Acasă › Legislație › Regulament
REGULAMENT 14/04/1997
REGULAMENT din 14 aprilie 1997
privind autorizarea concentrarilor economice*)
EMITENT
CONSILIUL CONCURENTEI
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 63 bis din 14 aprilie 1997
Notă
...
*) Regulamentul a fost aprobat în Plenul Consiliului Concurentei şi a fost pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.
R
E
G
U
L
A
M
E
N
T
U
L
privind
autorizarea
concentrărilor
economice*)
Scopul
controlului
concentrărilor
economice
de
către
Consiliul
Concurenţei
este
de
a
veghea
împotriva
creării
de
monopoluri
sau
de
agenţi
economici
cu
poziţie
dominantă
pe
piaţă,
care
pot
conduce
la
restrângerea,
înlăturarea
sau
denaturarea
semnificativă
a
concurenţei
pe
piaţa
românească
sau
pe
o
parte
a
acesteia,
cu
efecte
nefavorabile
asupra
consumatorilor.
Concentrarea
economică,
conform
art.
11
alin.
(2)
din
Legea
concurenţei
nr.
21/1996,
denumită
în
continuare
lege,
realizată
prin
fuzionare
şi/sau
prin
dobândirea
controlului,
poate
fi
oportună
pentru
agenţi
economici
mici,
în
vederea
îmbunătăţirii
competitivi-
tăţii
lor.
În
aceste
condiţii,
conform
art.
16
din
lege,
prevederile
privind
concentrările
economice
nu
se
aplică
decât
dacă,
în
cadrul
aces-
tei
operaţiuni,
agenţii
economici
implicaţi
totalizează
o
cifră
de
afaceri
care
depăşeşte
pragul
de
1O
miliarde
lei.**)
Agenţii
economici
implicaţi
în
operaţiuni
de
concentrare
econo-
mică,
care
depăşesc
pragul
prevăzut
la
art.
16
alin.
(1)
din
lege,
sunt
obligaţi
să
notifice
Consiliului
Concurenţei
intenţia
de
con-
centrare
economică,
în
vederea
analizei
compatibilităţii
acesteia
cu
un
mediu
concurenţial
normal.
Atribuţiile
Consiliului
Concurenţei
pe
linia
controlului
concentră-
rilor
economice
sunt:
a)
ia
deciziile
prevăzute
la
art.
27
lit.
a)
din
lege,
pentru
cazurile
de
încălcare
a
dispoziţiilor
art.
13
şi
ale
art.
16
alin.
(1)
şi
(2);
b)
ia
decizii
de
admitere
a
concentrărilor
economice,
conform
prevederilor
art.
14
din
lege.
În
aplicarea
prevederilor
art.
28
alin.
(2)
şi
(3)
din
lege,
Consiliul
Concurenţei
adoptă
Regulamentul
privind
autorizarea
concentrărilor
economice,
care
este
obligatoriu
pentru
Consiliul
Concurenţei,
Oficiul
Concurenţei,
agenţii
economici
sau
asociaţiile
de
agenţi
economici,
precum
şi
pentru
organele
administraţiei
publice
centrale
sau
locale,
urmărind
aplicarea
în
mod
unitar
şi
transparent,
în
condiţii
de
siguranţă
juridică,
a
legii.
Regulamentul
privind
autorizarea
concentrărilor
economice
cuprinde
următoarele
părţi:
Partea
I
-
Precizări
cu
privire
la
concentrările
economice;
Partea
a
II-a
-
Investigarea
operaţiunilor
de
concentrare
eco-
nomică;
Partea
a
III-a
-
Instrucţiuni
privind
notificarea
concentrărilor
economice;
*)
Regulamentul
a
fost
aprobat
în
Plenul
Consiliului
Concurenţei
şi
a
fost
pus
în
aplicare
prin
Ordinul
preşedintelui
Consiliului
Concurenţei
nr.
34/1997,
publicat
în
Monitorul
Oficial
al
României,
Partea
I,
nr.
49
din
21
martie
1997.
**)
Cifra
de
afaceri
valabilă
la
data
aplicării
regulamentelor
Consiliului
Concurenţei
va
putea
fi
modificată
de
acesta
ori
de
câte
ori
este
necesar,
dar
nu
la
un
interval
mai
mic
de
6
luni.
Partea
a
IV-a
-
Model
de
prezentare
a
notificării
unei
concentrări
economice.
PARTEA
I
CAPITOLUL
I
Introducere
În
lege
sunt
utilizaţi
termeni
cărora
Consiliul
Concurenţei
le
dă
următoarea
interpretare:
1.
Concentrarea
economică
se
referă
la
măsura
în
care
un
număr
redus
de
agenţi
economici
deţine
o
pondere
ridicată
a
acti-
vităţii
economice
-
exprimată
prin
totalul
vânzărilor
activelor
sau
forţei
de
muncă
utilizate
etc.
-
pe
o
anumită
piaţă.
Această
măsură
caracterizează
gradul
de
concentrare
economică
la
un
moment
dat.
Operaţiuni
de
concentrare
economică,
în
accepţiunea
art.
11
alin.
(2)
din
lege,
se
realizează
prin
fuzionare
sau
prin
dobândirea
controlului.
2.
Fuzionare
este
combinarea
a
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
eco-
nomici
într-unul
singur,
cu
scopul
de
a
creşte
eficienţa
economică
şi
uneori
de
a
evita
concurenţa.
3.
Agen,tii
economici
implica,ti
sunt
agenţi
economici
sau
per-
soane
fizice,
participanţi
la
o
operaţiune
de
concentrare
econo-
mică,
a
căror
cifră
de
afaceri
se
ia
în
calcul
şi
care,
în
caz
de
încălcare
a
legii,
sunt
supuşi
sancţiunilor
prevăzute
la
cap.
VI
din
lege.
4.
Controlul
,
în
accepţiunea
art.
11
alin.
(1)
din
lege,
repre-
zintă
dreptul
şi/sau
posibilitatea
unor
agenţi
economici
sau
per-
soane
fizice
de
a
exercita,
direct
sau
indirect,
o
influenţă
determinantă
asupra
unor
alţi
agenţi
economici.
5.
Dobândirea
controlului
,
în
accepţiunea
art.
11
alin.
(2)
lit.
b)
din
lege,
reprezintă
o
formă
de
realizare
a
concentrărilor
econo-
mice
prin
care
agenţi
economici
sau
persoane
fizice
obţin,
direct
sau
indirect,
o
influenţă
determinantă
asupra
unuia
sau
mai
multor
agenţi
economici,
ori
asupra
unor
părţi
ale
acestora,
fie
prin
luare
de
participare
la
capital,
fie
prin
cumpărare
de
elemente
de
activ,
fie
prin
instituirea
sau
întărirea
unei
situaţii
de
dependenţă
econo-
mică,
prin
contracte
sau
prin
alte
mijloace.
Elementele
conceptului
de
dobândire
a
controlului
sunt:
subiec-
tul,
obiectul
şi
modalitatea
de
dobândire
a
controlului.
6.
Subiectul
controlului
(Cine
dobândeşte
controlul?)
Controlul
poate
fi
dobândit
de
către:
a)
un
agent
economic
sau
o
persoană
fizică
care
controlează
deja,
singură
sau
în
comun,
un
alt
agent
economic
(control
unic);
b)
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
acţionând
în
comun
ori
o
asociaţie
de
agenţi
economici
(control
în
comun);
c)
două
sau
mai
multe
persoane
fizice
acţionând
în
comun
şi
care
controlează
deja
cel
puţin
un
alt
agent
economic
(control
în
comun).
7.
Obiectul
controlului
(Ce
se
controlează?)
Controlul
se
poate
exercita
asupra:
a)
unuia
sau
mai
multor
agenţi
economici
care
constituie
enti-
tăţi
independente
(control
total);
b)
unor
active
ale
agentului
economic
(control
parţial),
cum
ar
fi:
-
una
sau
mai
multe
entităţi
legale
separate
(filiale
etc.);
-
subdiviziuni
interne
ale
agentului
economic
(de
exemplu:
o
secţie
sau
o
unitate);
-
elemente
specifice
de
patrimoniu,
cărora
li
se
poate
atribui
în
mod
clar
o
cifră
de
afaceri
pe
piaţă
(de
exemplu:
mărci
de
fabrică,
mărci
de
producţie,
licenţe).
8.
Modalitatea
de
dobândire
a
controlului
(Cum
se
dobândeşte
controlul?)
Formele
uzuale
de
dobândire
a
controlului
sunt:
a)
luarea
de
participare
la
capital
prin
achiziţionare
de
acţiuni
(părţi
sociale),
inclusiv
în
cadrul
procesului
de
privatizare;
b)
cumpărarea
de
active;
c)
relaţiile
de
dependenţă
economică.
9.
Situa,tia
de
dependen,tă
economică
poate
fi
determinată
de
acorduri
foarte
importante
de
livrare
pe
termen
lung
sau
mediu,
încheiate
de
furnizori
şi
de
clienţi,
combinate
cu
legături
structu-
rale,
care
conferă
o
influenţă
determinantă
a
furnizorului
sau
a
clientului
asupra
partenerului.
În
aceste
condiţii,
dobândirea
controlului
se
realizează
pe
baza
unui
număr
de
elemente
particulare,
pe
fiecare
caz
în
parte.
1O.
Controlul
direct
este
controlul
exercitat
de
persoane
fizice
sau
de
agenţi
economici,
dobândit
în
mod
oficial.
11.
Controlul
indirect
se
realizează,
în
cazuri
excepţionale,
atunci
când
deţinătorul
oficial
al
dreptului
de
control
diferă
de
per-
soanele
fizice
sau
de
agenţii
economici
care
deţin
puterea
reală
de
exercitare
a
influenţei
determinante.
Astfel
de
situaţii
se
pot
întâlni
atunci
când
o
persoană
fizică
sau
un
agent
economic
aflat
în
spatele
operaţiunii
foloseşte
o
altă
persoană
sau
un
alt
agent
economic
(deţinătorul
oficial
al
dreptu-
lui
de
control)
pentru
a-şi
exercita
de
facto
controlul
(influenţa
determinantă).
Exercitarea
controlului
indirect
se
poate
stabili
analizând,
de
exemplu,
sursa
de
finanţare,
legături
familiale
etc.
12.
Societate
controlată
În
comun
,
denumită
în
continuare
socie-
tate
În
comun
,
este
un
agent
economic
creat
sau
achiziţionat
de
alţi
agenţi
economici
care
o
controlează.
13.
Societate
(agent
economic,
companie)
-mamă
este
un
agent
economic
care
deţine
acţiuni
(părţi
sociale)
la
o
societate
în
comun,
pe
care
o
controlează
fie
prin
înfiinţarea
acesteia,
singur
sau
împreună
cu
alţi
investitori,
fie
ca
urmare
a
achiziţionării
de
participaţii
la
capitalul
unui
agent
economic
deja
existent.
CAPITOLUL
II
Distincţia
între
operaţiunile
de
asociere
concentrative
şi
de
cooperare,
în
aplicarea
art.
11
alin.
(3)
din
lege
A.
Introducere
14.
Agenţii
economici
de
pe
o
piaţă
execută
operaţiuni
speci-
fice
prin
care
se
asociază,
păstrându-şi
însă
caracterul
de
entităţi
economice
independente,
în
vederea
realizării
unor
obiective
comune.
Astfel
de
operaţiuni
de
asociere
îmbracă
forme
diferite,
cum
ar
fi:
coordonarea
comportamentului
concurenţial,
crearea
de
socie-
tăţi
în
comun,
cooperarea
pentru
activităţi
specifice
(cercetare-dez-
voltare,
producţie,
distribuţie
etc.)
15.
Aceste
operaţiuni
de
asociere
sunt
tratate
în
mod
diferit
de
lege,
în
funcţie
de
efectul
lor
asupra
mediului
concurenţial
pe
piaţă.
16.
Problema
esenţială
în
acest
context
o
reprezintă
distincţia
între
operaţiunile
de
asociere
care
au
ca
efect
o
concentrare
eco-
nomică
-
care
va
fi
tratată
conform
prezentului
regulament
-
şi
acelea
care
conduc
la
coordonarea
acţiunilor
agenţilor
economici
pe
piaţă,
ce
cad
sub
incidenţa
art.
5
alin.
(1)
din
lege.
17.
Legea
face
în
mod
explicit
această
distincţie
în
art.
11
alin.
(3):
,,Operaţiunile
de
asociere,
având
ca
obiect
sau
ca
efect
coordonarea
comportamentului
concurenţial
al
agenţilor
economici
participanţi
care
rămân
independenţi,
nu
constituie
concentrare
prin
dobândirea
controlului,
chiar
când
asemenea
operaţiuni
ar
consta
în
crearea
de
entităţi
economice
comune.
Dacă
entitatea
economică
comună
este
o
persoană
juridică
îndeplinind
statornic
toate
funcţiile
unei
entităţi
economice
autonome,
fără
însă
a
rea-
liza
o
coordonare
a
comportamentului
concurenţial
fie
între
agenţi
economici
fondatori,
fie
între
ea
şi
aceştia,
operaţiunea
este
o
concentrare
în
sensul
prevederilor
alin.
(2)
lit.
b)".
18.
În
acest
capitol
sunt
definite
operaţiunile
de
asociere
care
au
ca
efect
o
concentrare
economică
(operaţiuni
de
asociere
con-
centrative),
distingându-le
de
operaţiunile
de
asociere
care
dau
naştere
la
societăţi
în
comun
de
cooperare.
B.
Societăţi
in
comun
concentrative
19.
O
operaţiune
de
asociere
constituie
o
concentrare
econo-
mică
în
sensul
art.
11
alin.
(2)
din
lege,
dacă
îndeplineşte
conco-
mitent
următoarele
condiţii:
a)
existenţa
controlului
în
comun;
b)
autonomia
structurală
a
societăţii
în
comun;
c)
societatea
în
comun
să
nu
aibă
ca
obiect
sau
ca
efect
coordonarea
comportamentului
concurenţial
al
societăţilor-mamă.
Control
În
comun
2O.
O
societate
în
comun
cade
sub
incidenţa
reglementărilor
privind
concentrările
economice,
dacă
există
o
dobândire
în
comun
a
controlului
asupra
acesteia
de
către
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici.
Autonomie
structurală
21.
O
societate
în
comun
are
autonomie
structurală
atunci
când,
în
calitate
de
persoană
juridică,
îndeplineşte
statornic
toate
funcţiile
unei
entităţi
economice
autonome,
respectiv
are
funcţio-
nare
deplină.
22.
O
societate
în
comun
are
funcţionare
deplină
atunci
când
dispune
de
resursele
financiare,
umane
şi
tehnice
necesare
des-
făşurării
pe
termen
îndelungat
a
tuturor
activităţilor
sau
funcţiilor
îndeplinite
în
mod
normal
de
oricare
alt
agent
economic
care
acţionează
pe
piaţa
respectivă.
23.
O
societate
în
comun
nu
va
fi
considerată
cu
funcţionare
deplină
în
cazul
în
care
preia
numai
o
funcţie
specifică
din
aface-
rile
societăţilor-mamă,
fără
a
avea
acces
pe
piaţă
în
nume
pro-
priu.
Acesta
este
cazul,
de
exemplu,
al
societăţilor
în
comun,
limitate
la
cercetare-dezvoltare,
producţie,
distribuţie
sau
de
vân-
zarea
produselor
societăţilor-mamă
în
calitate
de
agenţi
de
vânzări
sau
create
în
vederea
participării
la
o
licitaţie
publică.
Atunci
când
societatea
în
comun
foloseşte
reţeaua
de
distribu-
ţie
a
uneia
sau
a
mai
multora
dintre
societăţile-mamă,
care
acţio-
nează
în
acest
caz
ca
agenţi
ai
societăţii
în
comun,
aceasta
din
urmă
se
considera
că
are
funcţionare
deplină.
24.
Un
aspect
suplimentar
care
se
are
în
vedere
la
aprecierea
caracterului
de
funcţionare
deplină
a
unei
societăţi
în
comun
este
faptul
că
acea
societate
în
comun
îşi
realizează
aproape
integral
vânzările
către
societăţile-mamă
sau
se
aprovizionează
aproape
în
totalitate
de
la
acestea.
Această
situaţie
se
întâlneşte
frecvent
în
perioadele
iniţiale,
de
pornire
a
activităţii,
când
societăţile
în
comun
îşi
câştigă
şi
îşi
consolidează
poziţia
pe
piaţă.
Stabilirea
duratei
perioadei
iniţiale
depinde
de
condiţiile
speci-
fice
de
pe
piaţa
respectivă,
dar
nu
poate
fi
mai
mare
de
3
ani.
Înăuntrul
acestei
perioade,
societatea
în
comun
se
consideră
că
funcţionează
deplin.
25.
În
cazul
în
care
vânzările
către
societăţile-mamă
se
extind
pe
o
perioadă
îndelungată,
societatea
în
comun
are
caracter
de
funcţionare
deplină,
numai
dacă
are
un
rol
activ
pe
piaţă,
adică:
(i)
proporţia
vânzărilor
către
societăţile-mamă
în
producţia
totală
nu
este
substanţială;
(ii)
vânzările
către
societăţile-mamă
se
efec-
tuează
în
condiţii
normale
de
piaţă.
26.
Caracterul
de
funcţionare
deplină,
în
cazul
aprovizionării
făcute
de
societatea
în
comun
de
la
societăţile-mamă
pe
o
perioadă
îndelungată,
se
apreciază
în
funcţie
de
criteriul
valorii
adăugate
produselor
implicate.
În
cazul
în
care
produselor
achiziţionate
de
la
societăţile-
mamă
li
se
adaugă
o
valoare
scăzută
în
procesul
de
producţie
şi/sau
de
comercializare,
societatea
mixtă
nu
are
funcţionare
deplină,
fiind
mai
apropiată
de
un
agent
de
vânzare.
