentativi. 5. Viaţa muzicală românească în prima jumătate a secolului XX: instituţii muzicale, viaţa concertistică etc. Creatori şi genuri abordate: exemple. 6. Mijloace artistice, procedee stilistice şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec.XX: A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger, alţi reprezentanţi ai şcolii muzicale contemporane româneşti. II. FORME ŞI GENURI MUZICALE 1. Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata) şi analiza acestora : exemple. 2. Aspecte structurale ale muzicii în creaţia contemporană românească şi universală. 3. Genurile muzicale: vocale, corale, instrumentale, vocal-instrumentale şi opera; caracteristicile şi analiza acestora. III. DIDACTICA SPECIALITĂŢII 1. Curriculum Naţional : terminologie, structura planurilor de învăţământ, a programelor şcolare, curriculum la decizia şcolii, cicluri curriculare. 2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare.Caracterul formativ- educativ al procesului de învăţământ:  lecţia de educaţie muzicală specializată: specificul acesteia;  formarea şi dezvoltarea deprinderilor specifice educaţiei muzicale specializate (funcţie de specialitate) exemple;  etapele pregătirii unei lucrări muzicale (instrumentale / vocale/ ansambluri )  formarea şi dezvoltarea memoriei muzicale a elevilor;  organizarea şi îndrumarea studiului individual;  pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public; cu exemple din practica personală;  pregătirea pentru performanţă; 3. Proiectarea lecţiei de educaţie muzicală specializată -demers de organizare anticipată a activităţii didactice:  cunoaşterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării între conţinut - activitate de învăţare - competenţă;  proiectarea lecţiei de educaţie muzicală specializată, prin prisma realizării competenţelor;  model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente;  strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educaţie muzicală specializată: procedee de predare a tehnicii instrumentale/ vocal, a textului muzical ( structură, corelare tehnică instrumentală cu interpretarea, etc). a conţinuturilor teoretice etc.  constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev prin formarea de competenţe, stabilite de programa şcolară. 4. Metode şi mijloace didactice specifice:  metode de învăţământ adecvate lecţiei de educaţie muzicală specializată ; exemple  demonstrarea eficienţei aplicării metodei de învăţământ;  importanţa utilizării mijloacelor de învăţământ necesare pentru realizarea unei lecţii de calitate;  clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale specializate ( mijloace audio, video, internet etc) 5. Criterii de selectare a repertoriului: tehnica instrumentală/ vocală necesară redării juste melodico-ritmice a lucrărilor muzicale în funcţie de particularităţile psihofizice ale elevului/ elevilor. 6. Audiţia muzicală - act de educare a sensibilităţii auditive, afective, de formare a capacităţii de selectare a valorilor muzicale şi de dezvoltare a personalităţii elevului viitor muzician:  locul audiţiei muzicale în lecţia de educaţia muzicală specializată, cu exemple ;  mediul sonor ca premisă a formării şi dezvoltării gustului estetic, personalităţii etc;  repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activă cu muzică de genuri şi stiluri diferite pentru formarea gândirii critice şi autonome á viitorului muzician;  corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, istorie, geografie, educaţie plastică, educaţie vizuală, religie, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc ; 7. Creativitatea în lecţia de educaţie muzicală:  modalităţi de dezvoltare a creativităţii; exemple  elemente specifice educaţiei muzicale specializate ce contribuie la formarea gândirii critice, reflexive, autonome şi creative;  raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor în vederea dezvoltării personalităţii interpretative; 8. Evaluarea la ora de educaţie muzicală:  rolul evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de educaţie muzicală specializată;  tipuri de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală;  instrumente de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală specializată; 9. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:  caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor - elev  tipuri de relaţii. Notă: Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialită/ii vor fi tratate în func/ie de specialitatea candidatului şi vor cuprinde exemple din practica personală. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA DE SPECIALITATE Aldea, Goergeta, Munteanu, Gabriela, Didactica educaţiei muzicale în învăţământul primar, ediţia á II á, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005 Alexandrescu, D. Curs de teoria muzicii , vol. I, II, Editura Kity 1997 Alexandru, T. - Studii de folcloristică, organologie, muzicale , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980, 1982. Avesalon, I. – Metodica predării şi studiului instrumentelor de suflat şi percuţie , Lito, Conservatorul “C.Porumbescu”, Bucureşti, 1980 Barbu-Bucur, S. Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României , Ed.Muzicală, Bucureşti, 1989 Barta, C. – Curs de metodica predării şi a studiului instrumentelor de coarde (cu arcuş), Lito, Conservatorul “G. Dima”, Cluj Napoca, 1987 (ed. a II-a revizuită) Bălan, Th.. – Principii de pianistică , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1966 Bejat, M. – Ce este talentul?, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967 Bentoiu, P. – Imagine şi sens , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974 Bentoiu, P. Capodopere enesciene , Ed.Muzicală, Bucureşti, 1999 Berger W. Estetica sonatei clasice , Editura Muzicală 1981 Berger, G. W. – Moduri şi proporţii , Bucureşti, Ed. Muzicală, 1979 Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy , Ed. Muzicală, Bucureşti 1970 Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I - V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977. Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970. Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1979. Berger, G.W. – Estetica sonatei clasice , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981. Berger, G.W. – Estetica sonatei contemporane , Ed. Muzicală, Bucureşti 1985 Berger, G.W. – Estetica sonatei romantice , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983. Berger, G.W. – Ghid pentru muzica instrumentală de cameră , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1965. Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I - V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977. Bîrcă, A. – Sistematizare în predarea scrierii muzicale , E.D.P., Bucureşti, 1970 Bîrlea, O.- Metode de cercetare a folclorului , E.D.P. Bucureşti, 1969 Bocşa I . Muzică vocală tradiţională din Sălaj vol. I-II Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2005-2006 Brăiloiu, C.- Opere ( vol. I-V), Ed, Muzicală, Bucureşti, 1967, 1969, 1974, 1979, 1981. Brumaru A. Romantismul în muzică vol. I-II Ed. Muzicală, Bucureşti 1975 Buciu, D., Armonia tonală , vol I Editura Conservatorului de Muzică Bucureşti, 1989 Buciu, Dan Elemente de scriitură modală Editura Muzicală 1984 Bughici, D. - Forme şi genuri muzicale Editura Muzicală . Bucureşti 1980 Chelaru, C. Cui i-e frică de Istoria muzicii?, vol.I-III, Ed.Artes, Iaşi, 2007 Ciobanu, Gh. Studii de bizantinologie şi etnomuzicologie , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1992, vol: II, III Ciobanu, Gh. Culegerea si publicarea folclorului , REF. nr.10 Ciobanu, G.- Izvoare ale muzicii româneşti (vol. I-II), Ed. Muzicală, Bucureşti 1976, 1978. Ciocan, D. – Probleme de semiotică muzicală, în: Studii de muzicologie , vol. XXI, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1988 Ciortea, T.– Cvartetele lui Beethoven , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986. ***- Colecţii antologice şi monografice de cântece populare. Comişel, E. Folclorul copiilor , Editura Muzicală 1982 Comişel, E, Studii de etnomizicologie, Editura Muzicală, Bucureşti, 1986 Constantinescu, G., Boga, I., O călătorie prin istoria muzicii , Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007 Cosma, O. L: Hronicul muzicii româneşti vol I-IX, Editura Muzicală, Bucureşti Cumpătă, D. – Elemente de metodică a studiului şi predării instrumentelor cu coarde , Ed. Academiei de Muzică, Bucureşti, 1997 Dediu-Sandu, V., Muzica românească între 1944-2000 , Ed.Muzicală, Bucureşti, 2002 Denizeau, G., Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale , Ed.Meridiane - Larousse, 2000 Diaconu, A, Teoria superioara a muzicii Iasi 1984 Lito Conservatorul G.Enescu Dicţionar de termeni muzicali Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984 Dufrene, M. – Fenomenologia experienţei estetice , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976 Duţică, Gh. Solfegiu, Dicteu, Analiză muzicală Editura Artes, Iaşi 2004 Duţică, Gh., Universul gândirii polimodale , Editura Junimea 2004 Eduard Terényi Armonia muzicii moderne Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2007 Erbiceanu, C. – Scrisori, vol. I şi II, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1989, 1992 Firca, C., Direcţii în muzica românească , 1900-1930, Ed.Muzicală, Bucureşti, 1974 Florişteanu-Paron Anca - Doina, Muzicieni români la Schola Cantorum din Paris capitolul I, Editura Muzicală, Bucureşti, 2010 Geantă, I., Manoliu, G. – Manual de vioară , vol.I, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1971 Gieseking, W. – Aşa am devenit pianist , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987 Giuleanu, V., Tratat de teoria superioară a muzicii , Editura Muzical, Bucureşti, 1986 Golea, A., Muzica din noaptea timpurilor până în zorile noi , vol.I-II, Ed.Muzicală, Bucureşti, 1987 Grazziela G . Mari personalităţi ale muzicii româneşti din sec. al XX-lea Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2005 Grove‘s, G. – Dicţionary of Music and musicians , Ed. Blom, London, 1994 Hegyasi, Z. – Vioara şi constructorii ei , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962 Herman, V., Formele muzicii vechi europene , Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Herman, V. – Formele muzicii medievale europene , Lito Conservatorul „G.Dima”, Cluj Napoca, 1978. Herman , V., Formele muzicii clasicilor vienezi Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Herman, V.