Acasă › Legislație › Instrucțiuni
INSTRUCTIUNI 28/02/1997
INSTRUCŢIUNI din 28 februarie 1997
cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, şi în cazurile de concentrare economică*)
EMITENT
CONSILIUL CONCURENTEI
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 57 bis din 4 aprilie 1997
-----------------
Notă
...
*) Instrucţiunile au fost aprobate de Plenul Consiliului Concurentei şi puse în aplicare prin Ordinul nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.
I
N
S
T
R
U
C
Ţ
I
U
N
I
cu
privire
la
definirea
pieţei
relevante,
în
scopul
stabilirii
părţii
substanţiale
de
piaţă*)
Introducere
Piaţa
constituie
o
noţiune
de
bază
în
analiza
concuren-
ţei
economice.
Noţiunea
de
pia,tă
relevantă
este
folosită
în
scopul
de
a
identifica
produsele
şi
agenţii
economici
care
se
află
în
concurenţă
directă
în
afaceri.
Piaţa
relevantă
este
deci
piaţa
pe
care
se
desfăşoară
concurenţa.
Aplicarea
prevederilor
Legii
concurenţei
nr.
21/1996,
denumită
în
continuare
lege
,
nu
ar
fi
posibilă
fără
referire
la
piaţa
pe
care
se
desfăşoară
concurenţa,
fiind
necesară
deci
definirea
pieţelor
relevante
în
diversele
cazuri
care
intră
sub
incidenţa
acestei
legi.
Înţelegerile
cele
mai
dăunătoare,
interzise
prin
art.
5
alin.
(1)
din
lege,
sunt
cele
dintre
agenţii
economici
concurenţi,
care
activează
pe
aceeaşi
piaţă
relevantă.
Folosirea
în
mod
abuziv
a
unei
poziţii
dominante,
inter-
zisă
prin
art.
6
din
lege,
poate
avea
loc
în
condiţiile
deţi-
nerii
poziţiei
dominante
pe
piaţa
pe
care
activează
agenţii
economici
concurenţi,
deci
pe
piaţa
relevantă,
prin
recurge-
rea
la
fapte
anticoncurenţiale.
Pentru
aplicarea
prevederilor
legii,
referitoare
la
concen-
trările
economice,
este,
de
asemenea,
necesară
definirea
pieţei
relevante,
respectiv
a
pieţelor
relevante,
întrucât
crearea
sau
consolidarea,
prin
concentrarea
economică
propusă,
a
unei
poziţii
dominante,
interzisă
prin
art.
13
din
lege,
presupune
restrângerea,
înlăturarea
sau
denaturarea
semnificativă
a
concurenţei.
Aprecierea
compatibilităţii
unei
concentrări
economice
cu
un
mediu
concurenţial
normal,
în
baza
art.
14
din
lege,
se
face,
de
asemenea,
pe
baza
definirii
pieţei
relevante,
acesta
fiind
mediul
în
care
se
apreciază
concurenţa.
*)
Instrucţiunile
au
fost
aprobate
de
Plenul
Consiliului
Concurenţei
şi
au
fost
puse
în
aplicare
prin
Ordinul
nr.
34/1997,
publicat
în
Monitorul
Oficial
al
României,
Partea
I,
nr.
49
din
21
martie
1997.
Prezentele
instrucţiuni
vin
în
sprijinul
agenţilor
economici
la
întocmirea
cererilor
pentru
dispensa
de
la
interdicţia
pre-
văzută
la
art.
5
alin.
(1)
din
lege,
a
notificărilor
pentru
obţi-
nerea
beneficiului
încadrării
în
una
dintre
categoriile
de
înţelegeri
exceptate
de
la
interdicţia
prevăzută
la
art.
5
alin.
(1)
din
lege
şi
la
întocmirea
notificărilor
concentrărilor
economice,
în
baza
regulamentelor
emise
de
Consiliul
Concurenţei,
în
cereri
şi,
respectiv,
în
notificări
fiind
nece-
sare
definirea
pieţelor
relevante
şi
furnizarea
informaţiilor
care
stau
la
baza
definirilor
făcute.
1.
Principii
generale
ale
definirii
pieţei
relevante
O
piaţă
relevantă
cuprinde
un
produs
sau
un
grup
de
produse
şi
aria
geografică
pe
care
acestea
se
produc
şi/sau
se
comercializează.
Piaţa
relevantă
are
deci
două
componente:
piaţa
produsului
şi
piaţa
geografică.
a)
Pia,ta
relevantă
a
produsului
cuprinde
toate
produsele
care
sunt
considerate
de
cumpărători
ca
interschimbabile
sau
substituibile,
datorită
caracteristicilor,
preţului
şi
utilizării
date
acestora.
Aceste
produse
trebuie
să
fie
suficient
de
asemănătoare,
astfel
încât
consumatorii
sau
beneficiarii
să
le
ia
în
considerare
atunci
când
iau
deciziile
de
cumpărare.
Identificarea
pieţei
relevante
a
produsului
presupune
efectuarea
unei
analize
care
să
stabilească
produsele
care
fac
parte
din
piaţa
respectivă,
luând
în
considerare
factori
determinanţi,
cum
ar
fi:
substituibilitatea,
concurenţa,
preţu-
rile,
elasticitatea
cererii
pentru
un
produs
în
funcţie
de
pre-
ţurile
altor
produse
etc.
Două
produse
nu
trebuie
să
fie
identice
din
punct
de
vedere
al
caracteristicilor
fizice
şi
funcţionale,
al
calităţii
sau
al
preţului,
pentru
a
fi
considerate
ca
substituibile
sau
inter-
schimbabile
din
punctul
de
vedere
al
cumpărătorilor.
Determinant
este
faptul
ca
produsele
să
aibă
un
grad
sufi-
cient
de
substituibilitate
în
a
satisface
necesităţile
şi
dorin-
ţele
consumatorilor,
în
aşa
fel
încât
fiecare
dintre
aceste
produse
să
constituie
o
alternativă
economică
reală
pentru
celelalte
produse;
consumatorul
poate
alege
atunci
când
ia
decizii
de
cumpărare.
Acestui
set
de
produse,
considerate
substituibile
de
către
cumpărători
şi
care
formează
piaţa
produsului
din
punctul
de
vedere
al
cererii,
i
se
adaugă
produsele
care
în
mod
curent
nu
sunt
substituibile
din
punctul
de
vedere
al
cererii,
ci
din
punctul
de
vedere
al
ofertei.
Este
cazul
produselor
pe
care
unii
producători
pot
să
le
realizeze
uşor
şi
acceptabil
din
punct
de
vedere
eco-
nomic,
prin
mărirea
capacităţilor
lor
de
producţie
sau
prin
reconvertirea
unor
capacităţi
de
producţie,
aceste
produse
putând
deveni,
într-o
perioadă
de
timp
rezonabilă,
înlocui-
toare
pentru
produsele
incluse
deja
în
piaţa
relevantă
a
produsului.