În
cazul
în
care
societatea
în
comun
are
un
rol
activ
pe
piaţă,
respectiv:
(i)
proporţia
aprovizionărilor
din
alte
surse
decât
de
la
societăţile-mamă
este
substanţială;
(ii)
are
facilităţile
necesare
(de
exemplu,
pentru
o
specializare
în
activitatea
de
distribuţie:
maga-
zine,
depozite,
mijloace
de
transport,
personal
etc.);
(iii)
cumpără-
rile
de
la
societăţile-mamă
se
fac
în
condiţii
normale
de
piaţă,
ea
are
funcţionare
deplină.
27.
Un
alt
aspect
suplimentar
care
se
are
în
vedere
la
defini-
rea
funcţionării
depline
este
durata
de
funcţionare,
ca
regulă
generală
funcţionarea
deplină
asociindu-se
cu
o
activitate
pe
ter-
men
lung.
Faptul
că
societăţile-mamă
asigură
societăţilor
în
comun
toate
resursele
necesare
(financiare,
materiale
etc.)
demonstrează
o
intenţie
de
activitate
pe
termen
lung.
Această
constatare
va
fi
întărită,
dacă
în
contractul
de
societate
şi
în
statut
se
prevede
o
durată
de
funcţionare
suficient
de
lungă
pentru
a
determina
o
schimbare
de
durată
în
structura
agenţilor
economici
implicaţi.
O
societate
în
comun
nu
va
fi
considerată
ca
funcţionând
deplin,
dacă
este
constituită
pentru
o
perioadă
scurtă.
Acesta
este
cazul
unei
societăţi
în
comun,
înfiinţată
exclusiv
pentru
realizarea
unui
proiect
specific
şi
care
urmează
să-şi
înceteze
activitatea
în
momentul
înfăptuirii
acestuia.
C.
Elemente
relevante
pentru
aprecierea
coordonării
comportamen-
tului
concurenţial
al
agenţilor
economici
implicaţi
28.
În
evaluarea
riscului
de
coordonare
a
comportamentului
concurenţial
al
agenţilor
economici
implicaţi
-
acesta
fiind
un
cri-
teriu
major
de
departajare
a
societăţilor
în
comun
de
tip
concen-
trativ
de
cele
de
tip
cooperativ
-
se
va
avea
în
vedere
dacă
agenţii
economici
implicaţi
sunt
concurenţi,
actuali
sau
potenţiali,
pe
piaţa
relevantă.
29.
Coordonarea
comportamentului
concurenţial
al
agenţilor
economici
independenţi
este
exclusă,
dacă
societăţile-mamă
îşi
transferă
integral
activităţile
sau
totalitatea
activităţilor
dintr-un
anu-
mit
sector
industrial
către
societatea
în
comun.
3O.
Coordonarea
poate
fi
exclusă,
dacă
societăţile-mamă
nu
sunt
active
pe
piaţa
societăţilor
în
comun
sau
îşi
transferă
totali-
tatea
activităţilor
lor
pe
această
piaţă
către
societatea
în
comun.
Situaţia
este
valabilă
şi
în
cazul
în
care
doar
o
societate-mamă
rămâne
activă
pe
piaţa
societăţii
în
comun
sau
îşi
menţine
doar
o
mică
parte
a
activităţii
pe
această
piaţă.
31.
Spre
deosebire
de
cazul
menţionat
la
pct.
3O,
există
o
mare
probabilitate
de
coordonare
a
comportamentului
concurenţial
atunci
când
două
sau
mai
multe
societăţi-mamă
îşi
păstrează,
într-o
măsură
semnificativă,
activităţile
pe
aceeaşi
piaţă
a
produ-
sului
cu
aceea
a
societăţii
în
comun,
în
măsura
în
care
aceste
activităţi
se
vor
desfăşura
pe
aceeaşi
piaţă
geografică.
32.
Există
probabilitatea
coordonării
şi
în
cazul
în
care
socie-
tăţile-mamă
sau
societatea
în
comun
se
specializează
pe
seg-
mente
specifice
mai
mari
ale
pieţei
produsului.
Fac
excepţie
cazurile
în
care
aceste
segmente
sunt
de
impor-
tanţă
minoră
în
comparaţie
cu
activităţile
de
bază
ale
societăţilor-
mamă
sau
ale
societăţii
în
comun
şi
când
societăţile-mamă
au
motive
obiective
să-şi
reţină
anumite
activităţi,
cum
ar
fi
cele
bazate
pe
tehnologii
proprii.
În
aceste
cazuri,
simpla
existenţă
a
societăţii
în
comun
nu
justifică
presupunerea
că
ar
exista
o
coor-
donare
a
comportamentului
concurenţial
în
aceste
domenii.
33.
Atunci
când
există
deja
o
reţea
de
legături
de
cooperare
între
societăţile-mamă
pe
piaţa
societăţii
în
comun,
obiectivul
sau
efectul
principal
al
societăţii
în
comun
poate
fi
suplimentarea
legă-
turilor
şi,
astfel,
întărirea
coordonării
existente.
34.
În
cazul
în
care
societăţile-mamă
sunt
active
pe
piaţa
din
avalul
pieţei
societăţii
în
comun,
poate
apărea
o
coordonare
între
acestea,
dacă
societatea
în
comun
este
principalul
lor
furnizor
şi
dacă
la
nivelul
societăţilor-mamă
se
adaugă
produselor
o
valoare
nouă,
relativ
mică;
în
mod
similar,
atunci
când
societăţile-mamă
sunt
active
pe
piaţa
din
amonte
a
pieţei
societăţii
în
comun,
poate
apărea
coordonarea,
dacă
principalul
lor
client
este
societa-
tea
în
comun.
35.
Dacă
două
sau
mai
multe
societăţi-mamă
au
activităţi
semnificative
pe
o
piaţă
învecinată
pieţei
societăţii
în
comun,
care
din
punct
de
vedere
economic
are
o
importanţă
semnificativă
comparativ
cu
piaţa
societăţii
în
comun,
colaborarea
în
cadrul
societăţii
în
comun
poate
conduce
la
coordonarea
comportamen-
tului
concurenţial
al
societăţilor-mamă
pe
piaţa
învecinată.
În
acest
context,
o
piaţă
învecinată
este
o
piaţă
separată,
dar
strâns
legată
de
piaţa
societăţii
în
comun,
ambele
pieţe
având
caracte-
ristici
comune,
incluzând
tehnologie,
clienţi
sau
concurenţi.
36.
Atunci
când
societatea-mamă
şi
societatea
în
comun
sunt
active
pe
pieţe
geografice
diferite,
existenţa
coordonării
se
evalu-
ează
în
funcţie
de
legăturile
dintre
pieţe
şi
de
probabilitatea
inte-
racţiunii
lor
prezente
sau
viitoare.
Evaluarea
se
va
face
în
mod
similar
şi
în
cazul
în
care
doar
o
societate-mamă
este
prezentă
pe
piaţa
societăţii
în
comun,
celelalte
societăţi-mamă
fiind
active
pe
alte
pieţe
geografice.
37.
În
cazul
în
care
societăţile-mamă
sunt
active
pe
aceeaşi
piaţă
geografică,
care
este
diferită
de
cea
a
societăţii
în
comun,
există
posibilitatea
coordonării
comportamentului
concurenţial
al
societăţilor-mamă,
dacă
activitatea
societăţii
în
comun
are
o
impor-
tanţă
economică
deosebită
comparativ
cu
activităţile
societăţilor-
mamă
pe
piaţa
lor
şi
dacă
există
interacţiune
între
piaţa
societăţi-
lor-mamă
şi
piaţa
societăţii
în
comun,
în
prezent
sau
în
viitorul
apropiat.
38.
Faptul
că
printr-o
societate
în
comun
se
realizează
coor-
donarea
comportamentului
concurenţial
al
societăţilor-mamă
nu
eli-
mină
posibilitatea
unei
concentrări
atunci
când
elementele
de
cooperare
sunt
doar
de
importanţă
economică
minoră
(condiţie
de
minimis
)
în
comparaţie
cu
ansamblul
operaţiunii.
Totuşi
un
cumul
însemnat
de
elemente
minore
de
coordonare
poate
conduce
la
aprecierea
că
operaţiunea
în
ansamblu
este
de
tip
cooperativ.
CAPITOLUL
III
Operaţiunile
de
concentrare
economică
şi
agenţii
economici
implicaţi
39.
Scopul
acestui
capitol
este
să
ofere
un
cadru
unitar
pri-
vind
modul
în
care
Consiliul
Concurenţei
aplică
prevederile
art.
11
alin.
(2)
din
lege,
conform
căruia
o
operaţiune
de
concentrare
economică
are
loc
atunci
când:
a)
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici,
anterior
independenţi,
fuzionează;
b)
una
sau
mai
multe
persoane
care
deţin
deja
controlul
cel
puţin
asupra
unui
agent
economic
ori
unul
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
dobândesc,
direct
sau
indirect,
controlul
asupra
unuia
sau
mai
multor
alţi
agenţi
economici
ori
asupra
unor
părţi
ale
acestora
fie
prin
luare
de
participare
la
capital,
fie
prin
cumpărare
de
elemente
de
activ,
prin
contract
sau
prin
alte
mijloace.
A.
Fuzionări
intre
agenţi
economici
4O.
O
fuzionare
în
înţelesul
art.
11
alin.
(2)
lit.
a)
din
lege
poate
avea
loc
prin:
fuzionare
prin
contopire,
prin
absorbţie
şi
de
facto
.
41.
Fuzionarea
prin
contopire
are
loc,
dacă
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
independenţi
se
reunesc
într-un
nou
agent
eco-
nomic
şi
încetează
să
mai
existe
ca
persoane
juridice
distincte.
42.
Absorbţia
are
loc
atunci
când
un
agent
economic
este
înglobat
de
un
alt
agent
economic,
acesta
din
urmă
păstrându-şi
identitatea
juridică,
în
timp
ce
primul
încetează
să
mai
existe
ca
persoană
juridică.
43.
Fuzionarea
de
facto
este
combinarea
activităţilor
a
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
independenţi
care,
deşi
îşi
păstrează
personalitatea
juridică
în
absenţa
unui
act
juridic
legal,
creează
un
grup
care
se
manifestă
concurenţial
ca
o
singură
entitate
econo-
mică.
44.
Premise
de
realizare
a
unei
fuzionări
de
facto
pot
fi:
a)
existenţa
unei
conduceri
unice,
permanente,
a
entităţii
eco-
nomice;
b)
compensarea
internă
a
profiturilor
şi
pierderilor
între
agenţii
economici
din
cadrul
grupului;
c)
răspunderea
comună
a
agenţilor
economici
din
cadrul
gru-
pului
faţă
de
terţi;
d)
deţinerea
încrucişată
de
acţiuni
de
către
agenţii
economici
din
cadrul
grupului.
45.
Agenţii
economici
implicaţi
în
cazul
fuzionărilor
sunt
fiecare
dintre
entităţile
care
fuzionează.
B.
Dobândirea
controlului
unic
şi
agenţii
economici
implicaţi
46.
Dobândirea
controlului
unic
în
conformitate
cu
prevederile
art.
11
alin.
(2)
lit.
b)
din
lege
conduce
la
o
operaţiune
de
con-
centrare
economică.
47.
Controlul
unic
se
exercită,
de
regulă,
prin
deţinerea
majori-
tăţii
drepturilor
de
vot
sau
prin
deţinerea
unei
poziţii
de
,,minoritate
calificată".
48.
Majoritatea
drepturilor
de
vot
este
conferită,
ca
regulă
generală,
de
deţinerea
majorităţii
capitalului
social.
O
excepţie
de
la
regulă
o
reprezintă
situaţia
în
care,
datorită
unor
prevederi
particulare
din
contractele
de
înfiinţare
a
societăţii
şi
din
statut
(de
exemplu:
algoritme
de
calcul
al
drepturilor
de
vot),
deţinerea
majorităţii
capitalului
nu
conferă
majoritatea
dreptu-
rilor
de
vot.
49.
Controlul
unic,
exercitat
de
o
minoritate
calificată,
poate
fi
realizat
legal
sau
de
facto
.
a)
Legal
-
controlul
unic
poate
fi
realizat
de
către
un
acţionar
(asociat)
minoritar
căruia
îi
sunt
acordate
drepturi
speciale,
cum
ar
fi:
-
acţiuni
preferenţiale
care
conduc
la
dobândirea
majorităţii
drepturilor
de
vot;
-
puterea
de
a
stabili
strategia
comportamentului
comercial
(cum
ar
fi:
numirea
a
mai
mult
de
jumătate
din
numărul
membri-
lor
organelor
de
conducere).
b)
De
facto
-
controlul
unic
este
dobândit
de
un
acţionar
(asociat)
minoritar,
dacă
există
o
probabilitate
semnificativă
ca
acesta
să
exercite
majoritatea
voturilor
în
adunarea
acţionarilor
(asociaţilor)
datorită
faptului
că
acţiunile
rămase
sunt
larg
răspân-
dite.
Într-o
asemenea
situaţie,
este
puţin
probabil
ca
toţi
acţionarii
(asociaţii)
mai
mici
să
fie
prezenţi
sau
reprezentaţi
la
adunarea
generală
a
acţionarilor
(asociaţilor).
Într-un
asemenea
caz,
deter-
minarea
existenţei
controlului
unic
rezultă
din
evidenţa
prezenţei
acţionarilor
(asociaţilor)
la
adunările
generale
din
anii
anteriori.
Se
mai
poate
dobândi
controlul
unic,
de
facto,
de
către
un
acţionar
(asociat)
minoritar,
dacă
acesta
are
dreptul
să
conducă
activităţile
agenţilor
economici
şi
să
le
determine
politica
comer-
cială.
Agen,tii
economici
implica,ti
În
dobândirea
controlului
unic
5O.
În
cazul
în
care
agentul
economic
este
achiziţionat
în
întregime,
sunt
implicaţi:
a)
agentul
economic
achizitor;
b)
agentul
economic
achiziţionat.
51.
În
situaţia
în
care
controlul
unic
este
dobândit
asupra
unei
părţi
(active)
dintr-un
agent
economic,
agenţi
economici
implicaţi
sunt:
a)
achizitorul;
b)
partea
sau
părţile
achiziţionate.
52.
Agenţii
economici
implicaţi
în
dobândirea
controlului
unic
al
unui
agent
economic
care
a
fost
redus
sau
mărit
anterior
sunt:
a)
agentul
economic
achizitor;
b)
agentul
sau
agenţii
economici
achiziţionaţi
în
configuraţia
lor
la
data
operaţiunii.
Consiliul
Concurenţei
se
bazează
pe
configuraţia
agenţilor
eco-
nomici
implicaţi,
la
data
evenimentului
care
declanşează
obligaţia
notificării,
respectiv
data
încheierii
acordului
de
fuzionare,
data
prezentării
ofertei
la
o
licitaţie
publică
pentru
vânzarea
activelor
unui
agent
economic
sau
data
achiziţionării
pachetului
de
acţiuni
(părţi
sociale)
de
control
la
un
agent
economic.
53.
Agenţii
economici
implicaţi
în
dobândirea
controlului
unic
prin
intermediul
unui
membru
al
unui
grup
sunt:
a)
agentul
economic
achiziţionat;
b)
membrul
grupului
achizitor.
În
ceea
ce
priveşte
notificarea,
aceasta
poate
fi
făcută
de
filiala
implicată
sau
de
societatea-mamă.
În
calculul
cifrei
de
afaceri
se
va
lua
cifra
de
afaceri
a
agen-
tului
economic
care
urmează
a
fi
achiziţionat
şi
cifra
de
afaceri
a
grupului.
54.
Un
caz
special
de
control
unic
există
atunci
când
în
cadrul
unei
achiziţionări
a
controlului
în
comun,
numai
un
acţionar
(asociat)
este
în
stare
să
se
opună
prin
veto
deciziilor
strategice
în
cadrul
unui
agent
economic,
dar
acest
acţionar
nu
are
putere
proprie
să
impună
astfel
de
decizii.
Această
situaţie
se
întâmplă
fie
dacă
un
acţionar
(asociat)
deţine
5O%
dintr-un
agent
econo-
mic,
în
timp
ce
restul
de
5O%
sunt
deţinute
de
doi
sau
mai
mulţi
acţionari
(asociaţi)
minoritari,
fie
dacă
există
un
cvorum
necesar
pentru
deciziile
strategice,
care
în
fapt
conferă
un
drept
de
veto
numai
unui
acţionar
(asociat)
minoritar.
În
aceste
situaţii,
un
sin-
gur
acţionar
(asociat)
posedă
acelaşi
nivel
de
influenţă
ca
şi
cel
de
care
se
bucură
câţiva
acţionari
(asociaţi)
care
controlează
împreună,
adică
posedă
puterea
de
a
bloca
adoptarea
deciziilor
strategice.
Totuşi
acest
acţionar
(asociat)
nu
deţine
puterile
care
în
mod
normal
sunt
conferite
unui
agent
economic
cu
control
unic,
adică
puterea
de
a
impune
deciziile
strategice.
Întrucât
acest
acţionar
care
deţine
dreptul
de
veto
poate
crea
aceeaşi
situaţie
de
blocaj
ca
şi
în
cazurile
normale
de
control
în
comun,
el
dobândeşte
influenţă
decisivă
şi,
prin
urmare,
controlul
în
înţelesul
reglementării
concentrărilor
economice.
Întrucât
acest
acţionar
(asociat)
este
singurul
agent
economic
care
dobândeşte
controlul,
numai
acest
acţionar
(asociat)
este
obligat
să
întocmească
şi
să
depună
notificarea
operaţiunii
conform
prezentului
regulament.
C.
Dobândirea
controlului
in
comun
şi
agenţii
economici
implicaţi
55.
Controlul
În
comun
există,
dacă
doi
sau
mai
mulţi
acţionari
(asociaţi),
agenţi
economici
sau
persoane
fizice
ajung
la
un
acord
pentru
luarea
deciziilor
importante
privind
agentul
economic
con-
trolat,
având
astfel
posibilitatea
să
exercite
o
influenţă
determi-
nantă
asupra
acestuia.
56.
Influen,tă
determinantă,
în
acest
sens,
înseamnă,
în
mod
normal,
puterea
de
a
bloca
acţiunile
care
determină
comporta-
mentul
strategic
comercial
al
agentului
economic
controlat.