– Originile şi dezvoltarea formelor muzicale , Ed. Muzicală Bucureşti, 1982. Iarosevici, Gh. – Metodica predării studiului instrumentelor cu coarde , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962 Ilea, Anca şi Petre, Beatrice: Muzica – metodică pentru clasa a XI-a, şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987; Ilea, Anca: Pagini de educaţie muzicală , Vol. I Trecut şi prezent , Vol.II Idei de reformă , Editura MediaMusica, Cluj, 2004 Iliuţ, V. – De la Wagner la contemporani , vol I-VI, Ed. U.C., Bucureşti, 1996 Iliuţ, V. – O carte a stilurilor muzicale , Ed. Acad. de Muzică, Bucureşti, 1996 Ionescu, C. – Psihologia muziicii (vol. I), Ed. Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Bucureşti, 1982 Ionescu-Arbore, A. – Interpretul teatrului liric , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984 Jarda, T., Armonia modală , Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Long, M. – La pian cu Claude Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1968 Minei, I., Pitiş, A. – Teoria comportamentului pianistic , Ed. Sf. Gheorghe Vechi, Bucureşti, 1997 Minei, I., Pitiş, A. – Tratat de artă pianistică , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982 Mîrza, T. si Szenik, I. Nicola, R. Curs de folclor partea a II-a 1965 Conservatorul Gh. Dima Cluj Moisescu, T., Muzica bizantină în spaţiul cultural românesc , Ed.Muzicală, Bucureşti, 1996 Negrea M., Tratat de armonie , Ed. Muzicală, Bucureşti 1958 Nemescu, O. – Capacităţile semnatice de muzică , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983 Neuhaus, H.G. - Despre arta pianistică , Editura Muzicală, Bucureşti, 1966 Niculescu, St. – Reflecţii despre muzică , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980. Oprea Gh,- Curs de folclor , Editura Muzicală, Bucureşti 2002 Oprea Gh. Pentatonica românească Editura muzicală 1998 Oprea Gh. Curs de folclor , Editura Muzicală 2002 Paşcanu, A., Armonia , EDP, Bucureşti, 1982 Plett, E. – Ştiinţa textului şi analiza de text , Ed. Univers, Bucureşti, 1983 Popa, A. – Pianofortele în oglinda timpului său , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1994 Răducanu, D.M. – Metodica studiului şi predării pianului , Lito Conservatorul George Enescu, Iaşi, 1977 Răducanu, D.M. – Principiile de didactică instrumentală , Ed. Moldova, Iaşi, 1994 Rîpă, C Teoria Superioară a muzicii vol. II- Ritmul Editura MediaMusica Acad de Muzică Gh. Dima,Cluj 2008 Râpă C. Teoria superioară a muzicii Editura Media Musica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2000 Szenik, I. , Studii de etnomuzicologie Vol. I-III, Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Ştefănescu, I . Istoria muzicii universale vol. I-.IV, Fundaţia Culturală Română, 1995-2002 Stoianov, Carmen, Marinescu Mihaela, Istoria muzicii universale , ediţia a II a, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2008 Stoianov, Carmen, Stoianov, Petru, Istoria muzicii româneşti , Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 Stoianov, Carmen, Repere în neoclasicismul muzical românesc , ediţia a II a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 Stoianov, Carmen, Neoclasicism muzical românesc , ediţia a II a Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 Tatarkiewicz,W - Istoria esteticii , vol. I-IV, Ed. Meridiane, 1978 Tănăsescu, Dr. – Probleme de înţelegere şi redarea textului pianistic beethovenian , Revista “Muzica”, nr. 12/1970 Timariu, V., Analiza muzicală între conştiinţa de gen şi conştiinţa de formă , Ed.Universităţii din Oradea, 2003 Timariu, V., Dicţionar noţional şi terminologic , Ed.Universităţii din Oradea, 2004 Toduţă, S.– Formele muzicale ale barocului (vol. I - III), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1960-1979. Teodorescu-Ciocănea, L., Tratat de forme şi analize muzicale , Ed.Muzicală, Bucureşti, 2005 Turk, H. P. Curs de armonie tonală , vol. I Conservatorul Gh. Dima, Cluj 1975 Urmă Dem. Acustica muzicală Editura Didactică si Pedagogică 1982 Vancea, Z. – Creaţia muzicală românească , sec. XIX-XX, Ed. Muzicală Bucureşti, 1989 Vasile ,V. Istoria muzicii byzantine vol. I-II, Editura Interprint 1997 Vieru, A – Cartea modurilor , Editura Muzicală, Bucureşti, 1978 Voiculescu, D., Polifonia secolului XX , Ed.Muzicală, 2005 Voiculescu, D., Fuga în creaţia lui J.S.Bach , Ed.Muzicală, Bucureşti, 2000 BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITĂŢII Bârzea, C. Arta şi stiinţa educaţiei , EDP, Bucureşti 1995 Bogdan, T, Nica I, Copii excepţionali E.D.P., Bucuresti, 1970 Brunner, J. – Pentru o teorie a instruirii , EDP Bucureşti 1970 Călin, M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995 Călin, Dragoş, Coman, Lavinia, Vasile, Vasile, Îndrumar metodic , Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2009 Cerghit, I .-Metode de învăţământ , EDP, Bucureşti, 1980 Colecţia de manuale alternative , clasele V-XII Coman, Lavinia, Vrei să fii profesor de pian? ediţia a II a , Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2009 Coman, Lavinia, Pianistica modernă , Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2007 Creţu, C. Curriculum diferenţiat şi personalizat , Ed. Polirom, Iaşi, 1996 Cristea, G., Managementul lecţiei , Ed.Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2007 Cristea, S. – Dicţionar de termeni pedagogici , Bucureşti, 1998 Cristea, S. – Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului , Bucureşti, EDP, 1994 Chircev, E., Sisteme de educaţie muzicală , Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca 2008 Csire Iosif Educaţia muzicală din perspectiva creativităţii Editura Univ. Muzică Bucureşti 1998 Cucoş, C. Pedagogie şi axiologie , Ed. Polirom, Iaşi, 1995 Curriculum naţional – Bucureşti, 1999 (I.S.J.) De Landsheare G. Evaluarea continuă a elevilor E.D.P., Bucuresti, 1980 Gârboveanu, M., Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ , E.D.P., 1981 Geissler, E.G. Mijloace de educaţie , EDP, Bucureşti, 1997 Ghiduri de evaluare pe discipline , MEC-SNEE, 2000, 2001 Huizinga, J, Homo ludens , Univers, 1977 Ilea, A. ş.a. Metodică pentru şcoli normale . Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990 Ilea, Anca(coordonator), Banciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară arte , Bucureşti 2002, Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Consiliul Naţional pentru Curriculum Ionescu, C-tin, Psihologia muzicii Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984 Ionescu, C-tin, Educaţia muzicală Ed. Muzicală, Bucuresti, 1982 Ionescu, M. – Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995 Ionescu, M.- Previziune şi control în procesul didactic , Ed. Dacia, Cluj,1979 Iucu R- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 2000 Ivăşcanu, A .Cântecul-factor predominant al educaţiei muzicale Educatie prin artă si literatură, E.D.P.,Bucureşti 1978 Joiţa, E .-Eficienţa instruirii , EDP, Bucureşti, 1998 Landsherre, G. Evaluarea continuă a elevilor şi examenele , EDP, Bucureşti, 1975 Lupu, Jean, Educarea auzului muzical dificil , Editura Muzicală, Bucureşti, 1988 Lupu, Jean, (coord), Aldea Georgeta, Capşa Teodorina, Iacob Aurelia, Cântece pentru preşcolari, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1996 Lupu, Jean, Stăneţi Mihaela - Jocuri muzicale pentru copii mari şi mici , Editura Sigma, 1999 Lupu, Jean, (coord), Caraman Fotea, Daniela, Racu Nicolae, Oprea Gabriel, Sandu Eugen - Dicţionar universal de muzică , Editura Litera Internaţional, 2008 Ministerul Educaţiei, Curriculum Naţional , Bucureşti, 1999 Ministerul EducaţieNaţionale, Evaluarea în învăţământul primar . Descriptori de performanţă , Bucureşti,1998; Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri- cadru de învăţământ Bucureşti 2001-2009 Motora-Ionescu, A, şi Dogaru, A. Îndrumător pentru predarea muzicii clasele V-VIII, E.D.P., Bucureşti 1983 Munteanu, G. De la didactică la educaţia muzicală Ed. Fundaţia România de Mâine, Bucuresti 1997 Munteanu,Gabriela. Jocul didactic muzical Editura Academiei de Muzică, Bucureşti, 1997 Munteanu,Gabriela Metodica educaţiei muzicale pentru gimnaziu si liceu Editura Sigma 1999 Munteanu,Gabriela., Ghidul profesorului de educaţie muzicală , Ed.Sigma, Bucureşti, 1999 Munteanu, Gabriela, Didactica educaţiei muzicale , ediţia á II á , Editura Fundaţia Romania de Mâine, Bucureşti 2007 Munteanu Gabriela, Modele de educaţie muzicală , Fundaţia Romania de Mâine, Bucureşti, 2008 Munteanu, Gabriela, Sisteme de educaţie muzicală , Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti 2008 Neacşu, I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă , Ed. Militară, Bucureşti, 1990 Pavelcu, V. Principii de docimologie , EDP, Bucureşti, 1968 Piaget, J. Psihologia copilului , EDP. Bucureşti 1980 Planchard, E. Pedagogia şcolară contemporană , EDP, Bucureşti 1992 Popescu- Mihăieşti, Al. Învăţarea şcolară Rev. ”Învăţământul primar” nr. 1-2, Bucuresti, 1995 xxx- Psihopedagogie , Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995 Preda, V. Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire , UBB, Cluj, 1999 Radu, I.- Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995 Radu, I. T. - Evaluarea procesului de învăţământ , Bucureşti, EDP, 2001 Radu, I.- Experienţa didactică şi creativitate , Ed. Dacia Silverstone, R.- Televiziunea în viaţa cotidiană , Ed. Polirom, Iaşi, 1998 Stanciu, M.- Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic , Ed. Polirom, Iaşi, 1999 Stoica A.