Aceste
principii
se
aplică
şi
pentru
definirea
pieţei
rele-
vante
în
cazul
serviciilor;
din
motive
de
simplificare
a
ter-
minologiei,
în
prezentele
instrucţiuni
este
folosită
noţiunea
de
pia,tă
relevantă
a
produsului
.
b)
Pia,ta
geografică
relevantă
cuprinde
zona
în
care
sunt
localizaţi
agenţii
economici
implicaţi
în
livrarea
produselor
incluse
în
piaţa
produsului,
zona
în
care
condiţiile
de
concurenţă
sunt
suficient
de
omogene
şi
care
poate
fi
dife-
renţiată
de
arii
geografice
vecine
datorită,
în
special,
unor
condiţii
de
concurenţă
substanţial
diferite.
În
mod
similar,
noţiunea
de
pia,tă
geografică
se
referă
şi
la
servicii.
Factorii
care
trebuie
luaţi
în
considerare
la
definirea
pie-
ţei
geografice
relevante
includ
tipul
şi
caracteristicile
produ-
selor
implicate,
existenţa
unor
bariere
la
intrare,
preferinţele
consumatorilor,
diferenţele
dintre
cotele
de
piaţă
ale
agenţi-
lor
economici
în
zone
geografice
învecinate,
precum
şi
dife-
renţele
substanţiale
dintre
preţurile
produselor
la
furnizori
şi
nivelul
cheltuielilor
de
transport.
În
sensul
factorilor
luaţi
în
considerare
se
defineşte
aria
geografică
în
care
sunt
localizaţi
producătorii
concurenţi.
Aceasta
poate
include
şi
producătorii
necunoscuţi
de
cum-
părători,
dar
care
pot,
uşor
şi
acceptabil
din
punct
de
vedere
economic,
să-şi
aducă
produsele
din
alte
zone.
Pentru
a
fi
considerate
pe
aceeaşi
piaţă
geografică
rele-
vantă,
nu
este
necesar
ca
produsele
să
fie
fabricate
în
aceeaşi
localitate
sau
în
localităţi
apropiate.
Important
este
ca
toate
aceste
produse
să
fie
accesibile
aceloraşi
cumpă-
rători,
astfel
încât
fiecare
dintre
ele
să
fie
o
alternativă
eco-
nomică
reală
pentru
celelalte.
Pentru
unele
produse
sau
servicii,
piaţa
geografică
rele-
vantă
poate
fi
o
parte
dintr-o
localitate,
o
localitate,
un
judeţ,
o
regiune
sau
o
zonă
din
România,
pentru
altele,
întreaga
ţară.
Progresele
în
domeniul
transporturilor
şi
comunicaţiilor
şi
tendinţele
de
eliminare
a
barierelor
şi
de
liberalizare
a
comerţului
internaţional
pot
modifica,
în
timp,
limitele
pieţe-
lor
geografice
relevante,
depăşind
graniţele
unei
ţări.
2.
Definirea
pieţei
relevante
în
cazurile
de
practici
anticoncurenţiale,
reglementate
de
art.
5
şi
6
din
lege
Principiile
menţionate
la
pct.
1
vor
fi
avute
în
vedere
de
agenţii
economici
la
definirea
pieţei
relevante
în
cererile
pentru
dispensă,
respectiv
în
notificările
pentru
obţinerea
încadrării
în
una
dintre
categoriile
exceptate
de
la
interdicţia
prevăzută
la
art.
5
alin.
(1)
din
lege,
conform
regulamente-
lor
emise
de
Consiliul
Concurenţei.
Aceleaşi
principii
vor
fi
folosite
de
Consiliul
Concurenţei
şi
de
Oficiul
Concurenţei
în
investigaţiile
întreprinse
în
cazurile
de
practici
anti-
concurenţiale,
respectiv
de
abuz
de
poziţie
dominantă,
pen-
tru
a
determina
care
produse
sunt
afectate
şi
care
agenţi
economici
(concurenţi,
clienţi
şi/sau
furnizori)
sunt
sau
pot
fi
afectaţi.
Pentru
fiecare
produs
supus
investigaţiei
se
vor
deter-
mina
produsele
care
constituie
înlocuitori
sau
substituenţi,
precum
şi
producătorii
acestora
suficient
de
apropiaţi
geo-
grafic,
care
sunt
luaţi
în
considerare
de
către
cumpărători,
atunci
când
aceştia
iau
deciziile
de
cumpărare.
Această
determinare
a
produsului
supus
investigaţiei
se
face
atât
la
preţurile
curente,
cât
şi
la
preţurile
mai
mici,
care
se
esti-
mează
să
fie
aplicate,
dacă
practicile
suspectate
ca
anti-
concurenţiale
nu
ar
exista.
Consiliul
Concurenţei
şi
Oficiul
Concurenţei
vor
investiga
dacă
substituenţii
disponibili
la
preţuri
curente
există
numai
ca
rezultat
al
creşterilor
de
preţ
sau
al
altor
practici
anti-
concurenţiale
suspectate.
3.
Definirea
pieţei
relevante
în
cazurile
de
concentrare
economică
Primul
pas
întreprins
în
analiza
concentrărilor
economice
este
definirea
pieţei
produsului
şi
a
pieţei
geografice
afec-
tate
de
concentrarea
economică
notificată.
Piaţa
produsului
şi
piaţa
geografică
vor
reprezenta
con-
textul
în
care
este
evaluată
puterea
de
piaţă
a
noii
entităţi
economice
rezultate
din
concentrare.
În
scopul
definirii
pieţei
relevante,
în
cazurile
de
concen-
trare
economică,
se
va
avea
în
vedere
impactul
operaţiunii
de
concentrare
propuse
asupra
concurenţei,
în
dinamica
acesteia,
deci
asupra
pieţei
relevante
în
noua
sa
structură,
care
va
rezulta
după
implementarea
concentrării.
Din
acest
motiv
se
foloseşte
noţiunea
de
pia,tă
afectată
.
Piaţa
afectată
reprezintă
piaţa
relevantă
a
produsului,
în
cadrul
căreia:
a)
două
sau
mai
multe
dintre
părţile
implicate
în
opera-
ţiunea
de
concentrare
acţionează
pe
aceeaşi
piaţă
a
pro-
dusului
şi,
ca
urmare
a
concentrării,
cota
lor
de
piaţă
depăşeşte
15
%
(
rela,tii
pe
orizontală)
;
b)
una
sau
mai
multe
dintre
părţile
implicate
acţionează
pe
o
piaţă
a
produsului
situată
în
amontele
sau
în
avalul
oricărei
alte
pieţe
pe
care
sunt
prezente
alte
părţi
implicate
şi,
în
plus,
cota
lor
de
piaţă,
individuală
sau
combinată,
este
de
cel
puţin
25
%,
indiferent
dacă
există
sau
nu
o
relaţie
de
genul
furnizor-client
între
părţile
participante
la
concentrare
(
rela,tii
pe
verticală
).
În
scopul
definirii
pieţei
relevante
afectate
de
concentra-
rea
economică
propusă,
se
va
porni
de
la
identificarea
pro-
duselor
fabricate
şi/sau
comercializate
de
agenţii
economici
implicaţi
în
concentrarea
economică.