Necesitatea
unui
acord
prealabil
între
părţi,
realizat
pe
baze
legale
sau
de
facto,
este
esenţială
datorită
dificultăţii
realizării
unui
consens
în
luarea
deciziilor
strategice.
57.
Controlul
în
comun
exercitat
pe
baze
legale
sau
de
facto
poate
avea
forme
diverse
de
realizare:
egalitatea
în
drepturile
de
vot
sau
la
numirea
organelor
de
control,
drepturile
de
veto,
sau
chiar
în
situaţii
rezultând
din
exercitarea
obişnuită
a
drepturilor
de
vot.
Egalitatea
În
drepturile
de
vot
sau
la
numirea
organelor
de
conducere
58.
Cea
mai
clară
formă
de
control
în
comun
există
atunci
când
agentul
economic
controlat
are
numai
doi
acţionari
(asociaţi)
care
deţin
cote
egale
din
capitalul
social
şi
îşi
împart
în
mod
egal
drepturile
de
vot.
Egalitatea
poate
fi
realizată,
de
asemenea,
dacă
ambii
acţio-
nari
(asociaţi)
au
dreptul
să
numească
un
număr
egal
de
membri
în
organele
de
conducere
ale
agentului
economic
controlat.
Drepturile
de
veto
59.
Controlul
în
comun
poate
exista,
chiar
dacă
nu
există
ega-
litate
în
privinţa
voturilor
sau
în
reprezentarea
în
organele
de
con-
ducere;
aceste
cazuri
de
control
în
comun
se
exercită
când
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
au
drepturi
suplimentare
de
veto
care
le
permit
să
se
opună
deciziilor
esenţiale
pentru
comporta-
mentul
strategic
comercial
al
agentului
economic
controlat.
6O.
Dreptul
de
veto
-
acela
de
a
bloca
o
decizie
-
se
pre-
vede,
de
regulă,
în
statutul
agentului
economic
controlat
sau
poate
fi
conferit
prin
acordul
dintre
acţionari
(asociaţi).
Dreptul
de
veto
poate
opera
de
facto
şi
prin
intermediul
unui
cvorum
specific
cerut
pentru
deciziile
care
se
iau
în
adunarea
generală
sau
în
alte
organe
de
conducere,
în
măsura
în
care
acţionarii
(asociaţii)
sunt
reprezentaţi
în
acestea.
Este
posibil
ca
deciziile
strategice
să
fie
supuse
aprobării
unui
organism
(de
exemplu:
un
comitet
de
supraveghere),
în
care
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
sunt
repre-
zentaţi
şi
fac
parte
dintr-un
cvorum
necesar
pentru
adoptarea
acestor
decizii.
61.
Se
pot
acorda
drepturi
de
veto
acţionarilor
(asociaţilor)
minoritari
în
vederea
protejării
intereselor
lor
financiare
în
societa-
tea
comercială
(agent
economic,
companie)
controlată.
Această
protecţie
normală
a
drepturilor
acţionarilor
(asociaţilor)
minoritari
este
legată
de
decizii
esenţiale
ale
societăţii
în
comun,
cum
ar
fi:
schimbări
în
statut,
creşterea
sau
micşorarea
capitalului
social
sau
lichidarea
societăţii.
Drepturile
de
veto
care
asigură
protecţia
sus-
menţionată
nu
conferă
acţionarilor
(asociaţilor)
minoritari
controlul
în
comun
în
accepţiunea
prezentelor
precizări.
62.
Contrar
celor
prevăzute
la
pct.
61,
drepturile
de
veto
care
asigură
exercitarea
controlului
în
comun
sunt
acelea
care
privesc
deciziile
strategice
asupra
politicii
de
afaceri
cu
impact
asupra
comportamentului
pe
piaţă
al
agentului
economic
controlat,
şi
anume:
a)
alegerea
conducerii
şi
adoptarea
bugetului
de
venituri
şi
cheltu-
ieli
.
Drepturile
de
veto
asupra
acestor
tipuri
de
decizii
cu
influenţă
decisivă
asupra
politicii
comerciale
a
agentului
economic
controlat
conferă
în
mod
firesc
controlul
în
comun;
b)
planul
de
afaceri
.
Dreptul
de
veto
asupra
planului
de
afaceri
conferă
controlul
în
comun,
numai
dacă
acesta
prevede
pe
lângă
obiectivele
agentului
economic
şi
măsurile
ce
vor
fi
luate
pentru
atingerea
lor.
În
situaţia
în
care
planul
de
afaceri
conţine
doar
declaraţii
generale
privind
obiectivele
de
afaceri,
dreptul
de
veto
nu
conferă
deţinătorului
controlul
în
comun;
c)
investi,tiile
.
Importanţa
dreptului
de
veto
asupra
acestor
deci-
zii
decurge
din:
nivelul
investiţiilor,
măsura
în
care
investiţiile
con-
stituie
o
caracteristică
esenţială
a
pieţei
pe
care
acţionează
agentul
economic
controlat.
În
legătură
cu
primul
aspect,
dacă
nivelul
investiţiilor
este
foarte
mare,
dreptul
de
veto
poate
fi
con-
siderat
mai
degrabă
ca
o
protecţie
normală
a
intereselor
acţiona-
rilor
(asociaţilor)
minoritari
decât
ca
un
drept
de
veto
care
conferă
puterea
de
determinare
a
politicii
comerciale
a
agentului
economic
controlor.
În
legătură
cu
al
doilea
aspect,
politica
de
investiţii
a
unui
agent
economic
este
un
element
important
în
aprecierea
existenţei
controlului
în
comun,
în
măsura
în
care
pe
piaţa
res-
pectivă
investiţiile
joacă
un
rol
semnificativ
în
comportamentul
de
piaţă
al
unui
agent
economic;
d)
alte
decizii
cu
impact
asupra
comportamentului
de
pia,tă
.
Acestea
se
referă
la
decizii
speciale
care
sunt
importante
doar
în
contextul
unei
anumite
pieţe
pentru
agentul
economic
controlat,
cum
ar
fi:
tehnologia
folosită,
în
măsura
în
care
aceasta
repre-
zintă
o
caracteristică
esenţială
pentru
activitate;
noi
linii
de
pro-
ducţie,
în
condiţiile
în
care
agentul
economic
controlat
îşi
desfăşoară
activitatea
pe
o
piaţă
caracterizată
prin
produse
dife-
renţiate
şi
cu
un
grad
semnificativ
de
înnoire.
63.
Controlul
în
comun
există,
chiar
dacă
acţionarii
(asociaţii)
nu
au
făcut
uz
de
influenţa
lor
decisivă
conferită
de
dreptul
de
veto;
este
suficient
să
existe
unul
sau
mai
multe
dintre
drepturile
de
veto
privind
deciziile
strategice
menţionate.
Exercitarea
obişnuită
a
drepturilor
de
vot
64.
Controlul
este
exercitat,
de
regulă,
de
acţionarii
(asociaţii)
care
deţin
împreună
majoritatea
drepturilor
de
vot.
Doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
acţionari
(asociaţi)
minori-
tari
la
un
alt
agent
economic
pot
dobândi
controlul
în
comun
chiar
când
aceştia
nu
au
drepturi
de
veto
speciale,
atunci
când
prevăd
şi
pun
în
aplicare
împreună,
printr-un
acord
legal
sau
de
facto
,
mijloacele
pentru
controlul
agentului
economic
care
urmează
a
fi
achiziţionat.
În
această
situaţie,
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
vor
avea
majoritatea
drepturilor
de
vot
şi
vor
acţiona
concertat
pentru
exer-
citarea
acestora.
65.
Mijloacele
legale
pentru
asigurarea
exercitării
în
comun
a
drepturilor
de
vot
pot
fi
sub
forma:
a)
unui
agent
economic
căruia
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
îi
transferă
drepturile;
b)
unui
acord
prin
care
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
se
anga-
jează
ei
înşişi
să
acţioneze
în
acelaşi
mod
(pooling
agreement)
.
În
mod
cu
totul
excepţional,
acţiunea
colectivă
se
poate
realiza
de
facto
atunci
când
între
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
există
inte-
rese
comune
puternice
care
îi
determină
să
nu
acţioneze
unul
împotriva
altuia
în
exercitarea
drepturilor
în
legătură
cu
agentul
economic
controlat.
66.
Probabilitatea
existenţei
unor
interese
comune
puternice
apare
atunci
când:
a)
există
legături
anterioare
între
acţionarii
(asociaţii)
minoritari;
b)
operaţiunea
de
achiziţie
a
pachetelor
de
acţiuni
(părţi
sociale)
se
face
în
mod
concertat;
c)
la
înfiinţarea
unui
nou
agent
economic,
societăţile-mamă
pot
acţiona
în
comun
şi
pot
dobândi
controlul
în
comun,
iar
acest
lucru
este
valabil
mai
ales
atunci
când
ei
îşi
aduc
o
contribuţie
vitală
(tehnologii
specifice,
know-how,
acorduri
de
livrare
etc.),
situaţie
în
care
cooperarea
deplină
pe
bază
de
acord
între
acţio-
nari
(asociaţi)
este
necesară.
Dacă
numărul
societăţilor-mamă
este
mare,
probabilitatea
de
a
exista
cooperare
deplină
(control
în
comun)
este
redusă.
67.
Atunci
când
deciziile
nu
se
iau
cu
o
majoritate
stabilă
-
de
fiecare
dată
realizându-se
combinaţii
diferite
între
acţionarii
(asociaţii)
minoritari
-,
nu
se
poate
presupune
că
aceştia
contro-
lează
în
comun
agentul
economic
respectiv.
Alte
considera,tii
În
legătură
cu
controlul
În
comun
68.
În
cazul
în
care
unul
dintre
acţionari
(asociaţi)
deţine
cunoştinţe
specifice
şi
experienţă
în
afacerile
societăţii
controlate,
iar
celălalt
acţionar
(asociat)
nu
are
specializarea
necesară,
acesta
din
urmă
poate
juca
un
rol
modest
sau
chiar
inexistent
în
conducerea
curentă,
deşi
prezenţa
lui
este
motivată
de
considerente
financiare,
de
strategie
pe
termen
lung,
imagine
de
marcă
etc.
Dacă
cel
de-al
doilea
acţionar
(asociat)
îşi
menţine
posibilitatea
reală
de
a
contesta
deciziile
luate
de
primul
acţionar
(asociat),
există
control
în
comun.
În
caz
contrar,
controlul
este
unic.
Agen,tii
economici
implica,ti
În
cazul
dobândirii
controlului
În
comun
69.
În
cazul
dobândirii
controlului
în
comun
asupra
unui
agent
economic
nou-creat,
agenţii
economici
implicaţi
sunt
numai
agenţii
economici
care
dobândesc
controlul.
7O.
În
cazul
dobândirii
controlului
în
comun
asupra
unui
agent
economic
existent
anterior,
precum
şi
în
cazul
în
care
în
urma
operaţiunii
se
realizează
o
trecere
de
la
control
unic
la
control
în
comun,
agenţii
economici
implicaţi
sunt:
a)
agenţii
economici
care
dobândesc
controlul
în
comun;
şi
b)
agentul
economic
achiziţionat.
71.
În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
achi-
ziţionează
împreună
un
alt
agent
economic,
cu
scopul
unic
de
a
împărţi
patrimoniul
dobândit,
imediat
după
încheierea
tranzacţiei,
pe
baza
unui
plan
preexistent,
operaţiunea
de
concentrare
se
defineşte
astfel:
a)
ansamblul
tranzacţiei
nu
reprezintă
o
concentrare,
întrucât
patrimoniul
dobândit
este
controlat
în
comun,
în
mod
legal,
doar
temporar,
până
la
împărţirea
sa;
b)
tranzacţia
se
constituie
din
mai
multe
operaţiuni
de
dobân-
dire
de
control
unic
de
către
fiecare
agent
economic
achizitor
asupra
unei
părţi
din
agentul
economic
achiziţionat,
pe
care
o
va
controla
efectiv
după
împărţire.
Agenţii
economici
implicaţi
sunt
fiecare
achizitor
şi
partea
care
o
va
dobândi
după
împărţire.
Schimbări
În
structura
controlului
şi
agen,tii
economici
implica,ti
72.
Structura
acţionarilor
(asociaţilor),
respectiv
identitatea,
numărul
şi
ponderea
fiecărui
acţionar
(asociat)
în
capitalul
social,
se
poate
modifica
în
cursul
existenţei
unei
societăţi
în
comun,
de
regulă
prin
vânzare-cumpărare
de
acţiuni
(părţi
sociale):
a)
fie
între
acţionarii
(asociaţii)
existenţi
(schimbarea
identităţii
acestora
şi/sau
a
ponderii
lor
în
capitalul
social);
b)
fie
între
acţionarii
(asociaţii)
existenţi
şi
acţionarii
(asociaţii)
noi
[care
poate
să
conducă
la
reducerea
sau
majorarea
numărului
de
acţionari
(asociaţi)
şi/sau
ponderii
acestora
în
capitalul
social].
Schimbarea
structurii
acţionarilor
(asociaţilor)
poate
avea
ca
efect
modificări
calitative
ale
controlului
exercitat
asupra
societăţii
în
comun,
astfel:
a)
trecerea
de
la
controlul
în
comun
la
controlul
unic;
b)
trecerea
de
la
controlul
unic
la
controlul
în
comun;
c)
menţinerea
formei
de
control
în
comun
[dar
se
schimbă
identitatea
acţionarilor
(asociaţilor)
care-l
exercită].
În
cazul
în
care
operaţiunea
de
schimbare
în
structura
acţio-
narilor
(asociaţilor)
conduce
la
modificări
calitative
ale
controlului
exercitat
asupra
societăţii
în
comun,
operaţiunea
constituie
o
con-
centrare
economică
aflată
sub
controlul
Consiliului
Concurenţei.
În
consecinţă,
agenţii
economici
implicaţi
sunt
acţionarii
(asociaţii)
achizitori
-
atât
cei
existenţi
cât
şi
cei
noi
-
şi
societatea
în
comun
în
cauză.
Acţionarii
care
nu
dobândesc
controlul
în
urma
operaţiunii
de
schimbare
a
acţionarilor
(asociaţilor)
nu
sunt
agenţi
economici
implicaţi.
Dobândirea
controlului
de
către
o
societate
mixtă
şi
agen,tii
econo-
mici
implica,ti
73.
În
tranzacţiile
în
care
o
societate
în
comun
dobândeşte
controlul
unui
agent
economic,
se
pune
problema
dacă,
din
punc-
tul
de
vedere
al
achizitorului,
societatea
în
comun
este
singurul
agent
economic
implicat,
sau
dacă
fiecare
dintre
agenţii
economici
care
o
controlează
(societăţi-mamă)
sunt
consideraţi,
individual,
drept
agenţi
economici
implicaţi.
Agenţii
economici
implicaţi
sunt,
de
regulă,
agentul
economic
achiziţionat
şi
societatea
în
comun
achizitoare,
dacă
aceasta
din
urmă
îndeplineşte
condiţia
de
funcţionare
deplină,
respectiv
are
resurse
financiare
şi
de
altă
natură
pentru
a
desfăşura
activităţile
de
afaceri
pe
o
perioadă
îndelungată
şi
operează
deja
pe
piaţă.
74.
Ca
excepţie,
se
consideră
agenţi
economici
implicaţi
socie-
tatea
achiziţionată
şi
agenţii
economici
-
societatea-mamă
-
care
controlează
societatea
în
comun
achiziţionată
şi
societatea
în
comun
achizitoare,
dacă
se
întâlnesc
următoarele
situaţii:
a)
societatea
în
comun
este
creată
de
către
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
(societăţi-mamă)
în
scopul
achiziţionării
unui
agent
economic,
ca
o
societate
,,fantomă"
(are
o
cifră
de
afaceri
nesemnificativă,
nu
a
început
să
funcţioneze
efectiv
etc.);
b)
societatea
în
comun
existentă
nu
are
caracter
de
funcţio-
nare
deplină;
c)
societatea
în
comun
este
o
asociaţie
de
agenţi
economici
fără
un
scop
clar
definit
sau
cu
un
caracter
de
cooperare.
75.
Alte
elemente
care
conduc
la
identificarea
unor
situaţii
de
excepţie,
în
care
societăţile-mamă
ale
societăţii
în
comun
sunt
adevăraţii
participanţi
la
concentrare:
a)
societăţile-mamă
ale
societăţii
în
comun
se
implică
în
mod
semnificativ
în
operaţiunea
de
achiziţionare
(organizarea
şi
finan-
ţarea
acesteia);
b)
achiziţia
conduce
la
diversificarea
substanţială
în
natura
activităţilor
societăţii
în
comun,
aşa
cum
se
întâmplă
când
aceasta
din
urmă
şi
agentul
economic
achiziţionat
acţionează
pe
pieţe
diferite.
Ieşirea
din
fuziune,
dezmembrarea
agen,tilor
economici
şi
agen,tii
economici
implica,ti
76.
Atunci
când
doi
agenţi
economici
fuzionează
sau
înfiin-
ţează
o
societate
în
comun
şi
ulterior
ies
din
fuziune
sau
desfiin-
ţează
societatea
în
comun,
patrimoniul
este
împărţit
între
ei
în
mod
diferit
faţă
de
configuraţia
iniţială,
iar
separarea
cuprinde
două
operaţiuni:
a)
o
achiziţionare
de
către
agentul
economic
A
a
diverselor
active
(unele
dintre
cele
deţinute
anterior
de
el
însuşi,
unele
deţinute
anterior
de
agentul
economic
B
şi
unele
active
dobândite
în
comun
de
către
entitatea
economică
rezultată
din
fuziune);
b)
o
achiziţionare
similară
pentru
agentul
economic
B.
77.
Pentru
ieşirile
din
fuziune,
agenţii
economici
implicaţi
sunt,
pentru
fiecare
operaţiune,
agenţii
economici
participanţi
iniţial
la
fuziune,
luându-se
în
calcul
patrimoniul
pe
care
fiecare
dintre
aceşti
agenţi
economici
îl
achiziţionează.