-(coord.) Evaluarea curentă şi examenele , Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti,2001 Strungă, C. Evaluarea şcolară , Editura de Vest, Timişoara 1999 Vasile, Vasile, Pagini nescrise din istoria pedagogie şi á culturii româneşti , EDP; Bucureşti , 1995 Vasile, Vasile, Prefaţa la George Breazul , Pagini din istoria muzicii româneşti , vol. VI, Editura muzicală , Bucureşti 2003 Vasile, Vasile, Metodica educaţiei muzicale , ediţia a II a Editura Muzicală, Bucureşti , 2004 Xxx - Normative de dotare cu mijloace de învăţământ , MEN, Bucureşti, 1993 xxx- Dicţionar de pedagogie , EDP, Bucureşti, 1979 Zoicaş-Toma, L. Pedagogia muzicii si valorile folclorului Editura Muzicală 1987 Zoicaş-Toma, L. Audiţia muzicală-modalităţi de valorificare si instruirea muzicală E.D.P., Bucureşti1972 NOTĂ: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările na/ionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursului Autori Lucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare Cornel Todea - inspector de specialitate ISJ Caraş - Severin Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ PROFESORI - Bucureşti – 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupational „Profesor pentru învăţămantul gimnazial şi pentru învaţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competenta a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea si interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesionala, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, a tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice si deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei Informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 1 0 Neacşu Ion Instruire şi învăţare. Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 1 1 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 1 2 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 1 3 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 1 4 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 1 5 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 1 6 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 1 7 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 1 8 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională D. TEMATICA PENTRU DISCIPLINA TEHNOLOGICĂ DE SPECIALITATE 1. ORGANIZAREA MEDIULUI  Organizarea localităţii: instituţii, locuinţe, şcoli - destinaţie - alcătuire constructivă - cerinţe calitative - funcţiuni utilitare  Reţele de utilităţi publice  Prevenirea şi combaterea poluării mediului; conservare mediului. Bibliografie: Prundeanu, D. A., Organizarea spaţiului construit Ed. Amphion, Bucureşti, 2001 Buchman, A., s.a. Studiul calităţii mediului Ed. Economică preuniversitară,2004 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 2. TEHNOLOGII ŞI MATERIALE LEMNOASE  Materiale lemnoase: specii, structură, proprietăţi, tipuri de semifabricate, domenii de utilizare  Operaţii de bază în lucrările de tâmplărie: măsurare, verificare, trasare, tăiere, despicare, cioplire, rindeluire, găurire, dăltuire, fasonare, încleiere, solidarizare cu şuruburi şi cuie, finisare - Norme de tehnica securităţii muncii  Procese tehnologice de obţinere a unor produse finite din lemn  Calitatea şi valorificarea produselor din lemn. Bibliografie: Munteanu Petre, Manualul tâmplarului universal în industria mică EDP, Bucureşti, 1996 Râmbu I., ş. a., Tehnologia prelucrării lemnului Ed. Tehnică, 1980 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 3. TEHNOLOGII ŞI MATERIALE METALICE  Materiale metalice: clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare  Operaţii tehnologice aplicate materialelor metalice: măsurare şi verificare, pregătire (curăţirea, îndreptarea, trasarea), prelucrare (debitare, îndoire, pilire, polizare, găurire, filetare) şi finisare (şlefuire, lustruire); Norme de tehnica securităţii muncii; Procese tehnologice de obţinere a unor produse finite din metal  Procese tehnologice de obţinere a unor produse finite din metal.  Calitatea şi valorificarea produselor metalice Bibliografie: Ariesan, E., Peptea G, Lăcătuşărie generală EDP, Bucureşti, 1987 Zgură Gh. ş.a., Utilaje şi tehnologia meseriei, manual pentru licee EDP, Bucureşti, 1991 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 4. TEHNOLOGII ŞI MATERIALE TEXTILE ŞI DE PIELĂRIE  Materii prime şi materiale textile şi de pielărie: clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare  Procese tehnologice de obţinere a produselor de îmbrăcăminte.  Calitatea produselor; Valorificare; Comercializare; Protecţia consumatorului Bibliografie: Ieacobeanu, Gh, Cociu, V, Materii prime şi materiale folosite in industria uşoară EDP, Bucureşti, 2001 Spanţu, C., Tehnologii textile, clasa a XI a Ed. Economică preuniversitară, 2002 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 5. TEHNOLOGII AGRICOLE  Cultivarea plantelor agricole şi horticole: grâu, tomate, meri - importanţă, factori de mediu, operaţii tehnologice (semănat, plantat, lucrări de îngrijire, recoltare, depozitare şi valorificare); protecţia mediului şi a muncii  Creşterea şi îngrijirea animalelor domestice: bovine – importanţă, factori de mediu, operaţii tehnologice (hrănire şi îngrijire), valorificarea produselor (carne, lapte), protecţia mediului şi a muncii Bibliografie: Budoi, Gh., Agrotehnica – manual pentru grupurile şcolare agricole EDP, Bucureşti, 1992 Dinescu Şt., Ştefănescu Gh., Îndrumătorul crescătorului de animale Ed. AGRIS, Bucureşti , 1996; Popescu M. şi alţii, Pomicultura EDP, Bucureşti, 1992 Popescu V., Legumicultura Ed. Ceres, Bucureşti, 1996 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 6. TEHNOLOGII ALIMENTARE ŞI GASTROTEHNICĂ  Produse alimentare: caracteristici, valoare nutritivă şi energetică, grupe de alimente, aditivi alimentari, criterii de selectare a produselor alimentare. Alcătuirea meniurilor.  Tehnologii tradiţionale şi moderne de preparare a alimentelor; păstrarea, conservarea, depozitarea alimentelor. Prevenirea toxiinfecţiilor alimentare  Norme de igienă în prepararea hranei.  Calitatea produselor alimentare; Protecţia consumatorului Bibliografie: Bucur, Gh. ş.a, Educaţia pentru sănătate în şcoală Editura Fiat Lux, 1999 Pârjol G. şi colab., Tehnologie culinară EDP, Bucureşti, 1995 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 7. TEHNOLOGIE ŞI LIMBAJ GRAFIC  Procese tehnologice: definire, clasificare, ilustrări pentru diferite domenii de activitate, fişa tehnologică  Grafică şi comunicare: simboluri, semne convenţionale, scheme funcţionale, culoarea în tehnică  Construcţii grafice de poligoane regulate, racordări, curbe conice  Reprezentarea în proiecţie ortogonală a corpurilor geometrice; reprezentarea în vedere şi secţiune  Elemente de cotare, schiţa unor produse simple Bibliografie: Husein, Gh., Tudose, M., Desen tehnic de specialitate, manual pentru licee industriale, clasele a IX - X-a E. D. P., Bucureşti, 1997 Lichiardopol, G., Ghiţă, A. Desen Tehnic Ed. Aramis,2004 Constantin, R., Ţintea I., Sibirescu, I., Desen Tehnic. Teste Ed. Bellarte Studio, Bucureşti, 2003 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 8. ENERGIE  Forme şi surse de energie; Transformarea energiei  Energia electrică: producere – transport – distribuţie – consumatori  Instalaţii electrice interioare: componente, execuţie, defecte uzuale, remedieri Bibliografie: Mira N., Neguş C., Instalaţii şi echipamente electrice EDP, Bucureşti, 1995 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 9. SISTEME DE COMUNICAŢII ŞI TRANSPORT  Reţele de transport: terestru, pe apă, aerian, prin conducte şi pe cablu  Reţele de comunicaţii: informatice, telefonie fixă şi mobilă, sateliţi, radio şi televiziune  Calitatea serviciilor de comunicaţii şi transport Bibliografie: Dorobanţu S., Todea Al., Utilajul şi tehnologia lucrărilor de căi de comunicaţie EDP, Bucureşti, 1995 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. 10. CUNOŞTINŢE ECONOMICE  Resursele familiei – relaţia: venituri, consum, economii.  Comportamentul de consum. Calitatea produselor. Protecţia consumatorului.  Bugetul familiei–suportul comportamentului de consum.  Proiectarea bugetului, decizia privind cumpărarea unor produse, preţul. Bibliografie: Lichiardopol, G., ş.a. Elemente de tehnologie generala – manual pentru clasa a IX-a Ed. Corint 2004 Olaru, M. Studiul calităţii produselor si serviciilor Ed. Economică preuniversitară,2001 Petre, T., Iordache, G. Studiul calităţii produselor si serviciilor Ed. Niculescu ABC, 2001 Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed.C. AUTORI: VIORICA STOICESCU - ŞCOALA. GENERALĂ. Nr. 98 „ AVRAM IANCU” BUCUREŞTI DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010 CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie : DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Materiale electrotehnice şi electronice 1.1. Materiale conductoare cuprul, aluminiul, fierul, metale nobile, metale uşor fuzibile, metale greu fuzibile, metale de înaltă rezistivitate: caracteristici, clasificare, utilizare. 1.2. Materiale electroizolante: caracteristici , clasificare, utilizare. 1.3. Materiale semiconductoare: caracteristici , utilizare. 2. Măsurări electrice şi electronice 2.1. Procesul de măsurare:  mărimi fizice şi unităţi de măsură. Sistemul internaţional de unităţi de măsură;  metode de măsurare;  mijloace de măsurare; 2.2. Metode şi mijloace de măsurare a mărimilor electrice în curent continuu şi curent alternativ (monofazat): ampermetrul, voltmetrul, wattmetrul, ohmmetre, osciloscopul( analogice şi digitale). 2.3. Scheme de măsurare a curenţilor, tensiunilor, puterilor şi energiei în curent continuu şi alternativ, extinderea domeniului de măsurare în curent continuu şi alternativ. 3. Electronică analogică 3.1. Elemente pasive de circuit (rezistoare, bobine, condensatoare): mărimi nominale, tipuri constructive, comportare în curent continuu şi curent alternativ, legarea în serie, paralel şi mixt. 3.2. Elemente active de circuit 3.2.1 Diode semiconductoare (dioda redresoare, dioda stabilizatoare, dioda varicap, diode de comutaţie) – principiul de funcţionare, simbol, caracteristica statică, parametrii, utilizări. 3.2.2 Tranzistoare bipolare – principiul de funcţionare, ecuaţii fundamentale, simboluri, conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcţionare, parametrii, circuite de polarizare, punct static de funcţionare, utilizări. 3.2.3 Tranzistoare unipolare ( TEC-J, TEC MOS) – principiul de funcţionare, simboluri, parametrii, utilizări. 3.2.4 Dispozitive optoelectronice (fotorezistenţa, fotodioda, fototranzistor, diodă electroluminiscentă, optocuplor)- principiul de funcţionare, simboluri, parametrii, utilizări. 3.3. Circuite electronice 3.3.1 Redresoare, monoalternaţă şi dublăalternanţă: parametri, scheme de utilizare, filtre de netezire, identificarea şi remedierea defectelor. 