În
continuare,
se
va
determina
care
sunt
produsele
(şi
producătorii
acestora)
care
sunt
suficient
de
apropiate
pentru
a
fi
substituibile
sau
înlocuitorii
pentru
produsele
fabricate
şi/sau
comercializate
de
agenţii
economici
implicaţi
în
concentrare,
definindu-se
astfel
piaţa
produsului
sau,
dacă
este
cazul,
pieţele
rele-
vante
ale
produsului.
Piaţa
geografică
este
formată
din
producătorii
produselor
incluse
în
piaţa
relevantă
a
produsului,
situaţi
în
acele
locuri
pe
care
grupul
de
consumatori
ai
produselor
respec-
tive
le
iau
în
considerare
atunci
când
iau
deciziile
de
cum-
părare.
O
atenţie
deosebită
se
va
acorda
concentrărilor
econo-
mice
în
care
agenţii
economici
implicaţi
produc
şi/sau
vând
produse
care
se
includ
în
aceeaşi
piaţă
a
produsului,
o
astfel
de
concentrare
având
efecte
directe
şi
semnificative
asupra
pieţei
geografice
afectate
de
concentrarea
econo-
mică
în
cauză,
dacă
agenţii
economici
implicaţi
în
concen-
trare
vând
în
mod
curent
produse
pentru
un
grup
semnificativ
de
cumpărători
situaţi
într-o
anumită
arie
geo-
grafică.
CONSILIUL
CONCURENŢEI
I
N
S
T
R
U
C
Ţ
I
U
N
I
cu
privire
la
calculul
cifrei
de
afaceri
în
cazurile
de
comportament
anticoncurenţial,
prevăzute
la
art.
5
şi
6
din
Legea
concurenţei
nr.
21/1996,
şi
în
cazurile
de
concentrare
economică
*)
1.
Introducere
Scopul
prezentelor
instrucţiuni
este
de
a
aduce
clarificări
de
ordin
procedural
şi
practic,
necesare
aplicării
art.
8,
15
şi
16
din
Legea
concurenţei
nr.
21/1996,
denumită
în
con-
tinuare
lege
.
Principiile
de
bază
în
acest
domeniu
sunt
stipulate
la
cap.
VII
-
Dispoziţii
comune
şi
finale
-
art.
67,
68
şi
69
din
lege.
Prezentele
instrucţiuni
sunt
întocmite
în
baza
art.
28
alin.
(3)
din
lege.
2.
Cifra
de
afaceri
ca
reflectare
a
activităţii
2.1.
Conceptul
de
cifră
de
afaceri
(Q)
Conform
art.
99
din
Regulamentul
de
aplicare
a
Legii
contabilităţii
nr.
82/1991,
aprobat
prin
Hotărârea
Guvernului
nr.
704/1993,
cifra
de
afaceri
se
calculează
prin
însumarea
veniturilor
rezultate
din
livrările
de
bunuri,
executarea
de
lucrări
şi
prestările
de
servicii
şi
alte
venituri
din
exploatare,
mai
puţin
rabaturile,
remizele
şi
alte
reduceri
acordate
clienţilor.
Din
punct
de
vedere
contabil,
cifra
de
afaceri
se
regă-
seşte
în
„Contul
de
profit
şi
pierderi",
anexa
nr.
20
la
bilan-
ţul
contabil.
Aşa
cum
este
definită
în
art.
67
alin.
(1)
din
lege,
cifra
de
afaceri
se
referă
în
mod
explicit
la
veniturile
rezultate
din
vânzarea
produselor
şi/sau
prestarea
serviciilor
realizate
de
un
agent
economic
într-o
perioadă
dată,
din
care
se
scad
sumele
datorate
cu
titlu
de
obligaţii
fiscale
şi
valoarea
contabilizată
a
exporturilor.
În
consecinţă,
această
cifră
de
afaceri
este
corectată
faţă
de
cifra
de
afaceri
contabilă.
2.2.
Cifra
de
afaceri
ajustată
(QA)
În
accepţiunea
legii,
cifra
de
afaceri
care
se
utilizează
pentru
compararea
cu
pragurile
valorice
stabilite
la
art.
8
şi
15
se
obţine
prin
corectarea
cifrei
de
afaceri
(Q),
prevă-
zută
în
bilanţul
contabil,
cu
anumite
sume
şi
se
calculează
prin
următoarea
formulă:
QA
=
Q
-
(F+E),
în
care:
QA
=
cifra
de
afaceri
ajustată;
Q
=
cifra
de
afaceri
din
bilanţul
contabil;
F
=
sumele
datorate
cu
titlu
de
obligaţii
fiscale;
E
=
valoarea
contabilizată
a
exporturilor
efectuate
direct
sau
prin
intermediar
ori
mandatar.
a)
Sumele
datorate
cu
titlu
de
obligaţii
fiscale
(F)
-
accizele
înregistrate
ca
obligaţie
de
plată,
înscrise
în
ultimul
bilanţ
contabil
anual
aprobat,
existent
la
data
notificării.
b)
Valoarea
contabilizată
a
exporturilor
efectuate
direct
sau
prin
mandatar
(E)
pe
bază
de
declaraţii
vamale
de
export,
în
ultimul
an
financiar,
cuprinse
în
bilanţul
contabil
anual,
întocmit
la
data
notificării
operaţiunii.
Prevederile
de
mai
sus
se
referă
la
activităţi
obişnuite,
urmând
a
trata
cazurile
particulare
în
capitole
separate.
*)
Instrucţiunile
au
fost
aprobate
de
Plenul
Consiliului
Concurenţei
şi
puse
în
aplicare
prin
Ordinul
nr.
34/1997,
publicat
în
Monitorul
Oficial
al
României,
Partea
I,
nr.
49
din
21
martie
1997.
3.
Adaptarea
regulilor
de
calculare
a
cifrei
de
afaceri
la
diferitele
tipuri
de
operaţiuni
3.1.
Regula
generală;
excepţia
În
conformitate
cu
prevederile
art.
67
alin.
(1)
din
lege,
cifra
de
afaceri,
calculată
în
vederea
comparării
cu
pragu-
rile
valorice
stabilite
prin
art.
8
şi
15
din
lege,
reprezintă
suma
veniturilor
realizate
de
agenţii
economici
implicaţi
din
vânzările
de
produse
şi/sau
din
prestările
de
servicii
reali-
zate
în
cursul
ultimului
exerciţiu
financiar.
Principiul
de
bază
este
că,
pentru
fiecare
agent
econo-
mic
implicat,
se
va
lua
în
considerare
cifra
de
afaceri
pe
ultimul
an
financiar
anterior
datei
tranzacţiei.
Consiliul
Concurenţei
se
bazează
pe
cifrele
înscrise
în
bilanţurile
contabile,
din
care
se
calculează
cifra
de
afaceri,
şi
nu
va
lua
în
considerare
evidenţe
contabile
provizorii
decât
în
împrejurări
excepţionale.
Astfel,
în
cazul
în
care
o
concentrare
economică
are
loc
în
prima
parte
a
anului,
când
bilanţurile
contabile
nu
sunt
disponibile,
cifrele
care
se
iau
în
considerare
sunt
cele
din
balanţa
de
verificare
la
data
de
31
decembrie
a
anului
anterior
şi
documentele
care
au
stat
la
baza
întocmirii
ei.