Pentru
dezmembrarea
unei
societăţi
în
comun,
agenţii
econo-
mici
implicaţi
sunt
-
pentru
fiecare
operaţiune
-
partenerii
iniţiali
în
societatea
în
comun,
fiecare
în
calitate
de
achizitor,
luându-se
în
calcul
şi
acea
parte
din
societatea
în
comun
achiziţionată
de
fiecare
dintre
partenerii
iniţiali.
Agen,tii
economici
implica,ti
În
schimbul
de
active
78.
Tranzacţiile
prin
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
schimbă
între
ei
elemente
din
patrimoniul
propriu
sunt
agenţi
eco-
nomici
implicaţi
în
schimbul
de
active.
Chiar
dacă
aceste
transferuri
de
active
sunt
convenite
printr-un
singur
contract
sau
au
loc
simultan,
se
consideră
că
schimbul
se
compune
din
două
operaţiuni
de
achiziţie
de
active
distincte.
Prin
urmare,
părţile
implicate
pentru
fiecare
transfer
de
active
vor
fi
agentul
economic
achizitor
şi
activele
dobândite.
Achizi,tionarea
controlului
de
către
un
agent
economic
cu
capital
de
stat
şi
agen,tii
economici
implica,ti
79.
În
cazul
în
care
are
loc
o
fuziune
sau
o
achiziţionare
a
controlului
între
doi
agenţi
economici
cu
capital
de
stat,
operaţiu-
nea
se
apreciază
astfel:
a)
restructurare
internă,
dacă
cei
doi
agenţi
economici
au
fost
anterior
părţi
ale
aceluiaşi
agent
economic
cu
capital
de
stat;
b)
concentrare
economică,
dacă
cei
doi
agenţi
economici
au
fost
anterior
părţi
ale
unor
agenţi
economici
cu
capital
de
stat
diferiţi,
cu
putere
independentă
de
decizie,
aceştia
fiind
agenţi
economici
implicaţi.
Achizi,tionarea
controlului
de
către
persoane
fizice
şi
agen,ti
economici
implica,ti
8O.
Art.
11
alin.
(2)
lit.
b)
din
lege
prevede
că
o
concentrare
economică
are
loc,
între
altele,
atunci
când
una
sau
mai
multe
persoane
fizice
care
controlează
deja
cel
puţin
un
agent
economic
dobândesc,
direct
sau
indirect,
controlul
integral
sau
parţial
asupra
unuia
sau
mai
multor
agenţi
economici.
Acest
text
arată
că
achiziţionările
de
control
de
către
persoane
fizice
vor
determina
o
schimbare
de
lungă
durată
în
structura
agenţilor
economici
implicaţi,
numai
dacă
respectivele
persoane
fizice
desfăşoară
activităţi
economice
proprii.
81.
Agenţii
economici
implicaţi
sunt
agentul
economic
care
urmează
a
fi
achiziţionat
şi
achizitorul
individual
(cifra
de
afaceri
a
agentului
economic/agenţilor
economici
controlaţi
de
către
această
persoană
fizică
trebuie
să
fie
inclusă
la
calculul
cifrei
de
afaceri).
D.
Exceptări
in
baza
prevederilor
Legii
concurenţei
cu
privire
la
concentrările
economice
82.
Art.
12
din
lege
stabileşte
trei
situaţii
de
exceptare,
în
care
achiziţionarea
controlului
nu
constituie
o
concentrare
economică:
83.
Dobândirea
şi
exercitarea
controlului
de
către
un
lichida-
tor,
desemnat
prin
hotărâre
judecătorească,
sau
de
către
o
altă
persoană
mandatată
de
autoritatea
publică
pentru
îndeplinirea
unor
proceduri
de
încetare
de
plăţi,
redresare,
concordat,
lichidare
judiciară,
urmărire
silită
sau
altă
procedură
similară.
84.
Achiziţionarea
şi
deţinerea
cu
titlu
temporar
de
participări
la
un
agent
economic,
de
către
societăţi
bancare,
instituţii
de
cre-
dit
sau
financiare,
societăţi
financiare
(de
investiţii,
de
administrare
de
investiţii,
de
intermediere
de
valori
mobiliare)
sau
de
către
societăţi
de
asigurare,
a
căror
activitate
normală
include
tranzacţii
şi
negocieri
de
titluri
pe
cont
propriu
sau
pe
contul
terţilor,
dacă
sunt
îndeplinite
următoarele
condiţii:
a)
achiziţionarea
titlurilor
de
participare
este
făcută
în
vederea
revânzării
lor;
b)
agentul
economic
achizitor
să
nu
exercite
drepturile
de
vot
aferente
acestor
participări,
în
scopul
determinării
comportamentu-
lui
concurenţial
al
respectivului
agent
economic,
ci
să
le
exercite
numai
în
vederea
pregătirii
şi
vânzării
totale
sau
parţiale
a
res-
pectivelor
titluri
de
participare;
c)
agentul
economic
achizitor
poate
dispune
de
mijloacele
sale
de
control
pe
durata
unui
an
de
la
data
achiziţionării,
perioadă
în
care
trebuie
să-şi
vândă
titlurile
de
valoare
deţinute,
respectiv
să-şi
reducă
participarea
cel
puţin
la
un
nivel
care
să
nu-i
confere
controlul
asupra
agentului
economic
în
cauză.
Atunci
când
o
societate
bancară
sau
un
grup
de
societăţi
ban-
care
achiziţionează
controlul
asupra
unui
agent
economic,
prin
preluarea
datoriilor
acestuia,
în
scopul
redresării
economice
şi
revânzării
ulterioare,
operaţiunea
constituie
concentrare
economică.
În
acest
caz,
agenţii
economici
implicaţi
sunt
societăţile
ban-
care
care
achiziţionează
controlul
şi
agentul
economic
achiziţionat.
85.
Dobândirea
controlului
de
către
persoanele
sau
agenţii
economici
menţionaţi
la
art.
11
alin.
(2)
lit.
b)
din
lege,
cu
condi-
ţia
ca
drepturile
de
vot
aferente
participării
deţinute
să
nu
fie
exercitate,
mai
ales
la
numirea
de
membri
în
organele
de
admi-
nistrare,
conducere
executivă,
supraveghere
şi
control
ale
agentu-
lui
economic
la
care
deţinea
participarea,
decât
în
scopul
salvgardării
valorii
integrale
a
plasamentului
respectiv,
şi
nu
pentru
a
determina
direct
sau
indirect
comportamentul
concurenţial
al
agentului
economic
controlat.
86.
La
cerere,
Consiliul
Concurenţei
poate
prelungi
termenul
de
un
an,
dacă
solicitantul
prezintă
motivaţia
că
vânzarea
partici-
pării
achiziţionate
nu
a
fost
în
mod
rezonabil
posibilă
în
decurs
de
un
an
de
la
data
achiziţionării.
CAPITOLUL
IV
Evaluarea
restricţionărilor
auxiliare,
legate
de
implementarea
concentrărilor
economice
87.
În
spiritul
prevederilor
din
lege
cu
privire
la
concentrări,
Consiliul
Concurenţei
va
aplica
principiul
prin
care
prezentele
pre-
cizări
se
aplică
şi
în
situaţia
în
care
agenţii
economici
implicaţi
în
concentrarea
economică
notificată
acceptă
restricţionări
direct
legate
de
concentrare
şi
necesare
pentru
implementarea
acesteia.
Aceste
restricţionări
sunt
denumite
în
continuare
restric,tionări
auxiliare
şi
vor
fi
examinate
împreună
cu
concentrarea
economică
şi
în
legătură
cu
aceasta.
Într-un
alt
context
economic
sau
dacă
ar
fi
evaluate
separat,
aceste
restricţionări
ar
fi
considerate
practici
anticoncurenţiale,
fiind
supuse
prevederilor
art.
5
alin.
(1)
şi
(6)
din
lege
şi
reglementări-
lor
elaborate
în
aplicarea
acestora.
Prin
precizările
din
acest
capitol,
Consiliul
Concurenţei
stabi-
leşte
intrepretarea
pe
care
o
dă
noţiunii
de
,,restricţionări
direct
legate
de
concentrare
şi
necesare
pentru
implementarea
acesteia",
prevăzute
la
alin.
1.
Principiile
evaluării
restric,tionărilor
auxiliare
88.
Restricţionările
auxiliare
avute
în
vedere
sunt
cele
conve-
nite
între
părţile
la
concentrare,
care
limitează
propria
lor
libertate
de
acţiune
pe
piaţă,
şi
nu
restricţionările
în
detrimentul
terţilor.
Dacă
restricţionările
examinate
sunt
consecinţa
inevitabilă
a
con-
centrării
economice,
ele
trebuie
examinate
împreună
cu
concen-
trarea
economică
care
le
generează,
în
baza
prevederilor
din
lege
privind
concentrările
economice
şi
a
prezentelor
precizări.
O
primă
condiţie
ca
restricţionările
analizate
să
fie
auxiliare
concentrării
economice
este
ca
acestea
să
fie
direct
legate
de
concentrarea
economică,
adică
să
fie
subordonate
ca
importanţă
obiectivului
principal
al
concentrării.
Ele
trebuie
să
fie
de
acelaşi
fel
(natură)
cu
restricţionările
care
rezultă
din
însăşi
concentrarea
în
cauză.
89.
Din
categoria
restricţionărilor
auxiliare
concentrării
econo-
mice
se
exclud:
a)
restricţionările
substanţiale,
convenite
prin
contract
ca
ele-
mente
care
constituie
concentrarea,
cum
sunt
cele
care
stabilesc
legătura
economică
dintre
părţile
independente
anterior
sau
cele
de
organizare
a
controlului
în
comun
a
doi
agenţi
economici
asu-
pra
altui
agent
economic;
b)
aranjamentele
contractuale
legate
de
etapele
implementării
unei
concentrări
înainte
de
instituirea
controlului
în
accepţiunea
prezentului
regulament,
respectiv
înainte
ca
operaţiunea
de
con-
centrare
să
îndeplinească
pragul
valoric
prevăzut
de
lege;
c)
restricţionările
suplimentare
convenite
în
acelaşi
timp
cu
concentrarea
economică,
care
nu
au
legătură
directă
cu
concen-
trarea.
Nu
este
suficient
ca
restricţionările
suplimentare
să
existe
în
acelaşi
context
cu
concentrarea
economică,
pentru
a
li
se
aplica
prevederile
prezentului
regulament.
9O.
Atât
timp
cât
nu
este
îndeplinită
condiţia
pragului
valoric
stabilit
de
lege
pentru
controlul
concentrărilor
economice,
pentru
concentrările
din
etapele
intermediare
anterioare
se
aplică
preve-
derile
art.
5
şi
6
din
lege
şi
precizările
pentru
aplicarea
acestora.
O
a
doua
condiţie
ca
restricţionările
analizate
să
fie
auxiliare
concentrării
economice
este
ca
acestea
să
fie
necesare
pentru
implementarea
concentrării,
ceea
ce
înseamnă
că,
în
absenţa
lor,
concentrarea
nu
poate
fi
realizată
sau
poate
fi
aplicată
în
condiţii
mai
nesigure,
cu
costuri
substanţial
ridicate,
după
o
perioadă
apreciabil
mai
lungă
sau
cu
posibilitate
de
succes
considerabil
mai
mică.
În
privinţa
necesităţii
restricţionării,
este
util
şi
necesar
să
se
ţină
seama
nu
numai
de
natura
restricţionării,
ci
şi
-
în
mod
egal
-
să
se
asigure
că
durata
şi
subiectul
restricţionării
nu
depăşesc
cerinţele
aplicării
concentrării.
Dacă
pentru
atingerea
scopului
legitim
propus
sunt
disponibile
alte
soluţii
pentru
concen-
trarea
economică,
agenţii
economici
implicaţi
trebuie
să
aleagă
soluţia
care,
în
mod
obiectiv,
este
cea
mai
puţin
restrictivă
pentru
concurenţă.
91.
Aceste
principii
vor
sta
la
baza
poziţiei
care
va
fi
adoptată
de
Consiliul
Concurenţei
faţă
de
restricţionările
auxiliare
cele
mai
obişnuite
în
legătură
cu:
transferul
integral
sau
parţial
al
unui
agent
economic
către
agentul
economic
achizitor,
divizarea
unui
agent
economic
sau
a
patrimoniului
acestuia,
ca
urmare
a
achizi-
ţionării
controlului
în
comun
de
către
mai
mulţi
agenţi
economici,
sau
în
legătură
cu
crearea
de
societăţi
în
comun
concentrative.
Evaluarea
restricţionărilor
auxiliare
obişnuite
in
cazurile
de
transfer
al
unui
agent
economic
Clauze
de
nonconcuren,tă
92.
Asemenea
restricţionări
auxiliare,
care
îndeplinesc
criteriile
stabilite,
sunt
interdicţiile
contractuale
privind
concurenţa,
care
sunt
impuse
vânzătorului
în
contextul
concentrării
economice
realizate
prin
achiziţionarea
unui
agent
economic
sau
a
unei
părţi
a
aces-
tuia.
Astfel
de
interdicţii
garantează
transferul
către
achizitor
al
valo-
rii
complete
a
activelor
cumpărate,
care
includ,
în
general,
atât
active
corporale,
cât
şi
active
necorporale,
cum
ar
fi:
experienţa
acumulată
de
vânzător
sau
know-how
al
acestuia.
Restricţionările
auxiliare
nu
numai
că
sunt
în
legătură
directă
cu
concentrarea
economică,
dar
sunt
şi
necesare
pentru
realiza-
rea
concentrării,
deoarece,
în
absenţa
acestora,
ar
exista
motive
rezonabile
ca
vânzarea
agentului
economic
sau
a
unei
părţi
din
acesta
să
nu
poată
fi
înfăptuită
în
mod
satisfăcător.
În
vederea
preluării
şi
utilizării
complete
a
unui
anumit
patrimoniu
transferat,
achizitorul
trebuie
să
fie
capabil
să
beneficieze,
într-o
anumită
măsură,
de
protecţie
împotriva
acţiunilor
concurenţiale
ale
vânză-
torului,
în
vederea
câştigării
încrederii
clienţilor
şi
pentru
asimilarea
şi
exploatarea
tehnologiei
şi/sau
a
know-how.
Asemenea
protecţie,
în
general,
nu
este
considerată
ca
nece-
sară
atunci
când
transferul
de
facto
este
limitat
la
elemente
fizice
de
patrimoniu
(cum
ar
fi
terenul,
construcţiile
sau
echipa-
mentele)
sau
la
dreptul
de
proprietate
industrială
şi
comercială
exclusivă,
întrucât
deţinătorii
acestora
pot
întreprinde
imediat
acţiuni
împotriva
încălcării
prin
transfer
a
unor
asemenea
drepturi
obţinute.
O
astfel
de
interdicţie
a
concurenţei
este
justificată
totuşi
prin
obiectivul
legitim
presupus
de
realizarea
concentrării
economice,
dacă
durata
ei,
spaţiul
geografic
de
aplicare,
subiectul
material
şi
persoanele
implicate
nu
depăşesc
ceea
ce
este
necesar,
în
mod
rezonabil,
pentru
înfăptuirea
concentrării.
93.
Cu
privire
la
durata
acceptabilă
a
interdicţiei
concurenţei,
o
perioadă
de
5
ani
este
recunoscută
drept
corespunzătoare
atunci
când
transferul
include
tehnologia
şi
know-how
al
unui
agent
eco-
nomic,
iar
o
perioadă
de
2
ani
este
recunoscută
drept
corespun-
zătoare
atunci
când
transferul
include
numai
know-how.
Acestea
nu
sunt
totuşi
reguli
absolute.
Interdicţia
pe
o
perioadă
mai
înde-
lungată
poate
fi
acceptată
în
împrejurări
specifice,
atunci
când,
de
exemplu,
părţile
pot
demonstra
că
fidelitatea
clienţilor
va
persista
pe
o
perioadă
mai
lungă
de
2
ani
sau
că
ciclul
de
viaţă
econo-
mică
a
produselor
implicate
este
mai
lung
de
5
ani
şi
trebuie
luat
în
considerare
la
transferul
de
know-how.
94.
Aria
geografică
în
clauza
de
nonconcurenţă
trebuie
să
fie
limitată
la
aria
pe
care
vânzătorul
a
stabilit-o
pentru
produsele
sau
serviciile
respective
înainte
de
transfer.
Nu
apare
necesar
în
mod
obiectiv
ca
achizitorul
să
fie
protejat
de
concurenţa
vânzătorului
în
teritoriile
în
care
acesta
nu
a
pătruns
anterior
transferului.
95.
Clauza
de
nonconcurenţă
trebuie
limitată
la
produse
şi
servicii
care
formează
activitatea
economică
a
agentului
economic
implicat
în
achiziţionare.
În
particular,
în
cazul
unui
transfer
parţial
de
patrimoniu,
nu
este
justificat
ca
achizitorul
să
fie
protejat
de
concurenţa
vânzătorului
pentru
produsele
sau
serviciile
care
con-
stituie
activităţi
reţinute
de
vânzător
după
transfer.
Nici
o
protecţie
a
vânzătorului
nu
constituie
o
restricţionare
auxiliară
şi,
prin
urmare,
aceasta
trebuie
examinată
în
baza
art.
5
şi
6
din
lege.
Licen,tierea
drepturilor
de
proprietate
industrială
şi
comercială
şi
a
know-how
96.
Realizarea
transferului
unui
agent
economic
sau
al
unei
părţi
a
unui
agent
economic
include,
în
general,
transferul
către
achizitor
al
patrimoniului
în
vederea
exploatării
depline
a
acestuia,
în
acest
scop
transferându-se
şi
drepturile
de
proprietate
indus-
trială
şi
comercială
sau
de
know-how.
Vânzătorul
poate
rămâne
proprietarul
acestor
drepturi,
în
vederea
exploatării
acestora
pentru
alte
activităţi
decât
cele
transferate.
În
aceste
cazuri,
mijloacele
uzuale
care
conferă
achizitorului
garanţia
folosirii
depline
a
patri-
moniului
transferat
sunt
încheierea
de
acorduri
de
licenţiere
a
mărcilor
(patentelor)
şi/sau
a
know-how.
97.