3.3.2 Stabilizatoare: scheme electrice, parametrii, identificarea şi remedierea defectelor. 3.3.3 Amplificatoare electronice: definiţie, parametri, tipuri de amplificatoare (de audiofrecvenţă, videofrecvenţă, de bandă largă, operaţionale): scheme de principiu, funcţionare, parametrii electrici, identificarea şi remedierea defectelor. 4. Electronică digitală 4.1. Porţi logice: tipuri (ŞI, SAU, NAND, NOR): tabel de adevăr, simbol, utilizări. 4.2. Implementarea funcţiilor logice cu porţi logice. 4.3. Circuite logice combinaţionale: codificatoare, decodificatoare, multiplexoare, demultiplexoare; definiţie, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări. 4.4. Circuite basculante logice RS, D, JK, T – definiţie, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări. 4.5. Numărătoare: clasificare, identificarea circuitelor, utilizări . 5. Bazele automatizării 5.1. Schema bloc a unui S.R.A. : elemente componente, mărimi care intervin în sistem 5.2 Elemente componente ale S.R.A.: 5.2.1 Traductoare: caracteristici, tipuri constructive, utilizare. 5.2.2 Regulatoare automate: clasificare, tipuri constructive, utilizare. 5.2.3 Elemente de execuţie: clasificare, tipuri constructive, utilizare. 6. Protecţia muncii şi a mediului, problema umană şi ecologică prioritară 6.1. Componentele procesului de muncă şi efectele lor asupra organismului uman şi asupra mediului; 6.2. Electrosecuritatea în întreţinerea şi depanarea echipamentelor electronice; 6.3. Accidente şi boli profesionale în industria electronică (cauze, măsuri de prevenire); 6.4. Noţiuni de prim ajutor în caz de accident la locul de muncă; 6.5. Noţiuni de legislaţie şi tehnici de securitate a muncii; 6.6. Norme de protecţie a muncii în laboratoare şi ateliere în care au loc procese tehnologice de fabricare şi service a produselor electronice; 6.7. Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor specifice atelierelor şi laboratoarelor electronice. 6.8. Deşeuri electronice; norme de depozitare a deşeurilor electronice. Bibliografie 1. Călin S. Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică pentru automatizări 2. Dănilă Th., Ionescu M. Componente şi circuite electronice – manual cl. XI, XII Editura Didactică şi Pedagogică 1993 Editura Didactică şi Pedagogică 1993 3. Drăgulănescu N. Agenda electronistului Editura Tehnică Bucureşti 1986. 4. Fetiţa I., Fetiţa Al. Materiale electrotehnice şi electronice Editura Didactică şi Pedagogică 1994 5. Goldeanu Nicolae ş. a. Ecologia şi protecţia mediului Editura Economică 2002 6. Ionescu G., Popescu St. Aparatura pentru automatizări Editura Didactica si Pedagogica Bucureşti 1997 7. Isac E. Măsurări electrice şi electronice Editura Didactică şi Pedagogică 1993 8. Papadache I. Automatizări industriale Editura Tehnică 1978 9. Robe M. ş.a. Manual pentru pregătirea de bază în domeniul electric 10. Robe Mariana şi alţii Componente şi circuite electronice -sinteze pentru examenul naţional de bacalaureat 11. Trifu Adriana Electronică digitală - şcoala profesională anul II Editura Economică Editura Economică Preuniversitaria 2000 Editura Economică Preuniversitaria 2000 12. *** Programele şi manualele şcolare în vigoare 13. *** Cataloage de componente electronice. 14. *** Norme în vigoare de protecţia şi securitatea muncii Autori: GHEAŢĂ CARMEN – GR. ŞC. UNIREA BUCUREŞTI MUŞAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREŞTI PINTEA MIHAELA – GRUP ŞCOLAR ELECTROMUREŞ TÎRGU MUREŞ DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010 CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI, TELECOMUNICAŢII PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie : DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Bazele electrotehnicii 1.1. Legile de bază în electrotehnică: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff. 1.2. Rezistoare: definiţii, clasificare, parametrii, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent. 1.3. Condensatoare: definiţie, clasificare, rol, construcţie, simbolizare, marcare, materiale utilizate, gruparea condensatoarelor, utilizare. 1.4. Bobine: definiţie, clasificare, rol, construcţie, simbolizare, marcare, materiale utilizate, gruparea bobinelor, utilizări. 1.5. Transformatoare: definiţie, construcţie, funcţionare, simbolizare, utilizări. 2. Măsurări electrice şi electronice 2.1. Procesul de măsurare : mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate. 2.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare. 2.3. Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice: principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsurat (magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie). 2.4. Aparate de măsurat numerice: numărătorul universal , frecvenţmetrul digital, voltmetrul digital - elemente componente, funcţionare. 2.5. Osciloscopul: schema bloc, rolul elementelor funcţionale, măsurarea tensiunii, măsurarea frecvenţei, măsurarea intervalului de timp. 2.6. Măsurări electrice în circuite şi reţele de curent continuu şi de curent alternativ 2.6.1. Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare, măsurarea puterii electrice, măsurarea rezistenţei electrice. 2.6.2. Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsurare, măsurarea puterilor electrice, măsurarea energiei electrice, măsurarea impedanţelor - principiul metodei de punte. 3. Electronică analogică 3.1. Diode semiconductoare: structură, principiul de funcţionare, mărimi caracteristice, comportarea în curent continu şi curent alternativ, punct static de funcţionare, caracteristici statice, limitarea curentului prin diodă, legarea în serie şi în paralel a diodelor, parametri specifici, valori limită de utilizare, tipuri de diode (redresoare, stabilizatoare, de comutaţie, varicap). 3.2. Tranzistoare bipolare 3.2.1. Structura, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice. 3.2.2. Tipuri de conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcţionare, punct static de funcţionare . 3.2.3. Parametrii. Valori limită de utilizare. 3.2.4. Circuite de polarizare. 3.2.5. Regimul dinamic . 3.3. Tranzistoare unipolare (TEC-J, TEC-MOS) 3.3.1. Parametrii. Structura, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice, comportarea in curent continuu şi curent alternativ. 3.3.2. Punct static de funcţionare, caracteristici statice, circuite de polarizare. 3.3.3. Parametrii. Valori limită de utilizare. 3.4. Tiristoare. Triace 3.4.1. Structura, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice 3.4.2. Caracteristica curent-tensiune, circuite simple de amorsare, stingerea tiristoarelor 3.4.3. Parametrii. Valori limită de utilizare. 3.5. Dispozitive optoelectronice (LED-ul, fotodioda, fototranzistorul, optocuploare) 3.5.1. Structura fizică, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice. 3.5.2. Parametrii. Valori limită de utilizare. 3.6. Circuite electronice 3.6.1. Redresoare: redresoare monoalternanţă, dublă alternanţă cu transformator cu priză mediană, dublă alternanţă în punte (scheme, funcţionare, diagrame de semnal, relaţii de calcul, filtrarea tensiunii redresate, factori de ondulaţie). 3.6.2. Stabilizatoare: stabilizatoare parametrice, stabilizatoare electronice realizate cu tranzistoare, stabilizatoare cu circuite integrate ( scheme de principiu, funcţionare, parametrii). 3.6.3. Amplificatoare: amplificatoare cu tranzistoare bipolare – în conexiune EC, CC, BC, cu reacţie, amplificatoare operaţionale - scheme electrice de principiu, parametri principali. 3.6.4. Oscilatoare: clasificare, condiţia de oscilaţie, scheme electrice de principiu, oscilatoare RC, oscilatoare LC în trei puncte. 3.6.5. Circuite basculante: circuite basculante astabile, circuite basculante monostabile, circuite basculante bistabile, Triggerul Schimitt ( scheme de principiu, parametrii, funcţionare). 4. Electronică digitală 4.1. Elemente de algebră logică 4.1.1. Sisteme de numeraţie. Coduri. 4.1.2. Funcţii logice de bază. Legi şi principii ce stau la baza transformării funcţiilor logice. 4.2 Forme de exprimare a funcţiilor logice 4.3. Porţi logice integrate: ŞI (AND), SAU (OR), NU (NOT), ŞI-NU (NAND), SAU-NU (NOR), NEINVERSOARE, SAU-EXCLUSIV (XOR ) (simboluri, tabele de adevăr, date de catalog). 4.3.1. Implementarea funcţiilor logice cu porţi logice. 4.4. Circuite logice combinaţionale ( codificatoare, decodificatoare, demultiplexoare, multiplexoare, comparatoare, detector de paritate) - principiul de funcţionare, extinderea capacităţii de utilizare, date de catalog. 4.5. Circuite logice secvenţiale: scheme de principiu, diagrame cu evoluţia în timp a stării ieşirilor, utilizări. 4.5.1. Bistabili R-S, J-K, D, T. 4.5.2. Numărătoare electronice( sincrone, asincrone, decadice, modulo n). 4.5.3. Registre ( serie, paralel, mixte): scheme de principiu, diagrame cu evoluţia în timp a stării ieşirilor, date de catalog. 4.6. Memorii 4.6.1. Structura generală a unei unităţi de memorie. 4.6.2. Tipuri de memorie ( RAM, ROM) 4.6.3. Caracteristicile memoriei: modul de organizare, capacitatea memoriei, timpul de acces la memorie, puterea consumată. 4.7. Microprocesoare 4.7.1. Arhitectura generală a unui microprocesor. Principii structurale şi funcţionale. 4.7.2. Elementele componente ale microprocesorului (construcţie, funcţionare): - contorul de program - indicatorul de stivă - registrele generale - registrele temporare - unitatea aritmetică şi logică (UAL) - registrele UAL - unitatea de comandă şi control. 4.7.3. Caracteristici ale microprocesoarelor: - capacitatea registrelor interne - capacitatea de memorie adresabilă - frecvenţa ceasului intern 5. Bazele automatizării 5.1. Schema bloc a unui S.R.A. : elemente componente, mărimi care intervin în sistem 5.2 Elemente componente ale S.R.A.: 5.2.1 Traductoare: caracteristici, tipuri constructive, utilizare. 5.2.2 Regulatoare automate: clasificare, tipuri constructive, utilizare. 5.2.3 Elemente de execuţie: clasificare, tipuri constructive, utilizare. 6. Automate programabile 6.1. Descrierea elementelor componente ale schemei bloc a unui AP : 6.2. . Operaţiile pentru executarea unei instrucţiuni (aducerea instrucţiunii din memoria program; incrementarea numărătorului de adrese; stabilirea dialogului între unitatea de control şi periferic; decodificarea codului operaţiei; executarea operaţiei în unitatea logică). 