Dacă
până
la
expirarea
termenului
pe
care
Consiliul
Concurenţei
îl
are
pentru
analiză
apare
bilanţul
contabil,
acesta
va
fi
luat
în
considerare.
Dacă
bilanţul
contabil
se
publică
după
ce
Consiliul
Concurenţei
a
încheiat
analiza
şi
a
luat
o
decizie,
iar
datele
din
bilanţ
diferă
semnificativ
de
cele
din
balanţa
de
verificare,
Consiliul
Concurenţei
îşi
rezervă
dreptul
de
a
reveni
asupra
deciziei
şi
de
a
reanaliza
cazul.
Ca
o
excepţie
de
la
principiul
de
bază,
pentru
a
justifica
achiziţionările
sau
dezmembrările
ulterioare
datei
ultimelor
bilanţuri
aprobate,
întotdeauna
trebuie
făcute
adaptările
de
rigoare,
pentru
a
fi
identificate
adevăratele
resurse
care
se
concentrează.
Astfel,
dacă
agentul
economic
implicat
desfi-
inţează
o
filială
sau
închide
o
fabrică
la
orice
dată
înainte
de
semnarea
acordului
final,
dată
care
determină
concen-
trarea
economică,
sau,
dacă
astfel
de
desfiinţări
sau
închi-
deri
sunt
o
precondiţie
pentru
realizarea
operaţiunii,
cifra
de
afaceri
realizată
de
respectiva
filială
sau
fabrică
trebuie
scăzută
din
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
implicat
şi
care
este
prezentată
în
ultimul
bilanţ
contabil
aprobat.
Cifra
de
afaceri
realizată
din
active
al
căror
control
este
achiziţionat
de
agentul
economic
implicat,
ulterior
încheierii
celui
mai
recent
bilanţ
contabil
aprobat,
trebuie
adăugat.
Alţi
factori,
cum
ar
fi
scăderea
cererii
de
produse
sau
o
încetinire
a
procesului
de
producţie
în
perioada
anterioară
tranzacţiei,
care
pot
afecta
temporar
cifra
de
afaceri,
nu
vor
fi
luaţi
în
seamă
la
calcularea
cifrei
de
afaceri,
nici
o
ajus-
tare
de
bilanţ
neputându-se
face
pentru
a
introduce
influ-
enţa
acestor
factori.
3.2.
Achiziţionarea
de
părţi
ale
agenţilor
economici
În
aplicarea
prevederilor
art.
67
alin.
(2)
din
lege,
se
va
avea
în
vedere
că,
în
cazul
operaţiunilor
de
concentrare
economică
care
constau
în
achiziţionarea
de
părţi
constitu-
ite
sau
nu
ca
entităţi
separate
ale
unuia
sau
mai
multor
agenţi
economici,
va
fi
luată
în
considerare,
în
ceea
ce
pri-
veşte
pe
vânzător
sau
pe
vânzători,
numai
cifra
de
afaceri
aferentă
părţilor
care
fac
obiectul
tranzacţiei.
Când
acest
lucru
nu
este
posibil
de
determinat,
deoa-
rece
activitatea
sau
specificul
părţilor
care
fac
obiectul
tran-
zacţiei
nu
permite
acest
lucru,
se
va
lua
în
considerare
o
cifră
de
afaceri
calculată
pe
baza
ponderii
patrimoniului
părţilor
respective
în
totalul
patrimoniului.
3.3.
Operaţiuni
eşalonate
În
timp
Uneori,
anumite
tranzacţii
succesive
sunt
doar
paşi
dis-
tincţi
într-o
strategie
mai
largă
a
aceloraşi
părţi
la
concen-
trarea
economică.
Luarea
în
considerare
a
fiecărei
tranzacţii
în
parte,
chiar
numai
pentru
determinarea
atingerii
pragurilor
valorice,
ar
însemna
ignorarea
realităţilor
economice.
Cu
toate
că
unele
dintre
aceste
operaţiuni
eşalonate
pot
fi
înfăptuite
pentru
a
îndeplini
mai
bine
necesităţile
părţilor
implicate,
nu
este
exclus
ca
alte
asemenea
operaţiuni
să
fie
eşalonate
în
vederea
sustragerii
de
la
controlul
concentrării
economice
realizate.
Aceste
situaţii
sunt
reglementate
la
art.
67
alin.
(3)
din
lege,
care
prevede
că,
dacă
în
cursul
unei
perioade
de
2
ani,
două
sau
mai
multe
tranzacţii,
în
înţelesul
art.
11
alin.
(2)
şi
al
art.
67
alin.
(2)
din
lege,
au
loc
între
aceleaşi
persoane
fizice
şi/sau
juridice,
ele
sunt
considerate
ca
o
singură
operaţiune
de
concentrare
economică,
realizată
la
data
ultimei
tranzacţii.
Practic,
prevederile
acestui
text
se
aplică
astfel:
Dacă
agentul
economic
A
cumpără
o
filială
a
agentului
economic
B,
care
reprezintă
50%
din
activitatea
totală
a
lui
B
şi
un
an
mai
târziu
achiziţionează
şi
cealaltă
filială
(res-
tul
de
50%
din
agentul
economic
B),
ambele
tranzacţii
vor
fi
considerate
ca
una
singură.
Presupunând
că
prin
achizi-
ţionarea
fiecăreia
dintre
cele
două
filiale
ale
lui
B
se
atinge
o
cifră
de
afaceri
cumulată
care
nu
depăşeşte
10
miliarde
lei,
prima
tranzacţie,
conform
art.
15
din
lege,
nu
trebuie
notificată.
Totuşi,
deoarece
a
doua
operaţiune
are
loc
în
perioada
de
2
ani
prevăzută
la
art.
67
alin.
(3),
ambele
operaţiuni
vor
fi
notificate
ca
o
singură
tranzacţie,
atunci
când
are
loc
cea
de-a
doua
tranzacţie.
Importanţa
acestei
prevederi
constă
în
faptul
că
tranzacţia
precedentă,
în
ter-
men
de
2
ani,
devine
notificabilă
împreună
cu
tranzacţia
cea
mai
recentă,
de
îndată
ce
pragul
valoric
este
atins
cumulativ
prin
cele
două
tranzacţii,
respectiv
prin
tranzacţi-
ile
anterioare,
cumulate
în
decurs
de
2
ani
de
la
data
pri-
mei
tranzacţii
între
aceleaşi
părţi.
3.4.
Cifra
de
afaceri
a
grupurilor
În
cazul
în
care
un
agent
economic
care
este
implicat,
în
baza
art.
5
alin.
(1)
sau
(6)
din
lege,
în
recurgerea
la
comportamente
susceptibile
a
fi
calificate
drept
practici
anticoncurenţiale,
sau
care,
în
baza
art.
16
din
lege,
este
implicat
într-o
concentrare
economică,
face
parte
dintr-un
grup
de
agenţi
economici,
în
conformitate
cu
art.