Licenţierea
simplă
sau
exclusivă
a
patentelor,
a
drepturilor
similare
şi
a
know-how,
precum
şi
contractele
pentru
acordarea
acestor
licenţe
pot
fi
acceptate
ca
necesare
pentru
înfăptuirea
tranzacţiei.
Acestea
pot
fi
limitate
la
anumite
domenii
de
utilizare,
în
măsura
în
care
corespund
activităţilor
agentului
economic
trans-
ferat.
În
mod
normal,
nu
va
fi
necesar
ca
asemenea
licenţe
să
includă
limitări
teritoriale
pentru
fabricare.
98.
Licenţele
pot
fi
acordate
pe
întreaga
durata
de
existenţă
a
patentelor
sau
a
drepturilor
similare
ori
pe
durata
de
viaţă
econo-
mică
normală
a
know-how.
Întrucât
astfel
de
licenţe
sunt
echiva-
lente,
din
punct
de
vedere
economic,
cu
un
transfer
parţial
de
drepturi,
ele
nu
trebuie
limitate
în
timp.
99.
Restricţionările
prin
acordurile
de
licenţă,
altele
decât
cele
prevăzute
mai
sus,
sunt
în
afara
prezentului
regulament
şi
trebuie
examinate
în
conformitate
cu
prevederile
art.
5
alin.
(2)
şi
(3)
din
lege,
respectiv
pe
baza
cererii
individuale
de
exceptare
sau
pe
baza
notificării,
prin
acordarea
beneficiului
exceptării
pe
categorii
pentru
acorduri
de
licenţiere
a
patentelor
şi/sau
a
know-how
de
la
interdicţia
prevăzută
la
art.
5
alin.
(1)
din
lege.
Acorduri
de
cumpărare
şi
livrare
1OO.
În
multe
cazuri,
transferul
unui
agent
economic
sau
al
unei
părţi
din
acesta
poate
implica
întreruperea
relaţiilor
tradiţio-
nale
ale
aprovizionării
şi
livrării
interne,
care
rezultă
din
integrarea
anterioară
a
activităţilor
în
cadrul
entităţii
economice
a
vânzătorului.
Pentru
a
face
posibilă
divizarea
unităţii
economice
a
vânzăto-
rului
şi
transferul
parţial
al
patrimoniului
către
achizitor
în
condiţii
rezonabile,
este
necesar
adesea
să
se
menţină
legături
între
vân-
zător
şi
achizitor,
cel
puţin
pentru
o
perioadă
de
tranziţie.
Acest
obiectiv
este
realizat
în
mod
normal
prin
încheierea
de
acorduri
de
cumpărare
şi
livrare
între
vânzător
şi
achizitor.
Ţinând
seama
de
situaţia
rezultată
din
divizarea
entităţii
economice
a
vânzătoru-
lui,
obligaţiile
care
pot
conduce
la
restricţionări
ale
concurenţei
pot
fi
recunoscute
ca
restricţionări
auxiliare.
Ele
pot
fi
în
favoarea
vânzătorului
sau
a
achizitorului.
1O1.
Scopul
legitim
al
unor
astfel
de
obligaţii
poate
fi
asigura-
rea
continuităţii
livrării
către
una
sau
alta
dintre
părţi
a
produselor
necesare
pentru
activităţile
reţinute
(pentru
vânzător)
sau
preluate
(pentru
achizitor).
Există
deci
motive
de
recunoaştere,
pentru
o
perioadă
de
tranziţie,
a
necesităţii
de
îndeplinire
a
obligaţiilor
de
livrare
în
scopul
garantării
cantităţilor
livrate
anterior
în
cadrul
întreprinderii
integrate
a
vânzătorului
sau
pentru
a
face
posibilă
ajustarea
lor
în
conformitate
cu
dezvoltarea
pieţei.
Scopul
lor
poate
fi,
de
asemenea,
să
prevadă
continuitatea
folosirii
canalelor
de
distribuţie
de
către
una
sau
alta
dintre
părţi,
aşa
cum
erau
asigurate
anterior
în
cadrul
entităţii
economice
unice.
Pentru
acelaşi
motiv,
prevederea
obligaţiilor
pentru
cantităţi
convenite,
care
pot
fi
modificate
în
baza
unei
clauze
de
variaţie,
poate
fi
recunoscută
ca
necesară.
1O2.
Nu
poate
exista
o
justificare
generală
pentru
obligaţiile
de
cumpărare
sau
de
vânzare
exclusivă.
În
afara
unor
circumstanţe
excepţionale,
ca
de
exemplu
cele
rezultate
din
absenţa
unei
pieţe
sau
din
specificitatea
produselor,
o
astfel
de
exclusivitate
nu
este
necesară
în
mod
obiectiv
pentru
a
permite
implementarea
unei
concentrări
sub
forma
transferului
unui
agent
economic
sau
al
unei
părţi
a
unui
agent
economic.
În
orice
eventualitate,
agenţii
economici
implicaţi
sunt
obligaţi
să
ia
în
considerare,
dacă
nu
există
o
altă
soluţie
pentru
atinge-
rea
scopului
urmărit,
acordurile
pentru
cantităţi
convenite,
care
sunt
mai
puţin
restrictive
pentru
concurenţă
decât
exclusivitatea.
1O3.
În
ceea
ce
priveşte
durata
obligaţiilor
de
aprovizionare
şi
livrare,
aceasta
trebuie
limitată
la
perioada
necesară
pentru
înce-
tarea
relaţiilor
de
dependenţă.
Durata
unei
astfel
de
perioade
tre-
buie
justificată
obiectiv.
Evaluarea
restricţionărilor
auxiliare
in
cazul
achiziţionării
in
comun
1O4.
Regulamentul
privind
autorizarea
concentrărilor
economice
se
aplică
şi
acordurilor
al
căror
scop
unic
este
împărţirea
patri-
moniului
imediat
după
achiziţionare.
Este
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
convin
să
achiziţioneze
în
comun
un
agent
economic,
în
special
pe
calea
licitaţiilor
publice
sau
a
concursului
de
oferte,
dacă
obiectul
acor-
dului
este
împărţirea
imediată,
între
agenţii
economici
achizitori,
a
agentului
economic
sau
a
patrimoniului
achiziţionat.
În
acest
scop,
un
acord
pentru
prezentarea
unei
oferte
comune
a
agenţilor
eco-
nomici
implicaţi
în
achiziţionarea
controlului
în
comun
şi
pentru
abţinerea
de
la
prezentarea
de
oferte
separate,
concurenţiale,
pentru
achiziţionarea
agentului
economic
respectiv,
poate
fi
consi-
derat
ca
o
restricţionare
auxiliară.
1O5.
Restricţionările
limitate
la
punerea
în
aplicare
a
divizării
patrimoniului
achiziţionat
şi
controlat
în
comun
trebuie
considerate
în
legătură
directă
şi
ca
necesare
implementării
concentrărilor
eco-
nomice
realizate
de
fiecare
agent
economic
implicat
prin
preluarea
părţii
corespunzătoare
din
agentul
economic
sau
din
patrimoniul
împărţit.
Aceste
restricţionări
sunt
cuprinse
în
acordul
dintre
părţi
pentru
achiziţionarea
controlului
în
comun
al
agentului
economic
în
cauză,
în
vederea
împărţirii
între
ei
a
patrimoniului
agentului
economic
achiziţionat,
respectiv
a
facilităţilor
de
producţie,
a
reţe-
lelor
de
distribuţie
şi
a
mărcilor
de
comerţ
ale
acestuia.
Realizarea
acestei
împărţiri
nu
poate
să
conducă,
în
nici
o
cir-
cumstanţă,
la
coordonarea
comportamentului
de
piaţă
viitor
al
agenţilor
economici
achizitori.
În
măsura
în
care
o
astfel
de
divizare
implică
dezmembrarea
entităţii
economice
existente
anterior,
aranjamentele
care
o
fac
posibilă
în
condiţii
rezonabile,
respectiv
cât
mai
repede
posibil
după
achiziţionarea
controlului
în
comun,
sunt
considerate
restric-
ţionări
auxiliare.
Evaluarea
restricţionărilor
auxiliare
in
cazul
societăţilor
in
comun
concentrative
1O6.
Evaluarea
trebuie
să
ia
în
considerare
particularităţile
societăţilor
în
comun
concentrative,
care
constau
în
crearea
unei
entităţi
economice
autonome
care
exercită
pe
termen
lung
toate
funcţiile
unui
agent
economic
şi
absenţa
coordonării
comporta-
mentului
concurenţial
între
societăţile-mamă
şi
între
acestea
şi
societatea
în
comun.
Aceste
condiţii
implică,
în
principiu,
retragerea
societăţilor-
mamă
de
pe
piaţa
desemnată
pentru
societatea
în
comun
şi,
prin
aceasta,
dispariţia
lor
în
calitate
de
concurenţi
actuali
sau
poten-
ţiali
ai
noii
entităţi.
Obliga,tii
de
nonconcuren,tă
1O7.
În
măsura
în
care
interdicţia
pentru
societăţile-mamă
care
concurează
cu
societatea
în
comun
are
ca
scop
retragerea
reală
pe
termen
lung
a
societăţilor-mamă
de
pe
piaţa
desemnată
pentru
societatea
în
comun,
aceasta
va
fi
recunoscută
ca
o
restricţionare
auxiliară
concentrării.
Licen,tierea
drepturilor
de
proprietate
industrială
şi
comercială
şi
a
know-how
1O8.
Crearea
unei
noi
societăţi
în
comun
concentrative
implică
în
mod
obişnuit
transferul
tehnologiei
necesare
pentru
desfăşura-
rea
activităţii
stabilite,
sub
forma
transferului
patentelor
şi
al
know-
how
respectiv.
Atunci
când
societăţile-mamă
intenţionează
totuşi
să
reţină
drepturile
asupra
tehnologiei,
în
special
în
scopul
exploa-
tării
ei
în
alte
domenii
de
utilizare,
transferul
tehnologiei
şi/sau
al
know-how
către
societatea
în
comun
poate
fi
făcut
pe
calea
licen-
ţierilor.
Astfel
de
licenţe
pot
fi
exclusive,
fără
a
fi
limitate
ca
durată
sau
teritoriu,
pentru
a
servi
numai
ca
înlocuitor
al
transferului
drepturilor
de
proprietate.
Ele
trebuie
considerate,
prin
urmare,
necesare
pentru
implementarea
concentrării,
constituind
o
restric-
ţionare
auxiliară.
Obliga,tii
de
cumpărare
şi
livrare
1O9.
Dacă
societăţile-mamă
rămân
prezente
pe
piaţa
din
amonte
sau
din
aval
faţă
de
piaţa
societăţii
în
comun,
orice
acor-
duri
de
cumpărare
sau
livrare
trebuie
examinate
în
conformitate
cu
principiile
aplicabile
în
cazul
transferului
unui
agent
economic.
PARTEA
a
II-a
Investigarea
operaţiunilor
de
concentrare
economică
CAPITOLUL
I
Investigarea
şi
emiterea
deciziilor
finale
1.
Procedura
de
investigare
şi
de
audiere
1.1.
Consiliul
Concurenţei,
respectiv
Oficiul
Concurenţei,
poate
porni
investigaţii:
a)
din
oficiu;
b)
la
primirea
unei
cereri
sau
plângeri
privind
încălcarea
pre-
vederilor
art.
13
şi/sau
ale
art.
16
din
lege;
c)
în
condiţiile
pct.
9.1.
lit.
c)
din
Instrucţiunile
privind
notifica-
rea
concentrărilor
economice.
Pornirea
unei
investigaţii,
în
condiţiile
pct.
1.1.
lit.
a)
şi
b),
este
dispusă
de
către
preşedintele
Consiliului
Concurenţei,
res-
pectiv
de
şeful
Oficiului
Concurenţei,
iar
în
condiţiile
pct.
1.1.
lit.
c),
de
către
preşedintele
Consiliului
Concurenţei.
Prin
decizia
de
deschidere
a
unei
investigaţii,
Consiliul
Concurenţei
va
hotărî
desfăşurarea
investigaţiei
de
către
Consiliul
Concurenţei
sau
va
hotărî
asupra
urmăririi
aplicării
efective
a
deciziilor
sale
de
către
Oficiul
Concurenţei.
1.2.
Investigaţia
va
fi
condusă
de
către
un
raportor
desemnat
de
preşedintele
Consiliului
Concurenţei,
respectiv
de
şeful
Oficiului
Concurenţei.
1.3.
Raportorul
desemnat
instrumentează
toate
actele
procedu-
rii
de
investigaţie,
propune
preşedintelui
Consiliului
Concurenţei,
respectiv
şefului
Oficiului
Concurenţei,
dispunerea
măsurilor
care
sunt
de
competenţa
acestora
şi
este
răspunzător
pentru
întocmi-
rea
raportului
asupra
investigaţiei,
comunicarea
lui
părţilor
în
cauză,
primirea
observaţiilor
şi
prezentarea
raportului
în
plenul
Consiliului
Concurenţei.
1.4.
Orice
procedură
de
investigare
necesită
audierea
agenţilor
economici
participanţi
la
concentrarea
economică,
inclusiv
a
celui
care
vinde
şi
a
agentului
economic
care
face
obiectul
achiziţionă-
rii.
Audierea
este
dispusă
de
preşedintele
Consiliului
Concurenţei,
respectiv
de
şeful
Oficiului
Concurenţei.
Aceştia
pot
admite
şi
audierea,
la
cerere,
a
oricărei
persoane
fizice
sau
juridice
care
declară
că
deţine
date
şi
informaţii
relevante
pentru
stabilirea
ade-
văratelor
condiţii
în
care
urmează
a
se
realiza
concentrarea
eco-
nomică
investigată
(cum
ar
fi:
fur
nizori,
agenţi
economici
concurenţi,
clienţi,
membri
ai
organelor
de
administraţie
sau
de
conducere
ale
părţilor
implicate
sau
reprezentanţi
ai
salariaţilor
agenţilor
economici
implicaţi).
1.5.
Cu
minimum
3O
de
zile
înainte
de
data
fixată
de
Consiliul
Concurenţei
pentru
audiere,
o
copie
de
pe
raportul
asupra
inves-
tigaţiei
va
fi
transmisă
pentru
luare
la
cunoştinţă:
a)
părţilor
participante
la
concentrarea
economică,
a
căror
audiere
a
fost
dispusă;
b)
persoanelor
şi
agenţilor
economici
a
căror
audiere
a
fost
admisă
la
cererea
acestora
şi
dacă
preşedintele
Consiliului
Concurenţei
apreciază
că
este
util
în
interesul
cauzei.
În
adresa
de
remitere
a
copiei
de
pe
raportul
de
investigaţie,
Consiliul
Concurenţei
va
indica
termenul
până
la
care
părţile
res-
pective
vor
putea
prezenta
observaţiile
lor.
În
comentariile
lor
scrise,
părţile
sus-menţionate
pot
expune
toate
aspectele
semnificative
pentru
cazul
investigat
şi
pot
ataşa
orice
document
relevant,
ca
dovadă
a
faptelor
susţinute.
1.6.
Persoanele
fizice
şi
juridice
a
căror
audiere
a
fost
dis-
pusă,
respectiv
admisă,
vor
fi
citate
pentru
audiere
la
data
stabilită
de
Consiliul
Concurenţei,
precizându-se
ora
şi
locul
de
desfăşu-
rare.
Neprezentarea
la
audiere,
precum
şi
refuzul
de
a
face
depozi-
ţii
nu
constituie
impedimente
pentru
continuarea
procedurii
de
fina-
lizare
a
investigaţiei.
1.7.
Audierile
vor
fi
făcute
în
plenul
Consiliului
Concurenţei,
după
prezentarea
de
către
raportor
a
raportului
asupra
operaţiunii
de
concentrare
economică
investigată,
completat
cu
eventualele
observaţii
ale
părţilor.
Audierile
vor
fi
făcute
separat
sau,
după
caz,
în
prezenţa
altor
persoane
citate,
în
care
caz
se
va
acorda
atenţia
cuvenită
intereselor
legitime
ale
agenţilor
economici
impli-
caţi,
pentru
păstrarea
secretelor
lor
de
afaceri.
Depoziţiile
făcute
de
fiecare
persoană
audiată
vor
fi
consemnate
în
scris
şi
sem-
nate
de
persoana
respectivă
sau
vor
fi
înregistrate
pe
bandă
magnetică.
1.8.
Preşedintele
Consiliului
Concurenţei
poate
permite
părţilor
în
cauză
consultarea
dosarului
la
secretariatul
Consiliului
Concurenţei
şi
obţinerea,
contra
cost,
de
copii
şi
extrase
de
pe
actele
procedurii
de
investigaţie.
Documentele,
datele
şi
informaţiile
din
dosarul
cauzei,
care
prezintă
caracter
de
secret
de
stat
ori
sunt
confidenţiale,
nu
sunt
accesibile
pentru
consultare
ori
pentru
obţinerea
de
copii
sau
de
extrase
decât
prin
decizia
preşedintelui
Consiliului
Concurenţei.
Dispoziţiile
de
mai
sus,
referitoare
la
consultarea
dosarului,
sunt
aplicabile
asociaţilor
şi
directorilor
executivi
ai
entităţilor
eco-
nomice
participante
la
concentrare,
în
măsura
în
care
aceştia
jus-
tifică
în
cauză
un
interes
legitim.
2.
Realizarea
concentrărilor
economice
%0.1.
Până
la
luarea
de
către
Consiliul
Concurenţei
a
unei
deci-
zii
cu
privire
la
concentrarea
economică
notificată,
agenţii
econo-
mici
implicaţi
pot
lua
numai
acele
măsuri
legate
de
concentrare,
care
nu
sunt
ireversibile
şi
nu
modifică
definitiv
structura
pieţei.
%0.2.
Concentrările
economice
vor
putea
fi
aplicate
numai
în
următoarele
situaţii:
a)
la
primirea
de
către
părţile
notificatoare
a
deciziei
de
admi-
tere,
respectiv
a
deciziei
de
neobiecţiune,
emisă
de
Consiliul
Concurenţei
în
condiţiile
pct.
9.1.
lit.
a)
şi
b)
din
Instrucţiunile
pri-
vind
notificarea
concentrărilor
economice;
b)
în
condiţiile
pct.