6.3. Instrucţiuni de prelucrare a informaţiei: - Testarea condiţiilor şi transferul datelor: - Prelucrarea logică a datelor: - Setul de instrucţiuni logice: - Realizarea salturilor. - Generarea temporizărilor 7. Reţele de calculatoare 7.1 Definiţie; clasificarea reţelelor de calculatoare 7.2 Topologiile reţelelor de calculatoare ( magistrală, stea, inel, mixtă) 7.3 Modelele OSI şi TCP/ IP Bibliografie 1. *** Programele si manualele şcolare folosite la modulele de specialitate 2. Antoniu M. Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3 Editura Satya Iaşi 2002 3. Dascălu D., Rusu A., s.a. Dispozitive si circuite electronice Editura Didactică şi Pedagogică 1982 4. Dascălu D. s.a. Dispozitive si circuite electronice. Probleme. Editura Didactică şi Pedagogică 1982 5. Dănilă Th., , Reus N., Boiciu V. Dispozitive şi circuite electronice Editura Didactică şi Pedagogică 1982 6. Florea S., Dumitrache I. ş.a. Electronica industriala si automatizări Editura Didactică şi Pedagogică 1980 7. Frăţiloiu Gh., Ţugulea A. Electrotehnică şi electronică aplicată 8. Maican Sanda Circuite integrate digitale - Probleme 9. Mihoc D., Iliescu St. Teoria si elementele sistemelor de reglare automata 10. Maican Sanda Sisteme numerice cu circuite integrate Editura Didactică şi Pedagogică 1997 Editura Tehnică 1980 Editura Didactică şi Pedagogică 1984 Editura Tehnică 1980 11. Nicolau E., Beliş M. Măsurări electrice şi electronice Editura didactică şi pedagogică 1981 12. Papadache I. şi col. Automatizări industriale Editura Tehnică 1978 13. Răduleţ R. Bazele electrotehnicii - probleme Editura Didactică şI Pedagogică 1981 14. Sărăcin M. şi col. Măsurări electronice şi instrumentaţie virtuală Editura Economică Preuniversitaria, 2001 15. Spânulescu I, Spânulescu A. Circuite integrate şi sisteme cu microprocesoare Editura Victor 1996 16. Ştefan Gh. Circuite şi sisteme digitale Editura Tehnică 2000 17. Ştefan Gh. Circuite şi sisteme digitale - Probleme Editura Tehnică 2000 18. Mărgineanu, Ioan. Automate programabile Editura Albastră 2005 Cluj Napoca 19. Frandoş, Silviu, ş.a Mecatronică , Manual pentru clasa a XII-a, 20. Mueller, Scott PC Depanare şi modernizare- ediţia a IVa Editura Economică – Preuniversitaria, Bucureşti Editura TEORA 2003 Autori: GHEAŢĂ CARMEN – GR. ŞC. UNIREA BUCUREŞTI MUŞAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREŞTI PINTEA MIHAELA – GRUP ŞCOLAR ELECTROMUREŞ TÎRGU MUREŞ Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie : DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Bazele elecrotehnicii 1.1. Electrostatică 1.1.1. Sarcina electrică, forţa electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potenţial electric, tensiune electrică. 1.1.2. Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiţie, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, reţele de condensatoare, utilizare. 1.2. Electrocinetică 1.2.1. Curent electric de conducţie, intensitatea curentului de conducţie, circuite electrice de c.c. (elemente ideale şi reale de circuit). 1.2.2. Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff. 1.2.3. Rezistoare: definiţii, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent. 1.3. Electromagnetism 1.3.1. Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forţa lui Lorentz, forţa lui Laplace, forţa lui Ampère. 1.3.2. Inducţia electromagnetică, autoinducţia, legea inducţiei electromagnetice. 1.3.3. Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol. 1.4. Reţele de curent alternativ 1.4.1. Producerea curentului electric alternativ monofazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice, reprezentarea în complex a mărimilor electrice). 1.4.2. Producerea curentului electric alternativ trifazat. Conexiuni în reţele trifazate. 1.4.3. Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale. 1.5. Elemente electronice 1.5.1. Elemente neliniare de circuit: dioda, tranzistorul, tiristorul, triacul (simbol, funcţionare, tipuri, parametri, utilizări). 1.5.2. Redresoare monoalternanţă, redresoare bialternanţă, redresoare trifazate. 2. Măsurări electrice şi electronice 2.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate. 2.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare. 2.3. Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice: elemente constructive, principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsurat: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie. 2.4. Aparate de măsurat numerice: clasificare, elemente componente (numărător, convertor digital-analogic şi convertor analogic-digital, tipuri de convertoare-cu aproximare succesivă, cu integrare cu dublă pantă, cu integrare tensiune-frecvenţă, frecvenţmetrul digital). 2.5. Osciloscopul: schema bloc, rolul elementelor funcţionale, măsurări de tensiuni, de frecvenţă, de perioadă. 2.6. Măsurări electrice în circuite şi reţele de curent continuu şi de curent alternativ 2.6.1. Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare; măsurarea puterii electrice; măsurarea rezistenţei electrice. 2.6.2. Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsură; măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă), măsurarea energiilor electrice , măsurarea impedanţelor – metode de punte. 2.6.3. Măsurări electrice în sisteme trifazate: măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă) şi a energiei electrice activă şi reactivă . 3. Sisteme de acţionări electrice 3.1. Maşini electrice 3.1.1. Transformatorul electric monofazat - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului monofazat; - Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului monofazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit); - Caracteristica externă a unui transformator; - Autotransformatorul; - Construcţia transformatorului monofazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive). 3.1.2. Transformatorul electric trifazat - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului trifazat; - Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului trifazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit); - Construcţia transformatorului trifazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive); - Grupe de conexiuni. 3.1.3. Maşina de curent continuu - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu; - Regimurile de funcţionare ale maşinii de curent continuu; - Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale. 3.1.4. Maşina asincronă - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii asincrone; - Caracteristicile de funcţionare ale maşinii asincrone; - Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale. - Pornirea motoarelor asincrone; - Reglarea turaţiei motoarelor asincrone. 3.1.5. Maşina sincronă - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii sincrone; - Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone; - Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale. 3.2. Aparate electrice de joasă tensiune - Mărimi nominale: tensiune, curent, capacitate de rupere, curent limită termic, curent limită dinamic, felul curentului, robusteţe mecanică, serviciul nominal; - Clasificarea aparatelor electrice (după funcţia îndeplinită, după construcţie); - Părţi componente: contacte, camere de stingere, izolatoare, piese electroizolante, elemente arcuitoare şi resorturi, mecanisme de acţionare; - Tipuri de aparate de joasă tensiune (definire, elemente componente, scheme electrice, simbol, funcţionare, montare):  Aparate de protecţie: siguranţe, relee, eclatoare şi descărcătoare;  Aparate de conectare: separatoare, separatoare de sarcină, întreruptoare, întreruptoare automate, contactoare, contactoare cu relee;  Aparate pentru instalaţii interioare: întreruptoare şi comutatoare, prize şi fişe;  Aparate pentru pornirea şi reglarea maşinilor electrice: reostate de pornire şi excitaţie, comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, controlere;  Aparate pentru acţionări: limitatoare, microîntreruptoare, butoane de comandă, manipulatoare, selectoare. 3.3. Scheme de alimentare şi comandă a maşinilor electrice 3.3.1. Scheme de alimentare şi comandă manuală a maşinilor electrice (pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc. ). 3.3.2. Scheme de alimentare şi comandă automată a maşinilor electrice(pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc. ). 4. Sisteme de reglare automată 4.1. Elemente de automatizare : structura generală a unui sistem de reglare automată, părţi componente, rol funcţional. 4.2. Traductoare : clasificare, schema bloc, principiul general de funcţionare a traductoarelor electrice, neelectrice, parametrice, generatoare. 4.3. Regulatoare : - Regulatoare bipoziţionale; - Regulatoare tripoziţionale; - Regulatoare cu acţiune continuă ( proporţional P, proporţional integral PI, proporţional diferenţial PD, proporţional- integral-diferenţial PID ); - Regulatoare cu acţiune prin impulsuri. 4.4. Elemente de execuţie : - Elemente de execuţie electrice; - Elemente de execuţie pneumatice; - Elemente de execuţie hidraulice. 4.5. Scheme simple de reglare automată (pentru reglarea temperaturii, turaţiei, nivelului, debitului) 4.6. Automate programabile 4.6.1. Clasificarea automatelor programabile după dimensiunea magistralei de date: - AP cu programare la nivel de bit; - AP cu prelucrarea informaţiei la nivel de cuvânt; - AP mixte. 4.6.2. Descrierea elementelor schemei bloc a unui AP: - unitatea de control; - periferice de intrare (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de prelucrare a semnalului de intrare); - periferice de ieşire (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocuri de ieşire); - periferice interne (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocul multiplexare şi ieşire date, blocuri de temporizare, consola de programare - memoria RAM). 4.6.3. Operaţiile pentru executarea unei instrucţiuni - aducerea instrucţiunii din memoria program; - incrementarea numărătorului de adrese; - stabilirea dialogului între unitatea de control şi periferic; - decodificarea codului operaţiei; - executarea operaţiei în unitatea logică. Bibliografie 1. Antoniu M. Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3 Editura Satya Iaşi 2002 2. Bălă C. Maşini electrice Editura Didactică şi Pedagogică 1982 3. Popa A. Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune – Manual pentru licee industrial cu profil de electrotehnică Editura Didactică şi Pedagogică 1977 4. Ioan Ionescu Acţionarea maşinilor electrice Editura Matrix Rom – 2005 5. Paul Dinculescu Instalaţii electrice de joasă tensiune Editura Matrix Rom – 2003 6. Frăţiloiu Gh., Ţugulea A. Electrotehnică şi electronică aplicată Editura Didactică şi Pedagogică - 1997 7. Hilohi S. şi colectivul Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată - manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a Editura Didactică şi Pedagogică - 2002 8. Hortopan G. Aparate electrice de comutaţie- principii Editura Tehnică Bucureşti-2000 9. Ionescu F. şi colectivul Electronică de putere. Dispozitive semiconductoare. Editura ICPE-2000 10. Ionescu F. şi colectivul Electronică de putere. Convertoare statice. Editura Tehnică-1998 11. Papadache I. şi col. Automatizări industriale Editura Tehnică, 1978 12. Sărăcin M., Sărăcin C. G. Măsurări electrice şi electronice Editura Matrix, 2003 13. Sărăcin M., Sărăcin C. G. Măsurări electronice şi sisteme de măsurare Editura Matrix, 2003 14. Şora C Bazele electrotehnicii Editura Didactică şi Pedagogică – 1982 15. Paul Dinculescu Schemele instalaţiilor electrice Editura Matrix, 2005 16. Constantin Ghiţă Maşini electrice Editura Matrix, 2005 17. Fransua Al., ş.a. Maşini şi sisteme de acţionare electrice Editura Tehnică, Bucureşti 1978 18. Mărgineanu Ioan Automate programabile Editura Albastră, 2005 19. *** http://facultate.regielive.ro/cursuri/ electronica/automate_programabile 20. *** www.aut.upt.ro/b624/discipline/ asdn/ap101.pdf Autori: Prof. grd. I. ing. Florin Mareş - Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate GALAŢI Prof. grd. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” FOCŞANI Prof. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEA DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ, ENERGETICĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului intructor, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice. Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu. Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic. B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. - Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; - Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; - Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor; - Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; - Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; - Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; - Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; - Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător; - Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere; 2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare; 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie : DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucuresti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate; 2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne; 5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată; 6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice; 7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător; 10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor; 11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Tehnologie electrică 1.1. Lucrări de lăcătuşerie generală  Tehnologii de execuţie pentru: îndreptarea semifabricatelor, trasarea, debitarea materialelor, îndoire, pilire, polizare, găurire, filetare.  Asamblări: asamblări nedemontabile (nituirea metalelor, lipirea, sudarea), asamblări demontabile.  Acoperiri de protecţie. 1.2. Principii generale de organizare a procesului de producţie  Standardizarea produselor electrotehnice.  Etape de realizare a unui produs.  Tipuri de producţie.  Elementele procesului tehnologic şi documentaţia tehnologicã.  Organizarea ergonomică a atelierelor şi locului de muncă.  Procesul de muncă. 1.3. Materiale utilizate în domeniul electrotehnic  Clasificarea materialelor: metalice, nemetalice, neferoase (exemple reprezentative, importanţa materialelor în electrotehnică, proprietăţile materialelor: termice, fizice, electrice, mecanice, tehnologice).  Fonte, oţeluri şi alte aliaje feroase cu proprietăţi magnetice: tabla silicioasă şi aliaje Fe - Ni (compozitie, clasificare, proprietăţi, simbolizare, utilizări).  Metale neferoase şi aliajele lor: cuprul şi aliajele sale (alame, bronzuri), aluminiul şi aliajele sale, zincul, plumbul, staniul, nichelul, wolframul, argintul, cadmiul, cromul, mercurul, aliaje pentru lipit (compozitie, clasificare, proprietăţi, simbolizare, utilizări).  Semifabricate metalice: semifabricate din otel, cupru, aluminiu (table, bare, plase, sârme, simbolizari,utilizari).  Materiale electroizolante: caracteristici electrice, proprietati, clasificare: solide, lichide şi gazoase, simbolizări, utilizări.  Materiale semiconductoare: simbolizări, utilizări. 1.4. Componente ale echipamentelor electrice  Contacte electrice: definiţie, parametri nominali, materiale, clasificarea contactelor, utilizări, noţiuni de întreţinere şi reparare, tehnologia de realizare.  Izolatoare şi piese izolante: rol funcţional, clasificare, materiale ceramice şi plastice, utilizare, noţiuni de întreţinere si reparare.  Termobimetale: rol funcţional, utilizări.  Miezuri magnetice: rol funcţional, clasificare, materiale, tipuri de miezuri magnetice, utilizări, tehnologia de realizare a miezurilor magnetice.  Electromagneţi: rol funcţional, utilizări. 1.5. Conductoare, cabluri electrice şi accesorii  Conductoare electrice: rol, domenii de utilizare, tipuri de conductoare, materiale utilizate la fabricarea conductoarelor.  Conductoare, izolatoare - simbolizarea conductoarelor; cordoane şi şnururi, conductoare cu destinaţie specială, accesorii pentru conductoare - izolatoare, papuci.  Cabluri electrice şi accesoriile lor : rol, utilizări, tipuri de cabluri, simbolizări (cabluri cu izolaţie de cauciuc şi hârtie în manta de plumb, cabluri cu izolaţie şi manta de P.V.C., accesorii-manşoane, cleme, cutii terminale.  Tuburi protectoare şi accesorii: tuburi cu manta metalică, cu manta din masă plastică, cu beton; accesorii şi materiale de fixare - scoabe, dibluri, manşoane, doze şi cutii de ramificaţie, coturi şi curbe. 1.6. Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice  Tipuri de centrale:poluarea.  Linii de transport: linii electrice aeriene, linii electrice subterane (componenţă, rol funcţional).  Staţii şi posturi de transformare.  Corpuri şi lămpi de iluminat: construcţie, simbolizare, utilizări.  Tablouri electrice de joasa tensiune: rol funcţional, componenţă, aparate de tablou, tipuri de tablouri,scheme de conexiuni, condiţii de întreţinere şi exploatare.  Lucrări pregătitoare de montare a instalaţiilor electrice interioare: montarea tuburilor de protecţie, montarea conductoarelor.  Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor.  Instalaţii de iluminat şi prize: componenţă, rolul echipamentelor, scheme electrice. Condiţii de exploatare în medii periculoase.  Instalaţii de forţă: componenţă, exemple de scheme.  Execuţia instalaţiilor electrice interioare.  Instalaţii de redresare a curentului electric.  Întreţinerea instalaţiilor interioare de joasă tensiune.  Efectele curentului electric asupra organismului uman.  Pericolul de electrocutare, metode de protecţie şi prim ajutor. 2. Măsurări electrice şi electronice 2.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate. 2.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare. 2.3. Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice: elemente constructive, principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsurat: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie. 2.4. Aparate de măsurat numerice: clasificare, elemente componente (numărător, convertor digital-analogic şi convertor analogic-digital, tipuri de convertoare-cu aproximare succesivă, cu integrare cu dublă pantă, cu integrare tensiune-frecvenţă, frecvenţmetrul digital). 2.5. Măsurări electrice în circuite şi reţele de curent continuu şi de curent alternativ - Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare; măsurarea puterii electrice; măsurarea rezistenţei electrice. - Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsură; măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă), măsurarea energiilor electrice , măsurarea impedanţelor - metode de punte. - Măsurări electrice în sisteme trifazate: măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă) şi a energiei electrice activă şi reactivă . 3. Sisteme de acţionări electrice 3.1. Maşini electrice  Transformatorul electric monofazat - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului monofazat; - Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului monofazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit); - Caracteristica externă a unui transformator; - Autotransformatorul; - Construcţia transformatorului monofazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive).  Transformatorul electric trifazat - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului trifazat; - Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului trifazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit); - Construcţia transformatorului trifazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive); - Grupe de conexiuni.  Maşina de curent continuu - Semne convenţionale - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu; - Regimurile de funcţionare ale maşinii de curent continuu; - Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.  Maşina asincronă - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii asincrone; - Caracteristicile de funcţionare ale maşinii asincrone; - Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale. - Pornirea motoarelor asincrone; - Reglarea turaţiei motoarelor asincrone.  