69
din
lege,
pentru
cifra
sa
de
afaceri
se
va
lua
în
considerare
cifra
de
afaceri
cumulată
a
agenţilor
economici
participanţi
la
acel
grup,
deci
a
întregului
grup,
în
vederea
stabilirii
dacă
pragurile
valorice
prevăzute
de
lege
sunt
sau
nu
atinse.
Pentru
definirea
grupului,
se
va
stabili
dacă
agentul
eco-
nomic,
ca
parte
a
grupului,
are
dreptul
să
conducă
aface-
rile
agenţilor
economici
din
cadrul
grupului,
şi
care
dintre
agenţii
economici
care
au
anumite
legături
directe
sau
indi-
recte
cu
agentul
economic
implicat
au
dreptul
sau
pot
să
conducă
afacerile
agentului
economic
direct
implicat,
deci
care
pot
fi
consideraţi
ca
parte
a
grupului
din
care
face
parte
agentul
economic
implicat.
Fără
a
aduce
atingere
prevederilor
art.
67
alin.
(2)
din
lege,
care
se
referă
la
achiziţionarea
de
părţi
dintr-un
agent
economic,
pentru
a
constata
dacă
pragurile
valorice
prevă-
zute
de
lege
sunt
sau
nu
atinse,
cifra
de
afaceri
totală
va
fi
calculată
prin
adăugarea
cifrelor
de
afaceri
ale
compo-
nenţilor
grupului,
după
cum
urmează:
a)
agentul
economic
direct
implicat;
b)
agenţii
economici
la
care
agentul
economic
implicat,
în
mod
direct
sau
indirect,
îndeplineşte
una
dintre
urmă-
toarele
condiţii:
-
deţine
mai
mult
de
jumătate
din
capitalul
social
sau
din
active;
-
are
puterea
de
a
exercita
mai
mult
de
jumătate
din
drepturile
de
vot;
-
are
puterea
de
a
numi
mai
mult
de
jumătate
din
numărul
membrilor
comitetului
de
supraveghere,
ai
consiliu-
lui
de
administraţie
sau
ai
altor
organe
legale
care
îi
repre-
zintă
pe
agenţii
economici;
-
are
dreptul
să
conducă
afacerile
agenţilor
economici
respectivi;
c)
agenţii
economici
care
deţin
la
agentul
economic
În
cazul
apartenenţei
la
un
grup,
la
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
direct
implicat
în
operaţiune
[lit.
a)]
va
trebui
să
se
adauge,
după
caz:
-
cifra
de
afaceri
a
filialelor
sale
[lit.
b)];
-
cifra
de
afaceri
a
companiilor-mamă
(de
origine)
[lit.
c)];
-
cifra
de
afaceri
a
altor
filiale
ale
companiilor-mamă
[lit.
d)],
şi
-
cifra
de
afaceri
a
altor
agenţi
economici
(societăţi
în
comun),
controlaţi
de
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
aparţinând
grupului
[lit.
e)].
Un
exemplu
grafic
pentru
un
agent
economic
implicat
şi
pentru
grupul
acestuia
se
prezintă
astfel:
a
=
agentul
economic
implicat;
b
=
filialele
agentului
economic
implicat;
b
1
,
b
2
=
filialele
aparţinând
unei
filiale
a
agentului
economic
implicat;
c
=
companiile-mamă
ale
agentului
economic
implicat;
c
1
=
companiile-mamă
care
deţin
una
dintre
companiile-mamă
ale
agentului
economic
implicat;
d
=
altă
filială
a
uneia
dintre
companiile-mamă
implicat
drepturile
sau
puterile
enumerate
la
lit.
b);
d)
agenţii
economici
la
care
un
agent
economic
dintre
cei
menţionaţi
la
lit.
c)
deţine
drepturile
sau
puterile
enu-
merate
la
lit.
b);
e
NOTĂ:
ale
agentului
economic
implicat;
=
agenţi
economici
(societăţi
în
comun),
contro-
laţi
de
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
aparţinând
grupului.
e)
agenţii
economici
(societăţile
în
comun)
la
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
dintre
cei
menţionaţi
la
lit.
a),
b)
şi
c)
deţin
în
comun
drepturile
sau
puterile
enu-
merate
la
lit.
b).
Literele
folosite
în
exemplul
grafic
corespund
literelor
folosite
la
numerotarea
paragrafelor
care
enumeră
compo-
nenţii
grupului
luaţi
în
considerare
la
calculul
cifrei
de
afa-
ceri.
c
1
c
1
50%
50%
c
c
50%
50%
100%
d
a
50%
51%
100%
b
b
b
100%
100%
50%
50%
b
1
b
2
e
În
legătură
cu
exemplul
grafic
de
mai
sus,
se
fac
urmă-
toarele
precizări:
3.4.1.
Când
condiţiile
pentru
pct.
b
,
privind
controlul
de
către
agentul
economic
implicat,
sunt
îndeplinite,
va
fi
luată
în
considerare
întreaga
cifră
de
afaceri
a
filialei
sau
a
filia-
lelor
în
cauză,
indiferent
de
ponderea
acţiunilor
deţinute
de
agentul
economic
care
exercită
controlul
50%,
51%
sau
100%.
În
exemplul
dat
va
fi
inclusă
întreaga
cifră
de
afa-
ceri
a
celor
trei
filiale
b
ale
agentului
economic
implicat.
3.4.2.
În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
econo-
mici
controlează
în
comun
agentul
economic
implicat,
cifra
de
afaceri
a
acestora
va
trebui
inclusă.
În
exemplul
dat,
cele
două
companii-mamă
c
ale
agentului
economic
impli-
cat
a
vor
trebui
luate
în
considerare
la
calcularea
cifrei
de
afaceri
împreună
cu
companiile-mamă
ale
acestora
c
1
.
3.4.3.
În
cazul
în
care
oricare
dintre
agenţii
economici
identificaţi
ca
aparţinând
grupului
controlează
la
rândul
lor
alţi
agenţi
economici,
aceştia
din
urmă
vor
trebui,
de
ase-
menea,
incluşi
în
calcul.
În
exemplul
dat,
una
dintre
filia-
lele
b
ale
agentului
economic
implicat
a
are,
la
rândul
ei,
propriile
filiale
b
1
şi
b
2
,
iar
una
dintre
companiile-mamă
c
are
o
filială
d
.
3.4.4.
Cifra
de
afaceri
internă
din
cadrul
grupului,
res-
pectiv
vânzările
între
agenţii
economici
din
cadrul
grupului,
nu
se
ia
în
calculul
cifrei
de
afaceri
a
agentului
economic
implicat
care
face
parte
din
grupul
respectiv.
3.5.