9.3.
din
Instrucţiunile
privind
notificarea
concentrărilor
economice;
c)
la
primirea
deciziei
în
condiţiile
pct.
3.1.
lit.
b)
şi
c).
%0.3.
Prevederile
prezentului
articol
nu
vor
împiedica
desfăşura-
rea
unei
licitaţii
publice
sau
achiziţionarea
controlului
pe
bază
de
ofertă
publică
în
condiţiile
notificării
în
prealabil
la
Consiliul
Concurenţei,
cu
condiţia
ca
drepturile
de
vot
aferente
participării
obţinute
să
nu
fie
exercitate,
mai
ales
la
numirea
de
membri
în
organele
de
administrare,
conducere
executivă,
supraveghere
şi
control
ale
agentului
economic
la
care
deţin
controlul,
decât
în
scopul
salvgardării
valorii
integrale
a
acestei
investiţii,
iar
nu
pen-
tru
a
determina
direct
sau
indirect
comportamentul
concurenţial
al
agentului
economic
controlat.
Concentrarea
economică
devine
efectivă
în
acest
caz
numai
după
primirea
deciziei
finale
de
auto-
rizare
emise
de
Consiliul
Concurenţei.
3.
Deciziile
finale
emise
de
Consiliul
Concurenţei
in
urma
investigă-
rii
concentrărilor
economice
notificate
3.1.
În
termen
de
maximum
5
luni
de
la
data
la
care
notifica-
rea
unei
operaţiuni
a
devenit
efectivă,
iar
pentru
operaţiunea
res-
pectivă
de
concentrare
economică
s-a
emis
o
decizie
de
deschidere
a
investigaţiei
(conform
pct.
9.1.
lit.
c)
din
Instrucţiunile
privind
notificarea
concentrărilor
economice),
după
încheierea
investigaţiei,
după
audierea
părţilor
şi
după
evaluarea
operaţiunii,
Consiliul
Concurenţei
va
emite
decizia
finală,
după
cum
urmează:
a)
decizie
de
refuz,
dacă
prin
operaţiunea
respectivă
de
con-
centrare
economică
se
creează
sau
se
consolidează
o
poziţie
dominantă
care
conduce
sau
ar
putea
conduce
la
restrângerea,
înlăturarea
sau
denaturarea
semnificativă
a
concurenţei
pe
piaţa
românească
sau
pe
o
parte
a
acesteia;
b)
decizie
de
autorizare,
dacă
prin
operaţiunea
respectivă
de
concentrare
economică
nu
se
creează
şi
nici
nu
se
consolidează
o
poziţie
dominantă
care
conduce
sau
ar
putea
conduce
la
restrângerea,
înlăturarea
sau
denaturarea
semnificativă
a
concurenţei
pe
piaţa
românească
sau
pe
o
parte
a
acesteia;
c)
decizie
de
autorizare
condiţionată,
prin
care
se
stabilesc
obligaţiile
şi/sau
condiţiile
ce
trebuie
îndeplinite
pentru
autorizarea
operaţiunii
de
concentrare
economică
în
cauză,
dacă
operaţiunea
respectivă,
cu
unele
modificări,
ar
putea
fi
compatibilă
cu
un
mediu
concurenţial
normal.
Deciziile
luate
în
acest
caz
vor
avea
la
bază
şi
analiza
restricţionărilor
auxiliare,
care
pot
afecta
mediul
concurenţial,
dar
care
sunt
legate
direct
şi
sunt
necesare
pentru
aplicarea
concen-
trării.
Deciziile
emise
de
Consiliul
Concurenţei
pot
fi
revocate
şi
con-
centrarea
economică
se
suspendă
automat,
în
situaţia
în
care
părţile
implicate
în
concentrarea
economică
nu
îşi
îndeplinesc
obligaţiile
asumate
-
menţionate
în
decizia
de
autorizare
condi-
ţionată
-
de
modificare
a
planului
iniţial
al
concentrării.
3.2.
Secretariatul
Consiliului
Concurenţei
va
comunica,
în
scris,
părţilor
care
au
înaintat
notificarea,
decizia
finală
luată
în
condiţiile
pct.
3.1.
lit.
a),
b)
sau
c).
3.3.
În
cazul
în
care
Consiliul
Concurenţei
nu
a
luat
nici
o
decizie
în
condiţiile
pct.
3.1.,
operaţiunea
de
concentrare
econo-
mică
notificată
va
putea
avea
loc,
dreptul
Consiliului
Concurenţei
de
a
porni
o
investigaţie
şi
de
a
lua
o
decizie,
dacă
şi
atunci
când
consideră
necesar,
rămânând
rezervat.
3.4.
Deciziile
emise
conform
pct.
9.1.
din
Instrucţiunile
privind
notificarea
concentrărilor
economice
şi
pct.
3.1.
de
mai
sus
pot
fi
atacate
în
contencios
administrativ
la
Curtea
de
Apel
Bucureşti
în
termen
de
3O
de
zile
de
la
data
comunicării
către
părţi.
Preşedintele
instanţei
poate
ordona,
la
cerere,
suspendarea
exe-
cutării
deciziei
atacate.
3.5.
Decizia
emisă
cu
privire
la
operaţiunea
de
concentrare
în
care
este
implicată
o
regie
autonomă
va
fi
notificată
şi
ministrului
de
resort.
În
termen
de
3O
de
zile
de
la
notificarea
deciziei,
Guvernul,
la
propunerea
ministrului
de
resort,
poate
lua,
pe
răs-
punderea
sa,
o
decizie
diferită
de
cea
a
Consiliului
Concurenţei,
pentru
raţiuni
de
interes
public
general.
Decizia
este
executorie
şi
va
fi
publicată,
împreună
cu
decizia
Consiliului
Concurenţei,
în
Monitorul
Oficial
al
României.
CAPITOLUL
II
Sancţiuni
4.
Sancţiuni
4.1.
Constituie
contravenţii
şi
sunt
sancţionate,
potrivit
art.
55
din
lege,
cu
amendă
de
la
2
milioane
la
1OO
milioane
lei,
urmă-
toarele
fapte,
dacă
nu
sunt
săvârşite
în
astfel
de
condiţii
încât
să
fie
considerate,
potrivit
legii
penale,
infracţiuni:
a)
omisiunea
notificării
unei
concentrări
economice
care
depăşeşte
pragul
valoric
prevăzut
de
lege;
b)
furnizarea
de
informaţii
inexacte
sau
incomplete
prin
notifi-
carea
concentrării
economice.
4.2.
Următoarele
contravenţii
se
sancţionează,
potrivit
art.
56
din
lege,
cu
amendă
de
la
5
milioane
lei
la
25O
milioane
lei,
iar
pentru
agenţii
economici
cu
o
cifră
de
afaceri
de
peste
2,5
miliarde
lei,
cu
amendă
în
sumă
de
până
la
1O%
din
cifra
de
afaceri:
a)
realizarea
de
concentrări
economice
care,
având
ca
efect
crearea
sau
consolidarea
unei
poziţii
dominante,
conduc
sau
ar
putea
conduce
la
restrângerea,
înlăturarea
sau
denaturarea
sem-
nificativă
a
concurenţei
pe
piaţa
românească
sau
pe
o
parte
a
acesteia;
b)
încheierea
unei
operaţiuni
de
concentrare
economică
cu
încălcarea
prevederilor
art.
16
alin.
(4)
din
lege;
c)
începerea
unei
acţiuni
de
concentrare
economică,
declarată
incompatibilă
cu
prevederile
legii,
printr-o
decizie
a
Consiliului
Concurenţei;
d)
neîndeplinirea
unei
obligaţii
sau
a
unei
condiţii
impuse
printr-o
decizie
luată
în
conformitate
cu
prevederile
legii.
4.3.
Individualizarea
sancţiunilor
prevăzute
la
pct.
4.1.
şi
4.2.
se
va
face
ţinând
seama
de
gravitatea
faptei
şi
a
consecinţelor
sale
asupra
concurenţei,
după
criteriile
cifrei
de
afaceri
a
contra-
venientului
şi
ale
cotei
de
piaţă
deţinute
de
acesta,
gradate
pe
tranşe
conform
normelor
adoptate
de
Consiliul
Concurenţei.
4.4.
Consiliul
Concurenţei,
respectiv
Oficiul
Concurenţei,
poate
obliga,
potrivit
prevederilor
art.
59
alin.
(2)
din
lege,
prin
decizie,
pe
agenţii
economici
sau
asociaţiile
de
agenţi
economici
la
plata
unor
amenzi
cominatorii
în
sumă
de
până
la
75O.OOO
lei
pentru
fiecare
zi
de
întârziere,
calculată
de
la
data
stabilită
prin
decizie,
pentru
a-i
determina:
a)
să
respecte
prevederile
art.
13
din
lege;
b)
să
aplice
măsurile
enunţate
printr-o
decizie
luată
de
Consiliul
Concurenţei,
conform
prevederilor
pct.
3.1.
lit.
c).
4.5.
Contravenţiile
la
lege
se
constată
de
către
personalul
de
control
împuternicit
de
Consiliul
Concurenţei,
respectiv
de
Oficiul
Concurenţei.
Sancţiunile
pentru
contravenţiile
prevăzute
la
pct.
4.1.
lit.
b)
şi
la
pct.
4.2.
lit.
d)
se
aplică
de
către
personalul
de
control
împu-
ternicit.
Sancţiunile
pentru
contravenţiile
prevăzute
la
pct.
4.1.
lit.
a)
şi
la
pct.
4.2.
lit.
a),
b)
şi
c),
precum
şi
amenzile
cominatorii
prevă-
zute
la
paragraful
4.4.
se
aplică
de
către
comisiile
Consiliului
Concurenţei
sau,
după
caz,
de
Oficiul
Concurenţei,
prin
decizie.
Împotriva
deciziilor
luate
de
comisiile
Consiliului
Concurenţei
sau,
după
caz,
de
Oficiul
Concurenţei
se
poate
face
plângere,
în
termen
de
15
zile
de
la
notificarea
deciziei,
la
preşedintele
Consiliului
Concurenţei,
respectiv
la
şeful
Oficiului
Concurenţei,
care
se
pronunţă
prin
decizie
motivată.
Deciziile
preşedintelui
Consiliului
Concurenţei,
respectiv
ale
şefului
Oficiului
Concurenţei,
luate
în
condiţiile
alineatului
de
mai
sus,
pot
fi
atacate
în
faţa
Secţiei
de
contencios
administrativ
a
Curţii
Supreme
de
Justiţie,
în
termen
de
15
zile
de
la
primirea
notificării
deciziei.
4.6.
Contravenţiilor
prevăzute
la
pct.
4.1.
lit.
b)
şi
la
pct.
4.2.
lit.
d)
li
se
aplică
prevederile
Legii
nr.
32/1968
privind
stabilirea
şi
sancţionarea
contravenţiilor,
cu
excepţia
art.
25-27.
CAPITOLUL
III
Prevederi
diverse
5.
Confidenţialitatea
informaţiilor
Orice
persoană
care
utilizează
sau
divulgă,
în
alte
scopuri
decât
cele
prevăzute
de
lege,
documente
sau
informaţii
cu
carac-
ter
de
secret
profesional,
primite
sau
de
care
a
luat
cunoştinţă
în
îndeplinirea
atribuţiilor
de
serviciu
sau
în
legătură
cu
serviciul,
răs-
punde
potrivit
legii
penale,
putând
fi
obligată
şi
la
repararea
pre-
judiciului
cauzat.
Păstrarea
secretului
profesional
nu
împiedică
publicarea
de
informaţii
generale
sau
de
rapoarte
ce
nu
conţin
şi
secretele
profesionale
ale
agenţilor
economici
implicaţi
în
acţiunea
de
con-
centrare.
6.
Stabilirea
termenului
pentru
modificarea
planului
de
concentrare
Pentru
modificarea
planului
concentrării
economice
notificate,
în
aşa
fel
ca
aceasta
să
poată
deveni
compatibilă
cu
un
mediu
concurenţial
normal,
în
condiţiile
unei
decizii
de
autorizare
condi-
ţionată
[pct.
3.1.lit.
c)
din
prezentul
regulament],
Consiliul
Concurenţei
va
stabili
un
termen
adecvat.
7.
Transmiterea
documentelor
7.1.
Transmiterea
documentelor
şi
citaţiilor
de
către
Consiliul
Concurenţei,
destinatarilor,
poate
fi
efectuată
pe
una
dintre
urmă-
toarele
căi:
a)
personal,
contra
semnătură
de
primire
(număr
de
înregis-
trare);
b)
scrisoare
recomandată;
c)
telefax;
d)
telex;
e)
poştă
electronică,
cu
confirmare
de
primire.
7.2.
Prevederile
pct.
7.1.
lit.
a)
şi
b)
se
aplică
şi
pentru
trans-
miterea,
la
Consiliul
Concurenţei,
a
documentelor,
de
către
părţile
notificatoare,
de
către
alte
părţi
implicate
sau
de
către
terţi,
alte
informaţii
putând
fi
transmise
şi
prin
căile
menţionate
la
lit.
c),
d)
sau
e).
7.3.
Când
un
document
sau
o
citaţie
este
trimisă
prin
telefax,
telex
sau
poştă
electronică,
se
consideră
că
a
fost
primit
de
des-
tinatar
în
ziua
în
care
a
fost
transmis.
PARTEA
a
III-a
Instrucţiuni
privind
notificarea
concentrărilor
economice
CAPITOLUL
I
Notificarea
prealabilă
a
concentrărilor
economice
1.
Părţile
obligate
să
inainteze
notificări
1.1.
Concentrările
economice
care
depăşesc
pragul
valoric
pre-
văzut
de
lege
sunt
supuse
controlului
şi
vor
fi
notificate
Consiliului
Concurenţei.
Părţile
obligate
să
înainteze
notificări
sunt:
a)
în
cazul
concentrărilor
economice
realizate
printr-un
acord
-
fiecare
dintre
părţile
interesate;
b)
în
celelalte
cazuri
-
agentul
economic
care
a
iniţiat
con-
centrarea
economică.
În
cazul
concentrărilor
economice
care
urmează
să
aibă
loc
prin
achiziţionarea
controlului
în
cadrul
unei
licitaţii
publice
sau
al
unui
concurs
de
oferte,
organizate
pentru
vânzarea
unui
agent
economic
sau
a
unor
părţi
din
acesta,
notificarea
va
fi
făcută
de
către
agenţii
economici
participanţi,
în
calitate
de
potenţiali
cum-
părători,
în
termen
de
cel
mult
7
zile
de
la
data
depunerii
oferte-
lor
pentru
licitaţie,
respectiv
pentru
concursul
de
oferte
organizat
de
vânzător.
1.2.
Atunci
când
notificările
sunt
semnate
de
reprezentanţi
ai
părţilor
obligate
să
înainteze
notificări,
aceşti
reprezentanţi
trebuie
să
prezinte
împuterniciri
scrise
în
acest
sens.
1.3.
Notificările
pentru
operaţiunile
de
concentrare
economică
prin
achiziţionarea
controlului
în
comun
vor
fi
prezentate
de
către
un
reprezentant
autorizat
să
transmită
şi
să
primească
documente
în
numele
tuturor
părţilor
semnatare
ale
notificării.
2.
Publicarea
notificărilor
Atunci
când
Consiliul
Concurenţei
constată
că
o
concentrare
economică
notificată
prezintă
un
interes
public
major,
va
putea
publica
notificarea
primită,
indicând
numele
părţilor,
natura
con-
centrării,
sectoarele
economice
implicate
şi
data
primirii
notificării.
Eventualele
completări
sau
modificări
ale
informaţiilor
care
pri-
vesc
concentrarea
economică
respectivă
vor
putea
fi,
de
aseme-
nea,
publicate.
Consiliul
Concurenţei
va
ţine
seama
de
interesul
legitim
al
agenţilor
economici
implicaţi
privind
păstrarea
secretului
de
afaceri
al
acestora.
3.
Prezentarea
notificărilor
3.1.
Notificările
vor
fi
înaintate
Consiliului
Concurenţei
prin
for-
mularul
prezentat
în
anexă.
Notificările
în
comun
vor
fi
făcute
prin
acelaşi
formular.
3.2.
Fiecare
notificare
va
fi
înaintată
Consiliului
Concurenţei
în
5
(cinci)
exemplare,
la
adresa
indicată
în
formular.
Documentele
anexate
la
formular
vor
fi
în
original
şi/sau
în
copii,
copiile
fiind
certificate,
pentru
conformitate,
de
către
părţile
care
notifică.
3.3.
O
dată
cu
prezentarea
notificării,
agenţii
economici
impli-
caţi
vor
face
dovada
plăţii
tarifului
de
notificare.
4.
Informaţiile
şi
documentele
care
trebuie
furnizate
4.1.
Notificările
vor
cuprinde
informaţiile,
inclusiv
documentele,
cerute
în
formular.
Informaţiile
trebuie
să
fie
exacte
şi
complete,
cuprinzând
schimbările
de
drept
şi
de
fapt
care
se
produc
prin
operaţiunea
notificată.
4.2.
În
situaţia
comunicării
de
informaţii
inexacte
sau
incom-
plete,
notificarea
nu
va
fi
considerată
efectivă
decât
după
comple-
tarea
şi/sau
corectarea
ei.
4.3.
Pentru
concentrările
economice
în
cazul
cărora
cota
de
piaţă
a
noii
entităţi
economice
rezultate
nu
depăşeşte
2O%,
părţile
în
cauză
pot
solicita
Consiliului
Concurenţei
permisiunea
de
a
prezenta
notificarea
în
formă
simplificată,
care
include
informaţiile
din
cap.
I-V
din
formular.
Părţile
care
urmează
să
înainteze
notificarea
sunt
sfătuite
să
consulte
Consiliul
Concurenţei
cu
privire
la
posibilitatea
notificării
în
formă
redusă.
Acordul
în
acest
sens
este
dat,
în
scris,
de
departamentul
în
sfera
căruia
se
include
operaţiunea
de
concen-
trare
avută
în
vedere.
5.