Maşina sincronă - Semne convenţionale; - Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii sincrone; - Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone; - Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale. 3.2. Aparate electrice de joasă tensiune - Mărimi nominale: tensiune, curent, capacitate de rupere, curent limită termic, curent limită dinamic, felul curentului, robusteţe mecanică, serviciul nominal; - Clasificarea aparatelor electrice (după funcţia îndeplinită, după construcţie); - Părţi componente: contacte, camere de stingere, izolatoare, piese electroizolante, elemente arcuitoare şi resorturi, mecanisme de acţionare; - Aparate de joasă tensiune ( scheme electrice, simbol, funcţionare, montare):  Aparate de protecţie: siguranţe, relee, eclatoare şi descărcătoare;  Aparate de conectare: separatoare, separatoare de sarcină, întreruptoare, întreruptoare automate, contactoare, contactoare cu relee;  Aparate pentru instalaţii interioare: întreruptoare şi comutatoare, prize şi fişe;  Aparate pentru pornirea şi reglarea maşinilor electrice: reostate de pornire şi excitaţie, comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, controlere;  Aparate pentru acţionări: limitatoare, microîntreruptoare, butoane de comandă, manipulatoare, selectoare. 3.3. Scheme de alimentare şi comandă a maşinilor electrice - Scheme de alimentare şi comandă manuală a maşinilor electrice (pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc. ). - Scheme de alimentare şi comandă automată a maşinilor electrice(pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc. ). 4. Electrotehnica 4.1. Electrostatică - Sarcina electrică, forţa electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potenţial electric, tensiune electrică. - Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiţie, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, reţele de condensatoare, utilizare. 4.2. Electrocinetică - Curent electric de conducţie, intensitatea curentului de conducţie, circuite electrice de c.c. (elemente ideale şi reale de circuit). - Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff. - Rezistoare: definiţii, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent. 4.3. Electromagnetism - Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forţa lui Lorentz, forţa lui Laplace, forţa lui Ampère. - Inducţia electromagnetică, autoinducţia, legea inducţiei electromagnetice. - Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol. 4.4. Reţele de curent alternativ - Producerea curentului electric alternativ monofazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice). - Producerea curentului electric alternativ trifazat. Conexiuni în reţele trifazate. - Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale. 4.5. Elemente electronice - Elemente neliniare de circuit: dioda, tranzistorul, tiristorul, triacul (simbol, funcţionare, tipuri, parametri, utilizări). - Redresoare monoalternanţă, redresoare bialternanţă, redresoare trifazate. 5. Norme de securitate si sanatate in munca si norme de aparare impotriva incendiilor, specifice domeniului. Bibliografie 1. Antoniu M. Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3 Editura Satya Iaşi 2002 2. Bălă C. Maşini electrice Editura Didactică şi Pedagogică 1982 3. Popa A. Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune – Manual pentru licee industrial cu profil de electrotehnică Editura Didactică şi Pedagogică 1977 4. Ioan Ionescu Acţionarea maşinilor electrice Editura Matrix Rom – 2005 5. Paul Dinculescu Instalaţii electrice de joasă tensiune Editura Matrix Rom – 2003 6. Frăţiloiu Gh., Ţugulea A. Electrotehnică şi electronică aplicată Editura Didactică şi Pedagogică - 1997 7. Hilohi S. Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată - manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a Editura Didactică şi Pedagogică - 2002 8. Hortopan G. Aparate electrice de comutaţie- principii 9. Ionescu F. şi colectivul Electronică de putere. Dispozitive semiconductoare. 10. Ionescu F. şi colectivul Electronică de putere. Convertoare statice. Editura Tehnică Bucureşti-2000 Editura ICPE-2000 Editura Tehnică-1998 11. Papadache I. şi col. Automatizări industriale Editura Tehnică, 1978 12. Sărăcin M., Sărăcin C. G. Măsurări electrice şi electronice Editura Matrix, 2003 13. Sărăcin M., Sărăcin C. G. Măsurări electronice şi sisteme de măsurare Editura Matrix, 2003 14. Şora C. Bazele electrotehnicii Editura Didactică şi Pedagogică – 1982 15. Paul Dinculescu Schemele instalaţiilor electrice Editura Matrix, 2005 16. Constantin Ghiţă Maşini electrice Editura Matrix, 2005 17. Mărgineanu Ioan Automate programabile Editura Albastră, 2005 AUTORI: Prof. Gr.I. ing.Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”- Focşani- Vrancea Prof. Gr.I. ing.Florin Mareş – Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate – Galaţi Prof. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEA Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU ENERGETICĂ PROFESORI - Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional „Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal”, în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional. Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind: - cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora; - utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională ; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional. Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că: - înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă; - are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev; - înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia; - înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare; - înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii; - are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia; - dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare; - planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării; - înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului; - evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar; - caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă; - contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii; - înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică; - înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi; - înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice. B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt: - cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor; - cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale; - capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; - capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare; - capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi; - capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi; - capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient. C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; 2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opţional ca disciplină nouă; 2.1. Repere/ condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); 2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite; 2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. 2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă si competenţe. 2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale; 3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; 2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare; 3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare; 4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare ; 4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; 4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor; 5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic; 6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire; 7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social; 8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului; 9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.); 2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunostinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare; 2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); 3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate; 4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare; 5. Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor. Bibliografie : DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj, 1995. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucuresti, 1990. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi, 1999. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iaşi, 2002 Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice; 2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire; 3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor; 4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei; 5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice; 6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; 7. Proiectarea şi / sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă; 8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională; 9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată; 10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale; 11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii. D. TEME DE SPECIALITATE 1. Bazele elecrotehnicii 1.1. Electrostatică 1.1.1. Sarcina electrică, forţa electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potenţial electric, tensiune electrică. 1.1.2. Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiţie, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, reţele de condensatoare, utilizare. 1.2. Electrocinetică 1.2.1. Curent electric de conducţie, intensitatea curentului de conducţie, circuite electrice de c.c. (elemente ideale şi reale de circuit). 1.2.2. Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff. 1.2.3. Rezistoare: definiţii, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent. 1.3. Electromagnetism 1.3.1. Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forţa lui Lorentz, forţa lui Laplace, forţa lui Ampère . 1.3.2. Inducţia electromagnetică, autoinducţia, legea inducţiei electromagnetice. 1.3.3. Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol. 1.4. Reţele de curent alternativ 1.4.1. Producerea curentului electric alternativ monofazat şi trifazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice, reprezentarea în complex a mărimilor electrice). Conexiuni în reţele trifazate. 1.4.2. Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale. 2. Structura şi organizarea sistemelor de producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice 2.1. Sistemul energetic şi elementele sale componente. 