Calculul
cifrei
de
afaceri
atunci
când
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
implicaţi
exercită
controlul
În
comun
asupra
unui
alt
agent
economic
(societate
În
comun)
În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
implicaţi
într-o
concentrare
economică
exercită
controlul
în
comun
asupra
unui
alt
agent
economic,
la
calculul
cifrei
de
afaceri
a
agenţilor
economici
implicaţi
nu
se
va
lua
în
con-
siderare
nici
cifra
de
afaceri
aferentă
vânzărilor
de
produse
şi/sau
prestărilor
de
servicii
efectuate
între
societatea
în
comun
şi
fiecare
dintre
agenţii
economici
implicaţi
şi
nici
-
pentru
agenţii
economici
A
şi
B
cifra
de
afaceri
aferentă
vânzărilor
de
produse
şi/sau
pre-
stărilor
de
servicii
efectuate
între
societatea
în
comun
şi
oricare
alt
agent
economic
legat
cu
oricare
dintre
socie-
tăţile-mamă,
prin
control.
Scopul
acestei
reguli
este
de
a
evita
înregistrarea
dublă
a
cifrei
de
afaceri
a
agenţilor
economici
implicaţi.
În
ceea
ce
priveşte
cifra
de
afaceri
rezultată
din
vânză-
rile
de
produse
şi
prestările
de
servicii
efectuate
între
societatea
în
comun
şi
oricare
agent
economic
terţ,
aceasta
va
fi
repartizată
în
mod
egal
între
agenţii
economici
impli-
caţi
care
controlează
societatea
în
comun.
De
exemplu:
agenţii
economici
A
şi
B
înfiinţează
socie-
tatea
în
comun
C
şi,
concomitent,
exercită
controlul
asupra
unui
alt
agent
economic
D,
A
deţinând
60%
şi
B
deţinând
40%
din
capitalul
lui
D.
La
înfiinţarea
noii
societăţi
în
comun
C,
la
calcularea
cifrei
de
afaceri
a
agenţilor
economici
implicaţi,
A
şi
B,
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
D
cu
părţile
terţe
este
atri-
buită
agenţilor
economici
A
şi
B
în
mod
egal.
Exemple
de
calcul
al
cifrei
de
afaceri
pentru
societăţi
în
comun
-
Crearea
unei
societă,ti
În
comun
În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulţi
agenţi
economici
creează
o
societate
în
comun
care
constituie
o
concentrare
economică,
cifra
de
afaceri
cumulată
se
calculează
pentru
agenţii
economici
implicaţi,
respectiv
se
însumează
cifrele
de
afaceri
ale
companiilor-mamă
care
înfiinţează
societatea
în
comun.
-
În
cazul
unei
societă,ti
În
comun
existente
Exemplul
se
referă
la
calculul
cifrei
de
afaceri
în
cazul
existenţei
societăţii
în
comun
C
între
agenţii
economici
A
şi
B
(companii-mamă
ale
lui
C),
implicaţi
într-o
operaţiune
de
concentrare
economică.
Cifra
de
afaceri
se
prezintă
astfel:
-
milioane
lei
-
Cifra
de
afaceri
Agentul
economic
A
Agentul
economic
B
Venitul
total
realizat
din
vânzări
10.000
2.000
-
pentru
societatea
în
comun
C
TOTAL
(milioane
lei)
Venitul
total
realizat
din
vânzări
de
societatea
în
comun
C,
100
din
care:
-
cu
agentul
economic
A
20
-
cu
agentul
economic
B
10
-
cu
alţi
agenţi
economici
70
Consideraţii
asupra
societăţii
în
comun:
-
societatea
în
comun
C
este
controlată
de
agenţii
economici
A
şi
B
implicaţi
în
operaţiune,
indiferent
dacă
există
alt
agent
economic
terţ
care
participă
la
societatea
în
comun;
-
contul
de
profit
şi
pierderi
al
societăţii
în
comun
C
nu
este
consolidat
(cumulat)
cu
cele
ale
agenţilor
econo-
mici
A
şi
B;
-
cifra
de
afaceri
realizată
de
societatea
în
comun
C
din
operaţiunile
cu
agenţii
economici
A
şi
B
nu
va
fi
luată
în
calcul;
-
cifra
de
afaceri
a
societăţii
în
comun
C,
realizată
din
operaţiunile
cu
agenţii
economici
terţi
(70
milioane
lei),
va
fi
repartizată
în
mod
egal
între
agenţii
economici
A
şi
B,
indiferent
de
ponderea
individuală
în
deţinerea
societăţii
în
comun
C,
revenind
fiecăruia
câte
35
milioane
lei.
Calculul
cifrei
de
afaceri:
-
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
A
este
10.000
milioane
lei
plus
50%
din
cifra
de
afaceri
a
societăţii
în
comun
cu
terţii
(35
milioane
lei),
deci
10.035
milioane
lei;
-
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
B
este
2.000
milioane
lei
plus
50%
din
cifra
de
afaceri
a
societăţii
în
comun
C
cu
terţii
(35
milioane
lei),
deci
2.035
milioane
lei;
-
cifra
de
afaceri
totală,
cumulată,
a
agenţilor
econo-
mici
implicaţi,
A
şi
B,
este
de
12.070
milioane
lei.
Concluzie:
Depăşind
pragul
de
10
miliarde
lei
prevăzut
pentru
con-
centrări
economice,
operaţiunea
din
exemplul
dat
intră
sub
incidenţa
art.
16
din
lege
şi
trebuie
să
fie
notificată
şi
supusă
controlului
Consiliului
Concurenţei.
3.6.
Grupuri
existente
În
momentul
tranzacţiei
Art.
69
din
lege
şi
pct.
3.4.
din
prezentele
instrucţiuni
se
referă
doar
la
grupul
existent,
din
care
face
parte
deja
fie-
care
agent
economic
implicat
în
operaţiune,
şi
nu
la
noua
structură
creată
ca
rezultat
al
concentrării
economice.
De
exemplu:
dacă
agenţii
economici
A
şi
B,
împreună
cu
filialele
lor
care
formează
grupul
A,
respectiv
grupul
B,
hotărăsc
să
fuzioneze,
sunt
consideraţi
agenţi
economici
implicaţi,
A
şi
B,
şi
nu
noua
entitate
rezultată
din
fuzionare,
cifra
de
afaceri
a
fiecăruia
dintre
cele
două
grupuri
urmând
să
fie
calculată
independent
şi
apoi
însumată.
4.
Alocarea
geografică
a
cifrei
de
afaceri
4.1.
Cifra
de
afaceri
pe
piaţa
românească
va
include
produsele
vândute
şi
serviciile
prestate
agenţilor
economici
şi
consumatorilor
de
pe
piaţa
României.
Prin
urmare,
concentrările
economice
vor
intra
sub
juris-
dicţia
Consiliului
Concurenţei
chiar
şi
în
cazul
unei
opera-
ţiuni
interna,tionale
de
concentrare
economică,
dacă
aceasta
realizează
o
cifră
de
afaceri
mondială
care
depăşeşte
pra-
gul
de
10
miliarde
lei
stabilit
la
art.
15
din
lege,
indiferent
de
formă
(filiale,
agenţii
etc.)
pe
piaţa
românească.
4.2.
Referirea
la
produse
vândute
şi
servicii
prestate
nu
este
făcută
cu
intenţia
marcării
unei
diferenţieri
între
pro-
duse
şi
servicii,
prin
atenţionarea
că
vânzarea,
în
cazul
produselor,
poate
fi
localizată,
iar
pentru
servicii,
locul
în
care
sunt
prestate
poate
fi
diferit
de
locul
în
care
au
fost
vândute.