Data
efectivă
a
notificării
Notificările
vor
deveni
efective
de
la
data
la
care
sunt
înregis-
trate
la
Consiliul
Concurenţei,
cu
excepţia
cazurilor
în
care
infor-
maţiile
cuprinse
în
notificare
sunt
inexacte
sau
incomplete.
În
aceste
cazuri,
Consiliul
Concurenţei
va
informa,
în
scris,
părţile
care
au
înaintat
notificarea
şi
va
stabili
un
termen
limită
corespunzător
pentru
completarea
informaţiilor;
notificarea
devine
efectivă
la
data
la
care
informaţiile
suplimentare
primite
şi
înregis-
trate
la
Consiliul
Concurenţei
sunt
exacte
şi
complete.
6.
Schimbarea
caracterului
notificării
Atunci
când
Consiliul
Concurenţei
constată
că
operaţiunea
noti-
ficată
nu
constituie
o
concentrare
economică
în
înţelesul
legii,
va
informa
asupra
acestui
fapt,
în
scris,
părţile
notificatoare
sau
pe
reprezentantul
lor
comun.
În
astfel
de
cazuri,
cum
ar
fi
înfiinţarea
unei
societăţi
în
comun
de
cooperare
cu
caracter
structural,
părţile
care
au
înaintat
notificarea
pot
solicita
Consiliului
Concurenţei
acordarea
unei
dis-
pense
individuale,
caz
în
care
se
urmează
procedura
corespunză-
toare
prevăzută
în
Regulamentul
pentru
aplicarea
prevederilor
art.
5
şi
6
din
Legea
concurenţei
nr.
21/1996,
privind
practicile
anticoncurenţiale.
CAPITOLUL
II
Termenele
pentru
examinarea
notificărilor,
emiterea
deciziilor
şi
iniţierea
procedurilor
7.
Începutul
perioadei
Perioadele
de
3O
de
zile
şi
de
maximum
5
luni,
la
care
se
referă
legea,
încep
să
curgă
din
ziua
care
urmează
datei
la
care
notificarea
a
devenit
efectivă.
8.
Sfârşitul
perioadei
8.1.
Perioada
de
5
luni
se
va
încheia
la
sfârşitul
zilei
care,
în
luna
a
cincea,
cade
în
aceeaşi
dată
ca
şi
ziua
în
care
a
început
să
curgă
perioada.
Când
o
astfel
de
zi
nu
există
în
luna
a
cin-
cea,
perioada
se
va
încheia
la
sfârşitul
ultimei
zile
din
luna
a
cincea.
8.2.
Când
ultima
zi
a
perioadei
nu
este
o
zi
lucrătoare,
perioada
se
va
încheia
la
sfârşitul
următoarei
zile
lucrătoare.
8.3.
Perioada
de
3O
de
zile,
respectiv
de
5
luni,
va
fi
suspen-
dată,
în
mod
excepţional,
atunci
când
părţile
implicate
nu
răspund,
nu
răspund
complet
şi
corect,
refuză
să
colaboreze
la
procesul
de
investigaţie
sau
omit
să
informeze
despre
eventualele
modifi-
cări
ivite
pe
parcurs
ale
informaţiilor
cuprinse
în
notificare.
9.
Examinarea
notificărilor,
iniţierea
procedurii
de
investigare
şi
emiterea
deciziilor
9.1.
În
termen
de
3O
de
zile
de
la
data
la
care
notificarea
a
devenit
efectivă,
Consiliul
Concurenţei
va
examina
operaţiunea
de
concentrare
economică
şi
va
proceda
astfel:
a)
va
emite
o
decizie
de
admitere,
când
va
ajunge
la
conclu-
zia
că
operaţiunea
de
concentrare
economică
notificată
nu
contra-
vine
legii:
b)
va
emite
o
decizie
de
neobiecţiune,
când
va
constata
că,
deşi
operaţiunea
de
concentrare
economică
notificată
cade
sub
incidenţa
legii,
nu
există
motive
pentru
a
fi
refuzată;
c)
va
emite
o
decizie
de
deschidere
a
unei
investigaţii,
când
va
constata
că
operaţiunea
de
concentrare
economică
notificată
cade
sub
incidenţa
legii
şi
prezintă
îndoieli
serioase
privind
com-
patibilitatea
cu
un
mediu
concurenţial
normal.
9.2.
Consiliul
Concurenţei
va
comunica,
în
scris,
părţilor
care
au
înaintat
notificarea,
decizia
de
deschidere
a
unei
investigaţii.
9.3.
În
cazul
în
care
Consiliul
Concurenţei
nu
ia
o
decizie
în
termenul
fixat
la
pct.
9.1,
operaţiunea
de
concentrare
economică
notificată
poate
avea
loc,
dreptul
Consiliului
Concurenţei
de
a
porni
o
investigaţie
şi
de
a
lua
o
decizie,
atunci
când
consideră
necesar,
rămânând
rezervat.
Deciziile
emise
de
Consiliul
Concurenţei
în
condiţiile
pct.
9.1
lit.
a)
şi
b)
pot
fi
revocate
atunci
când
au
fost
luate
pe
baza
unor
informaţii
incorecte
sau
false,
furnizate
prin
notificare
sau
primite
ca
urmare
a
solicitării
de
informaţii
suplimentare
de
către
Consiliul
Concurenţei.
PARTEA
a
IV-a
Modul
de
prezentare
a
notificării
unei
concentrări
economice
P
R
E
C
I
Z
Ă
R
I
privind
modul
de
notificare
şi
de
completare
a
formularului
pentru
notificarea
concentrărilor
economice
în
baza
Legii
concurenţei
nr.
21/1996
A.
Scopul
formularului
Formularul
pentru
notificarea
concentrărilor
economice
preci-
zează
informaţiile
care
trebuie
furnizate
de
către
un
agent
econo-
mic
sau
de
mai
mulţi
agenţi
economici
atunci
când
notifică
o
concentrare
economică.
Părţile
care
urmează
să
înainteze
notificarea
sunt
sfătuite
să
consulte
Consiliul
Concurenţei
cu
privire
la
posibilitatea
adoptării
notificării
în
formă
simplificată,
în
condiţiile
precizate
la
lit.
C
de
mai
jos,
renunţându-se
astfel
la
furnizarea
anumitor
informaţii
care
nu
ar
fi
absolut
necesare
pentru
examinarea
operaţiunii.
B.
Necesitatea
unei
notificări
corecte
şi
complete
Toate
informaţiile
cerute
în
formular
trebuie
să
fie
corecte
şi
complete;
furnizarea,
prin
notificarea
făcută,
a
unor
informaţii
ine-
xacte
sau
incomplete
reprezintă
contravenţie
şi
este
sancţionată
cu
amendă.
În
cazul
furnizării
unor
informaţii
incomplete
sau
inexacte,
Consiliul
Concurenţei
va
informa,
în
scris,
părţile
notificatoare
sau
pe
reprezentanţii
acestora.
Notificarea
va
deveni
efectivă
numai
la
data
la
care
informaţiile
complete
şi
corecte
sunt
primite
de
Consiliul
Concurenţei.
C.
Notificarea
in
forma
simplificată
În
cazul
în
care,
printr-o
operaţiune
de
concentrare
economică,
cota
de
piaţă
deţinută
de
entitatea
economică
rezultată
din
con-
centrare
este
de
maximum
2O%,
părţile
în
cauză
pot
solicita
Consiliului
Concurenţei
permisiunea
prezentării
notificării
în
forma
simplificată.
În
această
formă
simplificată,
notificarea
trebuie
să
conţină
informaţiile
prevăzute
în
cap.
I-V
din
formular.
Informaţiile
cuprinse
în
anexa
la
formular
trebuie
înaintate
în
cazul
în
care
cota
pe
piaţa
relevantă
a
entităţii
economice,
rezul-
tată
din
concentrare,
este
peste
limita
de
2O
%
sus-menţionată
sau
în
cazul
în
care
Consiliul
Concurenţei
consideră
că,
date
fiind
particularităţile
pieţei
relevante
în
cauză,
informaţiile
din
anexă
sunt
necesare
în
vederea
evaluării
corecte
a
operaţiunii
de
con-
centrare
economică.
D.
Cine
trebuie
să
notifice
În
cazul
unei
fuzionări,
notificarea
se
face
de
către
participan-
ţii
la
fuzionarea
proiectată/preconizată.
În
cazul
în
care
concentrarea
economică
se
realizează
în
cadrul
unei
operaţiuni
de
achizi,tionare
a
controlului
În
comun
asu-
pra
unui
agent
economic,
notificarea
va
fi
făcută
împreună
de
către
părţile
care
achiziţionează
controlul
în
comun.
În
cazul
achizi,tionării
pachetului
de
ac,tiuni
(păr,ti
sociale)
de
control
de
către
alt
agent
economic,
notificarea
trebuie
făcută
de
agentul
economic
achizitor.
În
cazul
unei
licita,tii
publice,
respectiv
al
unui
concurs
de
oferte
pentru
vânzarea
unui
agent
economic
sau
a
unor
părţi
din
acesta,
notificarea
va
fi
făcută
de
către
cei
care
licitează.
Fiecare
parte
care
întocmeşte
notificarea
este
responsabilă
pentru
exactitatea
şi
corectitudinea
informaţiilor
furnizate.
E.
Cum
se
face
notificarea
Informaţiile
cerute
trebuie
să
fie
completate
conform
capitolelor
şi
punctelor
cuprinse
în
formular;
la
acestea
se
anexează
docu-
mentele
justificative.
Documentele
solicitate
pot
fi
în
original
sau
în
copii
certificate.
Notificarea
se
face
prin
înaintarea
formularului
de
notificare
în
5
(cinci)
exemplare
şi
a
5
(cinci)
seturi
de
copii
de
pe
documen-
tele
justificative
anexate.
Notificarea
trebuie
expediată
prin
poştă,
recomandat
sau
pre-
zentată
prin
curier,
în
timpul
programului
normal
de
lucru
al
Consiliului
Concurenţei.
F.
Confidenţialitatea
În
conformitate
cu
prevederile
art.
65
din
lege,
oficialităţile
şi
ceilalţi
funcţionari
ai
Consiliului
Concurenţei
sunt
răspunzători
potri-
vit
legii
penale,
putând
fi
obligaţi
şi
la
repararea
prejudiciului
cau-
zat
prin
utilizarea
sau
divulgarea,
în
alte
scopuri
decât
cele
ale
îndeplinirii
procedurii
de
examinare
a
concentrării
economice
noti-
ficate,
a
documentelor
sau
informaţiilor
cu
caracter
de
secret
pro-
fesional,
primite
sau
de
care
au
luat
cunoştinţă
în
îndeplinirea
atribuţiilor
de
serviciu
sau
în
legătură
cu
serviciul.
Aceste
prevederi
se
aplică,
pentru
păstrarea
confidenţialităţii,
şi
părţilor
notificatoare
şi
celorlalte
părţi
implicate
prin
procedura
de
audiere.
În
cazul
în
care
partea
sau
părţile
notificatoare
consideră
că
interesele
lor
ar
fi
atinse,
dacă
anumite
informaţii
dintre
cele
cerute
în
notificare
ar
fi
comunicate
sau
făcute
accesibile
altor
părţi
decât
cele
implicate
în
concentrarea
economică,
aceste
infor-
maţii
pot
fi
înaintate
separat,
cu
fiecare
pagină
numerotată
şi
mar-
cată
clar
,,secret
de
afaceri".
În
aceste
cazuri,
părţile
notificatoare
implicate
vor
trebui
să
explice,
printr-o
notă
separată,
motivele
pentru
care
aceste
informaţii
constituie
secrete
de
afaceri
şi
nu
trebuie
să
fie
divulgate
sau
publicate.
În
unele
cazuri,
secretele
de
afaceri
pot
fi
înaintate
în
plicuri
separate,
menţionate
ca
anexă
la
notificare.
G.
Definiţii
şi
instrucţiuni
privind
formularul
Partea
sau
păr,tile
care
notifică
-
În
cazurile
în
care
notificarea
este
făcută
numai
de
unul
dintre
agenţii
economici,
parte
la
ope-
raţiune,
termenul
păr,tile
care
notifică
sau
păr,tile
notificatoare
se
referă
numai
la
agentul
economic
care
face
efectiv
notificarea.
Partea
(păr,tile)
la
concentrarea
economică
-
Acest
termen
se
referă
la
părţile
implicate,
adică
atât
la
părţile
care
achiziţionează,
cât
şi
la
părţile
achiziţionate,
la
părţile
care
fuzionează
sau
la
păr-
ţile
care
achiziţionează
controlul
în
comun,
inclusiv
la
toţi
agenţii
economici
la
care
pachetul
de
acţiuni
(părţi
sociale)
de
control
este
în
curs
de
achiziţionare
sau
care
sunt
subiectul
unei
licitaţii
publice.
Cu
excepţia
cazurilor
în
care
termenii
partea
(păr,tile)
notifica-
toare
şi
partea
(păr,tile)
la
concentrare
sunt
altfel
definiţi,
aceşti
termeni
includ
toţi
agenţii
economici
care
aparţin
aceloraşi
grupuri
din
care
fac
parte
respectivele
părţi.
Pie,tele
afectate
-
În
cap.
V
din
formular,
părţilor
notificatoare
li
se
solicită
să
definească
pieţele
relevante
ale
produsului
şi/sau
ale
serviciului
şi,
în
continuare,
să
identifice
pieţele
relevante
care
sunt
afectate
de
operaţiunea
notificată.
Definirea
pieţei
afectate
este
folosită
ca
bază
pentru
unele
întrebări
cuprinse
în
formular.
Definirile
astfel
prezentate
de
către
părţile
notificatoare
sunt
consi-
derate
în
formular
ca
referindu-se
la
pia,ta
afectată.
An
-
Toate
referirile
la
cuvântul
an
din
formular
vor
fi
citite
cu
sensul
de
an
calendaristic,
dacă
nu
este
precizat
altfel.
Toate
informaţiile
solicitate
în
formular
se
referă,
dacă
nu
este
altfel
pre-
cizat,
la
anul
care
precede
celui
în
care
este
făcută
notificarea.
Datele
financiare
solicitate
în
cap.
II
şi
V
din
formular
trebuie
furnizate
în
lei,
iar
atunci
când
este
cazul,
în
valută.
Toate
cerinţele
cuprinse
în
formular
sunt
relevante
pentru
pre-
zentul
regulament,
dacă
nu
este
altfel
precizat.
H.
Documentele
solicitate
(documente
justificative)
1.
Copiile
de
pe
documentele
finale
sau
de
pe
versiunea
cea
mai
recentă
a
tuturor
documentelor
în
baza
cărora
are
loc
opera-
ţiunea
de
concentrare
economică.
În
cazul
vânzării
prin
licitaţie
publică
a
unui
agent
economic
sau
a
unor
părţi
din
acesta,
se
vor
înainta
copiile
de
pe
documentele
de
ofertă
prezentate
la
lici-
taţie.
2.
Copia
de
pe
bilanţul
contabil
din
anul
anterior,
pentru
toate
părţile
participante
la
concentrarea
economică,
ca
şi
pentru
grupu-
rile
din
care
acestea
fac
parte.
3.
Copii
de
pe
analizele,
rapoartele,
studiile
şi
cercetările
pre-
zentate
sau
pregătite
pentru
a
fi
prezentate
adunării
acţionarilor
(asociaţilor),
în
scopul
evaluării
sau
analizării
concentrării
econo-
mice
din
punct
de
vedere
al
condiţiilor
concurenţiale,
al
concuren-
ţilor
(actuali
şi
potenţiali)
şi
al
condiţiilor
pieţei.
ANEXĂ
FORMULAR
DE
NOTIFICARE
A
CONCENTRĂRILOR
ECONOMICE
1.1.
Pentru:
CAPITOLUL
I
Informaţii
despre
părţi
2.2.2.
structura
proprietăţii
şi
deţinătorii
controlului,
aşa
cum
va
rezulta
după
realizarea
operaţiunii
de
concentrare
economică.
2.3.
Pentru
fiecare
dintre
agenţii
economicii
implicaţi
în
con-
a)
partea
(sau
părţile)
care
notifică;
şi
b)
alte
părţi
implicate*)
în
operaţiunea
de
concentrare
econo-
mică,
comunicaţi:
1.1.1.
numele
agentului
economic,
sediul
legal
(conform
certifi-
catului
de
înregistrare
la
Registrul
comerţului),
sediul
administrativ
(sediul
real),
numărul
şi
data
certificatului
de
înregistrare
la
Registrul
comerţului,
codul
fiscal,
nr.
telefon,
nr.
fax,
numele
per-
soanei
indicate
pentru
relaţii;
1.1.2.
activităţile
agenţilor
economici,
precizând
activităţile
prin-
cipale
şi
activităţile
secundare.
CAPITOLUL
II
Informaţii
despre
operaţiunea
de
concentrare
economică
2.1.
Descrieţi
(pe
scurt)
natura
operaţiunii
de
concentrare
eco-
nomică
notificată,
precizând:
2.1.1.
dacă
operaţiunea
se
realizează
prin
fuzionare,
prin
achi-
ziţionarea
controlului
unic
sau
a
controlului
în
comun,
asupra
unuia
sau
mai
multor
agenţi
economici,
în
totalitatea
lor
sau
asu-
pra
unei
părţi
din
aceştia,
ori
prin
crearea
unei
societăţi
în
comun
concentrative,
precum
şi
dacă
achiziţionarea
controlului
se
face
direct
sau
indirect;
2.1.2.
o
scurtă
descriere
a
structurii
economice
şi
financiare
a
concentrării;
2.1.3.
data
propusă
sau
aşteptată
a
oricăror
evenimente
majore
determinate
de
realizarea
concentrării;
2.1.4.
dacă,
în
cazul
unei
licitaţii
publice,
oferta
prezentată
a
fost
selecţionată
de
organizatorul
licitaţiei;
2.1.5.
dacă
operaţiunea
de
concentrare
economică
trebuie
avi-
zată
de
alte
autorităţi
şi
situaţia
obţinerii
avizelor
respective;
2.1.6.
dacă
realizarea
operaţiunii
este
condiţionată
de
anumite
evenimente
speciale
sau
de
îndeplinirea
unor
condiţii
speciale.