2.2. Caracteristicile sistemului energetic. 2.3. Interconectarea sistemelor energetice. 3. Centrale electrice 3.1. Centrale termoelectrice 3.1.1. Schema de principiu şi funcţionarea centralei termoelectrice ( circuitul apă-abur, ciclurile termice). 3.1.2. Echipamentele principale, descriere, rol funcţional. - Instalaţia de producere a aburului. Cazanul cu abur . Exploatarea cazanului. - Turbina cu abur – rol, clasificare, elementele turbinelor cu abur. Exploatarea turbinei. 3.1.3. Scheme de alimentare cu apă de răcire. 3.1.4. Randamentul circuitului termic. Posibilităţi de îmbunătăţire a randamentului termic. 3.1.5. Circuitul de termoficare – termoficarea ca metodă de creştere a randamentului ciclului termic, scheme cu turbine de termoficare, reţele de termoficare. 3.2. Centrale hidroelectrice 3.2.1. Clasificarea amenajărilor hidroelectrice ( scheme de amenajare a CHE ). 3.2.2. Principalele instalaţii ale amenajărilor CHE. 3.2.3. Turbine hidraulice. 3.3. Centrale nuclearo-electrice 3.3.1. Scheme de principiu şi funcţionarea centralei nuclearo-electrice (CNE). 3.3.2. Reactorul nuclear. 3.3.3. Particularităţile elementelor componente ale centralelor nuclearo-electrice (CNE). 3.3.4. Sisteme de securitate specifice centralelor nuclearo-electrice (CNE). 3.3.5. Randamente ale centralelor nuclearo-electrice (CNE). 4. Principalele echipamente electrice din sistemul electroenergetic 4.1. Generatorul sincron: elemente constructive, exploatare, cuplare în paralel. 4.2. Transformatorul electric de putere: elemente constructive, conectarea în paralel a transformatoarelor, calculul parametrilor transformatoarelor. 4.3. Linii electrice aeriene şi subterane: 4.3.1. Elementele constructive ale LEA: cabluri, izolatoare, stâlpi – rol, materiale, tipuri. 4.3.2. Elementele constructive ale LES: cabluri, manşoane, cutii terminale, elemente auxiliare – rol, materiale, tipuri. 4.3.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice: reţele de distribuţie, reţele de transport. 4.3.4. Exploatarea şi întreţinerea liniilor electrice subterane: - avarii şi deranjamente; - determinarea punctului de defect. 4.3.5. Tratarea neutrului în reţelele electrice. 4.3.6. Elemente de calcul electric al liniilor electrice. 5. Aparatajul electric din centrale şi staţii 5.1. Aparate electrice de comutaţie 5.1.1. Contactele aparatelor electrice de comutaţie. 5.1.2. Arcul electric în aparatele electrice de comutaţie şi metode de stingere a lui. 5.1.3. Întreruptoare cu ulei puţin – tipuri constructive, camere de stingere. 5.1.4. Separatore de înaltă tensiune. 5.2. Aparate electrice de protecţie 5.2.1. Siguranţe fuzibile de înaltă tensiune. 5.2.2. Descărcătoare electrice: tubulare şi descărcătoare cu rezistenţă variabilă. 5.3. Aparate pentru alimentarea circuitelor de măsurare şi de protecţie 5.3.1. Transformatoare de curent – rol, funcţionare, parametrii nominali, tipuri constructive. 5.3.2. Transformatoare de tensiune – rol, funcţionare, parametrii nominali, tipuri constructive. 6. Automatizări si protecţii prin relee in instalaţiile electroenergetice 6.1. Principalele tipuri de automatizări din instalaţiile electroenergetice: RAR, AAR, DAS - rol, principiul de funcţionare. 6.2. Protecţii prin relee ale sistemului electroenergetic 6.2.1. Defecte şi regimuri anormale în instalaţiile electroenergetice. 6.2.2. Obiectivele şi condiţiile impuse prin protecţii prin relee. 6.2.3. Protecţia maximală de curent a transformatoarelor cu două înfăşurări şi a blocurilor generator - transformator. 6.2.4. Protecţia blocurilor generator – transformator împotriva punerilor la pământ monofazate. 7. Măsurări în energetică 7.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de precizie. 7.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare, utilizări specifice. 7.3. Dispozitive de măsură ale aparatelor electrice de măsurat analogice: elemente constructive, principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsură: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, ferodinamice. 7.4. Măsurarea intensităţii curentului electric, tensiunii electrice, puterii şi energiei electrice în curent alternativ monofazat. Extinderea domeniului de măsurare. 7.5. Măsurarea intensităţii curentului electric, tensiunii electrice, puterii şi energiei electrice in curent alternativ trifazat. Extinderea domeniului de măsurare. 7.6. Măsurarea mărimilor neelectrice: debit, presiune, nivel, temperatură. 8. Sisteme de reglare automată 8.1. Elemente de automatizare : structura generală a unui sistem de reglare automată, părţi componente, rol funcţional. 8.2. Traductoare : clasificare, schema bloc, principiul general de funcţionare a traductoarelor electrice, neelectrice, parametrice, generatoare. 8.3. Regulatoare : - Regulatoare bipoziţionale; - Regulatoare tripoziţionale; - Regulatoare cu acţiune continuă (proporţional P, proporţional integral PI, proporţional diferenţial PD, proporţional – integral - diferenţial PID); - Regulatoare cu acţiune prin impulsuri. 8.4. Elemente de execuţie : - Elemente de execuţie electrice; - Elemente de execuţie pneumatice; - Elemente de execuţie hidraulice. 8.5. Scheme simple de reglare automată (pentru reglarea temperaturii, turaţiei, nivelului, debitului) 8.6. Automate programabile 8.6.1. Clasificarea automatelor programabile după dimensiunea magistralei de date: - AP cu programare la nivel de bit; - AP cu prelucrarea informaţiei la nivel de cuvânt; - AP mixte. 8.6.2. Descrierea elementelor schemei bloc a unui AP: - unitatea de control; - periferice de intrare (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de prelucrare a semnalului de intrare); - periferice de ieşire (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocuri de ieşire); - periferice interne (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocul multiplexare şi ieşire date, blocuri de temporizare, consola de programare - memoria RAM). 8.6.3. Operaţiile pentru executarea unei instrucţiuni - aducerea instrucţiunii din memoria program; - incrementarea numărătorului de adrese; - stabilirea dialogului între unitatea de control şi periferic; - decodificarea codului operaţiei; - executarea operaţiei în unitatea logică. 9. Elemente de termotehnică 9.1. Transferul de căldura prin conducţie termică. 9.2. Transferul de căldură prin radiaţie. 9.3. Transferul de căldură prin convecţie. Bibliografie 1. Antoniu M. Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3 Editura Satya , Iaşi 2002 2. Brătianu C. ş.a. Strategii şi filiere energetice nucleare Editura Tehnică, Bucureşti, 1990 3. Călin S., Mihoc D.,ş.a. Protecţia prin relee şi automatizări în energetică – manual pentru licee cu profil de electrotehnică şi matematică-fizică, clasa a XII-a, şcoli profesionale Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti, 1980 4. Carabogdan G. Instalaţii termice industriale Editura Tehnică Bucureşti 1978 5. Cristescu D. ş.a. Centrale şi reţele electrice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982 6. Fransua Al., ş.a. Maşini şi sisteme de acţionare electrice Editura Tehnică, Bucureşti 1978 7. Frăţiloiu Gh., Ţugulea A. Electrotehnică şi electronică aplicată – manual pentru licee şi şcoli profesionale Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-Bucureşti, 1994 8. Huhulescu M., Bălă C. Maşini electrice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982 9. Iacobescu Gh. ş.a. Reţele electrice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1981 10. Iacobescu Gh., Potolea E., Iordănescu I. ş.a. 11. Iacobescu Gh., Potolea E., Utilajul şi tehnologia instalaţiilor din centrale şi reţele electrice – manual pentru licee industriale cu profilde electrotehnică, clasa a XI-a şi şcoli profesionale Utilajul şi tehnologia instalaţiilor din centrale şi reţele electrice – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978 Editura Didactică şi Pedagogică, Iordănescu I. ş.a. manual pentru licee industriale cu profilde electrotehnică, clasa a XII-a şi şcoli profesionale Bucureşti, 1978 12. Iacobescu Gh., Potolea E. ş.a. 13. Iacobescu Gh., Potolea E. ş.a. Instalaţii electroenergetice - manual pentru licee industriale şi de matematică-fizică cu profil de electrotehnică şi matematică - electrotehnică clasa a XI-a şi şcoli profesionale Instalaţii electroenergetice - manual pentru licee industriale şi de matematică-fizică cu profil de electrotehnică şi matematică - electrotehnică clasa a XII-a şi şcoli profesionale Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981 Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985 14. Ivaşcu C.E. Automatizarea şi protecţia sistemelor electroenergetice, vol.I şi II Editura Orizonturi Universitare, Timişoara,1999 15. Mihoc Dan Automatizări în energetică Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1978 16. Hilohi, şi colectiv Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată- manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, licee tehnologice, profil tehnic, specializarea electrotehnică Editura Economică Bucureşti 2000 17. Nicolau E., Beliş M. Măsurări electrice şi electronice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1979 18. Nistreanu Valeriu, Nistreanu Viorica Amenajarea resurselor de apă şi impactul asupra mediului Editura Bren – Bucureşti 1999 19. Popa A. Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1977 20. Popa E., Vintilă C. Termotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1977 21. Preda M., Cristea P., Manea F. Bazele electrotehnicii vol I-II Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1980 22. Rucăreanu C. ş.a. Linii electrice aeriene şi subterane Editura tehnică, Bucureşti, 1989 23. Saal C., Ţopa I. ş.a. Acţionări electrice şi automatizări Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1980 http://facultate.regielive.ro/cursuri/ 24. *** electronica/automate_programabile 25. *** www.aut.upt.ro/b624/discipline/ asdn/ap101.pdf Autori: Prof. grd. I. ing. Florin Mareş - Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate GALAŢI Prof. grd. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” FOCŞANI Prof. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEA

Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.