În
ambele
cazuri,
atât
pentru
produse,
cât
şi
pentru
servicii,
cifra
de
afaceri
va
fi
atribuită
ariei
geografice
în
care
îşi
au
reşedinţa
clienţii,
deoarece
aceasta
este
locul
în
care,
în
majoritatea
cazurilor,
se
încheie
afacerile
şi,
res-
pectiv,
se
manifestă
concurenţa
dintre
furnizori.
5.
Calculul
cifrei
de
afaceri
pentru
instituţiile
de
credit,
alte
instituţii
financiare,
precum
şi
pentru
societăţile
de
asigurare
5.1.
Definiţii
Dată
fiind
natura
specifică
a
activităţilor
bancare
şi
de
asigurare,
art.
68
din
lege
cuprinde
prevederi
distincte
pen-
tru
calcularea
cifrei
de
afaceri
în
aceste
sectoare.
În
scopul
calculării
cifrei
de
afaceri,
în
aplicarea
legii
se
definesc
următorii
termeni:
•
societă,tile
bancare
şi
institu,tiile
de
credit
-
persoane
juridice
al
căror
obiect
principal
de
activitate
îl
constituie
atragerea
de
fonduri
de
la
persoane
juridice
şi
fizice,
sub
formă
de
depozite
sau
instrumente
negociabile,
plătibile
la
vedere
sau
la
termen,
precum
şi
acordarea
de
credite;
•
institu,tiile
sau
societă,tile
financiare
-
agenţi
(diferiţi
de
societăţile
bancare
şi
de
credit)
a
căror
activitate
principală
constă
în
desfăşurarea
uneia
sau
mai
multora
dintre
urmă-
toarele
activităţi:
-
operaţiuni
de
leasing
(închirieri
de
utilaje,
echipa-
mente,
instalaţii);
-
garantarea
creditelor;
-
comercializarea
în
nume
propriu
sau
în
numele
clien-
ţilor
pe
piaţa
internă
a
efectelor
de
comerţ;
-
păstrarea
şi
administrarea
titlurilor
de
valoare;
-
efectuarea
de
schimburi
valutare
(case
de
schimb
valutar);
-
participarea
la
emisiuni
de
acţiuni
de
către
agenţi
economici
şi
prestarea
de
servicii
în
legătură
cu
acestea
(SVM);
-
comercializarea
de
acţiuni
în
nume
propriu
sau
în
numele
clienţilor
pe
piaţa
secundară
de
capital.
De
asemenea,
societăţile
de
administrare
a
fondurilor
deschise
de
investiţii,
societăţile
de
investiţii
financiare,
societăţile
cu
capital
de
risc,
societăţile
de
forfaiting
şi
societăţile
financiare
cu
profit
extins,
precum
şi
altele
ase-
menea
care
desfăşoară
una
sau
mai
multe
dintre
activităţile
enumerate
mai
sus
sunt
incluse
în
această
categorie.
5.2.
Calculul
cifrei
de
afaceri
Pentru
societăţile
bancare,
instituţiile
de
credit
şi
socie-
tăţile
şi
instituţiile
financiare,
cifra
de
afaceri
este
înlocuită
prin
a
zecea
parte
din
valoarea
bilanţurilor
[art.
68
lit.
a)
din
lege].
De
exemplu
:
presupunem
fuzionarea
propusă
între
societăţile
bancare
A
şi
B.
Bilanţ
contabil
consolidat:
-
milioane
lei
-
Societatea
Societatea
Active
bancară
bancară
A
B
-
Împrumuturi
şi
avansuri
către
instituţii
de
credit
20.000
1.000
-
Credite
şi
avansuri
către
clienţi
80.000
4.000
-
Alte
active
20.000
1.000
Total
active:
120.000
6.000
Cifra
de
afaceri
(1/10
din
total
active)
12.000
600
Cifra
de
afaceri
combinată
A
+
B
=
12.600
milioane
lei.
Depăşindu-se
pragul
valoric
de
10
miliarde
lei
stabilit
de
lege
pentru
concentrările
economice,
operaţiunea
trebuie
notificată
şi
se
supune
controlului
Consiliului
Concurenţei.
Conceptul
credite/Împrumuturi
şi
avansuri
trebuie
interpre-
tat,
în
vederea
calculării
cifrei
de
afaceri
pentru
unele
insti-
tuţii
financiare
care
nu
acordă
împrumuturi
şi
avansuri,
stricto
sensu
,
sau
creditele
nu
sunt
reprezentative
pentru
activitatea
lor
în
sens
mai
larg,
incluzând
orice
fel
de
acti-
vitate
care
poate
fi
asimilată
unei
forme
de
activitate
de
credit.
De
exemplu:
faptul
că
o
instituţie
financiară
are
în
por-
tofoliu
garanţii
şi
alte
titluri
de
valoare
este
asimilat,
în
sco-
pul
aplicării
reglementării
concentrărilor
economice,
cu
activitatea
de
acordare
de
credite,
titlurile
de
valoare
deţi-
nute
fiind
considerate
ca
Împrumuturi
şi
avansuri
.
5.2.1.
Cifra
de
afaceri
pentru
companiile
de
leasing
(Închiriere)
Printr-o
închiriere
operaţională,
proprietatea
nu
este
transferată
chiriaşului
la
sfârşitul
perioadei
de
închiriere,
iar
costul
întreţinerii,
reparării
şi
asigurării
echipamentului
închi-
riat
este
inclus
în
chirie.
Întrucât
activităţile
de
închiriere
operaţională
nu
au
func-
ţia
de
creditare,
nu
sunt
considerate
ca
aparţinând
unei
instituţii
financiare
şi,
prin
urmare,
agenţilor
economici
în
cauză
li
se
aplică
regulile
generale
pentru
calcularea
cifrei
de
afaceri,
respectiv
vânzarea
produselor
şi/sau
prestarea
serviciilor.
Spre
deosebire
de
închirierile
operaţionale,
închirierile
cu
vânzare
sunt
făcute
pe
o
perioadă
mai
lungă
şi
proprieta-
tea
este
transferată
chiriaşului
la
sfârşitul
perioadei
de
închiriere,
prin
opţiunea
de
cumpărare
inclusă
în
contractul
de
închiriere.
Prin
urmare,
închirierea
financiară
funcţionează
ca
un
împrumut
de
la
cel
care
închiriază,
dând
posibilitatea
chi-
riaşului
să
cumpere
bunul
respectiv.
O
companie
de
închiriere
financiară
este
deci
o
instituţie
financiară
a
cărei
cifră
de
afaceri
trebuie
calculată
în
apli-
carea
reglementării
concentrărilor
economice,
prin
aplicarea
regulii
„o
zecime
din
valoarea
bilanţului
contabil".
5.2.2.
Cifra
de
afaceri
pentru
societăţile
de
administrare
a
fondurilor
În
cazul
unei
societăţi
de
administrare
a
fondurilor,
acti-
vele
relevante
care
se
vor
lua
în
considerare
la
calcularea
cifrei
de
afaceri
prin
regula
„o
zecime
din
valoarea
aces-
tora",
sunt
numai
activele
aparţinând
societăţii,
nu
şi
acti-
vele
administrate
în
numele
clienţilor
(depunătorilor).