2.2.
Prezentaţi
situaţia
economică
şi
financiară
aferentă
operaţiunii
de
concentrare
economică
şi
furnizaţi
următoarele
informaţii:
2.2.1.
natura
şi
valoarea
oricărui
eventual
ajutor
financiar
sau
de
altă
natură,
de
care
beneficiază
oricare
dintre
părţile
implicate
în
concentrarea
economică,
în
orice
calitate
şi
de
la
orice
entitate,
inclusiv
ajutor
de
stat;
centrarea
economică,
comunicaţi
următoarele
date
pentru
ultimii
3
ani
financiari,
iar
în
cazul
în
care
un
agent
economic
implicat
aparţine
unui
grup,
se
vor
comunica
şi
datele
aferente
grupului,
acordându-se
atenţie
ca,
în
cazul
achiziţionării
parţiale
de
agenţi
economici,
datele
să
se
refere
la
partea
care
face
obiectul
con-
centrării
economice:
%0.3.1.
cifra
de
afaceri
totală;
%0.3.2.
cifra
de
afaceri
realizată
în
România.
CAPITOLUL
III
Deţinerea
proprietăţii
şi
a
controlului
3.1.
Pentru
fiecare
dintre
părţile
implicate
în
concentrarea
eco-
nomică,
furnizaţi
o
listă
a
tuturor
agenţilor
economici
(români
şi
străini)
aparţinând
aceluiaşi
grup.
Această
listă
trebuie
să
includă:
3.1.1.
toţi
agenţii
economici
controlaţi
sau
persoanele
care
controlează,
direct
sau
indirect,
părţile
implicate;
3.1.2.
toţi
agenţii
economici
activi
pe
piaţa
afectată,
care
sunt
controlaţi,
direct
sau
indirect,
de:
a)
părţile
implicate;
b)
de
oricare
agent
economic
identificat
la
pct.
3.1.
3.2.
Pentru
fiecare
dintre
elementele
enumerărilor
de
mai
sus,
specificaţi
natura
şi
mijloacele
de
exercitare
a
controlului.
3.3.
Informaţiile
prezentate
în
acest
capitol
pot
fi
ilustrate
prin
diagrame
sau
prin
alte
metode
grafice,
care
să
uşureze
înţelege-
rea
structurii
de
proprietate
şi
a
exercitării
controlului
asupra
agenţilor
economici.
CAPITOLUL
IV
Legăturile
personale
şi
financiare
şi
achiziţii
precedente
4.1.
În
legătură
cu
părţile
implicate
în
concentrarea
economică,
precum
şi
cu
fiecare
agent
economic
sau
persoană
identificată
în
răspunsurile
date
la
capitolul
III,
furnizaţi:
4.1.1.
o
listă
a
tuturor
agenţilor
economici
activi
pe
pieţele
afectate,
în
cazul
cărora
agenţii
economici,
persoanele
sau
grupul
deţin,
individual
sau
colectiv,
1O
%
sau
mai
mult
din
drepturile
de
vot,
acţiunile
sau
alte
valori
mobiliare
emise;
în
fiecare
caz,
numiţi
deţinătorul
şi
procentajul
deţinut;
4.1.2.
în
cazul
fiecărui
agent
economic:
o
listă
a
membrilor
consiliilor
de
administraţie
şi
a
directorilor
executivi
care
sunt,
în
*)
Alte
părţi
implicate
în
operaţiunea
de
concentrare
economică
sunt:
agenţii
economici
care
achiziţionează
controlul
în
comun,
inclusiv
cei
care
au
depus
oferta
pentru
o
licitaţie
publică
pentru
achiziţionarea
unui
agent
economic,
agenţii
economici
care
urmează
a
fi
achiziţionaţi,
precum
şi
agenţii
economici
care
aparţin
aceloraşi
grupuri
din
care
fac
parte
agenţii
economici
achizitori,
respectiv
achiziţionaţi.
acelaşi
timp,
membri
ai
consiliilor
de
administraţie
sau
directori
la
oricare
alt
agent
economic
activ
pe
pieţele
afectate;
şi
(acolo
unde
este
cazul)
pentru
fiecare
agent
economic,
o
listă
a
mem-
brilor
consiliilor
de
administraţie
care
sunt
directori
la
oricare
alt
agent
economic
activ
pe
pieţele
afectate.
În
fiecare
caz,
precizaţi
denumirea
celorlalţi
agenţi
economici
şi
poziţia
deţinută;
4.1.3.
detalii
despre
achiziţiile
de
agenţi
economici,
efectuate
de
grupurile
identificate
mai
sus
în
ultimii
3
ani.
CAPITOLUL
V
Informaţii
despre
pieţele
relevante
afectate
de
concentrarea
economică
5.1.
Lista
produselor
fabricate
şi/sau
comercializate
de
agenţii
economici
implicaţi
în
operaţiunea
de
concentrare
economică,
aşa
cum
sunt
definite
aceste
produse
de
înşişi
agenţii
economici,
în
scopuri
de
marketing.
5.2.
Definiţi
pieţele
relevante
(a
produsului
şi
geografică),
afec-
tate
de
concentrarea
economică,
explicând
care
dintre
produsele
şi/sau
serviciile
agenţilor
economici
implicaţi
în
concentrare
sunt
incluse,
respectiv
excluse
din
aceste
pieţe
şi
de
ce.
5.3.
Furnizaţi
pentru
ultimii
3
ani,
pentru
fiecare
grup
de
pro-
duse
implicate
în
operaţiunea
de
concentrare,
respectiv
pentru
fie-
care
piaţă
relevantă
afectată
de
operaţiunea
de
concentrare:
5.3.1.
mărimea
estimată
a
pieţei
relevante
(volum
şi
valoare).
Comparaţi
mărimea
estimată
cu
cea
provenind
din
alte
surse;
5.3.2.
suma
totală
a
vânzărilor
de
produse
realizate
de
agenţii
economici
implicaţi
şi
grupurile
lor,
pe
piaţă;
estimaţi
cota
de
piaţă
deţinută
de
fiecare;
5.3.3.
cota
de
piaţă
estimată
a
concurenţilor
mai
importanţi
(inclusiv
importatorii),
prezenţi
pe
piaţa
geografică
relevantă
afec-
tată
de
concentrare;
5.3.4.
comparaţia
între
preţurile
practicate
de
agenţii
economici
implicaţi
în
concentrare
şi
preţurile
practicate
de
ceilalţi
concurenţi
importanţi,
care
activează
pe
aceeaşi
piaţă
relevantă;
5.3.5.
estimarea
impactului
operaţiunii
de
concentrare
econo-
mică
asupra
preţului
produselor
şi/sau
al
serviciilor
de
pe
piaţa
relevantă,
la
nivelul
consumatorilor;
5.3.6.
estimarea
valorii
şi,
dacă
este
posibil,
a
volumului
importurilor
(indicând
ţările
de
origine),
pentru
produsele
de
pe
pieţele
relevante
afectate
de
concentrarea
economică,
cât
şi
a
procentului
acestor
importuri
provenite
de
la
grupurile
de
care
aparţin
agenţii
economici
implicaţi;
5.3.7.
estimarea
impactului
taxelor
vamale
şi
a
barierelor
de
altă
natură
(netarifare)
asupra
preţului
practicat
la
produsele
de
import
similare
cu
cele
de
pe
piaţa
afectată
de
concentrarea
eco-
nomică.
A
N
E
X
Ă
la
Formularul
de
notificare
a
concentrării
economice
I.
Condiţii
generale
pe
pieţele
afectate
Furnizaţi
informaţii
despre
primii
cinci
furnizori
importanţi
(naţionali
şi
internaţionali)
ai
părţilor
implicate
în
operaţiunea
de
concentrare
economică
şi
precizaţi
valoarea
achiziţiilor
părţilor
implicate
de
la
fiecare
dintre
aceşti
furnizori,
menţionând
adresa
şi
numerele
de
telefon
şi
de
fax
la
care
pot
fi
contactaţi.
1.
Structura
ofertei
pe
pieţele
afectate
Furnizaţi
următoarele
informaţii:
a)
reţelele
existente
pentru
distribuţie
pe
piaţă
şi
importanţa
lor
pentru
extinderea
vânzărilor;
importanţa
respectivelor
reţele
de
distribuţie
ale
terţelor
părţi
şi
ale
agenţilor
eonomici
aparţinând
grupului
din
care
fac
parte
agenţii
economici
implicaţi
în
concen-
trare;
b)
reţeaua
existentă
de
service
(întreţinere
şi
reparaţii)
şi
importanţa
ei
pentru
extinderea
vânzărilor,
respectiv
importanţa
reţelelor
conduse
de
terţe
părţi
şi
de
agenţii
economici
care
apar-
ţin
grupului
din
care
fac
parte
agenţii
economici
implicaţi
în
con-
centrarea
economică
în
cauză;
c)
o
estimare
a
mărimii
capacităţii
totale
a
pieţei
româneşti
pentru
ultimii
3
ani;
pentru
această
perioadă,
ce
proporţie
din
această
capacitate
este
deţinută
de
fiecare
parte
la
concentrarea
economică
şi
care
au
fost
gradele
respective
de
utilizare
a
capa-
cităţii
deţinute
de
fiecare
parte.
2.
Structura
cererii
pe
pieţele
afectate
a)
Furnizaţi
informaţii
despre
primii
cinci
clienţi
(naţionali
şi
internaţionali)
ai
părţilor
implicate
şi
precizaţi
valoarea
vânzărilor
efectuate
de
părţi
către
fiecare
dintre
aceşti
clienţi,
menţionând
adresa
şi
numerele
de
telefon
şi
de
fax
la
care
aceştia
pot
fi
contactaţi.
b)
Descrieţi
structura
cererii
pe
pieţele
afectate
de
concen-
trare.
Pentru
aceasta
luaţi
în
considerare
următoarele
elemente:
-
evaluarea
ritmului
de
creştere
a
pieţelor
relevante
afectate
de
concentrare;
-
importanţa
preferinţelor
clienţilor
pentru
anumite
mărci
de
produse
consacrate,
diferenţele
dintre
produsele
de
pe
piaţa
rele-
vantă
şi
măsura
în
care
există
o
gamă
completă
de
produse;
-
gradul
de
concentrare
sau
de
dispersie
a
clienţilor;
-
segmentarea
clienţilor
în
diferite
grupuri
şi
descrierea
consu-
matorului
tipic
pentru
fiecare
dintre
aceste
grupuri;
-
importanţa
contractelor
de
distribuţie
exclusivă
şi
a
altor
tipuri
de
contracte
pe
termen
lung;
-
importanţa
administraţiei
publice,
a
altor
organisme
de
stat,
a
agenţilor
economici
cu
capital
de
stat
sau
cu
participarea
statu-
lui
asupra
dezvoltării
cererii;
c)
Descrieţi
efectul
operaţiunii
de
concentrare
economică
asu-
pra
consumatorilor
intermediari
şi
finali
şi
asupra
stimulării
progre-
sului
tehnologic.
3.
Intrarea
pe
piaţă
a)
Indicaţi
pentru
ultimii
5
ani
intrările
de
noi
concurenţi
sem-
nificativi
pe
piaţa
relevantă;
furnizaţi
informaţii
privind
noii
concurenţi
şi
evaluaţi
cota
lor
actuală
pe
piaţă,
indicând
adresa
şi
numerele
de
telefon
şi
de
fax
la
care
pot
fi
contactaţi.
b)
Precizaţi
dacă,
după
părerea
părţilor
notificatoare,
există
agenţi
economici
potenţiali,
în
situaţia
de
a
intra
pe
pieţele
rele-
vante
afectate;
furnizaţi,
în
măsura
în
care
este
posibil,
informaţii
despre
aceşti
concurenţi
potenţiali,
indicând
şi
adresa
şi
numerele
de
telefon
şi
de
fax
la
care
pot
fi
contactaţi.
c)
Descrieţi
detaliat
diferiţii
factori
care
influenţează
intrarea
pe
pieţele
relevante
afectate,
pe
care
are
loc
concentrarea
econo-
mică.
Pentru
aceasta:
-
estimaţi
costurile
totale
ale
intrării
(cercetare-dezvoltare,
rea-
lizarea
sistemelor
de
distribuţie,
activităţi
de
promovare,
reclamă,
asigurarea
service-ului
etc.),
la
scara
echivalentă
unui
concurent
semnificativ,
indicând
cota
de
piaţă
a
unui
astfel
de
concurent;
-
indicaţi
dacă
intrarea
pe
piaţă
este
condiţionată
de
obţinerea
unei
autorizaţii
de
natură
administrativă,
de
respectarea
unor
eventuale
prescripţii
cu
caracter
de
norme
obligatorii
sau
de
exis-
tenţa
unor
controale
legale
sau
administrative;
-
clarificaţi
în
ce
măsură
intrarea
pe
piaţă
depinde
de
accesul
la
materiile
prime;
-
precizaţi
în
ce
măsură
intrarea
pe
piaţă
este
condiţionată
de
durata
contractelor
dintre
un
agent
economic
care
activează
pe
piaţă
şi
furnizorii
şi/sau
clienţii
săi;
-
descrieţi
importanţa
licenţelor
pentru
tehnologie
şi/sau
know-
how
sau
a
licenţelor
pentru
alte
drepturi,
pe
pieţele
afectate
de
concentrarea
economică
propusă.
4.
Cercetare-dezvoltare
a)
Apreciaţi
importanţa
cercetării
şi
dezvoltării
asupra
capaci-
tăţii
unui
agent
economic
care
activează
pe
piaţa
(pieţele)
relevantă(e)
de
a
concura
pe
termen
lung.
b)
Explicaţi
natura
activităţilor
de
cercetare-dezvoltare
pe
pie-
ţele
afectate,
desfăşurate
de
agenţii
economici
implicaţi
în
con-
centrarea
economică,
luând
în
considerare
următoarele
elemente:
-
intensitatea
activităţii
de
cercetare-dezvoltare
(definită
ca
raport
între
cheltuielile
cu
cercetarea-dezvoltarea
şi
cifra
de
afa-
ceri)
pentru
pieţele
relevante
şi
intensitatea
activităţii
de
cercetare-
dezvoltare
pentru
agenţii
economici
implicaţi;
importanţa
şi
tendinţa
cercetării-dezvoltării
tehnologice
pentru
aceste
pieţe
în
ultimii
ani
şi
în
viitor
(atât
în
procesele
de
distribuţie,
cât
şi
în
sistemele
de
distribuţie);
-
inovaţiile
majore
făcute
pe
pieţele
pe
care
are
loc
concen-
trarea
economică
propusă
şi
agenţii
economici
cărora
acestea
le
sunt
atribuite;
-
ciclul
înnoirilor
şi
situaţia
în
care
se
află,
în
raport
cu
acest
ciclu,
agenţii
economici
implicaţi
în
concentrarea
economică
pro-
pusă;
-
importanţa
pentru
părţi
a
licenţelor
pentru
tehnologie,
know-
how
şi
pentru
alte
drepturi
pe
pieţele
implicate
în
concentrarea
economică
propusă.
5.
Acorduri
de
cooperare
a)
Precizaţi
în
ce
măsură
există
acorduri
de
cooperare
pe
ori-
zontală
şi/sau
pe
verticală
pe
pieţele
afectate
de
operaţiunea
de
concentrare
economică.
b)
Furnizaţi
informaţii
despre
acordurile
de
cooperare
cele
mai
importante
în
care
sunt
angajaţi
agenţii
economici
implicaţi
în
ope-
raţiunea
de
concentrare
economică
pe
pieţele
afectate,
cum
ar
fi
acordurile
de
cercetare-dezvoltare,
de
licenţe,
de
producţie
în
comun,
de
specializare,
de
distribuţie,
de
livrare
pe
termen
lung
şi
acordurile
pentru
schimburile
de
informaţii.
6.
Asociaţii
profesionale
şi
patronale
a)
Precizaţi
asociaţiile
profesionale
şi/sau
patronale
în
care
părţile
la
concentrarea
economică
sunt
membre.
b)
Indicaţi
cele
mai
importante
asociaţii
profesionale
şi/sau
patronale
la
care
sunt
membri
clienţii
şi
furnizorii
părţilor
la
con-
centrarea
economică.
Furnizaţi
numele,
adresa,
numerele
de
telefon
şi
de
fax
pentru
asociaţiile
profesionale
şi
patronale
de
mai
sus.
II.
Integrarea
verticală
Descrieţi
modul
în
care
agenţii
economici,
inclusiv
grupurile
din
care
aceştia
fac
parte,
implicaţi
în
operaţiunea
de
concentrare
economică,
produc
şi
îşi
vând
produsele
şi/sau
serviciile,
de
exemplu
dacă
sunt
numai
producători,
dacă
sunt
numai
distribui-
tori,
atât
înainte
de
operaţiunea
de
concentrare
economică
pro-
pusă,
cât
şi
după
înfăptuirea
acesteia.
Precizaţi
natura
şi
gradul
de
integrare
verticală
a
fiecărui
agent
economic
implicat,
înainte
de
concentrarea
economică
şi
gradul
de
integrare
pe
verticală
a
noii
entităţi
economice
rezultate
prin
înfăptuirea
operaţiunii
de
con-
centrare
economică
propuse.
III.
Restricţionări
auxiliare
Dacă
părţile
la
concentrarea
economică
şi/sau
alte
părţi,
inclu-
siv
vânzătorul
şi
acţionarii
(asociaţii)
minoritari,
sunt
supuse
la
restricţionări
auxiliare,
respectiv
direct
legate
şi
necesare
pentru
implementarea
concentrării
economice:
a)
identificaţi
fiecare
restricţionare
auxiliară
prevăzută
în
acor-
durile
prezentate
împreună
cu
notificarea;
b)
explicaţi
de
ce
aceste
restricţionări
sunt
direct
legate
şi
necesare
pentru
implementarea
concentrării
economice.
IV.
Contextul
internaţional
Descrieţi
eventualele
aspecte
internaţionale
ale
concentrării
economice
propuse,
precizând
poziţia
părţilor
implicate
în
concen-
trarea
economică
propusă,
pe
pieţele
internaţionale
respective.
Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.