Activele
administrate
nu
aparţin
societăţii
de
administrare
a
fondurilor,
ele
sunt
ţinute
în
custodie
şi
de
aceea
sunt
înre-
gistrate
în
afara
bilanţului
contabil
(nu
sunt
incluse
în
valoarea
activelor
totale
ale
societăţii
de
administrare
a
fon-
durilor)
sau
sunt
înregistrate
în
conturi
financiare
complet
separate.
Totuşi
comisionul
obţinut
din
administrarea
fondurilor
tre-
buie
adăugat
ca
atare
la
cifra
de
afaceri
a
societăţii
de
administrare
a
fondurilor.
Din
acest
motiv,
cifra
de
afaceri
a
unei
societăţi
de
administrare
a
fondurilor,
care
administrează
şi
active
pro-
prii
şi
active
aparţinând
clienţilor,
va
fi
calculată
astfel:
-
active
proprii
x
1/10
=
x;
-
comision
realizat
din
administrarea
activelor
clienţilor
=
y;
-
cifra
de
afaceri
totală
=
x
+
y.
5.3.
Societăţi
de
asigurare
5.3.1.
Primele
brute
de
asigurare
emise
Conceptul
de
prime
brute
de
asigurare
emise
,
destinat
comensurării
cifrei
de
afaceri
a
societăţilor
de
asigurare,
reprezintă:
a)
la
societăţile
de
asigurare
-
totalul
sumelor
primite
sau
de
primit
din
primele
aferente
contractelor
de
asigurare
încheiate
în
timpul
unui
an
financiar,
dacă
asigurătorul
are
răspunderi
pentru
aceste
contracte
în
acest
an;
b)
la
societăţile
de
reasigurare
-
totalul
sumelor
primite
sau
de
primit
din
primele
aferente
contractelor
de
reasigu-
rare
(primele
de
reasigurare
încasate
de
la
reasiguraţi)
în
timpul
unui
an
financiar,
dacă
reasigurătorul
are
răspunderi
pentru
aceste
contracte
în
acest
an;
c)
la
societăţile
de
asigurare-reasigurare
-
totalul
sume-
lor
menţionate
la
lit.
a)
şi
b).
Primele
cedate
sau
de
cedat
în
reasigurare,
adică
tota-
lul
sumelor
plătite
de
societatea
de
asigurare
către
reasi-
gurători,
sunt
incluse
deja
în
primele
de
asigurare
emise
(încasate
sau
de
încasat
de
la
asigurat).
Conform
prevederilor
art.
68
lit.
b)
din
lege,
cifra
de
afa-
ceri
ajustată
(QA)
pentru
societăţile
de
asigurare
se
deter-
mină
după
următoarea
formulă:
QA
=
Q
-
T,
în
care:
Q
=
valoarea
primelor
brute
emise,
primite
sau
de
pri-
mit;
T
=
obligaţiile
ce
decurg
din
prevederile
art.
60
şi
61
din
Legea
nr.
136/1995
(fondul
de
protejare
a
asi-
guraţilor
şi
fondul
de
protecţie
a
victimelor
străzii).
Oriunde
este
utilizat
cuvântul
primă
sau
prime
(de
exemplu:
prime
brute,
prime
nete,
prime
de
reasigurare
etc.),
acest
termen
se
referă
nu
numai
la
noile
contracte
de
asigurare
încheiate
pe
parcursul
anului
financiar
luat
în
considerare,
ci
şi
la
primele
aferente
contractelor
încheiate
în
anii
anteriori,
care
rămân
valabile
pe
parcursul
perioadei
luate
în
considerare.
5.3.2.
Investiţiile
societăţilor
de
asigurare
În
vederea
constituirii
rezervelor
necesare
care
să
per-
mită
rambursarea
drepturilor
pretinse
de
asiguraţi,
socie-
tăţile
de
asigurare,
în
calitate
de
investitori
instituţionali,
deţin
în
mod
normal
un
portofoliu
imens
pentru
investiţii
în
acţiuni,
titluri
de
valoare,
terenuri
şi
imobile,
precum
şi
în
alte
bunuri
care
furnizează
un
venit
anual
ce
nu
este
con-
siderat
ca
cifră
de
afaceri
pentru
companiile
de
asigurare.
Din
punct
de
vedere
al
reglementării
concentrărilor
eco-
nomice,
trebuie
făcută
distincţie
între
investiţiile
pur
finan-
ciare,
în
care
companiile
de
asigurare
nu
sunt
implicate
în
conducerea
agenţilor
economici
la
care
au
fost
făcute
investiţiile,
şi
investiţiile
care
au
condus
la
achiziţionarea
pachetului
de
control
la
un
anumit
agent
economic
-
acestea
permiţând
companiei
de
asigurare
să
exercite
o
influenţă
decisivă
în
conducerea
activităţii
agentului
econo-
mic
respectiv.
În
aceste
cazuri
se
aplică
regula
generală
pentru
calcularea
cifrei
de
afaceri.
În
cazul
achiziţionării
controlului,
pentru
a
aprecia
dacă
prin
respectiva
operaţiune
de
concentrare
economică
se
ating
pragurile
valorice
pre-
văzute
în
lege,
la
cifra
de
afaceri
a
societăţii
de
asigurare
în
cauză
se
adaugă
şi
cifra
de
afaceri
a
filialei
sau
a
agentului
economic
achiziţionat.
5.4.
Alocarea
geografică
a
cifrei
de
afaceri
a
instituţiilor
de
credit,
societăţilor
bancare
şi
de
asigurare
În
principiu,
această
alocare
se
face
pe
baza
locului
de
reşedinţă
a
beneficiarilor
de
credite
şi
de
avansuri
-
pen-
tru
instituţiile
de
credit,
alte
instituţii
financiare
-
şi
a
locului
de
reşedinţă
a
clienţilor
care
plătesc
primele
de
asigurare
-
pentru
societăţile
de
reasigurare.
O
problemă
specială
pe
care
o
ridică
instituţiile
finan-
ciare
este
alocarea
împrumuturilor
şi,
în
particular,
volumele
mari,
frecvente,
ale
împrumuturilor
pe
termen
foarte
scurt
(overnight),
când
clientul
nu
este
o
filială
ca
atare,
ci
o
sucursală
sau
o
filială
dintr-o
altă
ţară.
Întrucât
sucursala
sau
filiala
căreia
îi
este
acordat
împrumutul
este
cel
mai
probabil
să
fie
locul
în
care
împrumutul
va
fi
folosit,
este
raţional
ca
împrumutul
să
fie
alocat
geografic
numai
sucursalei
sau
filialei
respective,
şi
nu
locului
în
care
îşi
are
sediul
societatea
bancară
de
care
aparţine
sucursala
sau
filiala
împrumutată.
Text preluat automat de pe legislatie.just.ro. Verifică mereu forma consolidată oficială înainte de a te baza pe acest text în scop juridic.